Ia-mă de mână - Mesaj de iubire

E soare, casa mi-e inundată de o lumină difuză. Perdelele roşii şi grele acoperă ferestrele pe jumătate. 
Nu vreau să le dau la o parte de tot. Parcă îmi face rău soarele cu razele lui calde.
Am inima împovărată, sufletul gol. Mă uit gânditoare pe bucata de fereastră liberă, în speranța că o să-l văd venind.
Dar nu e nimeni pe stradă, doar nişte păsărele care ciripesc vesele, scormonind ceva în pământ.
--- Ce libere sunt ele. Oare cum m-aş simţi dacă aş putea să zbor? M-aş duce să văd ce face?
Off, suspin deznădăjduită.
--- Aşa a fost să fie. Nu am fost niciodată destinaţi să fim împreună.
Diferenţa de vârstă, educaţia, experienţele, rudele... toate ne-au fost împotrivă!
Amândoi liberi şi totuşi înlănţuiţi contradicţiilor.
Eu, atât de independentă, el, prea dependent de familia lui.
--- Dar oare chiar ne-am iubit? Parcă a fost un vis. Prea frumos ca să fie adevărat.
Iubirea este aşa greu de găsit. Şi nu iubeam de atâta vreme... .
--- De ce oare nu am reuşit să ne călcăm pe fire? Posibil să fi cerut eu prea mult? 

Şi uite a trecut Sfântul Valentin, ziua dragostei, şi nu ne-am văzut. Cine ştie cu cine şi unde a fost.
Ne despărţisem, avea dreptul să facă ce vrea. Însă eu l-am aşteptat... .
--- Dar ce zic? Cum am putut să sper aşa ceva? Ce ştie el ce-i romantismul...

Ştie el să-mi zică vorbe frumoase? Habar nu are! Dar eu nu am ştiut asta despre el. S-a descris drept un om înţelegător, intuitiv, bun cunoscător al naturii umane. Însă el este exact opusul. Şi nu a vrut să mă lase să-l învăţ. A zis că nu are nevoie, că ştie destule... că sunt prea complicată. Apoi s-a dus să întrebe vecinii cum se comportă, şi să plângă pe umărul mamei.

Eu ... am rămas din nou singură... şi de atunci îl tot aştept. Nu am pierdut încă speranţa... ştiu că mă iubeşte. As fi aşa de fericită dacă el ar încerca măcar să mă vadă... „pe mine”, aşa cum sunt; dincolo de părinţi, rude, vecini. Dincolo de cuvinte!
--- Nu am fost obişnuit, nu pot să-mi exprim sentimentele, nu ştiu cum se face! Ce vrei de la mine?! Aşa e şi tata, iar mama nu s-a plâns niciodată. Aşa sunt toţi cei pe care-i cunosc! Ce problemă e dacă nu-ţi aduc flori? Ce dacă nu te sun să-ţi spun că te iubesc? Doar ştii ce simt. Nu e nevoie să ţi-o spun! Resemnează-te odată, acceptă-mă cum sunt. Nu ajungem nicăieri aşa".



Era ca un robot, complet lipsit de emoţii. Am ridicat capul şi am plecat. Nici nu m-a privit.

Mă apuc de lucru. Tremur, ce frig! Dar pare aşa de cald afară! Nici temperatura nu ţine cu mine.

Pornesc calculatorul, intru pe net să-mi verific poşta electronică. Poate mi-a scris acolo. 
Dar un video îmi atrage atenţia, un nou cântec interpretat de Vunk feat Andra. = Numai la doi
Mă uit cu atenţie şi ascultând mesajul limpede, radiant de iubire, speranţa mă copleşeşte.
--- Poate el nu sărbătoreşte pe 14, doar e o sărbătoare de import, poate aşteaptă Dagobetele!
Şi o să-l văd venind cu un bucheţel de lăcrămioare. 
O să mă ia de mână şi o să-mi spună cât de frumoasă sunt. 
O să se uite-n ochii miei spunându-mi că nu mai vrea să stea o clipă fără mine. 
O să recunoască cât de mult i-am lipsit şi o să mă asigure că nu va mai permite nimănui să intervină între noi. Nimic nu o să fie mai important decât noi doi. Nici orgoliul/încăpățânarea, nici părinţii, nici gura lumii, nici filmele cu super eroi, nici firea-i impasibilă. 
Şi va învăţa ce este iubirea şi cum să o împartă la doi, NUMAI la noi! 

