Sunday, 26 May 2013

Cum să uiţi pe cineva...


... cât mai repede. Mă refer exclusiv la un iubit/iubită de care te-ai despărţit forţat (cu sau fără voia ta).
Despărţirile sunt dureroase. ai lăsat sau ai fost lăsat, deseori, tristeţea este la fel de profundă. Cel puţin, pentru mine.


De-a lungul anilor am rupt diferite relaţii - dintr-un motiv sau altul.
Şi am învăţat câteva trucuri care îţi vor face despărţirea mai uşor de acceptat. Însă numai dacă eşti un luptător şi nu o persoană care se complace în durere.
Sper că nu eşti unul dintre aceia care se plâng în permanenţă de anumite situaţii, dar nu fac nimic ca să le schimbe. Nu-mi plac persoanele astea şi le consider o mare pacoste pentru cei din jur.

  • Elimină-i numărul de telefon din lista de contacte. Dacă l-ai învăţat pe de rost, ai dat-o-n bară. :D Elimină-l de oriunde l-ai avea: destinatar mesaje, apeluri pierdute, efectuate etc. etc. etc. Elimină-l DE TOT că să poţi ţine piept tentaţiei de a scrie sau de a suna.
  • Elimină-l/o din lista de prieteni sau, dacă nu vrei să ştie asta, dă-i IGNOR, pur şi simplu. Ca să nu vezi ce postează şi cui îi dă like. Să nu te pună păcatul să intri la el/ea pe pagină să vezi ce mai face, cu cine „se prosteşte acum”. Dacă eşti masochist,o vei face (am făcut-o şi eu de câteva ori. NO MORE!), dar dacă vrei să treci mai departe vei face exact ce scriu eu în acest articol. Am mare experientă la activ şi-s tare mândră de mine. Acum uit pe cineva în câteva zile. Când aveam 16 ani, îmi trebuiau 2 ani. - Măi să fie... oi fi devenit de piatră. Măcar!!! Dar mi-a ajuns atâta suferinţă din dragoste. Am iubit o dată? Voi iubi din nou! Acum sunt sigură. :p Nu vreau să mă mai simt mizerabil. N-am întâlnit pe nimeni care să merite asta!
  • Dă-i înapoi toate lucrurile ce ai primit cadou de la el/ea. Ai lucruri prin casă/maşină care-ţi amintesc de el/ea? Dă-i-le înapoi cât mai curând. Le poti dona la un Caritas sau cuiva care are nevoie. - În general, nu accept cadouri de niciun fel. Deci nu mi-e greu să mă despart de nimic căci nu am NIMIC! 
  • Fă o listă cu toate defectele ce crezi tu că are. O listă cu toate chestiile ce te scoteau din sărite la el/ea. Scrie pe o hârtie cu mâna ta, ca să realizezi EXACT despre ce vorbeşti. Nu ajunge numai să te gândeşti la aceste lucruri, TREBUIE să le scrii şi să le citeşti ori de câte ori simţi că te apucă dorul de el/ea.
  • Când îţi vine-n minte o situaţie în care te-ai simţit bine cu el/ea, imediat gândeşte-te la o situaţie în care te-a făcut să plângi. - Nu există?! Ia mai gândeşte-te niţel. Fii onest cu TINE însuţi în PRIMUL rând. Nu mai are rost să te minţi. S-a terminat.
  • Seara, cel mai adesea, vine dorul şi melancolia... NU TE LĂSA, ia foia de hârtie cu defectele şi chestiile care nu-ţi plăceau şi citeşte rând cu rând cu voce tare, dacă eşti singur în cameră; dacă nu, e bine şi-n gând. Dăruieşte-ţi câteva minute să-ţi aminteşti exact durerea ce ţi-a provocat un comportament sau altul. Dacă-ţi vine să plângi – PLÂNGI, îţi va face bine. - Câte lacrimi am vărsat eu aiurea... aiaiaiai! Dar am un "văz" perfect acum, mi-am curăţat bine ochii. :p 
  • Nu vorbi cu prietenii despre el/ea. Roagă-i să evite să-i pronunţe numele. Asta dacă se poate. - Doar nu ai vrea să-i interzici unei prietene, soră cu ex iubitul tău (de ex.), să nu pronunţe numele fratelui său. Nu fi absurd/ă!!!
  • Nu asculta melodiile care îţi amintesc de el/ea,  Nu te uita la filmele pe care le-ai văzut cu el/ea.
  • Nu intra în localurile în care există riscul să-o/l întâlneşti.
  • Ţine-ţi minte ocupată cu orice îţi place să faci. ORICE, numai să nu te gândeşti la el/ea. - Bine, asta nu înseamnă să te apuci de băut/droguri/de jucat poker sau mai ştiu eu ce chestii extreme, ilegale si imorale (sau care ingrasa- zice Murphy).
  • Ieşi cu prietenii, nu te-nchide-n casă. Nu trage perdelele şi nu-ţi plânge de milă... Cum l-ai găsit pe el/ea vei mai găsi şi pe altcineva. E legea naturii. - Ştiu că acum aceste cuvinte nu pot decât să te enerveze, dar dacă te-ai săturat să suferi pentru cine NU merită atunci vei lua măsuri. Să stai să te gândeşti la el/ea, ce face, cu cine e, pe cine ţin-n braţe... este doar o formă catâră de a suferi cu bună ştiinţă. Timpul vindecă şi cele mai adânci răni. Nu crede ce zic cei care NU VOR să lupte, că nu le vindecă şi varie. Dă TIMP timpului şi poate nu le vindecă pe deplin, dar nu vor mai durea aşa. - Numai dacă vrei cu adevărat. Pentru mulţi e mai uşor să plângi, decât să lupţi. Dacă-ţi place să-ţi laşi viaţa să treacă pe lângă tine... atunci stai tolănit şi plânge... Că tare bine mai e. NU?!
  • Mă-ntorc la seară/noapte. Când stai lungit pe pat şi-ai vrea să fie lângă tine, tu imaginează-ţi că eşti pe o plajă plină de fete (sau băieţi, după caz) care „se dau” la tine. Gândeşte-te intens la acest lucru, visualizează scena, şi vezi s-adormi cu gagicile astea în gând! - Nu-i aşa că-s frumoase?! :D
  • Dimineaţa, străduieşte-te să-ţi organizezi ziua bine, nu să te trezeşti cu ochii-n lacrimi ca o muiere capricioasă. Nu te smiorcăi dimineaţa, nu-i timp. - Îţi poţi permite asta seara (NU NOAPTEA, că trebuie să dormi, să-ţi încarci bateriile) sau în weekend când nu mergi la şcoală sau servici.
Este simplu, dar nu e usor. Un proces lung si obositor, dar care-ti lasa libera inima sa poate iubi din nou.

Nu, nu vreau sa aud: "tu nu stii... e usor sa vorbesti.. eu il iubesc" si infinite alte SCUZE. Toti am trecut prin asta, chiar de mai multe ori, si mai toti am iesit vii, poate cu un ochi vanat, dar intregi. Fizic. Ranile interioare se vindeca; raman cicatrici, clar, dar "nu poti sa stai sa te uiti la o cicatrice la infinit si sa plangi amintindu-ti cum ti-ai facut-o."
Mergi inainte si trăiește fiecare clipa.

Bafta multă.

Personal, am ajuns la concluzia ca oricat de mult ar durea o despartire: "Este mai bine sa fi iubit si pierdut, dacat sa nu fi iubit deloc/(niciodata)."
"'Tis better to have loved and lost/Than never to have loved at all." - By Alfred, Lord Tennyson

"Dacă ai iubit o dată, vei iubi din nou! Sunt proba vie și mai sunt miliarde ca mine."
---- Îţi vine să urli?!
DU-TE-N pădure bre', ce naiba! Doar nu vrei să te bage-n cămaşă de forţă!
Nu te da cu capul de pereţi, îl crapi şi la ce bun?

---- Vrei să dai cu pumnii? Da, bre, da, daca chiar nu poti sa te abtii. Dar da in ceva moale
Cunosc pe cineva care şi-a rupt 2 degete şi acu' îi vine să-şi dea palme-n faţă... de prost. Grab a snickers mai degrabă! Un kg în plus e mai bun decât torturarti pentru un om... când sunt atâtea miliarde-n lumea asta. 
Dă-o/l, bă, dracului! Cine NU te vrea - NU TE MERITĂ! 
Ca tine nu e nimeni si ai să găsești pe cineva mai bun! 
Te las cu un pic de ironie. Fă și tu haz de necaz.

Vrei să inveți sau să-ți imbunătățești engleza citind cărți super interesante? Descarcă de aici GRATUIT. 



Imagine de pe Hopa.ro 
**
Imi cer scuze pentru incosistenta din text. Cu diacritice si fara. Aduc modificari si uit... stii tu.

