Monday, 15 April 2013

Mania persecuţiei

Nu ştiu tu, însă eu cunosc multe persoane care suferă de mania persecuţiei, paranoia dacă vrei. Pentru cine are dubii: este acel om care are impresia că toţi vor să-i facă rău.
Crede că nimeni nu-l iubeşte, că toţi sunt inconştienţi/că toţi greşesc în afară de el, etc. Nu voi da explicaţia medicală sau din dicţionar, doar părerea mea, strict personală.

Paranoia este o boală foarte grea. Grea pentru persoana care suferă de aşa ceva, dar extrem de grea şi pentru cei din jurul acelei persoane; mai ales pentru familie.
Dacă te duci la un psihiatru, cu un bolnav de acest gen, îţi va zice să ai răbdare cu acea persoană, să încerci să o înţelegi, să nu-i alimentezi paranoia, să o înconjuri de dragoste, etc.

Multe boli de care suferă o persoană influenţează total viaţa celor din jur.
Cel mai rău este atunci când acea persoană ajunge să creadă că până şi familia vrea să-i facă rău.
De ex., când i se dă de mâncare zice că i se dă prea mult pentru a muri mai repede. Şi multe, multe altele. Depinde de fiecare om în parte. Fiecare bolnav are manifestaţii singulare/personale.
Unui om „normal” îi vine greu să creadă şi să înţeleagă anumite lucruri dacă nu a trecut niciodată printr-o situaţie similară.
Eu îmi permit să îţi zic atât: dacă consideri că ai o problemă de genul acesta, ia măsuri cât mai curând posibil, pentru că ajungi la o vârstă în care nimeni nu te mai poate ajuta şi distrugi toată familia. Poate ţi se vor da medicamente, deşi sunt împotriva lor, sunt cazuri în care nu se poate face altfel. Dacă-ţi iubeşti familia o vei face de dragul ei. Dar dacă consideri că boala ta nu este atât de grea şi că ce faci e bine atunci nu te-ai condamnat doar pe tine dar pe toţi cei din jurul tău.
Cât timp nu este nimeni care să sufere din cauza acţiunilor tale, nu e nicio o problemă: fă ce vrei, gândeşte cum vrei. În momentul în care o singură persoană suferă din cauza fixaţiilor/obsesiilor tale ai datoria să încerci să te vindeci.
Consider că dacă un bolnav nu încearcă MĂCAR să se vindece, făcându-i în aşa fel să sufere pe alţii, este un act de egoism pur.
Pentru că indiferent de câtă răbdare poţi să ai, independent de cât poţi să-l iubeşti şi să-l înţelegi, un bolnav de genul îţi toceşte nervii distugându-te şi pe tine. Pentru că viaţa-i grea pentru toţi şi fără unul care să te acuze în permanenţă că dacă nu-l suni (sau nu-i răspunzi la telefon), este pentru că nu-l iubeşti sau, mai rău, pentru că-l urăşti.
Când tu vrei doar puţină pace, pentru că şi tu ai problemele tale. Toţi avem.

Fă-ţi o inspecţie interioară şi, dacă-i iubeşti pe cei din jurul tău, vei lua măsuri. Dacă nu... nu.
Multă seninătate îţi doresc!

Reacţii:

0 comentarii:

Post a Comment

Articolele sunt gânduri/reflecţii personale, NU lecţii de istorie/viaţă. Tratează-le ca atare. Expresiile ofensive, arogante, triviale NU vor mai apărea pe paginile mele. Te respect = MĂ respecţi!
PS 1 Ca să nu comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu public/răspund (câteva zile) este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.