Sunday, 6 January 2013

Surâsul = iubire


Imaginează-ţi că te uiţi la 2 fotografii reprezentând nişte fete foarte frumoase. În una fetele râd, în alta-sunt supărate. Pe care dintre cele 2 fotografii preferi?
Nu este că o faţă zâmbăreaţă este mult mai atrăgătoare ca una supărată? Poate fi şi o persoană mai urâţică, dar dacă zâmbeşte a câştigat deja multe simpatii.
Cel puţin aşa gândesc eu.

Voi vorbi doar din punctul meu de vedere, dar mi-ar plăcea să aud şi alte păreri.

De mică am fost interesată în psihologie/în comportamentul uman. Nici nu ştiam ce înseamnă psihologie, nu auzisem niciodată cuvântul. Mi se părea normal să mă interesez la cum se comportă cei din jurul meu dar, mai presus, eram interesată la cum mă comport eu, în unele situaţii.
Viaţa rezervă multe surprize, unele bune, altele foarte rele. Dar aşa e de când lumea. Avem o viaţă, suntem meniţi să o trăim.
Este o continuă luptă.
Vă spun din experienţă că TOTUL trece (dacă nu este vorba de o boală incurabilă, Doamne fereşte).
E adevărat că multe experienţe lasă semne indelebile... dar nu toate. Unele sunt neimportante.

Acum 12 ani am avut parte de o experienţă de-a dreptul terifiantă. Eram convinsă că nu o să ies vie din situaţia aceea. Îmi spuneam mereu că mai rău de atât nu se poate. Mda... Total greşit. Mi s-au întâmplat chestii mult mai urâte după, una mai teribilă decât alta. Şi... uite-mă, încă vie, surâzând mereu. Şi nu pentru că am totul. Nici pe departe.

Ia aminte că ÎNTOTDEAUNA se poate mai rău. Aşa cum, întotdeauna, se poate mai bine.

Ce vreau să spun e că trebuie să luăm viaţa aşa cum este: cu bune cu rele.

  • Să nu ne considerăm cele mai ghinioniste persoane din lume.
  • Să nu ne considerăm victime în eternitate. Pentru că, să nu uităm, multe dintre deciziile care ne-au purtat nefericire, le-am luat SINGURI. Nimeni nu ne-a obligat. Aşadar, asume-ţi responsabilitatea acţiunilor!
  • Să nu fim convinşi că numai nouă ni se poate întâmpla „aşa ceva”.
Când ceva greu îţi vine dat, nu trebuie să te întrebi „de ce mie?!”. În adevăr, i se poate întâmpla oricui... orice. Chiar şi lucrurile cele mai puţin probabile, la care nu te-ai gândit niciodată. Vorbesc DOAR din experienţă. 
Viaţa e un câmp minat iar noi trebuie să păşim cu atenţie şi fără furie prin ea. Trebuie să strângem din dinţi şi din pumni, să luptăm fără răgaz, să nu ne dăm bătuţi NICIODATĂ!
Dar, mai ales, trebuie să SURÂDEM. Chiar dacă nu ai niciun motiv, surâde! Pe stradă, la servici, acasă, la doctor... oriunde te afli (beh... poate nu la o înmormântare -( ) Surâde, şi oamenii te vor nota.
Acum câţiva ani m-am trezit într-o dimineaţă şi mi-am zis că ajunge!
--- „Gata, mai mult de atât nu pot să îndur. Mă voi ridica (din nou) şi voi păşi surâzând în viaţă, pentru că acum ştiu că se poate şi mai rău.”
Aşa cum zice Murphy: „Surâde, mâine va fi mai rău”.
Şi aşa am făcut.
Am decis că nu mai vreau nimic de la viaţă în afară de SENINĂTATE, pace sufletească.
Am un acoperiş deasupra capului?! Mi-ajunge. Restul e doar PRAF.
Am renunţat la visurile imposibile şi atunci, încetul cu încetul, am început să mă destind şi să surâd. Mi-am reluat destinul în propriile mâini.
Mă trezeam dimineaţa şi mă forţam să zâmbesc, singură. Uneori în faţa oglinzii. Pentru că uitasem cum se face... sau pur şi simplu muşchii feţei refuzau să o facă. Când ieşeam din casă îmi imprimam pe faţă un surâs „cât mai adevărat” posibil şi ori de câte ori cineva se uita la mine notam, instantaneu, cum i se lumina faţa.
Şi atunci am zis că se merită! Mi s-a părut că făceam un bine omenirii. Pentru că e adevărat... puţini avem motive pentru a surâde dar totuşi... din IUBIRE, Respect şi înţelegere pentru aproapele tău, TE ROG, zâmbeşte!

Degeaba îmi zici că ţii la mine dacă stai mereu încruntat. Degeaba îmi faci cadouri dacă nu ZÂMBEŞTI. Eu nu le vreau! Ce vreau este să ZÂMBEŞTI. Să nu-mi vorbeşti cu tristeţe-n glas.
Căci, aminteşte-ţi cuvintele mele, întotdeauna se poate mai rău. Cu ce te ajută să fii trist? Hai ragionează un pic, câştigi ceva?! NU! Dar ia zâmbeşte! Încearcă măcar, şi vei percepe totul in alt mod, vei vedea lumea cu alţi ochi şi oamenii se vor uita la tine diferit.

Dacă mă iubeşti,.... dacă iubeşti pe aproapele tău, familia, prietenii...  vei surâde PENTRU EI. Învaţă să te IUBEŞTI şi să zâmbeşti. Se poate, pentru că eu pot.
Zâmbetul este INESTIMABIL însă îl poţi oferi gratuit. Este molipsitor.
Fă-ţi un bine ţie şi celor de lângă tine. Este foarte greu, ştiu, dar aşa demonstrezi că-ţi pasă! :)

Ps. Ideea unui prieten drag. Vizionează acest video şi vei înţelege despre ce vorbesc (click pe nume): Validation = Iubire

Reacţii:

4 comments:

  1. Pune te rog si un link la filmuletul cu zambetul :); ar merge perfect.

    ReplyDelete
  2. Oh, da. OPTIMĂ idee! Imediat. Merci. Sincer aveam altceva în minte când am scris articolul.

    ReplyDelete
  3. This comment has been removed by a blog administrator.

    ReplyDelete

Articolele sunt gânduri/reflecţii personale, NU lecţii de istorie/viaţă. Tratează-le ca atare. Expresiile ofensive, arogante, triviale NU vor mai apărea pe paginile mele. Te respect = MĂ respecţi!
PS 1 Ca să nu comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu public/răspund (câteva zile) este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.