Cum să uiţi pe cineva...


... cât mai repede. Mă refer exclusiv la un iubit/iubită de care te-ai despărţit forţat (cu sau fără voia ta).
Despărţirile sunt dureroase. ai lăsat sau ai fost lăsat, deseori, tristeţea este la fel de profundă. Cel puţin, pentru mine.

Femeie cu par lung, cu capul in maini - Desen

De-a lungul anilor am rupt diferite relaţii - dintr-un motiv sau altul.
Şi am învăţat câteva trucuri care îţi vor face despărţirea mai uşor de acceptat. Însă numai dacă eşti un luptător şi nu o persoană care se complace în durere.
Sper că nu eşti unul dintre aceia care se plâng în permanenţă de anumite situaţii, dar nu fac nimic ca să le schimbe. Nu-mi plac persoanele astea şi le consider o mare pacoste pentru cei din jur.
  • Elimină-i numărul de telefon din lista de contacte. Dacă l-ai învăţat pe de rost, ai dat-o-n bară. :D Elimină-l de oriunde l-ai avea: destinatar mesaje, apeluri pierdute, efectuate etc. etc. etc. Elimină-l DE TOT că să poţi ţine piept tentaţiei de a scrie sau de a suna.
  • Elimină-l/o din lista de prieteni sau, dacă nu vrei să ştie asta, dă-i IGNOR, pur şi simplu. Ca să nu vezi ce postează şi cui îi dă like. Să nu te pună păcatul să intri la el/ea pe pagină să vezi ce mai face, cu cine „se prosteşte acum”. Dacă eşti masochist,o vei face (am făcut-o şi eu de câteva ori. NO MORE!), dar dacă vrei să treci mai departe vei face exact ce scriu eu în acest articol. Am mare experientă la activ şi-s tare mândră de mine. Acum uit pe cineva în câteva zile. Când aveam 16 ani, îmi trebuiau 2 ani. - Măi să fie... oi fi devenit de piatră. Măcar!!! Dar mi-a ajuns atâta suferinţă din dragoste. Am iubit o dată? Voi iubi din nou! Acum sunt sigură. :p Nu vreau să mă mai simt mizerabil. N-am întâlnit pe nimeni care să merite asta!
  • Dă-i înapoi toate lucrurile ce ai primit cadou de la el/ea. Ai lucruri prin casă/maşină care-ţi amintesc de el/ea? Dă-i-le înapoi cât mai curând. Le poti dona la un Caritas sau cuiva care are nevoie. - În general, nu accept cadouri de niciun fel. Deci nu mi-e greu să mă despart de nimic căci nu am NIMIC! 
  • Fă o listă cu toate defectele ce crezi tu că are. O listă cu toate chestiile ce te scoteau din sărite la el/ea. Scrie pe o hârtie cu mâna ta, ca să realizezi EXACT despre ce vorbeşti. Nu ajunge numai să te gândeşti la aceste lucruri, TREBUIE să le scrii şi să le citeşti ori de câte ori simţi că te apucă dorul de el/ea.
  • Când îţi vine-n minte o situaţie în care te-ai simţit bine cu el/ea, imediat gândeşte-te la o situaţie în care te-a făcut să plângi. - Nu există?! Ia mai gândeşte-te niţel. Fii onest cu TINE însuţi în PRIMUL rând. Nu mai are rost să te minţi. S-a terminat.
  • Seara, cel mai adesea, vine dorul şi melancolia... NU TE LĂSA, ia foia de hârtie cu defectele şi chestiile care nu-ţi plăceau şi citeşte rând cu rând cu voce tare, dacă eşti singur în cameră; dacă nu, e bine şi-n gând. Dăruieşte-ţi câteva minute să-ţi aminteşti exact durerea ce ţi-a provocat un comportament sau altul. Dacă-ţi vine să plângi – PLÂNGI, îţi va face bine. - Câte lacrimi am vărsat eu aiurea... aiaiaiai! Dar am un "văz" perfect acum, mi-am curăţat bine ochii. :p 
  • Nu vorbi cu prietenii despre el/ea. Roagă-i să evite să-i pronunţe numele. Asta dacă se poate. - Doar nu ai vrea să-i interzici unei prietene, soră cu ex iubitul tău (de ex.), să nu pronunţe numele fratelui său. Nu fi absurd/ă!!!
  • Nu asculta melodiile care îţi amintesc de el/ea,  Nu te uita la filmele pe care le-ai văzut cu el/ea.
  • Nu intra în localurile în care există riscul să-o/l întâlneşti.
  • Ţine-ţi minte ocupată cu orice îţi place să faci. ORICE, numai să nu te gândeşti la el/ea. - Bine, asta nu înseamnă să te apuci de băut/droguri/de jucat poker sau mai ştiu eu ce chestii extreme, ilegale si imorale (sau care ingrasa- zice Murphy).
  • Ieşi cu prietenii, nu te-nchide-n casă. Nu trage perdelele şi nu-ţi plânge de milă... Cum l-ai găsit pe el/ea vei mai găsi şi pe altcineva. E legea naturii. - Ştiu că acum aceste cuvinte nu pot decât să te enerveze, dar dacă te-ai săturat să suferi pentru cine NU merită atunci vei lua măsuri. Să stai să te gândeşti la el/ea, ce face, cu cine e, pe cine ţin-n braţe... este doar o formă catâră de a suferi cu bună ştiinţă. Timpul vindecă şi cele mai adânci răni. Nu crede ce zic cei care NU VOR să lupte, că nu le vindecă şi varie. Dă TIMP timpului şi poate nu le vindecă pe deplin, dar nu vor mai durea aşa. - Numai dacă vrei cu adevărat. Pentru mulţi e mai uşor să plângi, decât să lupţi. Dacă-ţi place să-ţi laşi viaţa să treacă pe lângă tine... atunci stai tolănit şi plânge... Că tare bine mai e. NU?!
  • Mă-ntorc la seară/noapte. Când stai lungit pe pat şi-ai vrea să fie lângă tine, tu imaginează-ţi că eşti pe o plajă plină de fete (sau băieţi, după caz) care „se dau” la tine. Gândeşte-te intens la acest lucru, visualizează scena, şi vezi s-adormi cu gagicile astea în gând! - Nu-i aşa că-s frumoase?! :D
  • Dimineaţa, străduieşte-te să-ţi organizezi ziua bine, nu să te trezeşti cu ochii-n lacrimi ca o muiere capricioasă. Nu te smiorcăi dimineaţa, nu-i timp. - Îţi poţi permite asta seara (NU NOAPTEA, că trebuie să dormi, să-ţi încarci bateriile) sau în weekend când nu mergi la şcoală sau servici.
Este simplu, dar nu e ușor. Un proces lung și obositor, dar care-ți lasă libera inima să poate iubi din nou.