Reacţii:

69 comments:

  1. Ai multa experienta la activ. Imi pare rau. Cred ca esti tipul de persoana care din buna credinta crede tot ce i se spune. Iti alegi prost iubitii. Este si asta o arta. Nu stiu. Dar dupa cum te citesc nu meriti asa ceva. Cum poate cineva sa nu faca tot posibilul sa stea langa tine... Sunt vorbele unui prieten de-al meu care te-a cunoscut. Are un cult pentru tine. La varsta lui a zis ca nu a vazut asa ceva. Cred ca stii la cine ma refer. Adica... cred ca te cauta multi, poate nici nu ai idee. Nu sta singura Cristina. Ai multe de oferit, unii nici nu viseaza. Pentru mine-i tarziu. Te admir si sper din suflet sa citesc ca ai intalnit pe cineva care sa te faca fericita.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Așa-i, îmi aleg prost iubiții (nu mulți totuși, dar toți nepotriviți). Habar nu am la cine te referi, îmi pare rău. Dar mulțumesc. Asta îmi alimentează ego-ul... sper să nu mi se ridice la cap. Adevărul este că merit mult pt că dau mult (fără falsă modestie). Din nefericire, cei cu care reușesc să mă combin „mișelește” sunt niște copii (nu la corp, la minte). Mulțumesc, dar permite-mi să nu ascult de sfaturile tale: singurătatea este amica mea. Ea nu mă nedreptățește niciodată. Ea nu-i permite mamei să mă distrugă cu dragostea ei sufocantă. Sunt o persoană solitară și independentă. Am luptat toată viața pt asta. Este dreptul meu să aleg să stau singură.... Totuși, never say NEVER. :p

      Delete
  2. Am gasit numa azi articolul asta si-ti multumesc, exact cand am mai multa nevoie! Tocmai ce m-am despartit de iubitul meu, il iubesc inca enorm, dar nu ne potrivim. Imediat o sa-ncep sa fac ce ai scris tu, ca sunt extrem de nefericita. Totusi dacă renunt la el nu o sa regret poate mai tarziu? Ca inca ne iubim, dar diferite probleme, ne impiedica sa fim fericiti impreuna. Daca el era destinul meu? Daca n-am sa mai iubesc niciodata? Cum o sa mi-o iert? Ajuta-ma, daca poti. Sunt intr-un mare impas. Am inima distrusa si nu-s capabila de nimic. O sa astept aici, punand in aplicare sfaturile tale. Sper sa functioneze. Multumesc, deocamdata.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Dragă Iulia, ma întâi de toate mulțumesc pt încredere și considerație. Nu știu ce diferență de vârstă există între noi, dar bănuiesc că ești mai tânără ca mine. Și totuși foarte matură, ăsta-i un lucru foarte bun. Puține persoane reușesc să se despartă de cineva pentru care încă nutresc sentimente atât de profunde. Iubirea-i nu-i o joacă, nu se găsește la orice margine de drum. Când realizezi că iubești ții cu pumnii și dinții de relația aia. Ceea ce nu înseamnă că trebuie să te lași umilit/batjocorit și folosit. Mi se pare că am înțeles totuși că nu este vorba de voi doi. Voi vă mai iubiți și asta face infinit mai grea despărțirea, mai ales în condițiile în care ați sta mult împreună.

      Delete
    2. Nu știu la ce fel de probleme faci tu referință (te aștept în privat, dacă vrei să-mi zici mai multe. E la latitudinea ta.), dar dacă ați făcut tot posibilul și tot s-a ajuns la despărțire ceva nu este chiar așa ok. Nu știu dacă era destinul tău sau nu, nu cred în așa ceva. Ce simt să exprim este că sunt sigură că o să mai iubești!!! Acum ți se pare utopic, ireal, imposibil, dar, din experiență îți spun că vei mai iubi, viața nu s-a sfârșit. E plină lumea de bărbați... și dacă l-ai găsit pe el, vei întâlni CU SIGURANȚĂ o altă iubire. Cum obișnuiesc să spun eu: când se închide o ușă, se deschide alta. Ai încredere și pune în aplicare ce am scris în articol. Sunt lucruri ce am probat pe pielea mea. Nu zic că funcționează la toată lumea, dar sunt sigură că ajută cât de cât.

      Delete
    3. E normal să te simți distrusă, și îți recomand să dai frâu lacrimilor, dacă asta simți. Eu nu dau sfaturi, nu sunt în măsură. Dau idei și fac recomandări în speranța că va ajuta pe cineva. Dar nu te-nchide-n casă, nu trage perdelele decât pt o zi, când nu ai nimic altceva de făcut. Și nu fugi de o posibilă iubire... numai să dai timp inimii să se vindece. Altfel vei suferi din nou. Ajut-o și pregătește de o nouă iubire care va veni fără îndoială. Cunosc foarte multe persoane care au trecut prin așa ceva, inclusiv eu. Vindecarea este fundamentală... și apoi... MULTĂ FERICIRE. :)

      Delete
    4. Cristina iti multumesc foarte mult. Ma ajuta sa stiu ca nu sunt singura. Dar nici nu pot manca! Nu stiu cum o sa triesc fara el. vreau sa cred ceea ce zici. trebuie sa cred. Tu ai mai multa experienta. Sunt sigura ca stii despre ce vorbesti. Dar daca ai asa de multa experienta de ce continu sa te indragostesti de cine nu trebuie? nu te supara de intrebare

      Delete
  3. Nu ești singură, Iulia. Toți am trecut prin așa ceva. Nu, nu mă supăr de întrebare; este normal să te întrebi de ce și cu. Nu am iubit foarte mulți bărbați, ba dimpotrivă. Numai că au fost relații problematice de la bun început. De ce continui să aleg prost.... ehehehe: inimii nu-i poți comanda. Ea este complet independentă de creier, rațiune și interese. Face ce vrea, când vor mușchii ei. E o nemernică... dar nu putem trăi fără ea. O lăsăm să-și facă mendrele pt că toți alergăm după fericire. Și când iubești, ești cel mai fericit om de pe planetă. Totul este posibil. Știi și tu.

    ReplyDelete
  4. Ah... uitam. Faptul că nu poți mânca nu trebuie să te îngrijoreze foarte mult. Este normal. Nu mânca, dacă nu poți. Nu asculta de cei ce te-ndoapă (părinții, prietenii, etc), fă cum crezi tu că-i mai bine. Recomand totuși măcar câte un fruct, multe lichide (nu alcool..., nu foarte mult :p ) și iaurt. Iți va face bine, vorbesc din experiență. Ultima dată am pierdut 4 kg în 7 zile. Am mâncat mere când simțeam că mă roade stomacul. Dacă te roade bagă-n gură ceva. Nimeni nu merită să-ți distrugi sănătatea. Mult succes!!! Sunt aici, dacă mai ai întrebări. Nu ezita. Încă o dată, mulțumesc pt încredere.

    ReplyDelete
  5. Ah, e 5 dimineața și eu îți frunzăresc blogul... articolul ăsta mai exact...deci îți dai seama ce stare superbă am. Și țin să iau la puricat subpunctele.
    1. Numărul de telefon elimnat. Bifat! Dar e problema că îl am în memorie. Pe al meu nu îl știu foarte bine...am nevoie de câteva secunde bune să mi-l amintesc. Așadar și prin urmare, când cineva îmi cere numărul..îl ofer bucuroasă spunând..."Sigur că da...notează...074.56... și pauză"..în acel moment îmi dau seama că de fapt numărul nu-mi aparține..căci al meu e cu 75 si nu 74 !...deci... iar moment nasol, iar îțí fuge mintea aiurea. Chiar și după luni bune!
    2. Block direct! Dar ce te faci când colega ta de cameră îți spune...ghici cine mi-a dat cerere? Nu că ar vrea să mă facă să mă simt aiurea, dar nici nu îmi poate ascunde acest fapt.
    3. Cadourile...hm... cutii goale de ciocolată? Obișnuiam să le păstrez...dar am renunțat. Cât despre alte bunuri materiale...am o eșarfă. Chiar două. Dar spre norocul meu niciodată n-am stat să plâng în ele sau să le miros să nu o mai spăl să nu-i pierd parfumul. Dacă mie îmi place și îmi vine bine?? Uneori sincer, după o relație mi se pare țigănie faza cu "Dă-mi tot înapoi!". Două persoane mature cred că nu ar recurge la asemenea gest.
    4. Defectele...greu cu ele...dar să fim serioși... așa e că uneori ai da orice să i le mai suporți măcar odată? ( Și aici nu mă refer la cele grave și de neiertat).
    5. Cănd vine vorba de situații bune/rele... le pui într-o balanță... și îți spui..."Cât de urât s-a purtat atunci cu mine..." dar mai apoi realizezi că....totuși avea și părțile lui bune... doar de asta l-ai ales, nu? Cu toții le avem...și între ele există un echilibru. Nu e nicăieri doar lapte și miere. Nu toate fructele sunt dulci, nu?
    6. Noaptea e cel mai greu, cel mai dureros... și uneori oricât ai vrea să îți stapânești lacrimile, nu poți...doar ai un suflet...oricât am vrea să pretinem că suntem de gheață nu ne putem minți singure. Noi femeile am fost înzestrate cu o sensibilitate aparte.
    7. Să nu vorbești cu prietenele despre el. Bun. Dar ce faci când mergi la rude...și le-ai mai zis de o multitudine de ori că nu mai ești cu x-ulescu...și trebuie să le explici pentru a 10-a oară moartea căprioarei? Sau, dat fiind că persoanele de sex feminin( se știe, femeile mai greu își țin gura), care te știu, care știu că ai suferit... și chiar de le zici de n-ori că ...gata! începând de azi e subiect închis, idoua zi vin și îți zic... știu că nu te interesează, dar azi când am fost la facultate l-am văzut...Și iar s-a dus planul tău să începi anul cu dreptul măcar la acest capitol.
    8. Evit melodiile cu desăvârșire, dar ce faci atunci când dorești să te relaxezi într-o zi de dumincă la shopping (sau măcar privit!) și nici bine nu ai trecut de ușa rotativă și în intreg molul îți cântă exact melodia voastră de suflet... fix în acel moment? Fail.
    9. Nu obișnuiesc să revăd un film. Dar filmele sunt făcute cam după același tipar. Aceeași poveste, același final.
    10. Le-am evitat și le evit. Doar supermarketurile nu prea pot... și mall-urile. Și exact acelea sunt punctele de intersectare.
    11. Mintea mea e ocupată 90% din zi.... dar privind punctul 6..."și când se lasă seara..." (bine, nu în fiecare seară, clar).
    12. Mi-am făcut mulți prieteni, mai mulți ca niciodată. Dar ce faci când o persoană din grupul tău de prieteni suferă mai rău ca tine? :D
    13. Când stau lungită în pat mă gândesc oare cum să fac sa dau 5 kg jos. :))
    14. Dimineața...cine se trezește dimineața! Slavă Domnului.... am ore de la 4! :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Dragă Cristina. Mulțumesc mai întâi că mi-ai frunzărit blogul. E important pentru mine să știu că mă există oameni care o fac.
      Recomandările mele sunt personale, probate și reprobate... ehehe, am ceva ani în plus, din nefericire. :) Dar să nu crezi că nu fac și eu exact opusul câteodată. :p Când ai iubit mult, și aici chiar nu mă refer la perioada de timp, ci la intensitate, e greu să uiți ușor. Din ceea ce am citit, și acum nu te speria, ca să uiți pe cineva îți trebuie 2 ani. Asta au descoperit cei care fac experimente. Și, sincer, exact atât mi-a trebuit mie de câteva ori. Deci... vreo 6 ani din viața mea am iubit pe cineva cu care nu mai eram. BUUUUUUUUUUUU!
      Eu doar am spus ce ar trebui să încercăm să facem. Și crede-mă că au dat roade de multe ori.
      Eu nu am spus niciodată să se ceară lucrurile înapoi. Buuuuuuu. Este penibil; ce țigănie? Mai rău! Am spus doar să nu le ții tu DACĂ îți amintesc de el.
      Nu. Evită să te gândești la părțile lui bune, ce naiba. Toți le avem pe ale noastre (bune și rele). Nu cred că trebuia să specific asta. Nu te gândi al astea când suferi... vei avea timp când te vei vindeca să-i faci dreptate.
      Cu rudele... și cei ce nu-și văd de treaba lor, aici nu ai nici o putere tu. N-ai încotro decât să le explici. Ce dureros. Îmi pare rău, sper că nu am făcut și eu vreodată așa ceva... Buuu.
      Când cineva suferă mai mult ca tine, îl asculți, suporți și plângi cu el. Asta trebuie să faci, dacă te simți și ești în stare.
      Nu poți să eviți să nu se vorbească despre el, să nu-l întâlnești. Trăim în lume și lumea devine dintr-odată foarte mică când te desparți de cineva. Nici aici n-ai ce face.
      5 kg??? Hmm... nu am soluție. Dau vina pe metabolism și mă supăr pe el. Glumesc.
      La mine funcționează grozav o singură dietă, dar nu o pot publica. Aș fi acuzată de rău influență. Dar aia numai cu fructe, legume și apă/lichide (printre care și lactate), nu prea dă greș.
      Oricum ar fi, niciodată nu este ușor să uiți pe cineva. Niciodată, fie că ai avut o relație super, sau una rea. Sunt etape ale vieții... și știu prea bine că, mai ales la început, simți că mori... nu respiri fără el. Dar... am trecut de atâtea ori (sună ca și cum aș fi iubit de o sută de ori... :D) și n-am murit, la naiba!!!
      Este foarte, foarte greu... dar trece... încet, cu lacrimi (curăță ochii, dar fără exagerare), tristețe și goliciune morală. Dar vei supraviețui... cum au făcut-o alții înaintea noastră.
      Nu suntem de gheață, suferim mai mult ca ei. Ghinionul nostru.

