Saturday, 10 May 2014

Revoluţie împotriva urii şi discriminării

Acum câţiva ani am văzut pe Facebook un articol publicat de o persoană cu care eram prietenă „virtual".
Se trata despre un scandal iscat într-un bar din Moldova (independentă), care avea ca protagoniști 2 bărbaţi gay. Au fost bătuţi fără milă şi daţi afară în şuturi din bar.
„Prietenul" meu, moldovean, lăsase acest comentariu:
---"Bine le-au făcut, ce rău îmi pare că nu am fost acolo!".
Am rămas înmărmurită şi am replicat că nu mi se pare corect să te iei de cineva doar pentru că nu e ca tine. Am întrebat dacă făcuseră şi altceva în afară de a intra în acel bar.
--- „Nu, ce vrei să facă mai mult de atât: erau gay, nişte monştri. Nu merită să stea între oameni!"
Afirmaţia asta m-a şocat cu atât mai mult cu cât venea din partea unui student (nu-mi amintesc la ce), care voia să candideze pentru preşedenţia ţării, într-un viitor apropiat.
L-am eliminat din listă. Nu pot fi prietenă cu fiinţe care de uman au doar aspectul. Una e să gândeşti diferit, şi alta e să-ţi baţi joc, să instigi oamenii la violenţă împotriva celor care nu sunt ca tine.
Asta e ură, răutate pură şi nu vine doar din ignoranţă (erau studenţi, politici, aveau multă cultură), e ceva ce alegem să simţim cu bună ştiinţă. Am scris de multe ori pe această temă (chiar azi).

În fiecare zi asistăm personal, sau din faţa televizoarelor la acte de bullism = brutalitate. Copii care rănesc intenţionat pe cei mai slabi, care sunt diferiţi. Poate pentru că nu au părinţi, sau pentru că nu îmbracă haine de "firmă", ori pentru că au fost născuţi la ţară, ş.a.m.d.
Această brutalitate necontrolată se soldează inevitabil cu victime. Chiar dacă nu fizic, - psihologic, cei care vin brutalizaţi, vor purta cu ei în eternitate răni adânci care nu se vor vindeca niciodată.
Din nefericire, crescând, devin la rândul lor, fiinţe brutale. Şi cercul vicios se strânge şi mai mult.

Asta pentru că nu suntem educaţi de mici ce înseamnă diversitatea, toleranţa, prejudecata, iubirea faţă de aproapele. Massmedia promovează acte de violenţă non stop, încât a devenit o normalitate să ne ucidem (literar) între noi. Nici nu ştim ce este moralitatea, nu mai ştim să fim oameni. Orgoliul prevalează, aroganţa, ura, invidia... şi credem că este normal, adâncindu-ne şi mai mult în mizerie.

Astfel de acte abominabile sunt făcute şi împotriva animalelor, a lucrurilor, a naturii. Nu mai ştim ce e compasiunea, iubirea... altruismul este un sentiment extraterestru.

Iată de ce propun o (r)EVOLUŢIE în acest caz. Aş dori ca în şcoli să înceapă să se studieze şi să se predea psihologia de la clase foarte mici. 
Vi se pare un termen pretențios psihologie", atunci ce ziceţi de respect şi civilitate? 
Să învățăm cum să fim oameni, dacă am uitat sau nu am ştiut niciodată.
Propun să se deschidă cât mai multe centre de ajutor/suport psihologic/moral celor ce vin batjocoriți, marginalizaţi, discriminaţi din cauza diversităţii.
De aici, din lumea mea mică, departe şi totuşi aproape, VREAU să urlu în gura mare:
Spuneţi NU urii, discriminării, permiteţi iubirii să vă intre în inimi. Pentru o lume mai bună, mai umană!

Reacţii:

2 comments:

  1. Cei care nu sunt ca si noi nu au dreptul de a convietui cu noi, nu-i asa?
    Ei pot fi marginalizati, jigniti, ironizati...batuti. Noi ''cei normali'' avem dreptul asta!!!
    Din pacate e o mentalitate care ne face mult rau si care denota lipsa educatie, intr-adevar, dar si lipsa...umanitatii.
    Nu stiu daca in 1931 mentalitatea publica era alta - sincer nu cred - dar e cert ca in acei ani s-au facut pasi importanti in schimbarea de mentalitate a oamenilor . Din pacate au urmat un razboi mondial si 50 de ani de comunism...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Sunt sigură că mentalitatea publică din 1931 nu era diferită, doar că nu se propagau cu atâta insensibilitate, lipsă de omenie idei discriminante. Massmedia are mare putere.
      Referitor la prima întrebare... am scris de multe ori pe tema asta deoarece sunt o neobosită luptătoare pentru drepturile TUTUROR. Că sunt la fel sau nu. Pentru mine suntem toţi oameni. Atâta timp cât nu fac rău cuiva, fiecare are dreptul să fie/să iubească pe cine decide inima lui.

      Delete

Articolele sunt gânduri/reflecţii personale, NU lecţii de istorie/viaţă. Tratează-le ca atare. Expresiile ofensive, arogante, triviale NU vor mai apărea pe paginile mele. Te respect = MĂ respecţi!
PS 1 Ca să nu comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu public/răspund (câteva zile) este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.