Saturday, 22 June 2013

Tocmeala la ceapă

Tocmai ce m-am întors de la ţară, de la părinţi. „Sala mea (personală) de sport”, cum îmi place să o numesc. (Ca să mă încurajez singură). Am plecat marţi şi m-am întors azi (sâmbătă).
Ador să muncesc pământul, pe bune. Muncesc de când eram mică şi nu m-am plâns o dată.
E greu... e foarte greu, dar cineva TREBUIE să o facă. Şi când natura se răzvrătește... Nu mai iubeşti nimic.
Anul acesta a fost o vreme teribilă... a plouat săptămâni întregi şi nu am putut prăşi/tăia buruienile. Contrar credințelor populare „prea multă ploaie” NU face bine agriculturii. Nu numai că pot putrezi seminţele/rădăcinile, dar, MAI ales, nu poţi călca pe pământ să eliberezi culturile de buruieni. Desigur, e mai bine decât să dea grindină sau să fie secetă. Dar... una e să zici şi alta e să faci.

Agricultura este o „meserie” la cheremul naturii... Dacă plouă prea mult nu-i bine, invers e si mai rău. Când auzi un „ţăran” (citeşte „agricultor”) că se plânge de ploaie sau de secetă... ştie el ce ştie. Nu îl considera veşnic nemulţumit. Pământul trebuie muncit la timp... şi dacă natura este împotrivă, munceşti DEGEABA.

După 3 zile de muncă continuă (aproape), eu şi cumnata mea, am reuşit să scoatem porumbul din buruiană (asta a fost pe primul plan. Apoi alte 2 zile pentru alte culturi). A fost ÎNGROZITOR de greu. Pe puţin spus. Ne-au „ronţăit” şi ţânţarii anul ăsta (au apărut din cauza excesului de apă), am pișcături peste tot. 
Porumbul mare, buruiana LA FEL. Au fost momente în care am plâns de disperare. Ne dureau TOATE. Cumnata mea a prășit în genunchi. Eu, aplecată până jos, pe sub porumb, altfel se rupea. Niciodată nu mi s-a părut mai „scumpă” făina (mămăliga). Erau 35 ° Celsius şi noi în porumb. De la 7 dimineaţa până la 9 seara. Pauză cât să mâncăm (în unele seri nici mâncare nu ne-a trebuit). Epuizate şi incredibil de descurajate, presate de timp. Pentru că pământul are „scadența lui”. Dacă nu faci la timp, munceşti dublu/triplu şi mult mai din greu. Şi a plouat... am întârziat cu TOATE.

Pe urmă morcovul... am stat fie în genunchi, fie ghemuită, fie pe şezut...  4 ore. (asta e a treia oară că o fac anul ăsta). Plivit fir cu firNu se vedea dintre buruieni. Şi acum doar 8 zile era curat.
NU SE MERITĂ. Să-l cumperi te costă mult mai puţin. Am zis că nu mai mănânc niciodată. Şi m-am gândit...
--- „Oare cei care afirmă (şi cred) că dacă locuiești la ţară nu mori de foame/ai de toate îşi imaginează cât de multe sacrificii face un ţăran?! Se gândesc că nu există zi de la Dumnezeu în care să nu intre-n grădină să dea cu sapa/hârleţu' (etc), să ude (cu cana, apa adusă din puţ cu găleata), să stropească, să smulgă buruiana, să planteze, să răsădească, etc.etc... Şi totul contra cronometru...
Nu contează că eşti rupt de oboseală, că te simţi rău, că ai călcâiele crăpate, mâinile pline de bășici/bătături. NU, pentru că plantele/buruienile nu aşteaptă. Dar... ştie cineva că se plăteşte impozit pe pământ?!”

Am făcut un calcul şi am ajuns la concluzia că dacă cumperi din piaţă „te ajunge” INFINIT mai ieftin.

Aşa că, TE rog, dacă eşti unul dintre acei oameni care se „tocmesc la preţ” cu ţăranul cu mâinile crăpate şi spatele încovoiat .. TE IMPLOR, nu o mai face! Preţul ce-ţi cere e mult inferior la munca ce depune. Gândeşte-te că pot fi părinţii tăi... sau chiar tu.
--- „Tu nu ai vrea să iei un ban pe munca ta, CINSTIT şi drept?!”
De ce să-l umileşti/să-l insulţi/să-i desconsideri munca?
--- „TU cum te-ai simţi, cum TE SIMŢI, când alţii fac asta cu tine?!”
Oamenilor... cei de la ţară muncesc ca nişte sclavi, pentru a avea ce mânca. Nimic nu iau din drum. Şi NU exagerez deloc. Numai cel ce munceşte ştie.
Dacă mie mi-e greu... nu pot nici să-mi imaginez ce simt oamenii de 70 de ani care asta au făcut TOATĂ viaţa lor...
NU, nu le place... este doar ceea ce ştiu, ceea ce fac de când s-au născut. Ceea ce au făcut şi părinţii părinţilor lor.
Nu pretinde fără să mulţumeşti. Că ... o ceapă... se pune stând în genunchi... şi aşa se pliveşte/prăşeşte. Nu cade din cer.

Şi plantele trebuiesc îngrijite, udate, stropite cu fel de fel de „lichide” şi chestii să nu se „măneze”, să nu le atace paraziţii, să nu le ardă soarele, etc. etc. etc.
Crede-mă... ţăranul nu primeşte NIMIC pe gratis!

Tu... îi poţi MĂCAR mulţumi cu un zâmbet pe buze. Nu de milă... dar de RESPECT şi admiraţie. Pentru că sunt adevăraţi EROI... şi nimeni, NIMENI nu-i apreciază, ba dimpotrivă.. 
Sunt numiţi ţărani nu pentru că muncesc pământul cu sudoarea frunţii, dar pentru că-s ignoranţi... .
Nu, frate, NU-S! Sunt AGRICULTORI, veşnic obosiţi.

Pace

Reacţii:

4 comments:

  1. Asa este paradoxul in tara noastra, cei care muncesc din greu si sunt oameni buni platesc pentru asta, iar hotii o duc bine si sunt protejati. Stiu cum este sa muncesti in agricultura, este cea mai grea munca.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Înţeleg perfect. Din păcate (cred) că peste tot e la fel; în orice ţară. Cei mai "mici" plătesc pentru cei mai mari. Mulţumesc pentru mărturie.

      Delete
    2. Probabil si la bulgari!
      Dar la noi, ca la nimeni.

      Delete
  2. Oricum Romania este tara noastra! cu bune cu rele e tara noastra!

    ReplyDelete

Articolele sunt gânduri/reflecţii personale, NU lecţii de istorie/viaţă. Tratează-le ca atare. Expresiile ofensive, arogante, triviale NU vor mai apărea pe paginile mele. Te respect = MĂ respecţi!
PS 1 Ca să nu comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu public/răspund (câteva zile) este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.