      Delete
  6. Concluzie : Degeaba ne luam măsuri, ne încăpățânăm să ne ștergem tot din memorie...să pretindem că nu a existat. Durerea persistă... se spune că în general durează cam jumătate din timpul cât ați stat împreună. La început e mai greu ...dar mai apoi când îți pui ordine în ganduri realizezi că...ce nu te omoară cu siguranță te face mai puternic. Nu e bine să negi ceea ce ai trăit, deși primul impuls e să te gandești la aspecte negative din viața voastră de cuplu, e mai preferabil să păstrezi în suflet ceea ce a fost bun și frumos. Caci într-un final cu asta rămâi. Cu amintiri. Înarmează-te cu răbdare, căci lumea nu se sfârșește. Dacă două persoane sunt menite să fie împreună vor fi. Acum, peste un an..doi....dar vor fi. Dacă nu, nu. Nimic nu este pentru totdeauna. Și cum ai mai iubit odata, vei mai iubi și a doua oară...și a treia oară...de câte ori e necesar. Pentru că femeile au fost făcute din iubire...și trăiesc pe bază de iubire....

    ReplyDelete
    Replies
    1. Am răspuns mai sus, nu știu de ce. Scuze. Să nu negi niciodată ce ai trăit, nu voi da niciodată o astfel de recomandare. Nu ajută pe nimeni.
      Personal nu sunt de acord cu expresia „ce nu te omoară... . ”. Deloc.
      Când suferi gândește-te numai la cât ai suferit în unele situații (cum am spus mai sus)... e natural că după ce ți-a trecut, ai datoria morală să te gândești și la părțile bune. A fost, ai suferit, a trecut = nu a fost să fie.
      Bine că știi că vei mai iubi. Ești într-un punct bun. Greul... a trecut. Curaj... va trece tot, dar trebuie multă voință. Ai datoria să te vindeci înainte de a mai iubi. Așa e drept, să nu intri într-o nouă relație cu gândul la relația veche.
      O caldă îmbrățișare... din partea uneia care știe despre ce vorbește. Dacă ai încredere. cum am scris în articolul cu „îmbrățișări”. :)

      Delete
    2. Uitam. Pierderea este a lui, dragă Cristina. Nu o spun pentru că suntem „neamuri”, dar pentru că te cunosc și știu că meriți pe cineva care să vadă dincolo de cuvinte.
      Și sunt sigură că toți cei ce te cunosc gândesc ca mine.
      Unele femei merită să lupți pentru ele, altele nu merită nici să te uiți.
      Tu faci parte din prima categorie și cineva se va găsi să te prețuiască.
      Dar, în dragoste sunt multe tentații și corpul e slab.

      Delete
    3. Am citit articolul tau si mi-a atras atentia povestea Cristinei B.Tare dureros , dar ca sa intaresc tot ce ai scris tu cu mare adevar,din experienta propriei vieti, as vrea sa ii povestesc ca ORICAT DE DUREROS ESTE VA TRECE,INCET,DAR VA TRECE ,DACA VREI SA PRIVESTI DOAR SPRE VIITOR !Asta am facut eu,dupa divort!Dupa o casnicie de vreo 9 ani si in total vreo 13 ani de relatie,s-a terminat totul,m-am trezit cu vise si planuri spulberate si in stare de soc profund ca nu intelegeam de ce, omul ala care a fost langa mine la cununie,omul ala care parea ca ma iubeste pana la moarte si dupa!Ei,povestea e mai lunga,mai trista ,nu intru in detalii ca nu e cazul,doar spun ca da,te poti trezi intr-un soc,nu pricepi cu mintea ce ti se intampla,de ce...si ce faci?Intai plangi mult,apoi te revolti ,apoi il dai la....cand auzi ca el este deja in alta casatorie si iti dai seama ca a fost un mincinos si ca de fapt tu ai iubit transparent si puternic si degeaba ..bun,apoi te intrebi cine esti,unde vrei sa ajungi si realizezi ca de fapt nu esti asa singura,ai o familie care este acolo indiferent,ca poti sa si te opresti din plans si sa vezi viata altfel..de fapt eu am ajuns sa imi repet mereu,dupa "impact'' , ca trebuie doar sa privesc in viitor ,nu ma mai uit in trecut deloc si daca trecutul ma trage inapoi,imi dau un bobarnac si gata merg mai departe..si am facut-o,mereu gaseam ceva de facut,mereu imi umpleam mintea cu muzica,carti,lucuri total noi,apoi mi-am zis ca orice ar fi nu ma opresc pana nu gasesc pe acel cineva care sa ma merite si imi voi demonstra ca merit mai mult nu numai tristete si catalogarea de divortat..bun,incet ,incet ,Cristina,trecea timpul si m-am trezit ca am prieteni noi,ca ies din casa,ca imi traiesc viata altfel si parca m-am redescoperit un alt om,mai frumos,mai puternic,mai fericit!In final,dupa atente alegeri,am gasit omul care sa ma inteleaga,care mi-a demonstrat pana acum ca dragostea poate fi si altfel si ca acela din trecutul casniciei,nu il egaleaza deloc,desi credeam ca nu se poate,ce minte aveam si eu!Suntem de 4 ani impreuna si incercam sa fim fericiti in fiecare zi si in prezent,am realizat ca eu de fapt m-am regasit ca om,ca entitate si ca sunt un om capabil de multe experiente frumoase pana plec din lumea aceasta si inca ceva ,ca pot fi fericita doar prin mine insumi,nu prin cineva,asta era greseala fatala,daca este greseala asta,pe care am facut-o inainte..trebuie sa fim fericiti prin noi insine nu depinzand de cineva sau ceva!Uf,dar multe am spus aci si scuze daca am plictisit,am vrut doar sa arat cumva ca se poate sa iti revii,doar sa nu te lasi invinsa de tristete si sa nu uiti sa te apreciezi pentru ceea ce esti ca om si femeie !Bafta Cristinei B.,sper ca pana acum,in aprilie,este mai fericita sau macar linistita cu sufletul ei !Si tie felicitari pentru blogul atat de special pe care il citesc cu drag in fiecare zi !M. :)

      Delete
    4. Îţi mulţumesc, dragă M. istoria ta este tragică, şi-atât de des întâlnită, din nefericire. Dar tu ai dat dovadă de multă putere şi voinţă. Ceea ce nu este atât de comun printre oameni. Te-ai ridicat singură şi pentru asta a fost nevoie de multă muncă. Ai tot respectul meu. Îmi plac persoanele luptătoare. 
      Nu ai plictisit, ba dimpotrivă. 
      Îţi mulţumesc în numele Cristinei (sper că va citi şi ea) şi-ţi mulţumesc în numele celor care vor citi de-acum încolo. Sunt sigură că mărturia ta va ajuta pe mulţi. E adevărat că puterea de a fi fericiţi stă în noi. Nu zice nimeni că-i uşor, ba este chiar infinit mai dificil decât să stai şi să-ţi plângi de milă. Fiecare face alegeri în viaţă. 
      Îţi mulţumesc pentru că mă citeşti, şi pentru timpul acordat acestui comentariu emoţionant. Mulţumesc şi pt vorbele frumoase. Mă încurajează. 
      Îţi doresc să ai ce-ţi doreşti tu.