Nu, nu vreau să aud: "tu nu știi... e ușor sa vorbești.. eu îl iubesc" și infinite alte SCUZE. Toți am trecut prin asta, chiar de mai multe ori, și mai toți am ieșit vii, poate cu un ochi vânăt, dar întregi. Fizic. Rănile interioare se vindeca; rămân cicatrici, clar, dar "nu poți sa stai sa te uiți la o cicatrice la infinit și să plângi amintindu-ți cum ți-ai făcut-o."
Mergi înainte și trăiește fiecare clipa. 
Pentru un alt articol la fel de instructiv, apasă aici #cumsauitipecineva.blogspot.ro

Baftă multă.

Am ajuns la concluzia ca oricât de mult ar durea o despărțire: "Este mai bine sa fi iubit și pierdut, decât să nu fi iubit deloc/(niciodată)."
"'Tis better to have loved and lost/Than never to have loved at all." - By Alfred, Lord Tennyson

"Dacă ai iubit o dată, vei iubi din nou! Sunt proba vie și mai sunt miliarde ca mine."
— Îţi vine să urli?!
DU-TE-N pădure bre', ce naiba! Doar nu vrei să te bage-n cămaşă de forţă!
Nu te da cu capul de pereţi, îl crapi şi la ce bun?

— Vrei să dai cu pumnii? Da, bre, da, daca chiar nu poti sa te abtii. Dar da in ceva moale
Cunosc pe cineva care şi-a rupt 2 degete şi acu' îi vine să-şi dea palme-n faţă... de prost. Grab a snickers mai degrabă! Un kg în plus e mai bun decât torturarti pentru un om... când sunt atâtea miliarde-n lumea asta. 
Dă-o/l, bă, dracului! Cine NU te vrea - NU TE MERITĂ! 
Ca tine nu e nimeni si ai să găsești pe cineva mai bun! 
Te las cu un pic de ironie. Fă și tu haz de necaz.


Vrei să-ți îmbunătățești pronunția în Engleză?
Nimic mai simplu citește (în Engleză , doar nu în Chineză!) cu voce tare pentru cel puțin 10 minute pe zi. Seara, chiar înainte de culcare - dacă-i cu putință.

Cărțile mele sunt absolut perfecte pentru așa ceva. Sunt foarte ușor de înțeles pentru că sunt concepute special pentru poligloți, trigloți, etc. Deci pentru toți vorbitorii de limbă engleză de orice nivel.
Nu e nevoie de Kindle sau cum zic ei. Se poate citi pe orice celular "deștept," PC, laptop sau tabletă.
Dacă nu merge, instalează aplicația de pe Amazon. Nu știu cum se face că eu n-am celular "deștept."
Merge pe calculator fără aplicație. La mine cel puțin.
Asta e valabil pentru orice carte în format electronic. Tot ce ai nevoie, este un cont pe Amazon.com.



Love sucks-cupid intins pe pamant cu o sageata-n spate
Imagine de pe Hopa.ro 



Un simplu sfat. 

Că ești bărbat sau femeie, sau ambele ori niciunele, îți va folosi pe viață! 

*****

Disclaimer

O parte dintre linkurile de pe blog sunt linkuri de afiliat.
Asta înseamnă că eu câștig un procentaj din (eventualele) vânzări generate de aceste linkuri și bannere.

Pentru detaliile complete, apasă aici

Post a Comment

151 Comments

  1. Ai multa experienta la activ. Imi pare rau. Cred ca esti tipul de persoana care din buna credinta crede tot ce i se spune. Iti alegi prost iubitii. Este si asta o arta. Nu stiu. Dar dupa cum te citesc nu meriti asa ceva. Cum poate cineva sa nu faca tot posibilul sa stea langa tine... Sunt vorbele unui prieten de-al meu care te-a cunoscut. Are un cult pentru tine. La varsta lui a zis ca nu a vazut asa ceva. Cred ca stii la cine ma refer. Adica... cred ca te cauta multi, poate nici nu ai idee. Nu sta singura Cristina. Ai multe de oferit, unii nici nu viseaza. Pentru mine-i tarziu. Te admir si sper din suflet sa citesc ca ai intalnit pe cineva care sa te faca fericita.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Așa-i, îmi aleg prost iubiții (nu mulți totuși, dar toți nepotriviți). Habar nu am la cine te referi, îmi pare rău. Dar mulțumesc. Asta îmi alimentează ego-ul... sper să nu mi se ridice la cap. Adevărul este că merit mult pt că dau mult (fără falsă modestie). Din nefericire, cei cu care reușesc să mă combin „mișelește” sunt niște copii (nu la corp, la minte). Mulțumesc, dar permite-mi să nu ascult de sfaturile tale: singurătatea este amica mea. Ea nu mă nedreptățește niciodată. Ea nu-i permite mamei să mă distrugă cu dragostea ei sufocantă. Sunt o persoană solitară și independentă. Am luptat toată viața pt asta. Este dreptul meu să aleg să stau singură.... Totuși, never say NEVER. :p

      Delete
    2. "singurătatea este amica mea. Ea nu ma nedreprateste niciodată. Nu ii permite mamei sa ma distrugă cu dragostea ei sufocanta" ce ai vrut a spune aici?