Iar dacă nu va veni, este pierderea lui!

Este o simplă poveste inspirată la la ultimul cântec al formaţiei Vunk feat Andra.

**
Daca ai apreciat, te rog da un like, share, lasa un comment (engleza-i la putere - romgleza. :P) sau alatura-te la fomidabila pagina de Facebook. O gasesti tu pe undeva pe aici. Se plimba aiurea. Nu stiu ce-i cu ea.
Dar mai ales nu uita sa ma urmaresti sau sa-mi citesti cartile pe Amazon.

Multumesc, om cu suflet! Pe data viitoare.

PS - Cand cauti ceva pe blogul meu in bara de cautare trebuie sa scrii o combinatie de cuvinte cu si fara diacritice. Ex. Cum sa uiti pe cineva Cum să uiți pe cineva, Imi  Îmi, Curatat Curățat, etc.
Asta pentru ca, din nefericire, sablonul meu are o setare aiurea si nu stiu cum sa o schimb. 


Post a Comment

22 Comments

  1. Alexandra Enasoae19 February 2014 at 21:03

    ce dragutt:X:X

    ReplyDelete
  2. prea mult romantism strica,in viata reala este divers,eram si eu romantica pana m-am maritat dupa mi-a iesit pe nas romanticismul.acum sant o persoana practica,nu mai visez

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ce simpatică eşti! Aşa sunt cei care încă nu s-au "fript". Credem în basme. Şi totuşi, sunt sigură, că mai sunt oameni care pun preţ pe aşa ceva şi în viaţa reală. Sunt sigură că mai fac, măcar din când în când, gesturi romantice. Vrea să cred asta ca să pot visa. :)

      Delete
  3. Corect ,cand vine vorba de iubirea dintre doua persoane fie sau nu de acelasi sex sigur vor fi si influente din exterior. Parea mea este ca ele trebuie filtrate tot in 2 :P

    ReplyDelete
    Replies
    1. Absolut. Din nefericire, întotdeauna vor fi influențe... vrei nu vrei. Dar lacrimile, sau zâmbetele, trebuie să se împartă numai la doi! Bine spus!

      Delete
  4. Stiu ca nu e bine/corect/moral ,dar parca nu mai sunt asa singura cand aud ca si altii au patit asa ceva.Imi pare rau de ce ai patit ,sper ca nu din doar din cauza influentelor externe ,ca asa a fost la mine.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Dragă Alina, când suferi cauţi cu disperare să rămâi la suprafaţă şi să afli că mai sunt şi alţii care au păţit la fel, îţi dă alinare. Nu e corect, însă este uman. Instinctul de supraviețuire. Nu este nimic rău în asta, nu trebuie să te simţi vinovată. Sper din suflet să găseşti pe cineva care să te vadă numai pe tine. Poate chiar nu era destinul să fiţi împreună. Şi poate nici nu te merita. Dar când iubeşti şi suferi, aceste cuvinte nu te pot ajuta. Mulţumesc pentru mărturie.
      Ps. Cazuri de acestea sunt foarte multe, din nefericire. Este extrem de comun ca factori externi să distrugă iubiri. Foarte trist.