      Delete
  7. cate tentatii are corpul umannnn offf cam multe...

    ReplyDelete
  8. Nu am cuvinte ....frumos si ajutator imi pare rau ca in acest moment sint distrusa si cu lacrimi in ochi dar de abia astept sa vina ziua de miine sa imi amintesc de vorbele voastre incurajatoare si sa pot zimbi

    ReplyDelete
    Replies
    1. Draga Anonima, imi pare extrem de rau sa aflu ca suferi din dragoste. Asa a fost de cand lumea: uni sufera, altii trec ca rata prin balta. Imi imaginez perfect prin ce treci, dar Timpul le vindeca pe toate. "Da timp timpului". Vei zambi din nou intr-o zi, o sa vezi. Vei zambi din dragoste pt altcineva. Plangi, daca asa simti, dar nu te-nchide-n tine sau in casa. Acusi e vara, soare... iesi la plimbari singura si uita-te-n jur... atatea ruine, dar si atatea frumuseti. Curaj!

      Delete
  9. E foarte frumos ceea ce aud si gandurile voastre. Ma gandesc ca ceea ce inteleg aici e valabil si pt partea noasta 'masculina' , da..ma pun in pielea lui si incerc sami imaginez ce simte/traieste el zi de zi. Si da..sunt intr-o relatie putin nepotrivita, povestea ar fi cam asa: imediat dupa despartirea de fosta pe care a iubit-o 3 ani, ma gasit pe mine. Total nepotrivit cand ar fi trebuit lasat timp pt vindecare. Si acum...draga de mine sufar, si el la fel. Ar sta cu mine si parca nu prea, gandul inca este la ea chiar si dupa un an si jumatate de relatie cu mine. Il iubesc ca pe ochii din cap si ma doare enorm gandul la o viata fara el si stiu ca tine si la mine destul. Mi-a dat destule dovezi de iubire.
    Si totusi..ce am citit aici mi-a dat putin curaj, cativa pasi el i-a indeplinit..dar nu deajuns si nu poti spune inimii, cum am citit mai sus,ce sa faca. Sunt cuvinte pline de optimist de suflete patite si ma regasesc si eu oarecum in ele..

    ReplyDelete
    Replies
    1. Milioane de scuze pentru raspunsul intarziat, am avut mari probleme cu sablonul. Bine, nu am putut raspunde la comentarii, nu stiu din ce motiv. Acum s-a rezolvat.

      Delete
    2. Draga, Adelhayde, nume minunat! Bineinteles ca sunt valabile si pentru partea masculina. Ah... cat de mult trebuie sa doara. Sa stii ca se gandeste la alta... sa vrei sa-l lasi sa plece, dar il iubesti. Teribila situatie. Si el... care se gandeste la o femeie de ce s-a despartit. Tipic, dar atat de omenesc. Comentariul a fost scris ceva timp in urma, Tare as vrea sa stiu cum mai merge. Daca ati ajuns la un compromis, daca esti inca trista. Sper din suflet ca el si-a dat seama ce persoana minunata esti tu. O calda imbratisare si mult noroc.

      Delete
    3. Nu e nimic :) Timpul trece pe nesimtite oricum,si nici nu mi-am dat seama cand a trecut.. numai azi nu e maine ..Am si uitat de asta pana azi cand am dat din intamplare din nou peste articolul asta si m-am gandit sa mai arunc un ochi peste comentariile voastre.
      Situatia nu stiu daca e evoluat spre bine, spre rau, daca stagnam sau cum o fi.Mie imi pare cam la fel.
      Stiu ca traiesc un sentiment ciudat: amestecat de gelozie, dezgust sau scarba, de teama si iubire .Toate in acelasi timp, si nu i-as putea da un nume exact.
      Situatia noastra, si a lui, e dificila din destule puncte de vedere care nu pot sa le enumar aici ,dar cum am mai zis il iubesc enooorm! si fac si as face multe sacrificii pentru el,pentru noi..
      E foarte dificil sa traiesti cu o inima ranita, ma refer a lui, sa vrei sa iubesti ca toata lumea sau ma rog, ca marea majoritate, fara griji doar fluturasii si inimioare sa nu existe nimic altceva la mijloc. As fi vrut sa nu-l fi primit 'stricat' , sa ma pot bucura de ceea ce am dar ma multumesc si conteaza atat de mult pt mine lucrurile mici si banale precum o atingere , un sarut sau o simpla imbratisare care uneori par o bucatica de rai. .
      Si sincer daca as putea sa fiu in masura sa dau si eu un sfat pentru toate persoanele care iubesc, ar fi sa se bucure de ceea ce au si sa traiasca clipa, pentru ca nu sti cand se mai intoarce si daca o sa se mai repete vreodata.. Eu mereu am senzatia asta si traiesc cat mai intens fiecare bucatica de timp care egal cu fericire cand sunt cu el. Poate e doar in capul meu fericirea asta si la el in inimioara sunt multi demoni cu care se lupta , dar macar atat egoism imi pot permite si eu. :)

      Delete
    4. Inteleg ca este un om bun, altfel nu ai face atatea sacrificii pentru el. Modul in care afrunti totul este demn de toata lauda. Iubire adevarata si-ntr-o zi aceasta va fi rasplatita cumva. Nu stiu cum si cand, dar va fi. Nu este cu putinta altfel. Da, am zis de multe ori, trebuie traita clipa. Intotdeauna. Numai "acum" este palpabil, maine este departe si poate sa nu existe. Nu mi se pare ca esti egoista deloc: in definitiv, nu il obligi sa stea cu tine. Mergi inainte asa: ce va fi, va fi.
      Multumesc pentru marturie, sunt sigura ca va fi de folos cuiva. Multa fericire, din suflet.

      Delete
  10. Îmi place foarte mult articolul tău mă regăsesc în el încerc sa uit de o persoana la care am ținut foarte mult...și sper sa reușesc. Neam cunoscut dintro coincidenta aveam nume asemănătoare aceeasi varsta 22..întâmplări asemănătoare de viață. .neam plăcut totul a mers bine îmi zicea ca vrea o relație serioasa ba chiar își făcea planuri cu mine totul a fost ok pana când a trebuit sa plece sa lucreze 3 sapt în germania și mă rugat sal astept..proasta decizie! Am continuat sa vb seara de seara devenise gelos vroia sa știe nonstop ce fac unde is cu cine is..și la un moment dat tot vorbind mia spus ca nu e pregatit de ceva serios din cauza ca a suferit mult în trecut dar ca ar vrea totuși sa încerce cu mine.cand a venit în tara părea mai schimbat..iar după ce neam întâlnit sărutat etc..dintro data nu.mia mai raspuns la mesaje fără nici explicație după 2 zile când dau de el zicea ca vrea sa rămânem prieteni nu vrea sa mă facă sa sufăr. .eu nu pot sa cred nici acum Cum se schimba oamenii de la o zi la alta..știu ca e un gunoi ca mă prostit și ca nare rost sa mă mai gândesc la el dar totul e atât de recent 2 sapt au trecut și mor de dorul lui plus ca am aflat ca e cu altcineva și mă doare gândul ca e în brațele ei trebuie sal uit neapărat! Doar ca eu mă îmi găsesc greu persoane de care sami.placa sunt foarte selectiva la băieți și tot alegeri proaste fac mă gândesc ca poate e sa rămân singura..nu știu dar trebuie sal uit și articolul tău mă ajuta mult Îți mulțumesc și scuze dacă team plictisit cu povestea mea pupici!!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ciao. Imi pare nespus de rau sa citesc o alta inima strapunsa. Oamenii sunt facuti din carne si oase, usor influentabili unii. Tantatiile sunt multe. Sincer, nici eu nu pot sa inteleg de ce omul asta si-a schimbat ideile de la o zi la alta. Chestia cu suferitul la trecut, nu este o scuza plauzibila. Toti am suferit/suferim din dragoste, cel putin o data in viata. Ca l-ai asteptat, nu a fost o greseala. Ce puteai sa faci? Doar nu puteai merge cu el sau sa rui relatia pentru 3 saptamani de despartire. Tipul asta este instabil si numai el stie ce are in cap. Imi pare nespus de rau si-mi doresc sa citesc ca ti-a trecut, sau ca te simti mai bine. Nu, ce plictiseala? Comentarii ca acestea ma fac sa inteleg ca poate am ajutat pe cineva si asta a fost intentia cu care am scris acest articol. Sa auzim numai de bine.