      Delete
    3. Bună întrebare. A trecut ceva vreme de când am scris comentariul ăsta. În mod sigur nu mă refeream la mama mea, căci nu este cazul. Pe atunci cunoșteam un tip care era complet dependent de părinți. Este o istorie lungă pe care autorul primului comentariu o știe. De asta și fraza mea care pare fără noimă pentru cititori. Mea culpa.

      Delete
    4. Dar ce faci cand simti ca ai pierdut marea iubire? Cu care te potriveai atat de bine, care s-a schimbat pentru tine si care dupa ce te a parasit parca ti a semnat sentinta la moarte..

      Delete
    5. Aș vrea să am un răspuns la această întrebare plină de durere, dar orice aș spune ar răni și mai mult.

      Delete
    6. Scrii in continuare? Eu tocmai acum am citit, cautand exact sintagma din titlu...

      Delete
    7. Scriu, da. Pe alte bloguri și multe cărți. Sper că ți-a fost de folos ce ai citit.
      Baftă multă!
      Aruncă o privire și pe acest link: https://cumsauitipecineva.blogspot.com/2018/01/cum-uiti-pe-cineva-iubit-deceptie-despartire-sfaturi.html

      Delete
  2. Am gasit numa azi articolul asta si-ti multumesc, exact cand am mai multa nevoie! Tocmai ce m-am despartit de iubitul meu, il iubesc inca enorm, dar nu ne potrivim. Imediat o sa-ncep sa fac ce ai scris tu, ca sunt extrem de nefericita. Totusi dacă renunt la el nu o sa regret poate mai tarziu? Ca inca ne iubim, dar diferite probleme, ne impiedica sa fim fericiti impreuna. Daca el era destinul meu? Daca n-am sa mai iubesc niciodata? Cum o sa mi-o iert? Ajuta-ma, daca poti. Sunt intr-un mare impas. Am inima distrusa si nu-s capabila de nimic. O sa astept aici, punand in aplicare sfaturile tale. Sper sa functioneze. Multumesc, deocamdata.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Dragă Iulia, ma întâi de toate mulțumesc pt încredere și considerație. Nu știu ce diferență de vârstă există între noi, dar bănuiesc că ești mai tânără ca mine. Și totuși foarte matură, ăsta-i un lucru foarte bun. Puține persoane reușesc să se despartă de cineva pentru care încă nutresc sentimente atât de profunde. Iubirea-i nu-i o joacă, nu se găsește la orice margine de drum. Când realizezi că iubești ții cu pumnii și dinții de relația aia. Ceea ce nu înseamnă că trebuie să te lași umilit/batjocorit și folosit. Mi se pare că am înțeles totuși că nu este vorba de voi doi. Voi vă mai iubiți și asta face infinit mai grea despărțirea, mai ales în condițiile în care ați sta mult împreună.

      Delete
    2. Nu știu la ce fel de probleme faci tu referință (te aștept în privat, dacă vrei să-mi zici mai multe. E la latitudinea ta.), dar dacă ați făcut tot posibilul și tot s-a ajuns la despărțire ceva nu este chiar așa ok. Nu știu dacă era destinul tău sau nu, nu cred în așa ceva. Ce simt să exprim este că sunt sigură că o să mai iubești!!! Acum ți se pare utopic, ireal, imposibil, dar, din experiență îți spun că vei mai iubi, viața nu s-a sfârșit. E plină lumea de bărbați... și dacă l-ai găsit pe el, vei întâlni CU SIGURANȚĂ o altă iubire. Cum obișnuiesc să spun eu: când se închide o ușă, se deschide alta. Ai încredere și pune în aplicare ce am scris în articol. Sunt lucruri ce am probat pe pielea mea. Nu zic că funcționează la toată lumea, dar sunt sigură că ajută cât de cât.

      Delete
    3. E normal să te simți distrusă, și îți recomand să dai frâu lacrimilor, dacă asta simți. Eu nu dau sfaturi, nu sunt în măsură. Dau idei și fac recomandări în speranța că va ajuta pe cineva. Dar nu te-nchide-n casă, nu trage perdelele decât pt o zi, când nu ai nimic altceva de făcut. Și nu fugi de o posibilă iubire... numai să dai timp inimii să se vindece. Altfel vei suferi din nou. Ajut-o și pregătește de o nouă iubire care va veni fără îndoială. Cunosc foarte multe persoane care au trecut prin așa ceva, inclusiv eu. Vindecarea este fundamentală... și apoi... MULTĂ FERICIRE. :)

      Delete
    4. Cristina iti multumesc foarte mult. Ma ajuta sa stiu ca nu sunt singura. Dar nici nu pot manca! Nu stiu cum o sa triesc fara el. vreau sa cred ceea ce zici. trebuie sa cred. Tu ai mai multa experienta. Sunt sigura ca stii despre ce vorbesti. Dar daca ai asa de multa experienta de ce continu sa te indragostesti de cine nu trebuie? nu te supara de intrebare

      Delete
    5. Daca va iubiti atunci deja va potriviti si nu trebuie sa va despartiti. Nu-l vei uita niciodata si nici el pe tine. Nu va creati rani pentru toata viata si nu incercati sa va ascundeti dupa deget cu tot felul de prostii, ticluite de catre tot felul de semianalfabeti. Eu am trecut prin multe si am inteles ca trebuie sa privim adevarul in ochi. Totul se bazeaza pe adevar si claritate. Nimic nu poate fi construit daca se exclud toate astea.

