Există bărbatul ideal

Măi, muieri, măi, voi ăstea care nu sunteți încă cuplate,  aveți un ideal de bărbat?
Adică aveți în minte cam cum v-ar plăcea să fie jumătatea voastră?!
Nu numai fizic, dar și ca personalitate/caracter/trăsături?
Că eu am o idee foarte precisă de cum ar TREBUI să fie.
Și-amu râd de-mi tremură șuncile pe mine.
--- De ce?!
Păi... pentru că, acum vreo 6 ani, m-a contactat o agenție matrimonială să-mi propună să mă înscriu la ei. 
Ca să atragă clienți de sex masculin, logic, nu?
Și după multe discuții contradictorii le-am explicat cam cum aș dori să fie un EVENTUAL partener al meu. 
1. În primul rând, aș dori să fie adult, MATUR responsabil și INDEPENDENT. Adică să fie capabil să-și facă SINGUR un ceai, să-și facă cumpărăturile, să-și plătească facturile, să-și spele hainele, FĂRĂ să o sune pe mama din 15 în 15 min. 
2. Să NU fie prost, ignorant, idiot, cretin. Să nu judece ce nu înțelege. Să nu vorbească în necunoștință de cauză. Să vrea să vadă unde sunt probleme și să vină cu soluții, nu să tacă și să mă acuze că sunt isterică fără motiv.
3. Să nu piardă vremea cu jocurile pe calc, play station, Tv, mobil, etc.; sau jocurile de noroc. Să nu-mi vorbească exclusiv despre arme, tancuri, bătălii, războaie, etc. Nu ajută pe nimeni.
4. Să nu se parfumeze ca o pisică în călduri.
5. Aș dori să fie puternic, dar nu agresiv, bătăuș, violent. Să nu-mi fie frică să merg cu el pe stradă, dar nici să tremur că i-o trage un pumn primului care se uită la mine.
6. Să nu fie arogant, lăudăros, fals, ipocrit, superficial, grandoman (el poate, el face, el drege, el știe, etc.)
7. Să NU se uite exclusiv la filme cu super eroi sau cu idioți fără pereche.
8. Mi-ar plăcea să fie mai înalt ca mine, măcar cu vreo 10 cm pentru că... ador tocurile.
9. Să nu se uite după muieri, MĂCAR cât sunt eu de față (sau prietenele mele). Nu suntem proaste fraților, știm că vă pică ochi-n gură după orice fufă ce-și etalează ceva ce avem TOATE.
10. Trebuie să fie deschis la minte, dispus să învețe lucruri noi. Să nu fie LENEȘ. Să NU se complacă într-o situație mizerabilă (de servici, de ex., sau relațională, etc.) și să se plângă non stop, fără să facă nimic să iasă din ea.
11. Să nu vadă TOATE defectele/lipsurilor celorlalți, însă niciodată pe ale lui.
12. Să știe ce este pasiunea, iubirea, dedicația. Să fie sensibil, dar nu plângăcios.
13. Să mă vadă așa cum sunt, nu prin ochii celorlați (părinți, prieteni, cunoștințe, etc), din prisma relațiilor trecute.
14. Mi-aș dori să nu aibă părinți sufocanți care nu știu cum să trăiască fără el. Asta este fundamental de fapt. Dacă-i posibil, să locuiască în altă țară. Ca să nu poate trece pe la ei în fiecare zi.
Mai sunt și altele, însă mă opresc. Sunt „reguli de bun simț”, nici nu ar trebui menționate. 
M-au ascultat cu infinită atenție, și-au decis în unanimitate (erau vreo 6 acționari prezenți, 3 bărbați + 2 femei) că dacă voi scrie în profil cerințele/PRETENȚIILE mele (așa le-au numit) nu voi atrage niciun bărbat de pe planeta asta. M-au acuzat că nu sunt realistă, că vreau luna de pe cer.
--- „Bărbatul perfect NU există, nu ai acceptat asta până acum?”
Și-am zâmbit ironic replicând:
--- Adică eu aș fi perfectă dacă ofer ce am zis? Sunt luna de de pe cer, deci. 
--- Nu...
Izbucnesc într-un râs isteric.
--- De ce faceți această afirmație când se tratează exclusiv de bărbați? Adică ei ar fi „perfecțiunea personificată” dacă ar avea de oferit atâtea, însă când este vorba de o femeie (cu astfel de „atu-uri”), este o persoană ordinară (normală). Interesant logică.