      Delete
    2. Mersi de răspuns am sa iau în cont sfaturile tale din articolul acesta pentru ca mă regăsesc mult în el și știi ca îl voi uita intr'o zi ca nu mă merita din păcate oamenii se schimba peste noapte de la o zi la alta..cred ca are pe altcineva nu sunt sigura dar ce rost avea sa minta așa mia spus ca el nu e pregatit de relații acum ca nu vrea sa mă facă sa sufăr și ca nu crede ca suntem compatibil sa rămânem prieteni..lucru care mă deranjat nu.pot rămâne prietena cu cineva cu care am fost pentru ce? Sami fac speranțe ca ar mai putea fi ceva? Eu simțeam ca mă vrea ca vrea o relație lunga cu mine la câte îmi promitea marea cu sarea și dintro data brusc a devenit rece I ' am lăsat un ultim mesaj ca știu ca ți'ai găsit pe altcineva și ca pe mine nu mă ia nimeni de fraiera probabil vroia doar sa se distrez e cu mine și atat. .dar ăsta e îl voi uita cumva ai voi pune în aplicare ce ai scris aici știu ca nu e imposibil Mersi :)

      Delete
    3. Personal, nu mi-as face sperante. Dar numai tu stii ce ti-a spus si ce ai simtit. Poate ca a vrut sa se distreze, multi fac asa. Poate chiar nu crede ca sunteti compatibili. - Eu am simtit asta de multe ori si am intrerupt relatia. - Poate chiar nu a vrut sa te raneasca. Dar daca are pe altcineva cand ti-a zis ca nu e pregatit pentru o relatie, atunci e un marsav. Chiar nu stiu ce sa spun. As face tot posibilul sa-l uit cat mai degraba. Cum am zis, "daca ai iubit o data, vei iubi din nou". Asta e sigur!!! Multa bafta si tine-ti mintea ocupata cu ce-ti place.

      Delete
    4. Am aflat ca ar avea pe altcineva nu is foarte sigura dar nu stiu daca e de atunci cand era cu mine sau recent dar ce mai conteaza nu mai pot sal iert sa trec peste ce mi-a zis il voi uita cu timpul Mersi asta am sa fac..sa auzim doar de bine:)

      Delete
    5. Bravo! Asta-i spiritul: o sa-l uiti fara indoiala!!! Bafta.

      Delete
  11. vai de mine si de mine! am recitit comentariile si nu-mi vine a crede ca am putut sa scriu candva asa ceva! se pare ca timpul are grija de toate. placut totusi sa revad acest articol. pupici. Cristina B.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ti-am spus eu... dar tu nu si nu... :P Timpul vindeca orice rana. Este demontrat stiintific. :D Pentru fiecare dintre noi este cineva... .

      Delete
  12. Multumesc pentru articolul acesta e foarte greu cand iubesti doar o floare dintr-o miie . :(

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ah, ce rau imi pare! Este extrem de greu mai ales cand ai parerea asta despre persoana iubita. Curaj, vei trece si peste asta.
      Ps. Sunt autoarea, doar ca iarasi am probleme cu raspunderea la comentarii. Imi cer scuze.

      Delete
  13. SI DACA ... TOTUSI... UITAREA NU VINE...? MIE M/I SE INTAMPLA ASTA!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Stiu prin ce treci. Da timp timpului. E un proces lung, am trecut prin asta. Eram sigura ca n-am sa mai iubesc niciodata, ca nu o sa-mi treaca, ca o sa-l am in minte cat traiesc. Dar uite ca nu... A trecut mult timp, asta da, dar vine si uitarea. Trebuie sa crezi. Citeste comentariile, altii au crezut la fel. Curaj.

      Delete
  14. Nu vine nicio uitare, mai ales cand ajungi pe la vreo 36 de ani cum sunt eu acum si cu relatii esuate si inimi facute tandari la activ. L-am cunoscut acum 4 ani, nu a fost nicio relatie intre noi, l-am cunoscut pe facebook si vorbeam apoi zilnic pentru ca ma acoperea cu mesaje toata ziua. Ne-am vazut de cateva ori pentru ca locuiam in orase diferite dar conversatiile m-au legat cel mai mult de el. In plus era foarte atent si bine crescut insa nu a fost dispus sa plece din satul lui in alt oras la departare. Ulterior si-a gasit pe cineva cu care s-a si logodit, eu m-am bucurat pentru el, am ramas amici. Dupa aproape un am m-a cautat din nou, cu o mie de promisiuni facute de el fara sa i le ceara nimeni, eu mi-am luat inima in dinti si i-am spus ca nu sunt o optiune pentru nimeni deoarece nu mai avea niciun rost sa batem pasul pe loc de aiurea, am propus sa ramanem amici dar el tot insista ca distanta ne tinea departe unul de altul. Am gandit ca dupa aceasta discutie el va lua o hotarare si macar am sa stiu un lucru cert. Si a luat hotararea de a ma cauta si mai mult, de a fi si mai atent cu mine vreo luna de zile, dupa care a plecat fara niciun cuvant, eu era speriata ca a patit ceva, l-am cautat, el m-a asigurat ca este cazul sa stiu linistita, ca are nu stiu ce probleme si promitea in mod obsesiv ca ma va cauta si ca vom vorbi. Si si-a tinut cuvantul de joi pana apoi pentru ca la 3 ani de zile dupa aceasta intamplare omul si-a pus verigheta pe deget si si-a vazut de treaba. Am fost atunci si inca sunt suficient de matura sa inteleg ca tacerea era raspunsul de care eu aveam nevoie, am avut si alte relatii esuate in acest timp, pentru ca am intalnit toti badaranii de pe lumea asta, sigur ca in urma cu cateva zile cand am aflat ca el s-a casatorit am avut un soc dar asta este....trecem peste. De-asta va spun, ca atunci cand ajunge un om sa-ti fie confident inainte de toate, nu poti sa-l uiti atat de usor si apare intrebarea: "De ce?" "De ce a fost las si a disparut ...de pe o zi pe alta?"

    ReplyDelete
  15. Este o istorie extrem de trista si desi ti-e greu sa crezi, inteleg foarte bine. Nu am nici cea ma vaga idee de ce s-a comportat asa, mi se pare incredibil. Mintea umana este fascinanta si numai el stie ce-i in capul lui. Parca-l vad peste un an sau doi din nou la tine... . Oricat crezi ca uitatea nu va veni, eu iti zic ca va veni... Dar este nevoie de multa munca cu psihicul tau. Cand treci prin asa ceva, perioada de recuperare este lunga si efortul sustinut. Dar se poate. Am in plan sa scriu cateva carti pe acest subiect. Imi pare imens de rau pentru ca suferi... ce pacat! Stiu ca aceste vorbe nu-ti vor fi de folos si poate te vor enerva acum, insa, daca lupti, il vei uita si te vei intoarce la cuvintele mele. Nu te inchide in tine, vorbeste, scrie... Sper sa nu te doara asa pentru totdeauna. - Sunt autoarea, dar, din nou, nu pot raspunde cu numele de blogger. -

    ReplyDelete
  16. Aștept in fiecare zi sa treacă durerea enorma din sufletul meu si nu stiu când va trece. Am fost căsătoriți 11 ani,l-am iubit mai mult decât pe mine,era tot ce mi-am dorit in viață,confidentul meu,prietenul meu,iubitul,tatăl copilului meu si ma părăsit fara sa ne fi certat vreodată pe motiv ca nu mai sunt ca la inceput,fara sa lupte pt o schimbare de teama ca nu se va schimba nimic. Si eu nu pot să-l uit ca ii iubesc inca..si plâng zi de zi de 3 luni in coace. Si doare atât de rău când eu inca il iubeam nebuneste

    ReplyDelete
    Replies
    1. Am inima strapunsa de durere la imaginea ta plangand langa copilul tau. Nu stiu ce sa-ti spun. E clar ca indemnurile din post nu-ti pot fi de folos... Nu a fost un iubit pasager, dar este tatal copilului tau. Stiu ca acum nimic nu te poate face sa te simti mai bine, dar iti spun atat: Nu esti singura in lupta asta. Nu te inchide, vorbeste, scrie, spune-ti durerea si numai timpul va vindeca, poate, rana asta profunda. Curaj, femeie, fii tare pentru copilul tau. Si nu-ti pierde speranta niciodata. As vrea atat de mult o lacrima macar sa-ti sterg.

      Delete
  17. E greu sa scoți o persoana din inima.. după ce te-a răsfățat,cautat , iubit zi de zi.. Din păcate suntem nevoiți sa ne despărțim chiar daca ne iubim reciproc...off

    ReplyDelete
  18. E greu sa scoți o persoana din inima.. după ce te-a răsfățat,cautat , iubit zi de zi.. Din păcate suntem nevoiți sa ne despărțim chiar daca ne iubim reciproc...off

    ReplyDelete
  19. E foarte greu, stiu. Am fost in aceeasi situatie. Au trecut ani pana s-a vindecat rana. Un paradox al omenirii... sa te desparti cand este iubire din ambele parti. Trist.