      Delete
    6. Am auzit și citit multe prostii în viață iar afirmația „dacă vă iubiți deja vă potriviți” nu este mai prejos decât celelalte.
      Mai toți oamenii, semianalfabeți și aroganți deopotrivă, trec prin „multe”. Nu există om care să aibă adevărul absolut în pumn. Dar sunteți liber să credeți că știți totul.
      Un lucru vă lipsește sigur: respectul față de ceilalți.
      Ca să nu mai vorbim de capacitatea de a înțelege pe altcineva în afară de persoana proprie. Asta dacă...

      Delete
  3. Nu ești singură, Iulia. Toți am trecut prin așa ceva. Nu, nu mă supăr de întrebare; este normal să te întrebi de ce și cu. Nu am iubit foarte mulți bărbați, ba dimpotrivă. Numai că au fost relații problematice de la bun început. De ce continui să aleg prost.... ehehehe: inimii nu-i poți comanda. Ea este complet independentă de creier, rațiune și interese. Face ce vrea, când vor mușchii ei. E o nemernică... dar nu putem trăi fără ea. O lăsăm să-și facă mendrele pt că toți alergăm după fericire. Și când iubești, ești cel mai fericit om de pe planetă. Totul este posibil. Știi și tu.

    ReplyDelete
  4. Ah... uitam. Faptul că nu poți mânca nu trebuie să te îngrijoreze foarte mult. Este normal. Nu mânca, dacă nu poți. Nu asculta de cei ce te-ndoapă (părinții, prietenii, etc), fă cum crezi tu că-i mai bine. Recomand totuși măcar câte un fruct, multe lichide (nu alcool..., nu foarte mult :p ) și iaurt. Iți va face bine, vorbesc din experiență. Ultima dată am pierdut 4 kg în 7 zile. Am mâncat mere când simțeam că mă roade stomacul. Dacă te roade bagă-n gură ceva. Nimeni nu merită să-ți distrugi sănătatea. Mult succes!!! Sunt aici, dacă mai ai întrebări. Nu ezita. Încă o dată, mulțumesc pt încredere.

    ReplyDelete
  5. Ah, e 5 dimineața și eu îți frunzăresc blogul... articolul ăsta mai exact...deci îți dai seama ce stare superbă am. Și țin să iau la puricat subpunctele.
    1. Numărul de telefon elimnat. Bifat! Dar e problema că îl am în memorie. Pe al meu nu îl știu foarte bine...am nevoie de câteva secunde bune să mi-l amintesc. Așadar și prin urmare, când cineva îmi cere numărul..îl ofer bucuroasă spunând..."Sigur că da...notează...074.56... și pauză"..în acel moment îmi dau seama că de fapt numărul nu-mi aparține..căci al meu e cu 75 si nu 74 !...deci... iar moment nasol, iar îțí fuge mintea aiurea. Chiar și după luni bune!
    2. Block direct! Dar ce te faci când colega ta de cameră îți spune...ghici cine mi-a dat cerere? Nu că ar vrea să mă facă să mă simt aiurea, dar nici nu îmi poate ascunde acest fapt.
    3. Cadourile...hm... cutii goale de ciocolată? Obișnuiam să le păstrez...dar am renunțat. Cât despre alte bunuri materiale...am o eșarfă. Chiar două. Dar spre norocul meu niciodată n-am stat să plâng în ele sau să le miros să nu o mai spăl să nu-i pierd parfumul. Dacă mie îmi place și îmi vine bine?? Uneori sincer, după o relație mi se pare țigănie faza cu "Dă-mi tot înapoi!". Două persoane mature cred că nu ar recurge la asemenea gest.
    4. Defectele...greu cu ele...dar să fim serioși... așa e că uneori ai da orice să i le mai suporți măcar odată? ( Și aici nu mă refer la cele grave și de neiertat).
    5. Cănd vine vorba de situații bune/rele... le pui într-o balanță... și îți spui..."Cât de urât s-a purtat atunci cu mine..." dar mai apoi realizezi că....totuși avea și părțile lui bune... doar de asta l-ai ales, nu? Cu toții le avem...și între ele există un echilibru. Nu e nicăieri doar lapte și miere. Nu toate fructele sunt dulci, nu?
    6. Noaptea e cel mai greu, cel mai dureros... și uneori oricât ai vrea să îți stapânești lacrimile, nu poți...doar ai un suflet...oricât am vrea să pretinem că suntem de gheață nu ne putem minți singure. Noi femeile am fost înzestrate cu o sensibilitate aparte.
    7. Să nu vorbești cu prietenele despre el. Bun. Dar ce faci când mergi la rude...și le-ai mai zis de o multitudine de ori că nu mai ești cu x-ulescu...și trebuie să le explici pentru a 10-a oară moartea căprioarei? Sau, dat fiind că persoanele de sex feminin( se știe, femeile mai greu își țin gura), care te știu, care știu că ai suferit... și chiar de le zici de n-ori că ...gata! începând de azi e subiect închis, idoua zi vin și îți zic... știu că nu te interesează, dar azi când am fost la facultate l-am văzut...Și iar s-a dus planul tău să începi anul cu dreptul măcar la acest capitol.
    8. Evit melodiile cu desăvârșire, dar ce faci atunci când dorești să te relaxezi într-o zi de dumincă la shopping (sau măcar privit!) și nici bine nu ai trecut de ușa rotativă și în intreg molul îți cântă exact melodia voastră de suflet... fix în acel moment? Fail.
    9. Nu obișnuiesc să revăd un film. Dar filmele sunt făcute cam după același tipar. Aceeași poveste, același final.
    10. Le-am evitat și le evit. Doar supermarketurile nu prea pot... și mall-urile. Și exact acelea sunt punctele de intersectare.
    11. Mintea mea e ocupată 90% din zi.... dar privind punctul 6..."și când se lasă seara..." (bine, nu în fiecare seară, clar).
    12. Mi-am făcut mulți prieteni, mai mulți ca niciodată. Dar ce faci când o persoană din grupul tău de prieteni suferă mai rău ca tine? :D
    13. Când stau lungită în pat mă gândesc oare cum să fac sa dau 5 kg jos. :))
    14. Dimineața...cine se trezește dimineața! Slavă Domnului.... am ore de la 4! :))

