Sunday, 19 January 2014

Iubiri, speranțe și roluri

--- Ai visat vreodată să devii actor/actriță? Să joci în filme sau piese de teatru? Să stai în lumina reflectoarelor în fața a sute/mii de oameni?
Eu nu... Tata ar fi fost capabil, dar eu sunt altă fire...
Eu... mă înroșesc numai cât se uită cineva la mine. Iar dacă mi se adresează încep să mă bâlbâi și să tremur... Nu, nu aș putea să joc. Nici nu mi-am dorit vreodată.
La școală nu aveam curajul să ridic „două degete” să spun că știu...
Dar unii profesori mă obligau să citesc cu voce tare, sus în fața clasei, pentru că aveam o bună dicție și o voce răsunătoare. Au făcut-o pentru binele meu, și eu știam, dar tot tremuram și voiam să dispar. 
La 8 ani m-au ales să recit o poezie în fața a câtorva mii de oameni și ce-am făcut eu? Am uitat o strofă! 
Asta după ce am fost la diverse repetiții/recitări unde nu greșisem nici măcar o dată. Și când am citit-o era ca și cum nu aș fi auzit-o niciodată. Mi s-a șters din memorie complet. M-am speriat.

Știu să sap, să plantez, să gătesc, să administrez, să traduc, să lucrez într-un birou, să „mă joc” în HTML, să ascult, să citesc... 
Scriu, chiar dacă nu sunt scriitoare;  vorbesc despre experiențele mele... Dar mă ascund în spatele unui monitor. Unde nimeni nu mă vede! Nici măcar cine este lângă mine... .

Nu am sânge de actriță, nu am talent. Nu am avut norocul ăsta... .
Și totuși, în viața de zi cu zi, sunt o actriță desăvârșită. Râd, glumesc și pretind că toate merg de minune (ca majoritatea oamenilor de pe această planetă). Iar lumea mă crede.
--- O fi pentru că-s convingătoare?! Greu de crezut. Lumea este ocupată cu ale ei, nu are timp pentru a privi înăuntrul unei persoane. Nu are timp să vadă dincolo de cuvinte și măști zâmbitoare.
Fiecare le are și le știe pe ale lui.

Viața nu este o scenă... și chiar dacă interpretăm diverse roluri, o facem pentru că suntem constrânși de împrejurări sau oameni. Dar noaptea rămânem cu noi... cu adevărata noastră fire.
--- Sau nu mai știm cine suntem? 
Posibil. Cunosc destui care se cred o persoană, dar sunt cu totul alta.

Aș vrea este să le spun oamenilor buni, că-n această lume în criză financiară, mai sunt și oameni care se gândesc la iubire. Și sunt ambițioși, și vor să facă, să joace, să iubească, să creadă , să se emoționeze, să trăiască... .

Reacţii:

5 comments:

  1. Toti jucam mai multe roluri, cum ai zis bine tu, dar nu multi sunt facuti sa fie actori. Foarte interesant articolul. Esti o persoana foarte profunda.

    ReplyDelete
  2. Mulțumesc foarte mult. Înseamnă că sunt și oameni care înțeleg. (f)

    ReplyDelete
  3. Foarte foarte interesant.

    ReplyDelete
  4. cand eram mica:))) dupa cum ti-am mai zis pe langa actrita imi doream si doctorita:D

    ReplyDelete

Articolele sunt gânduri/reflecţii personale, NU lecţii de istorie/viaţă. Tratează-le ca atare. Expresiile ofensive, arogante, triviale NU vor mai apărea pe paginile mele. Te respect = MĂ respecţi!
PS 1 Ca să nu comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu public/răspund (câteva zile) este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.