    ReplyDelete
  20. As vrea sa va spun si eu povestea mea. Am avut o relatie timp de 6 ani cu un barbat. Diferenta de varsta: eu 29 el 23 atunci, la vremea respectiva. Era cel mai bun prieten al meu, eram cea mai buna prietena a lui si totul a inceput ca o relatie strict sexuala, el fiind virgin. Intre timp m-am indragostit, nu stiu daca si el. Spunea mereu ca ma iubeste. De cateva luni mi-a spus ca nu ma iubeste, ca m-a iubit candva, dar ca acum tine la mine doar ca prietena. Nu ne vedeam decat o data pe saptamana, cand aveam eu initiativa. Il intrebam mereu cum poti sa iubesti pe cineva si sa nu ti se faca dor de acea persoana, sa nu simti nevoia sa fii cu ea, sa preferi sa faci orice altceva decat sa fii cu ea. El imi spunea mereu ca nu se vede ramanand cu mine, ca nu sunt ceea ce isi doreste de la viata, ca am cu 6 ani mai mult decat el, ca am statut de femeie divortata, ca familia lui este mai importanta, familie care nu m-ar fi acceptat pt considerentele enumerate mai sus, ca avand acum 35 de ani exista un risc sa fac copii cu handicap iar el nu vrea sa isi asume niciun risc, ca m-am ingrasat, ca nu mai arat ca la 18-19 ani, ca nu poate sa ii duca la usa ma-sii una de 76 de kg, mamica lui fiind o silfida, ca daca tatal lui a luat una cu 7 ani mai tanara trebuie sa urmeze modelul, ca pt el imaginea lui in societate este mai importanta si a ramane cu mine ar insemna ca dezamageste societatea. Acum despre mine: provin dintr-o familie avuta, sunt putin plinuta in momentul de fata dar cu trasaturi foarte frumoase, am niste multe scoli la activ si un statut social bun.Iar eu m-am indragostit de el, cel pe care l-am ajutat neconditionat, i-am fost alaturi in orice activitate, inclusiv in ceea ce priveste jobul, l-am impins de la spate sa il mobilizez sa faca si altceva decat jocuri pe pc sau alte asemenea pierderi de vreme. Doar ca...se pare ca nu a putut trece sufleteste peste acel statut de "best friend". In cei 6 ani, in cele 6 zile din 7 in care nu ma dorea aproape am suferit, am plans...de ce nu se comporta normal daca spune ca ma iubeste?! Am trecut peste 2 tradari ale lui...am trecut prin multe. Acum are pe alta si este atat de orbit incat nu ii mai pasa de mine, nu ma mai suporta in preajma, nu mai vrea decat sa ma auda telefonic si nici atunci. Pur si simplu ma ignora, ii sunt indiferenta, spune ca imi este prieten, dar nici ca prieten nu mai este la fel...este total dezinteresat de mine. Stiu ca atunci cand barbatii dau de alta sunt orbiti, nimic nu mai vad din trecut, totul le pute, totul e istorie. Imi revin mereu in cap cuvintele lui: nu te mai vreau, am stagnat langa tine profesional si emotional. A stagnat pentru ca asta a fost alegerea lui, nu ar fi stagnat pe niciun plan daca isi dorea o familie cu mine. Dar nu a vrut, a vrut sa isi urmeze visul de a avea una slaba, tanara, docila pe care sa o poata manipula si domina usor. Iar eu acum sufar, si ma doare pe interior, ma doare sufletul cand stiu ca e cu alta, ma doare sufletul cand vad raceala si indiferenta, ma ucide nepasarea...mi-e dor sa ma tina in brate, sa ma mangaie, sa imi spuna ca ma iubeste...am trait 6 ani o minciuna...iar acum sufar atat de mult incat nu mai vad vreun motiv de a trai...m-am saturat sa ma trezesc cu durerea aceea in piept...m-am saturat sa adorm cu ea. As vrea doar sa nu mai simt nimic...sa uit...totul...si nu reusesc...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Aceasta fiinta nu merita iubirea ta, nu merita sa pierzi un singur minut gandindu-te la el. Stiu ca stii asta. Este o istorie clasica a ta: femeia care face totul pentru un barbat, acesta ia si ia si ia pana cand da de alta si-atunci incepe sa invinuiasca. Ma doare inima, literar, cand citesc astfel de marturii. Chiar acum scriu o carte despre o iubire asa. Parca este menirea multor femei sa fie folosite si aruncate cand nu mai sunt in ton cu moda. 6 ani diferenta nu e mare lucru. Stiu ca societatea ar condamna, societate condamna tot. Dar sunt multi care ar intelege si ar respecta. Omul asta pur si simplu nu are suflet si nici constiinta. Ti-ai irosit atatia ani din viata pe un nimic. Tu esti o persoana educata, se vede si se citeste insa cand ne indragostim ne transformam in niste inepti. Nu ne pasa de nimic atata timp cat el ne imbratiseaza. Cunosc sentimentul si as vrea sa-ti spun ca-l vei uita. Pot sa jur pe ce vrei tu ca se va intampla, dar NUMAI daca vrei. Nu este usor, dar este simplu. Nu sunt cuvinte fara baza ale mele. Stiu ca se poate, am trait asta si am vazut-o la prieteni, cunostinte s.a.m.d. Avem capacitatea de a uita, insa cu mari eforturi. Mai ales cand nu mai avem 20 de ani. Nemernicul! Cum a putut sa-ti spuna astfel de cuvinte, sa-ti faca un astfel de dicurs? 76 de kg nu sunt multe, si femeia plinuta e mai fericita, mult mai placuta ochiului si mai ales tactului. Stiu ca te doare si ca intreaga-ti fiinta ravneste dupa el, insa chiar de s-ar intoarce, acest individ NU te merita. Nu te-a merita acum 7 ani, si nici o alta secunda din tot timpul petrecut cu el. Ti-a dat ce a vrut, ce e usor pentru un barbat: atentie fizica, insa te-a golit de demnitate si nimeni nu merita asta. As vrea sa te pot ajuta, sa-ti iau macar putin din greutatea incomensurabila ce porti in suflet, insa stiu ca nimic nu-ti poate alina durerea acum. Dar eu am incredere ca tu te vei uita in oglinda, si de acolo direct in suflet: Meriti mai mult, meriti respect, meriti iubire. Capul sus, mergi la un coafor, la un estetist, la o statiune balneoclimaterica. Fa ceva pentru tine, fara sa te gandesti la el. Si uita-te in jur, lumea e plina de barbati, de barbati OAMENI, nu surogate. Da-ti sansa de a trai o viata-n demnitate. Iti doresc multa bafta si nu uita: TU MERITI sa fii iubita!

      Delete
    2. Multumesc pentru incurajare, scuze daca am stresat prea mult cu problema mea, dar voiam sa stiti intreaga poveste. Imi spunea: "eu pot sa iti fiu best friend in continuare". Poti ramane best friend cu fostul? Poate exista asa ceva in conditiile in care de o parte mai exista sentimente?

      Delete
    3. As vrea sa pot face ceva practic, dar stiu ca nu se poate. Parerea mea este ca nu se poate sa fii "best friends" cu cineva de care esti indragostit. Dar multi m-ar contrazice.

      Delete
  21. Revin cu cateva precizari: am fost si sunt acuzata ca eu am tras 6 ani de relatia asta, ca el a fost sincer de la inceput spunandu-mi ce isi doreste de la viata, tot discursul legat de statut de divortata, societate, diferenta de varsta, sa imi caut pe altul potrivit si ca de fapt eu trebuia sa vad singura ca nu ma iubeste. Pai daca persoana pe care o iubesti iti spune ca te iubeste, nu devii orb??? Eu una am fost. Omul vrea sa spuna ca din cauza depresilor mele, din cauza faptului ca nu voia sa mi se intample mie ceva rau a stat cu mine, ca pana la urma a fost fortat sa ma minta ca ma iubeste, el bietul a fost total dezinteresat. Nu stiu daca poate sa creada careva asta, mie sincer mi se par scuze patetice pentru a nu isi asuma faptul ca si-a batut joc de sufletul meu cu anii.

    ReplyDelete
    Replies
    1. La rece gandind, se pare ca a fost sincer. Crud. Clar ca atunci cand cineva iti spune ca te iubeste, noi il/o credem, chiar daca faptele demonstreaza opusul. Femeile se mint singure. Am facut-o si eu, stiu cum e. O singura fapta bunicica, cuvant de dragoste anula o luna de tratament infect. Personal, cred ca a tinut la tine (sper ca-mi permiti sa-ti spun "tu"), din suflet, insa stia ce voia. Nu ai cum sa stai 6 ani cu cineva fara sa-l iubesti. Nu cred ca si-a batut joc intentionat, cred mai degraba ca nu a stiut ce sa faca pentru ca erai importanta pentru el. Intro relatie sunt intotdeauna doua perspective. El zice si e convins ca a facut bine, tu la fel. Ce pacat ca femeiele si barbatii nu vorbesc aceeasi limba.

      Delete
    2. Daca ar admite ca si-a batut joc de sufletul tau atatia amari de ani, te-ar face sa te simti mai bine? Nu cred. Te-ar durea si mai mult. El te-a iubit in felul lui, dar e trecutul pentru el. Ce trist.

      Delete
  22. Mai am cateva acuze sa imi aduc. Imi cer scuze daca deranjez cu problemele mele. Asadar, de mentionat ca nu i-am cunoscut in 6 ani prietenii. Dupa 6 ani recunoaste si de ce: sunt grasa si ii era rusine cu mine, inclusiv pe strada ii era rusine cu mine si de aceea ma tinea in casa 6 zile din 7. De cateva luni se converseaza dupa ora 00.00 cu o domnisoara respectabila de nivelul lui social (vanzatoare) si inca aveam o relatie si inca imi spunea "iubesc soricica" la orice cearta. Dupa ce vorbea cu respectiva, isi inchidea telefonul ca sa nu vorbeasca cu mine sau pe silent, motiv pentru care din razbunare puneam si eu tel pe reapelare automata si pana dimineata i-l descarcam de tot. A ajuns la concluzia ca nu il iubesc, ci ca am facut o obsesie pentru el. Inca un mic amanunt pentru a avea tabloul complet, in 6 ani relatia noastra a fost la secret. Am fost atat de nenorocita incat dupa despartire l-am informat pe taticul lui de absolut tot. V-am spus si asta ca sa intelegeti ca "barbatul" din el a fost mereu sincer cu mine, o sinceritate dusa la extrem, mai putin partea cu "te iubesc" spusa 6 ani. Dar si aici si-a gasit scuze, tot eu nenorocita de mine am vrut sa fiu mintita, daca eu i-am cerut cand eram doar "best friends" cu vreo 2 ani inainte sa incepem relatia sa imi spuna daca ma iubeste, el a considerat sa ma minta vreo 8 ani in total. Concluzia este: eu sunt un om care i-am vrut lui raul, l-am tinut cu forta 6 ani in relatie pt ca daca ne desparteam eu intram in depresii si aveam ganduri suicidale, citez exact "i-am f...t 6 ani din viata", i-am facut cel mai mare rau posibil dupa despartire cand i-am spus taticului lui de relatia noastra, i-am distrus telefonul cu apeluri cand el era ocupat sa vorbesca cu domnisoara cea noua, l-am mintit si l-am manipulat pentru ca eu in sinea mea imi doream ca relatia asta sa aiba o finalitate si el de la inceput mi-a spus ca vrea altceva de la viata. Ideea este ca atunci cand am inceput relatia am fost amandoi de acord ca nu o sa ramanem impreuna, apoi eu mi-am schimbat optica pt ca m-am indragostit, el nu si-a schimbat-o nici macar o secunda si nici macar in perioada cand sustine ca a avut si o perioada cand m-a iubit. El a continuat sa isi doreasca pt el femeia aia slaba, tanara, docila, dominanta,usor de manipulat. Nu era cazul meu. Pentru toate acestea eu sunt o nenorocita, nu are nicio legatura cu faptul ca este orbit de noua cucerire, nu...vina este doar a mea.