    ReplyDelete
    Replies
    1. Dragă Cristina. Mulțumesc mai întâi că mi-ai frunzărit blogul. E important pentru mine să știu că mă există oameni care o fac.
      Recomandările mele sunt personale, probate și reprobate... ehehe, am ceva ani în plus, din nefericire. :) Dar să nu crezi că nu fac și eu exact opusul câteodată. :p Când ai iubit mult, și aici chiar nu mă refer la perioada de timp, ci la intensitate, e greu să uiți ușor. Din ceea ce am citit, și acum nu te speria, ca să uiți pe cineva îți trebuie 2 ani. Asta au descoperit cei care fac experimente. Și, sincer, exact atât mi-a trebuit mie de câteva ori. Deci... vreo 6 ani din viața mea am iubit pe cineva cu care nu mai eram. BUUUUUUUUUUUU!
      Eu doar am spus ce ar trebui să încercăm să facem. Și crede-mă că au dat roade de multe ori.
      Eu nu am spus niciodată să se ceară lucrurile înapoi. Buuuuuuu. Este penibil; ce țigănie? Mai rău! Am spus doar să nu le ții tu DACĂ îți amintesc de el.
      Nu. Evită să te gândești la părțile lui bune, ce naiba. Toți le avem pe ale noastre (bune și rele). Nu cred că trebuia să specific asta. Nu te gândi al astea când suferi... vei avea timp când te vei vindeca să-i faci dreptate.
      Cu rudele... și cei ce nu-și văd de treaba lor, aici nu ai nici o putere tu. N-ai încotro decât să le explici. Ce dureros. Îmi pare rău, sper că nu am făcut și eu vreodată așa ceva... Buuu.
      Când cineva suferă mai mult ca tine, îl asculți, suporți și plângi cu el. Asta trebuie să faci, dacă te simți și ești în stare.
      Nu poți să eviți să nu se vorbească despre el, să nu-l întâlnești. Trăim în lume și lumea devine dintr-odată foarte mică când te desparți de cineva. Nici aici n-ai ce face.
      5 kg??? Hmm... nu am soluție. Dau vina pe metabolism și mă supăr pe el. Glumesc.
      La mine funcționează grozav o singură dietă, dar nu o pot publica. Aș fi acuzată de rău influență. Dar aia numai cu fructe, legume și apă/lichide (printre care și lactate), nu prea dă greș.
      Oricum ar fi, niciodată nu este ușor să uiți pe cineva. Niciodată, fie că ai avut o relație super, sau una rea. Sunt etape ale vieții... și știu prea bine că, mai ales la început, simți că mori... nu respiri fără el. Dar... am trecut de atâtea ori (sună ca și cum aș fi iubit de o sută de ori... :D) și n-am murit, la naiba!!!
      Este foarte, foarte greu... dar trece... încet, cu lacrimi (curăță ochii, dar fără exagerare), tristețe și goliciune morală. Dar vei supraviețui... cum au făcut-o alții înaintea noastră.
      Nu suntem de gheață, suferim mai mult ca ei. Ghinionul nostru.

      Delete
  6. Concluzie : Degeaba ne luam măsuri, ne încăpățânăm să ne ștergem tot din memorie...să pretindem că nu a existat. Durerea persistă... se spune că în general durează cam jumătate din timpul cât ați stat împreună. La început e mai greu ...dar mai apoi când îți pui ordine în ganduri realizezi că...ce nu te omoară cu siguranță te face mai puternic. Nu e bine să negi ceea ce ai trăit, deși primul impuls e să te gandești la aspecte negative din viața voastră de cuplu, e mai preferabil să păstrezi în suflet ceea ce a fost bun și frumos. Caci într-un final cu asta rămâi. Cu amintiri. Înarmează-te cu răbdare, căci lumea nu se sfârșește. Dacă două persoane sunt menite să fie împreună vor fi. Acum, peste un an..doi....dar vor fi. Dacă nu, nu. Nimic nu este pentru totdeauna. Și cum ai mai iubit odata, vei mai iubi și a doua oară...și a treia oară...de câte ori e necesar. Pentru că femeile au fost făcute din iubire...și trăiesc pe bază de iubire....

    ReplyDelete
    Replies
    1. Am răspuns mai sus, nu știu de ce. Scuze. Să nu negi niciodată ce ai trăit, nu voi da niciodată o astfel de recomandare. Nu ajută pe nimeni.
      Personal nu sunt de acord cu expresia „ce nu te omoară... . ”. Deloc.
      Când suferi gândește-te numai la cât ai suferit în unele situații (cum am spus mai sus)... e natural că după ce ți-a trecut, ai datoria morală să te gândești și la părțile bune. A fost, ai suferit, a trecut = nu a fost să fie.
      Bine că știi că vei mai iubi. Ești într-un punct bun. Greul... a trecut. Curaj... va trece tot, dar trebuie multă voință. Ai datoria să te vindeci înainte de a mai iubi. Așa e drept, să nu intri într-o nouă relație cu gândul la relația veche.
      O caldă îmbrățișare... din partea uneia care știe despre ce vorbește. Dacă ai încredere. cum am scris în articolul cu „îmbrățișări”. :)

      Delete
    2. Uitam. Pierderea este a lui, dragă Cristina. Nu o spun pentru că suntem „neamuri”, dar pentru că te cunosc și știu că meriți pe cineva care să vadă dincolo de cuvinte.
      Și sunt sigură că toți cei ce te cunosc gândesc ca mine.
      Unele femei merită să lupți pentru ele, altele nu merită nici să te uiți.
      Tu faci parte din prima categorie și cineva se va găsi să te prețuiască.
      Dar, în dragoste sunt multe tentații și corpul e slab.

