Ziua internațională de conștientizare a zgomotului

În 2014 se sărbătoreşte astăzi, miercuri - 30 aprilie. Am dat peste această informaţie pe peretele Facebook al unei prietene.
Am căutat detalii în română pe net, nu se găsesc. Deci, noi nu sărbătorim. Sărbătorim ziua Jazz-ului.
Este mare păcat. E adevărat că sunt atâtea zile internaţionale de care nu ştim pentru că nu sunt mediatizate, totuşi, parcă ar trebui să ne informăm mai mult. Că de aia avem creier şi internet.
Am scris despre ora pământului, ziua planetei, ziua bărbatului/femeii, etc. şi-am observat nu numai că nu ştim, dar că nici nu ne interesează. 
Însă cel mai rău este faptul că REFUZĂM cu bună ştiinţă să aderăm/să sărbătorim.
Unii chiar mi-au zis că exagerez, că nu putem salva planeta, şi câte şi mai câte. 
Nu sunt de acord. 
Dacă am fi mai atenţi, dacă am învăţa ce este respectul faţă de ce ne înconjoară, toţi am trăi mai bine.
Nu este obligatoriu să facem ceva peste puterile noastre, lucruri mici, că ORICE gest contează. 
--- Ce anume ar trebui să facem în această zi?
Nu mare lucru. 
Doar să ascultăm natura, mediul înconjurător. Să auzim şi să evidențiem zgomotele care ne deranjează. 
În sfârşit, să conştientizăm că multe sunete pe care le ascultăm cu plăcere, ne fac foarte rău. 
1. Cum ar fi muzica la volum exagerat. Când ascultăm la căşti, ridicăm volumul de parcă am fi surzi. Nu ne gândim o clipă că am putea răni timpanele. Şi pierderea auzului este ireversibilă. Dacă nu ni se întâmplă acum, mai mult ca sigur, (din nefericire este inevitabil) vom avea probleme când vom îmbătrâni. Fără să ne dăm seama, treptat, vom pierde bună parte din auz. 
Dar nu numai volumul ridicat ne poate face rău, dar şi mesajele pe care ni le transmit cântecele/filmele. 

Cunosc pe cineva care nu suportă să audă vorbind pe cineva lângă el când conduce, dar ascultă muzică (la maxim) cu mesaje agresive, care instigă la ură şi violenţă (şi se scandalizează îngrozitor de tot ce fac ceilalţi în trafic/în viaţă, urlând şi înjurând ca un bolnav psihic). Este un chin infernal pentru mine, să urc în maşina acestei persoane. Prefer să merg pe jos zeci de km, cu genţi şi bagaje. 

Discotecile/night cluburile sunt locurile unde ai cel mai mult de suferit din cauza intensităţii sonore care depăşeşte limita permisă. Nu ştiu dacă ai avut vreodată senzaţia că muzica îţi bate în piept/ca. Mereu am avut de suferit din această cauză, temporar. Sper să nu plătesc la bătrâneţe.
Concertele, mai ales acelea rock, techno, etc.
2. Alarmele din casă ne pot răni auzul şi ne crează stări de tensiune nervoasă. 
3. Șantierele în lucru sunt deosebit de zgomotoase.
4. Lătratul câinilor, mieunatul pisicilor în perioada împerecherilor. 
5. Televizorul, radioul, cinemaurile
6. Evident că şi locurile de muncă pot prezenta pericole mari pentru auz. Sunt tâmplar de meserie şi pot confirma că lucrând cu maşini extrem de zgomotoase, auzul a avut mult de suferit. Sufeream atunci când îl auzeam sistematic vreme de 9-12 ore/zi, dar şi acasă. Mulţi ani după, chiar şi acum simt că sunt mai sensibilă la zgomote. 
7. Vecinii. Pffffffffff. Din cauza unora, odată, am ajuns la spital. Nu am reuşit să dorm cam 1 an cum trebuie.  Imposibil şi intolerabil. Eram epuizată total şi-am decis să mă mut.
Exemplele pot continua, dar mă opresc. 

Acum, fiecare dintre noi are o părere proprie despre absolut tot, evident, şi despre zgomote. 
Tinerii mai ales, afirmă că au o toleranţă mai mare la zgomotele muzicale. Că nu îi deranjează, ba chiar le crează plăcere, cautându-le cu bună ştiinţă. De aici certuri zilnice cu părinţi/bunici, vecini. 
Îmi pare rău să o spun, dar este semn de imaturitate, rebeliune, lipsă de respect, egoism.

Unii spun că învaţă mai bine cu muzică. 
Sunt de acord: muzica la volum mic, instrumentală=clasică (fără cuvinte). Nu de muzică rock, house, etc. Astea sunt ABERAŢII. 
Bărbaţii întotdeauna susţin că nu pot face două lucruri deodată, dar pot asculta muzică şi conduce. 

Oricât de împărţite ar fi părerile în această privinţă, există studii care demonstrează că expunerea îndelungată şi repetată la intensităţi sonore ce depăşesc anumiţi decibeli, (o listă aici), are repercursiuni grave şi inevitabile asupra auzului, sănătăţii fizice, dar şi asupra sănătăţii psihice/emoționale. 
Este clar că numai un copil, care nu a avut încă timp să înveţe şi să conștientizeze pericolele la care se expune ascultând şi preferând zgomote înalte, poate să afirme că nu-i dăunează. 
Din nefericire, am întâlnit oameni maturi/adulţi din punct de vedere al vârstei, (să zicem trecuţi de 30 de ani) care nu au nici cele mai elementare noţiuni asupra acestei probleme (şi a altora).
Eu, sărbătoresc rămânând o oră întinsă-n pat (după ce m-am trezit), sau aşezată pe un fotoliu, în linişte totală (dacă vecinii permit)
Pentru că, spun din experienţă, NUMAI în linişte, fără interferenţe, poţi ajunge să te cunoşti, să înţelegi anumite lucruri, să găseşti răspunsuri pe care le cauţi de mult. Numai tu ştii ceea ce vrei.
Îndemn pe toţi cei care VOR CU ADEVĂRAT să se cunoască/să-şi facă o introspecţie, să oprească pc-ul/tv-ul, etc. şi să stea în linişte deplină. 
Dacă nu reuşeşti 1 oră, începe cu 10 minute, 15 şi măreşte doza/timpul în fiecare zi câte un pic. 
Din nefericire, mulţi nici nu vor încerca. Li se pare greu/imposibil. Însă aceşti oameni nu vor şti niciodată cine sunt cu adevărat, şi de ce sunt capabili. 
Pace.

Post a Comment

0 Comments

>