    ReplyDelete
  23. Nu-i niciun deranj, decarca-te, iti va face bine. Ii inteleg punctul de vedere. Este un superficial si e clar ca nu a avut intentii serioase cu tine. Raman de parere ca te-a iubit in felul lui. I-a fost relativ usor sa stea cu tine: nu trebuia sa te scoata in lume, nu trebuia sa te prezinte nimanui. Te-a tinut in casa ca pe o papusa, si s-a jucat cu tine cand i-a convenit. Sunt o groaza de realtii asa. Mi se rupe inima cand ma gandesc cate a trebuit sa induri pentru cateva clipe de fericire cu un copil... Si nu pentru ca are 6 ani mai putin decat tine, dar pentru unii sunt copii pana la adanci batraneti. Nu stiu cum a reactionat tatal lui, dar nu cred ca a putut sa-i faca ceva. E major, e liber sa faca cum vrea in viata intima. Sper ca a fost un om cu tact macar. Cand barbatilor li se spune: "este o relatie sexuala si nu vom ramane impreuna", ei cred, pentru ca e usor si e ceea ce vor. Nu se gandesc ca o femeie sufera. Ei vin de pe Marte, noi venim de pe Venus. Sunt sigura ca este convins ca nu a facut nimic rau si doar ti-a respectat dorintele. E clar ca acum se simte amenintat si ca regreta toti anii in care a fost cu tine. E clar ca el vrea sa fie liber si e indragostit din nou. Cu tine el a terminat, isi vrea viata inapoi. Orbit sau nu, asa e dragostea. Nu stiu cum sa spun sa nu te ranesc mai mult, insa tu stii foarte bine cum e dragostea. Il/o vrei si gata. te-a tinut in rezerva pentru timpul in care a fost singur. Acum nu mai e. Nu stiu ce o sa faci, insa eu sper ca tu sa intalnesti fie pe altcineva ori sa te concentrezi pe altceva, cum scrie in postarea mea. Da roade sa lupti... Mai ales cand nu sunt sanse si nu se merita. El nu va veni inapoi, si nu poti forta pe nimeni sa te iubeasca. E clar ca da vina pe tine... e o caracteristica a omului sa dea vina pe altii, ca sa aiba constiinta curata. Imi pare extrem de rau si sper din suflet ca nu l-ai mentinut (material) in timpul acestor ani. Nu ezita sa scrii tot ce te doare. Te va elibera si poate reusesti sa mergi la un psiholog, unii cunt buni si ajuta.

    ReplyDelete
  24. Ca sa iti raspund la intebare, nu stiu daca intr-adevar l-am mentinut material...oarecum...l-am ajutat foarte mult. In sfarsit a recunoscut adevarul. Zilele trecute era suparat din cauza relatiei cu domnisoara. Prin iulie a fost plecat la Timisoara cateva zile, interes profesional imi spunea mie atunci, chiar isi cumparase si o noua cartela de telefon ca sa nu il descopar si deranjez cumva. Am banuit ca ceva nu era in regula si cand s-a intors am fost cu el la biserica pentru ca deja nu mai credeam nimic. A reusit performanta sa minta inclusiv in biserica ca nu exista alta in peisaj, cand el tocmai se intorsese de la ea, aveam sa aflu tocmai acum. Iar zilele trecute isi gasise umarul pe care sa isi planga "durerea"...al meu...ca a cunoscut-o telefonic absolut intamplator, ca intruchipeaza exact idealul acela al lui, la el totul se rezuma la a bifa o lista, doar ca distanta Bucuresti-Timisoara e o problema, plus religia ei, plus alti factori...nu a mai continuat. Si acum luasera decizia sa isi vada fiecare de treburile lui...el cu jobul in Bucuresti, ea ultimul an la facultatea de drept din Timisoara (pana la urma nu era vanzatoare, ci studenta)...iar asta ii era acum marea drama si asa imi explic toate aceste luni de chin ale mele, cand nu intelegeam ce se intampla. Noi am continuat relatia si dupa intoarcerea lui de la Timisoara, este adevarat cu pauze determinate de suspiciunile mele. Am fost la mare o saptamana, initial in calitate de best friends, evident ca nu am ramas asa si am fost cat de intimi se poate. Dupa saptamana la mare imi spunea in continuare ca ma iubeste, desi i-am spus ca nu mai are niciun rost sa minta. Atunci cand mersesem la biserica pe langa faptul ca imi spusese ca nu exista alta in peisaj, imi raspunse la intrebarea " ma iubesti" cu "nu, nu stiu, nu cred, s-au diminuat" si eu am luat decizia de a nu mai continua balciul. Marea a venit pt ca deja platisem o parte din bani si nu avea sens sa merg singura. A motivat ca a facut-o din prietenie ca sa nu imi "f...a si concediul ala". In urma cu cateva zile, cand mi-a recunoscut drama lui cu domnisoara din Timisoara, mi-a spus ca acum stie ce inseamna sa ii fie dor de fiecare fir de par, de fiecare vorba, zambet etc. Mi-a mai spus si ca nu s-a culcat cu ea, dar aici am indoielile mele. Sa imi spui mie care am tanjit 6 ani fix pt genul ala de sentimente, ce simti tu acum pt alta, in situatia in care sunt eu distrusa psihic...a trecut de stadiul de indiferenta...a ajuns la cel de sadism. Plangeam si nu imi venea sa cred. Simteam ca tot tavanul cade pe mine, dar am rabdat...adevarul. Mi-a mai spus ca domnisoara voia sa vina ea la el exact atunci iar el nu numai ca i-a spus sa nu vina, i-a spus si motivul. Cu ea a vrut sa fie sincer. Cand ne-am intors i-a spus ca am avut relatii intime. La fel, extrem de sincer cu ea. Iar mie imi spunea zilele trecute, cand il apucase cheful de confesiuni pe umarul meu, ca in fiecare seara adormea plangand, gandindu-se la ea si la sufletelul ei ce fierbea de durere. Ca sa fiu extrem de sincera, nu a parut nicio secunda. Si chiar parea happy in saptamana aia. Dar raman totusi cuvintele lui...din toata relatia asta de 6 ani, amintirea acelei saptamani era singura care ma tinea pe linia de plutire. Mi-a luat-o si pe aceea...cu mult sadism.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu stiu ce sa spun, am ramas fara cuvinte. De ce a mintit ca nu are pe alta... Poate ca ai dreptate, poate chiar si-a batut joc de sufletul tau cu buna stiinta. Dar de ce? Are vreo boala psihica ceva? Ca nu pot sa ma capacitez cum poate un om normal sa faca asa ceva. Ti-a luat tot, gata nu mai ai ce-i da. Lasa-l sa se framante singur... sa mearga la biserica daca-i arde de confesiuni. Sa mearga la un psiholog daca vrea sa planga pe umarul cuiva. Nu-l mai asculta. Stiu ca e greu, extrem, dar trebuie... daca tii la viata ta. Sunt sigura ca acum gandesti ca viata ta nu are nicio valoare fara el. Nu... el e cel fara valoare, viata ta este importanta. Timpul iti va vindeca ranile. Da timp timupului si plangi pana nu mai ai lacrimi, dar nu stagna. Mergi inainte cu capul sus.