      Delete
    3. Am citit articolul tau si mi-a atras atentia povestea Cristinei B.Tare dureros , dar ca sa intaresc tot ce ai scris tu cu mare adevar,din experienta propriei vieti, as vrea sa ii povestesc ca ORICAT DE DUREROS ESTE VA TRECE,INCET,DAR VA TRECE ,DACA VREI SA PRIVESTI DOAR SPRE VIITOR !Asta am facut eu,dupa divort!Dupa o casnicie de vreo 9 ani si in total vreo 13 ani de relatie,s-a terminat totul,m-am trezit cu vise si planuri spulberate si in stare de soc profund ca nu intelegeam de ce, omul ala care a fost langa mine la cununie,omul ala care parea ca ma iubeste pana la moarte si dupa!Ei,povestea e mai lunga,mai trista ,nu intru in detalii ca nu e cazul,doar spun ca da,te poti trezi intr-un soc,nu pricepi cu mintea ce ti se intampla,de ce...si ce faci?Intai plangi mult,apoi te revolti ,apoi il dai la....cand auzi ca el este deja in alta casatorie si iti dai seama ca a fost un mincinos si ca de fapt tu ai iubit transparent si puternic si degeaba ..bun,apoi te intrebi cine esti,unde vrei sa ajungi si realizezi ca de fapt nu esti asa singura,ai o familie care este acolo indiferent,ca poti sa si te opresti din plans si sa vezi viata altfel..de fapt eu am ajuns sa imi repet mereu,dupa "impact'' , ca trebuie doar sa privesc in viitor ,nu ma mai uit in trecut deloc si daca trecutul ma trage inapoi,imi dau un bobarnac si gata merg mai departe..si am facut-o,mereu gaseam ceva de facut,mereu imi umpleam mintea cu muzica,carti,lucuri total noi,apoi mi-am zis ca orice ar fi nu ma opresc pana nu gasesc pe acel cineva care sa ma merite si imi voi demonstra ca merit mai mult nu numai tristete si catalogarea de divortat..bun,incet ,incet ,Cristina,trecea timpul si m-am trezit ca am prieteni noi,ca ies din casa,ca imi traiesc viata altfel si parca m-am redescoperit un alt om,mai frumos,mai puternic,mai fericit!In final,dupa atente alegeri,am gasit omul care sa ma inteleaga,care mi-a demonstrat pana acum ca dragostea poate fi si altfel si ca acela din trecutul casniciei,nu il egaleaza deloc,desi credeam ca nu se poate,ce minte aveam si eu!Suntem de 4 ani impreuna si incercam sa fim fericiti in fiecare zi si in prezent,am realizat ca eu de fapt m-am regasit ca om,ca entitate si ca sunt un om capabil de multe experiente frumoase pana plec din lumea aceasta si inca ceva ,ca pot fi fericita doar prin mine insumi,nu prin cineva,asta era greseala fatala,daca este greseala asta,pe care am facut-o inainte..trebuie sa fim fericiti prin noi insine nu depinzand de cineva sau ceva!Uf,dar multe am spus aci si scuze daca am plictisit,am vrut doar sa arat cumva ca se poate sa iti revii,doar sa nu te lasi invinsa de tristete si sa nu uiti sa te apreciezi pentru ceea ce esti ca om si femeie !Bafta Cristinei B.,sper ca pana acum,in aprilie,este mai fericita sau macar linistita cu sufletul ei !Si tie felicitari pentru blogul atat de special pe care il citesc cu drag in fiecare zi !M. :)

      Delete
    4. Îţi mulţumesc, dragă M. istoria ta este tragică, şi-atât de des întâlnită, din nefericire. Dar tu ai dat dovadă de multă putere şi voinţă. Ceea ce nu este atât de comun printre oameni. Te-ai ridicat singură şi pentru asta a fost nevoie de multă muncă. Ai tot respectul meu. Îmi plac persoanele luptătoare. 
      Nu ai plictisit, ba dimpotrivă. 
      Îţi mulţumesc în numele Cristinei (sper că va citi şi ea) şi-ţi mulţumesc în numele celor care vor citi de-acum încolo. Sunt sigură că mărturia ta va ajuta pe mulţi. E adevărat că puterea de a fi fericiţi stă în noi. Nu zice nimeni că-i uşor, ba este chiar infinit mai dificil decât să stai şi să-ţi plângi de milă. Fiecare face alegeri în viaţă. 
      Îţi mulţumesc pentru că mă citeşti, şi pentru timpul acordat acestui comentariu emoţionant. Mulţumesc şi pt vorbele frumoase. Mă încurajează. 
      Îţi doresc să ai ce-ţi doreşti tu.

      Delete
  7. cate tentatii are corpul umannnn offf cam multe...

    ReplyDelete
  8. Nu am cuvinte ....frumos si ajutator imi pare rau ca in acest moment sint distrusa si cu lacrimi in ochi dar de abia astept sa vina ziua de miine sa imi amintesc de vorbele voastre incurajatoare si sa pot zimbi

    ReplyDelete
    Replies
    1. Draga Anonima, imi pare extrem de rau sa aflu ca suferi din dragoste. Asa a fost de cand lumea: uni sufera, altii trec ca rata prin balta. Imi imaginez perfect prin ce treci, dar Timpul le vindeca pe toate. "Da timp timpului". Vei zambi din nou intr-o zi, o sa vezi. Vei zambi din dragoste pt altcineva. Plangi, daca asa simti, dar nu te-nchide-n tine sau in casa. Acusi e vara, soare... iesi la plimbari singura si uita-te-n jur... atatea ruine, dar si atatea frumuseti. Curaj!

