Sunday, 5 January 2014

Lupta între religii

M-am gândit mult dacă să scriu sau nu despre acest subiect, la fel de delicat ca și celălalt (click).
Decizia finală... o citești. Îmi asum toate riscurile.

În România religia predominantă este ortodoxismul (am zis bine, nu?).
Eu m-am născut într-un sat de pe malurile Moldovei, într-o comunitate prevalentă catolică. Deci, sunt catolică, educată în spirit creștin.
Părinții nu mi-au impus credința, nu m-au obligat să merg la biserică și nu mi-au zis nici măcar O DATĂ, că religia catolică este cea „adevărată”. De fapt, nu mi-au zis că mai există și alte religii în afară de cea catolică. Pe vremea aia nici nu se știau atât de multe...
Mergeam la biserică de drag și credeam cu fermitate. Toți colegii mei erau catolici, cu excepția a 2 persoane. Până la 14 ani am crezut că ele erau în minoritate.
Când am plecat la școală „mai departe” am avut un șoc îngrozitor când am descoperit că eram singura catolică dintr-o clasă de 30 de elevi (mai era un băiat, de fapt. Uitasem).
După ce m-am simțit extrem de ignorantă (vreme de vreo lună) am ajuns la concluzia că toți suntem la fel și că religia nu contează deloc atunci când ești între oameni.
Nu mi s-a părut că cineva m-a disprețuit sau discreditat pentru că eram de o religie diferită. Niciodată nu am avut un singur conflict cu vreun coleg, profesor sau om de pe stradă pe acest subiect. 
Am trăit în armonie cu toți, toată viața mea... până acum, când cineva mi-a zis că prin părțile Romanului ortodocșii îi urăsc pe catolici și viceversa.
Întâi am crezut că-i o glumă de prost gust și-am schițat un zâmbet sarcastic. A insistat dându-mi exemple eclatante.
  • Preoți (și de o parte și de alta) care au interzis unor oameni să asiste la o înmormântare de religie diferită. 
  • Oameni care au refuzat un loc de muncă pentru că majoritatea colegilor erau de o altă religie. 
  • Părinți care și-au retras copiii de la școală sau grădiniță pentru că educatoarea era creștină, da, dar de o altă religie. 
  • Dar cel mai trist lucru a fost să aflu câte cupluri s-au destrămat pentru că părinții nu au permis copiilor să se căsătorească pe motiv că mergeau la biserici distincte. 
Iubiri distruse, relații niciodată începute, familii separate, copii abandonați... doar pentru că părinții nu aveau religii identice.

M-am simțit atât străină în propria țară, atât de singură printre oameni, încât m-a durut sufletul. Literalmente.
Cum este posibil așa ceva? De ce ar trebui să ne urâm unii pe alții? Unde este respectul, unde este înțelegerea, toleranța, spiritul creștin în care toți pretindem că am fost educați?

Scrie undeva că nu trebuie să iubim pe semenii noștri dacă nu sunt născuți în aceeași religie?!
Ce-mi pasă mie că te-nchini la o statuie, icoană, sau la un om?!
NU, mie nu-mi pasă! Nu-mi pasă de religia ta, de înclinarea sexuală, de cărțile pe care le citești, de diplomele pe care le ai.
MIE îmi pasă dacă ești OM, sau nu. Atât. Nimeni nu mi-a zis că ar trebui să fac altfel. Dacă ar fi făcut-o, nu numai că nu aș fi ascultat, dar aș fi evitat să mai întâlnesc acea persoană.
M-am ferit de astfel de neplăceri pentru m-am înconjurat de oameni care știu să facă diferența între BINE și RĂU, nu între ortodocși și catolici, musulmani sau hinduși, etc.

Așadar, tu, cititorule de religie diferită, dacă (după citirea acestor rânduri) mi-am pierdut „farmecul” în fața ta, ești liber să nu te mai întorci. Căci eu apreciez exclusiv oamenii de BUNĂ credință. 
Războaiele/crimele  în numele Domnului nu cred că sunt atât de iubite și pretinse de Dumnezeu. Oricare ar fi EL acela. Nu EL începe războaie, ci NOI, oamenii de multe religii, dar fără credință/suflet.
Și acțiunile strămoșilor noștri nu trebuie să se reverse asupra noastră. Nu suntem vinovați că ei au ucis și au impus în numele Domnului!!!
Suntem vinovați de ceea ce facem noi, exclusiv. 

Pace.

Reacţii:

12 comments:

  1. Mie nu-mi pasa ca esti catolica (eu sunt ortodoxa), mi se pare ca spui lucrurilor pe nume si te admir. Ai mult curaj.
    Cristina, esti la calculator? Astept raspunsul tau (la articolu asta: http://eumerit.blogspot.ro/2013/05/cum-sa-uiti-pe-cineva.html). Multumesc si mii de scuze ca insist asa, simt ca imi pierd mintile fara el. Cred ca intelegi prin ce trec. Cel putin asa am observat.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, sunt acasă Iulia. Îți răspund imediat. Poți sa-mi scrii și-n privat dacă vrei. Mă bucur că pt tine nu contează religia mai mult decât umanitatea.

      Delete
    2. Superb articol Cristina! Felicitari! Ai punctat f bine subiectul..Din pacate e si va fi un subiect delicat..e greu. Si mai ales bine evidentiat subiectul cu destramarea cuplurilor de religii diferite. Daca nu esti implicat in mod direct..e usor sa judeci din afara. Dar e greu sa decizi cine trebuie sa "cedeze"..si de ce.Si multi nu inteleg. Cred ca nu tii cu adevarat la religia ta..ceea ce nu e adevarat. Intr-o lume in care cu greu iti gasesti jumatatea...religia nu trebuie sa fie o piedica. Mai ales cand e vorba de 2 religii "surori".

      Delete
    3. Mulțumesc, apreciez. Așa este, subiect tare controversat. Mereu vor fi probleme și e tare trist.

      Delete
  2. Pe la noi si-ar infinge cutite in spate. Trist.

    ReplyDelete
  3. Si pe la noi se urasc. degeaba se straduiesc unele biserici sa se uneasca, unii chiar nu vor si considera ”adevarata” doar religia lor.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cine știe care este religia „adevărată”? Offfffffffff... oamenii și legile lor.

      Delete
  4. Nu spun niciodata ce religie am. Dar unii nu tin cont si insista. Apoi le vad sclipirile de ura. Eu nu urasc pe nimeni fara motiv.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Sincer, și eu evit. Este treaba mea la cine mă rog eu. Nimeni nu trebuie să urască pe nimeni.

      Delete
  5. imi place la tine ca esti tare sincera

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mulțumesc. Am o calitate de „rahat”. numai probleme îmi face! Off. așa aș vrea câteodată să fiu altfel. Apoi îmi spun însă că mai bine plâng în pumni decât să-mi fie silă de mine. :D

      Delete

Articolele sunt gânduri/reflecţii personale, NU lecţii de istorie/viaţă. Tratează-le ca atare. Expresiile ofensive, arogante, triviale NU vor mai apărea pe paginile mele. Te respect = MĂ respecţi!
PS 1 Ca să nu comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu public/răspund (câteva zile) este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.