      Delete
  25. El se raporta la durerea ei din acea saptamana...si durerea mea???? Lacrimile mele???? Ca pana la urma eu eram aia tradata de ei, eu eram aia batjocorita...lacrimile mele unde erau in ecuatia asta??? Ea, domnisoara studenta se pare ca trecuse peste...spunea ca a trecut dar avea momente cand nu prea, cu toate adevarurile rostite au continuat minunata relatie telefonica. Vineri am fost la psiholog,pentru ca nu se mai putea...trebuia sa inteleg ceva din toata nebunia asta. Mi s-a sugerat, oarecum indus, prin intrebarile adresate, ca da, m-a iubit si ca m-ar iubi in continuare. In sensul ca, oricat de prieten ii esti cuiva nu renunti la visul, idealul tau feminin, aia pe care "crezi" ca o iubesti de fapt, pentru nevoia niciunui prieten de a avea un concediu, ca minciunile adresate mie erau o forma de protejare a mea, faptul ca a simtit nevoia de sinceritate ar denota faptul ca sentimentele pentru ea nu sunt atat de puternice, tocmai de aceea riscand sa si piarda acea relatie. Mi s-a sugerat oarecum ca lipsa lui de experienta in relatii ar fi motivul pentru care el este atat de confuz in privinta sentimentelor nutrite pentru oricare dintre noi, ca cele 2 relatii sunt extrem de diferite pentru el. Cu mine a inceput de la prietenie si a evoluat direct la iubire, fara a mai trece prin focul acela al pasiunii de inceput, cu ea a inceput cu pasiunea,care pasiune ar putea evolua sau nu in iubire, dar ca acum este la stadiul de pasiune, amintire a unor zile placute petrecute unul in compania celuilalt, dorinta de a repeta momentele. Acum sincera sa fiu sunt putin confuza. Joi, inainte sa merg la psiholog, mi-a spus ca nu ma iubeste pe mine, ca s-a analizat si o iubeste pe aceea, sau crede ca o iubeste. Dupa psiholog, sunt ceva mai confuza decat inainte. Pe luciditatea lui, nu pot miza. El este prins oarecum intre mine, care nu bifez nimic de pe lista lui dar care i-am fost mereu acolo si sentimentele pentru mine, de prietenie sau iubire si lista aia lui, idealul, visul, sentimentele noutate aduse de relatia cu domnisoara, nu foarte respectabila in opinia mea, caci nicio domnisoara respectabila nu se amesteca in relatia altora si chiar daca el nu a fost sincer cu ea de la inceput, cand a vazut despre ce e vorba normal si principial ar fi fost sa se retraga cu gratie.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Este complicat, foarte complicat. Cand iubesti nu lasi usor, tu stii bine. Fata, parerea mea, nu are vina. El i-a spus sigur vrute si nevrute despre tine. Chiar daca i-ai zis si tu ceva, ea nu poate cunoaste adevarul. Sunt multe versiuni, stii bine, vezi de la tine. Fata saraca e bagata la mijloc. Nu stiu cum se va termina, nu vad alte solutii decat alea adresate in postare. Uitarea se poate, mai ales cand e atat de complicat. E sigur ca al tau nu mai poate fi. Cum am zis, ai fost tinuta in rezerva. Acum iubeste pe alta. Nu stiu, dar nu e bine. Dragostea ne rapeste mintile. Since, nu stiu ce sa-ti spun. Luptati unul impotriva altuia. Asta nu cred sa mai fie iubire. Imi pare tare rau.

      Delete
  26. Vorbeai in posturile anterioare despre posibilitatea sau imposibilitatea intoarcerii lui la mine. Iti spun cu mana pe inima ca am constientizat cu adevarat ca DA, merit...meritam si merit sa fiu iubita, meritam si merit sa ma iubeasca..meritam si merit TOTUL...AM DAT totul, merit totul de la el...iar acum chiar sunt in stadiul TOTUL SAU NIMIC. Nu mai sunt dispusa nicio secunda sa ofer, fara sa primesc. Iar cum el niciodata in 6 ani nu a fost dispus sa ofere ceva, ma indoiesc sincer si cu durere ca s-ar apuca acum sa o faca. El e genul egoist, doar nevoile lui primeaza, niciodata ale mele, iar nevoile lui se regasesc pe acea lista. In plus, dupa cate am patimit anii astia si in special ultimele luni, toata durerea mea, tot dezinteresul lui, toata indiferenta, toata ignorarea din ultimele luni in special, motivata de aparitia unei noi "prietene", toate lacrimile mele, chiar nu mai pot sa imi imaginez ce ar mai putea face acest om ca eu sa mai pot ierta. Oricat l-as iubi...intorsul din drum, drumul meu, este ireal. Am iertat, am trecut prin multe, dar de aceasta data a depasit demult stadiul de bomboane pe coliva...a ajuns la sadit panselute pe mormant. M-a ingropat sufleteste, durerea pe care o simt non stop, lacrimile permanente, am ajuns o leguma, nu pot manca, vegetez pur si simplu, nu pot gandi, serviciul l- neglijat, durerea...pana la urma durerea...durerea pe care el mi-a pricinuit-o...cum ar putea sa mai stearga asta?! Eu nu vad...chiar nu vad...si pana la urma, de ce ar face-o si de ce as mai accepta eu?! Asa cum spunea si el "nu era EA, era alta" pentru ca lista lui trebuia bifata. Calcand pe cadavre, dar bifata cu pragmatism.

    ReplyDelete
  27. I-am spus azi ce "clarificari" mi-a adus psiholoaga pe subiect...raspunsul lui...din tot ce ti-a clarificat aia nimic nu e adevarat decat ca te-am mintit sa te protejez dar nu din iubire, nu te-am iubit si nu te iubesc. Am incercat sa iau legatura cu domnisoara in cauza, poate din masochism, poate din prea multa durere, poate pt. ca aveam nevoie sa stiu pt cine si de ce. Cand a aflat mi-a declarat profund afectat si alaturi de "sa fii a dracu cu sufletul tau" si "pe fetita aia chiar o iubesc si mi s-ar rupe sufletul sa stiu ca orice ar putea-o supara". Sufletul meu, ala al dracu, nu a mai contat. Toate sacrificiile, toate eforturile, tot ajutorul, tot sprijinul, toata dragostea investita, toate se uita, totul devine sumbru, toate devin piedici in calea marii iubiri. Final de poveste!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Sunt la servici, o sa raspund mai pe seara, tarziu. Capul sus! O sa iesi din asta.

      Delete
    2. Scuza-ma, dar de la servici pot raspunde cu contul de blogger, de acasa nu. Curios. "Sa fii a dracu cu sufletul tau cu tot" spune absolut tot ce trebuie sa stii. Totul se uita, e clar. Iubim, promitem, ne uram, uitam. Insa nu toate relatiile/iubirile sunt asa. Pacat ca ne indragostim de cine nu trebuie. Bine ca ai apelat la un psiholog, sigur te va ajuta. Imi pare rau ca nu se poate termina mai repede. Tu stii ca nu merita. Bafta.

      Delete
  28. A fost foarte de ajutor...doar ca noi avem prieteni comuni...Si va trebui sa stau si cu el...si o sa ne intalnim in fiecare zi la scoala!Ce propui?

    ReplyDelete
    Replies
    1. N-ai alternative in cazul asta. Citeste mai jos. In cazul prietenilor in comun, se ma poate evita din cand in cand. Macar pana se mai calmeaza apele. Cine a zis ca trebuie sa te vezi cu acesti prieteni? Mareste-ti cercul de amicitii. Eu stii ca poti si vei trece peste asta. Dar fa ce scrie in articol.

      Delete
  29. Dar am o problema,m-a ajutat mult tot...dar eu il vad in fiecare zi pt ca trebuie sa stau cu el pentru ca avem prieteni comuni...o sa-l vad in fiecare zi la scl si chiar o sa fac ore cu el...ce propui?mai ales ca o sa ma intrebe de ce si nu o sa ma lase pt ca si el ma place!Dar eu nu vr sa mai fiu cu el pt ca nu duce decat la despartire ca de fiecare data!😞

    ReplyDelete
    Replies
    1. Draga Marta, situatia ta e complicata, deja stii asta. Nu am multe de propus in cazul asta si-mi pare rau. Pot sa-ti spun din experienta ca am lucrat cu un om pe care l-am iubit mai presus de orice Nu numai ca ne-am vazut in fiecare zi, dar am lucrat la aceleasi proiecte cot la cot. Am vorbit, am luat pranzul impreuna, am iesit cu prieteni in comun. Ca si in cazul tau, si el ma placea. A fost greu, dar a trecut. N-ai incotro. Asta-i viata. Curaj.

      Delete
    2. Stai. Ce vrei sa spui ca nu vrei sa mai fii cu el ca duce la despartire? Nu toate relatiile duc la despartire. Multe da, dar nu toate. Nu putem sa ne ferim de iubire pt ca se termina. Eu zic sa iubim, suferim si iubim din nou. Invatarea din greseli e fundamentala. Asa crestem moral si spiritual. Tu trebuie sa-i spui baiatului de ce nu vrei sa fii cu el. Discutati daca vrea. Scrie negru pe alb de ce nu vrei sa fii cu el. Spune-i in fata. Deschideti inima si spune-i ce simti, ce gandesti, si ce vrei. Da-i si lui sa vada ca ai scris si ca te doare. Daca te iubeste, ori ajungeti la un compromis, ori te lasa in pace. As vrea sa te ajut mai mult, dar nu se poate. Tu fii tare si daca esti ferm convinsa ca nu bun pentru tine, IGNORA-L dupa ce ati discutat de ce si cum. Sper sa nu se comporte miseleste. Daca-ti place de altcineva, nu uita ca "cui pe cui se scoate." Nu spune Nu iubirii. Nu-ti inchide inima. Bafta multa.

      Delete
    3. Te-as ruga sa e intorci aici sa ma tii la curent. Fii tare. Imi pare ca esti o fata cu cap.

      Delete
  30. Nu stiu daca merge sa mai scriu dar o voi face. Ne-am despartit de mai multe ori apoi iar ne-am impacat insa cu cateva zile inainte de casatorie nu am putut face acel pas de teama pentru ca el avusese reactii agresive fata de mine desi a jurat ca nu mai face asta. S-a anulat tot insa acum se pare ca regret si si plang de 3 saptamani incontinuu abia rrusesc sa mai mananc. Sunt 6 ani de relatie si nu stiu cum sa fac sa ne impacam

    ReplyDelete
    Replies
    1. Este absolut tragic si pot sa-mi inchipui prin ce treci. Nicio vorba de consolare nu-ti va face bine. Tu suferi si-l vrei inapoi. Orice as spune eu sau altcineva nu te va face decat sa te simti neinteleasa. Daca v-ati despartit de atatea ori si el a jurat ca nu mai face... tu ti-ai dat seama ca nu se va schimba. Acum doare infinit. Plangi, iti va face bine. Personal nu as incerca sa-l contactez, dar tu stii mai bine. Este viata ta. Iti doresc tarie si curaj.

      Delete

Articolele sunt gânduri/reflecţii personale, NU lecţii de istorie/viaţă. Tratează-le ca atare. Expresiile ofensive, arogante, triviale NU vor mai apărea pe paginile mele. Te respect = MĂ respecţi!
PS 1 Ca să nu comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu public/răspund (câteva zile) este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.