      Delete
  9. E foarte frumos ceea ce aud si gandurile voastre. Ma gandesc ca ceea ce inteleg aici e valabil si pt partea noasta 'masculina' , da..ma pun in pielea lui si incerc sami imaginez ce simte/traieste el zi de zi. Si da..sunt intr-o relatie putin nepotrivita, povestea ar fi cam asa: imediat dupa despartirea de fosta pe care a iubit-o 3 ani, ma gasit pe mine. Total nepotrivit cand ar fi trebuit lasat timp pt vindecare. Si acum...draga de mine sufar, si el la fel. Ar sta cu mine si parca nu prea, gandul inca este la ea chiar si dupa un an si jumatate de relatie cu mine. Il iubesc ca pe ochii din cap si ma doare enorm gandul la o viata fara el si stiu ca tine si la mine destul. Mi-a dat destule dovezi de iubire.
    Si totusi..ce am citit aici mi-a dat putin curaj, cativa pasi el i-a indeplinit..dar nu deajuns si nu poti spune inimii, cum am citit mai sus,ce sa faca. Sunt cuvinte pline de optimist de suflete patite si ma regasesc si eu oarecum in ele..

    ReplyDelete
    Replies
    1. Milioane de scuze pentru raspunsul intarziat, am avut mari probleme cu sablonul. Bine, nu am putut raspunde la comentarii, nu stiu din ce motiv. Acum s-a rezolvat.

      Delete
    2. Draga, Adelhayde, nume minunat! Bineinteles ca sunt valabile si pentru partea masculina. Ah... cat de mult trebuie sa doara. Sa stii ca se gandeste la alta... sa vrei sa-l lasi sa plece, dar il iubesti. Teribila situatie. Si el... care se gandeste la o femeie de ce s-a despartit. Tipic, dar atat de omenesc. Comentariul a fost scris ceva timp in urma, Tare as vrea sa stiu cum mai merge. Daca ati ajuns la un compromis, daca esti inca trista. Sper din suflet ca el si-a dat seama ce persoana minunata esti tu. O calda imbratisare si mult noroc.

      Delete
    3. Nu e nimic :) Timpul trece pe nesimtite oricum,si nici nu mi-am dat seama cand a trecut.. numai azi nu e maine ..Am si uitat de asta pana azi cand am dat din intamplare din nou peste articolul asta si m-am gandit sa mai arunc un ochi peste comentariile voastre.
      Situatia nu stiu daca e evoluat spre bine, spre rau, daca stagnam sau cum o fi.Mie imi pare cam la fel.
      Stiu ca traiesc un sentiment ciudat: amestecat de gelozie, dezgust sau scarba, de teama si iubire .Toate in acelasi timp, si nu i-as putea da un nume exact.
      Situatia noastra, si a lui, e dificila din destule puncte de vedere care nu pot sa le enumar aici ,dar cum am mai zis il iubesc enooorm! si fac si as face multe sacrificii pentru el,pentru noi..
      E foarte dificil sa traiesti cu o inima ranita, ma refer a lui, sa vrei sa iubesti ca toata lumea sau ma rog, ca marea majoritate, fara griji doar fluturasii si inimioare sa nu existe nimic altceva la mijloc. As fi vrut sa nu-l fi primit 'stricat' , sa ma pot bucura de ceea ce am dar ma multumesc si conteaza atat de mult pt mine lucrurile mici si banale precum o atingere , un sarut sau o simpla imbratisare care uneori par o bucatica de rai. .
      Si sincer daca as putea sa fiu in masura sa dau si eu un sfat pentru toate persoanele care iubesc, ar fi sa se bucure de ceea ce au si sa traiasca clipa, pentru ca nu sti cand se mai intoarce si daca o sa se mai repete vreodata.. Eu mereu am senzatia asta si traiesc cat mai intens fiecare bucatica de timp care egal cu fericire cand sunt cu el. Poate e doar in capul meu fericirea asta si la el in inimioara sunt multi demoni cu care se lupta , dar macar atat egoism imi pot permite si eu. :)

      Delete
    4. Inteleg ca este un om bun, altfel nu ai face atatea sacrificii pentru el. Modul in care afrunti totul este demn de toata lauda. Iubire adevarata si-ntr-o zi aceasta va fi rasplatita cumva. Nu stiu cum si cand, dar va fi. Nu este cu putinta altfel. Da, am zis de multe ori, trebuie traita clipa. Intotdeauna. Numai "acum" este palpabil, maine este departe si poate sa nu existe. Nu mi se pare ca esti egoista deloc: in definitiv, nu il obligi sa stea cu tine. Mergi inainte asa: ce va fi, va fi.
      Multumesc pentru marturie, sunt sigura ca va fi de folos cuiva. Multa fericire, din suflet.