Dacă eu ofer toate lucrurile astea, și multe altele, de ce DRACU ar trebui să accept să mă cuplez cu unul care nu are ce să-mi dea?
E clar că-n adâncul inimii mi-aș dori să am pe cineva cu care să împart surâsurile, lacrimile, temerile, bucuriile... Dar dacă nu sunt bărbați ca mine, atunci singură stau toată viața mea.

Refuz să mă dăruiesc pe tavă unuia care nu numai că nu are ce să-mi ofere, dar care nici MĂCAR nu este conștient de ce-i ofer eu. Pentru că-n concepția inculcată de părinții lui, el merită totul.
Nu. Nu vreau să plâng în pumni când mi se calcă demnitatea în picioare, că mi se ia fără să mi se dea.
Nu vreau/NU PRETIND un om perfect, dar unul ca mine! 
Femei, nu dați NIMIC fără să primiți! Meritați mai mult. 
**
Daca ai apreciat, te rog da un like, share, lasa un comment (engleza-i la putere - romgleza. :P) sau alatura-te la fomidabila pagina de Facebook. O gasesti tu pe undeva pe aici. Se plimba aiurea. Nu stiu ce-i cu ea.
Dar mai ales nu uita sa ma urmaresti sau sa-mi citesti cartile pe Amazon.

Multumesc, om cu suflet! Pe data viitoare.


Post a Comment

14 Comments

  1. Replies
    1. Serios? Băi, dar mai sunt bărbați care citesc și înțeleg astfel de lucruri? Tre să-mi iau o piatră-n gură. N-am mai auzit! Tot respectul, băiete. Sper să-ți găsești o fată care să-ți vadă valoarea. Baftă multă! Și merci fain pentru mărturie.

      Delete
  2. codreanu petronela6 February 2014 at 21:45

    iti spun sigur,inca nu s-a nascut,dar totusi sper sa ma insel

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu, e adevărat: omul perfect nu s-a născut, dar un om ca mine SIGUR!!! Mai mulți, muuuulți, foarte mulți.

      Delete
  3. Pe bune, ai atatea de oferit? Cum este posibil sa nu fi gasit un barbat pe masura ta inca? Ma ofer voluntar! Cred ca am ce sa iti ofer... numai ca sunt divortat. Ce zici? Fabi

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ciao, Fabi. Inima mea alege numai niște măscărici. Nu vrea să asculte de creier. Mulțumesc, sunt măgulită.
      Nu mă deranjează că ești divorțat, depinde din ce motiv. Oricum, nu prea am timp pentru iubire acum.

      Delete
  4. Este destul de greu sa primesti ceea ce oferi, in general in viata.

    In ceea ce priveste barbatii, cred ca ar fi foarte bine ca toate femeile sa porneasca de la ideea: barbatii sunt diferiti de femei si invers. Iti recomand o carte foarte utila, "Barbatii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus".

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, mulțumesc. Ești foarte drăguț (bărbat, da? n-am făcut o gafă), dar cred c-am scris vreo 6 articole unde recomand cartea în cauză. Este un fel de biblie pentru mine. Eu cred mai degrabă că bărbații ȘI femeile ar trebui să știe la ce se înhamă. Nu este numai datoria unuia să știe că ălălalt vorbește o „altă limbă”.

