Friday, 7 February 2014

Anturajul

Deseori aud persoane zicând cu deznădejde despre altele:
Uite ce a făcut anturajul din el. L-a nenorocit. Și ce băiat era odată... .”

Voi lua un bărbat ca ex., pentru că-s feministă/xenofobă. Glumesc. Mi-e mai ușor să folosesc anumiți termini injurioși la masculin decât la feminin. Da, asta e. Mă crezi, nu?

Deci, un băiat/bărbat este bun/extraordinar chiar, până când întâlnește un derbedeu și, PAC, automat se transformă într-un golan fără pereche.
Părinții, apropiații știind că are sângele lor, ei fiind oameni serioși, dau imediat vina pe anturaj.
--- Era băiat așa de bun, huliganii ăia cu care umblă acum l-au stricat. Pițipoanca aia face ce vrea din el. Bea, fumează, se droghează, fură, nu merge la școală, etc., vai de capul lui. Toată vina este a anturajului. Cine naiba i-a scos în cale! Ar fi fost OM, dacă nu i-ar fi întâlnit.

Un mic exemplu, nu vreau să insinuez nimic, Doamne ferește.
Am locuit 4 ani în cameră cu 7 fete care vorbeau franceză, pardon, vulgar. Dar ce zic, FOARTE vulgar. Din 3 cuvinte 2 erau prostii. 
În familia mea nu s-au pronunțat cuvinte vulgare niciodată. De aia când eram în clasa I, și-ntr-o zi vin acasă întrebând-o pe mama (cu extremă inocență) ce-nseamnă: p... a, a crezut că nu a auzit bine și mi-a spus să nu mai folosesc niciodată cuvântul ăsta, că nu e frumos.
Am înțeles și m-am conformat.

Ziceam, 4 ani, aproape 7 luni pe an, am auzit numai vulgarități, însă nu „m-am dat” după ele. N-am învățat limba lor. N-am vorbit niciodată deșănțat (în limba română, că-n italiană... mamma mia!). Nu vreau să spun ce altfel de lucruri făceau fetele alea, însă eu am rămas exact cum am fost. Ba chiar am învățat cum să NU fac. Deci, tot răul spre bine.

Nu zic c-oi fi o sfântă (dă Doamne :D), dar unele lucruri consider că nu-și au rostul.
Ce vreau să zic este atât:
NIMENI nu poate să oblige pe cineva să o ia pe o stradă rea. Asta dacă nu-ți punctează un pistol la tâmplă, bineînțeles.
Suntem noi că alegem, cu bună știință sau nu, (deseori învățăm în mod inconștient) să furăm, să bem, să dăm în cap, să ne dezmățăm. (a dezmăța nu înseamnă a „fi fără mațe”, dar destrăbălare :D).

Dacă un bărbat bea de stinge, nu o face pentru că nevasta lui e curvă, dar pentru că așa ales el. E mai ușor să fugi, să te refugiezi în alcool decât să înfrunți realitatea.

Din nefericire, puțini sunt acei capabili să-și recunoască slăbiciunile și să ia măsuri.
E infinit mai ușor să fii rău, decât să fii bun. Să cazi, decât să lupți să stai în picioare. Să stai botos, decât să râzi. Să te plângi în permanență, decât să iei măsuri. 
Prea multe tentații, prea scurtă viața, prea grea, și noi vrem prea multe.

Însă eu sunt tristă. 
Lumea s-a obișnuit să dea vina mereu pe altcineva. În așa fel, moralitatea se degradează din ce în ce mai tare, și nu mai reușim să vedem clar. Nu avem multe exemple, „așa toți fac”, așa Trebuie să fac și eu ca să răzbesc în lumea asta, nu vreau să rămân în urmă, să fiu considerat un ratat.
Ăla e fals, mă adaptez; mine, mint și eu; e rău, eu TREBUIE să fiu și mai rău, altfel mă calcă-n picioare. Ăla bea, beau și eu. Lovește nevasta, o lovesc și eu. Aia se culcă cu toți, eu de ce n-aș face-o, uite și eu pot, mă vor și pe mine, nu numai pe ea. Etc.etc.etc.

Și uite așa ni se duc toate valorile. Și nici nu ne dăm seama. Iar vina ne aparține DOAR nouă! 

Reacţii:

1 comment:

  1. codreanu petronela9 February 2014 at 19:16

    cata dreptate ai,proverbul care se potriveste e-Spune-mi ce prieteni ai,ca sa iti spun cine esti

    ReplyDelete

Articolele sunt gânduri/reflecţii personale, NU lecţii de istorie/viaţă. Tratează-le ca atare. Expresiile ofensive, arogante, triviale NU vor mai apărea pe paginile mele. Te respect = MĂ respecţi!
PS 1 Ca să nu comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu public/răspund (câteva zile) este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.