Wednesday, 22 January 2014

Dar noi ne potrivim...

Cântecul acesta a făcut furori în rândul celor ce iubesc.
O melodie „urechiabilă”, cu un refren ușor de ținut minte, care transmite un mesaj simplu, comun:
chiar dacă două persoane sunt diferite, iubirea îi face să se potrivească.
Unde mai pui apoi că cine transmite acest mesaj e un tip super hot... tipa la fel, dar mie îmi plac bărbații. No offense. :p
Geniale versurile și melodia. Bravo!

Dar... ce vreau eu să punctez este cealaltă parte a monedei: 
---- DA, vă potriviți FIINDCĂ vă iubiți!, ce veți face când iubirea se va stinge?
Pentru că dacă iubirea este singurul motiv pentru care vă potriviți, când ea s-a terminat ȘI relația voastră va ajunge la final.
Pentru că este (RELATIV) ușor să suporți firea total opusă a celui ce iubești, când iubești cu intensitate... Partea grea, imposibilă chiar, intervine după...
Când singurul vostru punct în comun era iubirea, când doar aceasta vă ținea împreună, v-ați căsătorit și poate ați făcut și un copil.
Dar acum nu vă mai potriviți, pentru că NU VA MAI iubiți. Și basmul s-a încheiat. De acum vine coșmarul. Ce trist.

Eu sunt convinsă totuși, că există șanse de reușită a unei relații între doi oameni diferiți.
Dar trebuie acționat când iubirea este puternică și când nevoia de celălalt este copleșitoare.  
Trebuie să dialogați, să ajungeți la compromisuri, pe un teren comun. Este nevoie de foarte multă muncă. Este imperios necesar ca amândoi să fi observat că nu se poate merge înainte când unul vrea la mare, iar celălalt la munte. 
Poate unul are mai multă experiență decât celălalt, poate e mai matur, poate știe mai multe, poate vede un tablou mai larg și se raportează la el, POATE e mai responsabil și-atunci l-ar putea învăța pe celălalt cum se nutrește o relație.
Din nefericire... de obicei, cel care nu știe nimic despre viața în doi, sau ceea ce știe este strict legat la familia/mediul în care a trăit/a fost educat =un tablou foarte mic, acela nu va conștientiza că nu se poate merge înainte continuând pe aceeași stradă, dar pe benzi diferite. Aceștia sunt imaturii care nici la 60 de ani nu vor vrea să vadă că habar nu au ce implică o viață în doi.

De aceea las 2 cântece. Complet opuse primului.
Primul exprimă durerea și disperarea a unui om care iubește, dar știe că nu se poate.
https://www.youtube.com/watch?v=9pSox8OY8mI

Al doilea este istoria unei iubiri care a avut multe încercări, iar bărbatul a fost îndeajuns de curajos să recunoască că așa cum este el, ea nu-l va putea accepta. Și vrea din inimă să se schimbe. Vrea să mai încerce o dată, deși a mai avut destule șanse înainte.
https://www.youtube.com/watch?v=IUWwi3_Ts3k

Mă simt să recomand: 
Nu da cu piciorul iubirii adevărate din cauza orgoliului. 
Nu-ți bate joc de o iubire cerșind la infinit o nouă șansă pe care apoi să o ignori. Iubirea nu este veșnică. Există o limită la toate. Dar despre asta voi mai scrie pentru că simt că este nevoie.

Cine are urechi, mă rog să audă. 

Reacţii:

7 comments:

  1. Oricat de mult s-ar iubi doua persoane, daca nu au macar cateva lucruri in comun, relatia nu are sanse de reuscita. Vorbesc din experienta. Imi plac cantecele la nebunie! Ce voce profunda, ce bine le-ai ales. Bravo! N-am auzit niciodata de acel cantaret si nici nu mi-am imaginat ca muzica country poate sa dea atatea emotii. Al doilea cantec... e greu ca un barbat sa recunoasca ca a gresit, si mai greu este sa-si ceara scuze. Astea sunt povesti. Cred ca ai toate motivele sa fii singura.

    ReplyDelete
    Replies
    1. :). Mă bucur că îți plac.
      Al doilea cântec este o telenovelă.
      Am mai mult decât „toate”... eheheh.

      Delete
  2. Scuză-ma ca îmi permit, dar de ce ambele cântece ce ai ales sunt cântate de bărbați? De obicei, adevărul are două variante. Femeia greșește cât bărbatul.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nicio problemă. E simplu: sunt femeie și-mi plac bărbații (chiar de prefer să fiu singură). Am ales cântecele pentru că-mi place vocea imens.
      Și aici îți dau perfectă. Da, femeia greșește cât și bărbatul. Dar în unele cazuri există un singur adevăr.

      Delete
  3. Ce trist este când doi se iubesc, dar nu pot sta împreună. Am trăit o istorie de genul, dar ea era divorțată, avea un copil și de dragul lui a trebuit să se întoarcă la soțul ei. Nu mă voi resemna niciodată cu pierderea ei. Ar fi trebuit să fie destinul meu. N-am mai iubit de atunci... și au trecut atâția ani.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Cât trebuie să fi suferit... Îmi pare tare rău. Sper că te-ai vindecat. Nu spune nu iubirii, nu fugi din calea ei. Nu cred că ea era destinul tău, cred mai degrabă că ai iubit-o cu mare putere și plecarea ei te-a rănit ireversibil. Dar lumea-i plină de femei.

      Delete
  4. traiasca conectoru:)) cum zice maria carneci:D

    ReplyDelete

Articolele sunt gânduri/reflecţii personale, NU lecţii de istorie/viaţă. Tratează-le ca atare. Expresiile ofensive, arogante, triviale NU vor mai apărea pe paginile mele. Te respect = MĂ respecţi!
PS 1 Ca să nu comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu public/răspund (câteva zile) este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.