      Delete
  5. Dar codreanu are dreptate.e greu sa gasesti pe cineva cu toate cerintele de mai sus completate 100%.Acum toate,nu spun una,doua,dintre femeile cu care am discutat despre cv foarte asemanator au spus clar k nu ar mai da un pas in fata cand este de spus DA.va cred si va inteleg.Ce se intampla cand se gasesc doi cu aceleasi exigente?este rau iar,spun eu.niciunul nu ar accepta ca celalalt sa greseasca ,totul e o bomba cu ceas.Nimeni nu este perfect,chiar daca avem sau nu anumite cerinte pt a putea avea o relatie cu partenerul 100% ca la carte.Saracia,bogatia,incapatinarea,anturajul....etc pff stiti multe si voi,femeia ia barbatul k poate se schimba si barbatul femeia crezand k nu se schimba.....prefer sa fiu atent,sai obs pe altii unde dau gres,si sa ma pot corecta singur.nimeni nu ne poate corecta si duce pw drumul corect daca nu dorim.doamne ajuta

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ai, ai ai... chiar cu 1 minut înainte am publicat un articol despre anturaj!!!
      Dacă se întâlnesc doi care au aceleași exigențe, TE-AI scos! Înseamnă CLAR că amândoi sunt oameni suficienți de maturi, deschiși schimbărilor și se va întâmpla exact opusul la ce-ai spus tu. Din nefericire, mulți confundă „a avea dreptate” cu adevărul. Pentru că sunt versiuni, păreri personale/subiective, dar adevărul este unul. Greau de explicat ce vreau să spun. Offf... Oricum, oamenii trebuie să fie deschiși noilor învățăminte, și mai ales schimbării. Pentru că din doi, există de regulă unul care știe mai multe. Are o experiență de viață mai bogată, a trăit realități diferite, a văzut lumea, are multe rude, cunoștințe la care se poate raporta, a studiat mai mult, a CITIT mai mult, este mai sensibil, etc. etc. etc. Am înțeles ce vrei să spui și-am să scriu un alt articol pe temă. Ai punctat foarte bine.
      Despre bani nu am vorbit nimic, nu există pe niciuna dintre listele mele. Poate pt că mă mulțumesc cu ce am, nu vreau vile și Maseratti. Dar nici să vină unul în casa mea care a băut/fumat/mâncat cu curvele toți banii și eu să-l întrețin! Muncim amândoi, trăim amândoi.
      Măi... de n-aș avea vârsta asta, și aș vrea să mă mărit, te-aș lua de bărbat!!!

      Delete
    2. Deci nu am vorbit de oameni perfecți. Să nu uităm totuși că perfecțiunea este relativă/subiectivă. Singurul adevăr rămâne acesta: doi trebuie să aibă același caracter, aceleași interese, aceleași scopuri ca să poată avea o viață fericită împreună. Când unul e încăpățânat și nu vrea să-nvețe, ba mai mult, este convins că NU are nevoie să-nvețe, că știe deja, este foarte greu. Sunt așa de multe de spus...

      Delete
    3. Și-ncă ceva, dacă eu pot oferi ce-am zis mai sus, de ce nu aș putea găsi pe altcineva care să-mi ofere aceleași lucruri? Până la urmă un singur lucru este fundamental: MATURITATEA. Și asta nu vină automat cu vârsta, dar cu munca/studiu/informații. Că poți să ai 15 ani și să fii matur, cum poți să ai 33 și să mai sugi încă la sânul mamei (și nu vrei să dai drumul, dar nici ea nu te-ar lăsa). Depinde de fiecare din noi să fim conștienți de ce avem/putem învăța sau oferi. Restul se rezolvă.

      Delete
  6. Ok,toate cele bune.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Sper că nu ți-a rămas un gust amar în gură. Ce-am scris în articol era ceva personal. Mi-e greu să cred că orice femeie ar avea „cerințele” de mai sus.
      Tu vrei să-nveți, crede-mă, e un lucru FOARTE rar la un bărbat. Apreciez enorm, la orice persoană, bărbat sau femeie, disponibilitatea la învățătură/îmbunătățire personală. Baftă multă.

      Delete

Într-o lume plină de critici și negativitate, schimbăm perspectiva: să împărțim iubire. 🌟
PS 1 Dacă nu vrei să comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu răspund repede este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.

>