      Delete
  5. Superba melodie.!!!Nu ma mai satur s-o ascult,am violat butonul replay :))))Doua voci extraordinare,o colaborare reusita...Cat despre romantism...Eu cred ca in fiecare dintre noi zace un sambure de romantism numai ca pentru unii este foarte greu sa-si exprime sentimentele.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, şi eu am făcut acelaşi lucru. Nu cred că are cum să nu placă.
      Aha, romantismul este privit şi înţeles diferit de fiecare dintre noi. Mi-e greu să cred că sunt oameni care nu au pic de romantism... Dar cum a zis Petronela, când te căsătoreşti şi te loveşti cu capul de fel de fel de probleme, îţi iese totul pe nas. Însă e un păcat. Viaţa este plină de probleme, tocmai de aceea ar trebui să ne permitem, sau să învăţăm să fim romantici măcar câteodată. Merci.

      Delete
  6. Frumos!! In ton cu perioada asta dedicata aproape exclusiv iubirii/dragostei . Dragoste fara romantism nu se poate :P Zic !

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mulţumesc. Ehehehe... dragostea... Aşa zic şi eu, când iubeşti nu poţi să nu fii romantic. Măcar un pic. :)

      Delete
  7. Superba melodie.Ma face sa fiu nostalgica.Amintindu-mi ce a fost.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ehehehe... nostalgia. Din fericire, timpul vindecă orice ferită. Unii zic contrariul, dar asta pentru că nu au dat destul timp timpului.

      Delete
  8. Si pentru mine a fost o dezamagine 14 feb.Tot asa gandeam si eu , poate nu-i pasa de ziua de 14, nu o fi sarbatorit niciodata ,o fi uitat.Indiferent de motiv pe mine tot ma doare.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Românii nu prea pun preţ pe 14 februarie. E o sărbătoarea importată relativ recent. Însă unii bărbaţi nu pun preţ pe nicio sărbătoare. Ai vorbit cu el, i-ai spus că ţi-ar plăcea să sărbătoriţi? Că marea majoritate nu înţelege decât dacă spui clar, alţii nici aşa.
      Îmi pare rău să aud că ai fost dezamăgită. Bineînțeles că te doare indiferent de motiv. De data asta spune-i că este important pt tine să sărbătoriţi. Poate totuşi se va sensibiliza. Mult succes şi curaj! Mi-ar plăcea să aflu că aţi sărbătorit. Iubirea este aşa de frumoasă... .

      Delete
  9. Si spuneai ca nu ai talent pentru... un concurs de eseuri!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ah... tu crezi? Dar nu mă simt la înălţime. Pe bune! Dar am să văd ce fac.

      Delete
  10. Da ,sunt unul din cei care sarbatoresc 14 feb. de pe vremea lui Ceausescu,din motive evidente.Poate daca ar fi cunoscut vreun Valentin lucrurile ar fi stat altfel.Nu ar fi ignorat ziua.

    PS :Tare piesa.Doar sunt fan Vunk :P

    ReplyDelete
    Replies
    1. Bravo, Valentin! Ce noroc pe capul tău! Ferice de iubita ta atunci... sau de tine? :p
      Tare de tot! Merci.

      Delete
  11. Eu cred ca peste 90% dintre noi patim ceva asemanator.Ca sa nu patesti asta trebuie sa fii orfan ,fara prieteni ,neamuri si servici si mai trebuie sa gasesti pe cineva la fel :).Slabe sanse, zic eu....

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cred şi eu că mulţi păţim asta. Însă nu sunt de acord că trebuie să fim singuri pe lume ca să avem o relaţie sentimentală decentă. Pur şi simplu NU trebuie să permitem altora sau lucrurilor să-şi lase amprenta pe relaţia noastră. Dacă o facem înseamnă că nu iubim partenerul/partenera CUM trebuie şi-atunci mai bine ne vedem de alte lucruri. Zic.

      Delete

Într-o lume plină de critici și negativitate, schimbăm perspectiva: să împărțim iubire. 🌟
PS 1 Dacă nu vrei să comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu răspund repede este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.

>