      Delete
  10. Îmi place foarte mult articolul tău mă regăsesc în el încerc sa uit de o persoana la care am ținut foarte mult...și sper sa reușesc. Neam cunoscut dintro coincidenta aveam nume asemănătoare aceeasi varsta 22..întâmplări asemănătoare de viață. .neam plăcut totul a mers bine îmi zicea ca vrea o relație serioasa ba chiar își făcea planuri cu mine totul a fost ok pana când a trebuit sa plece sa lucreze 3 sapt în germania și mă rugat sal astept..proasta decizie! Am continuat sa vb seara de seara devenise gelos vroia sa știe nonstop ce fac unde is cu cine is..și la un moment dat tot vorbind mia spus ca nu e pregatit de ceva serios din cauza ca a suferit mult în trecut dar ca ar vrea totuși sa încerce cu mine.cand a venit în tara părea mai schimbat..iar după ce neam întâlnit sărutat etc..dintro data nu.mia mai raspuns la mesaje fără nici explicație după 2 zile când dau de el zicea ca vrea sa rămânem prieteni nu vrea sa mă facă sa sufăr. .eu nu pot sa cred nici acum Cum se schimba oamenii de la o zi la alta..știu ca e un gunoi ca mă prostit și ca nare rost sa mă mai gândesc la el dar totul e atât de recent 2 sapt au trecut și mor de dorul lui plus ca am aflat ca e cu altcineva și mă doare gândul ca e în brațele ei trebuie sal uit neapărat! Doar ca eu mă îmi găsesc greu persoane de care sami.placa sunt foarte selectiva la băieți și tot alegeri proaste fac mă gândesc ca poate e sa rămân singura..nu știu dar trebuie sal uit și articolul tău mă ajuta mult Îți mulțumesc și scuze dacă team plictisit cu povestea mea pupici!!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ciao. Imi pare nespus de rau sa citesc o alta inima strapunsa. Oamenii sunt facuti din carne si oase, usor influentabili unii. Tantatiile sunt multe. Sincer, nici eu nu pot sa inteleg de ce omul asta si-a schimbat ideile de la o zi la alta. Chestia cu suferitul la trecut, nu este o scuza plauzibila. Toti am suferit/suferim din dragoste, cel putin o data in viata. Ca l-ai asteptat, nu a fost o greseala. Ce puteai sa faci? Doar nu puteai merge cu el sau sa rui relatia pentru 3 saptamani de despartire. Tipul asta este instabil si numai el stie ce are in cap. Imi pare nespus de rau si-mi doresc sa citesc ca ti-a trecut, sau ca te simti mai bine. Nu, ce plictiseala? Comentarii ca acestea ma fac sa inteleg ca poate am ajutat pe cineva si asta a fost intentia cu care am scris acest articol. Sa auzim numai de bine.

      Delete
    2. Mersi de răspuns am sa iau în cont sfaturile tale din articolul acesta pentru ca mă regăsesc mult în el și știi ca îl voi uita intr'o zi ca nu mă merita din păcate oamenii se schimba peste noapte de la o zi la alta..cred ca are pe altcineva nu sunt sigura dar ce rost avea sa minta așa mia spus ca el nu e pregatit de relații acum ca nu vrea sa mă facă sa sufăr și ca nu crede ca suntem compatibil sa rămânem prieteni..lucru care mă deranjat nu.pot rămâne prietena cu cineva cu care am fost pentru ce? Sami fac speranțe ca ar mai putea fi ceva? Eu simțeam ca mă vrea ca vrea o relație lunga cu mine la câte îmi promitea marea cu sarea și dintro data brusc a devenit rece I ' am lăsat un ultim mesaj ca știu ca ți'ai găsit pe altcineva și ca pe mine nu mă ia nimeni de fraiera probabil vroia doar sa se distrez e cu mine și atat. .dar ăsta e îl voi uita cumva ai voi pune în aplicare ce ai scris aici știu ca nu e imposibil Mersi :)

      Delete
    3. Personal, nu mi-as face sperante. Dar numai tu stii ce ti-a spus si ce ai simtit. Poate ca a vrut sa se distreze, multi fac asa. Poate chiar nu crede ca sunteti compatibili. - Eu am simtit asta de multe ori si am intrerupt relatia. - Poate chiar nu a vrut sa te raneasca. Dar daca are pe altcineva cand ti-a zis ca nu e pregatit pentru o relatie, atunci e un marsav. Chiar nu stiu ce sa spun. As face tot posibilul sa-l uit cat mai degraba. Cum am zis, "daca ai iubit o data, vei iubi din nou". Asta e sigur!!! Multa bafta si tine-ti mintea ocupata cu ce-ti place.

      Delete
    4. Am aflat ca ar avea pe altcineva nu is foarte sigura dar nu stiu daca e de atunci cand era cu mine sau recent dar ce mai conteaza nu mai pot sal iert sa trec peste ce mi-a zis il voi uita cu timpul Mersi asta am sa fac..sa auzim doar de bine:)

      Delete
    5. Bravo! Asta-i spiritul: o sa-l uiti fara indoiala!!! Bafta.

      Delete
  11. vai de mine si de mine! am recitit comentariile si nu-mi vine a crede ca am putut sa scriu candva asa ceva! se pare ca timpul are grija de toate. placut totusi sa revad acest articol. pupici. Cristina B.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ti-am spus eu... dar tu nu si nu... :P Timpul vindeca orice rana. Este demontrat stiintific. :D Pentru fiecare dintre noi este cineva... .

      Delete
  12. Multumesc pentru articolul acesta e foarte greu cand iubesti doar o floare dintr-o miie . :(

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ah, ce rau imi pare! Este extrem de greu mai ales cand ai parerea asta despre persoana iubita. Curaj, vei trece si peste asta.
      Ps. Sunt autoarea, doar ca iarasi am probleme cu raspunderea la comentarii. Imi cer scuze.

      Delete
  13. SI DACA ... TOTUSI... UITAREA NU VINE...? MIE M/I SE INTAMPLA ASTA!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Stiu prin ce treci. Da timp timpului. E un proces lung, am trecut prin asta. Eram sigura ca n-am sa mai iubesc niciodata, ca nu o sa-mi treaca, ca o sa-l am in minte cat traiesc. Dar uite ca nu... A trecut mult timp, asta da, dar vine si uitarea. Trebuie sa crezi. Citeste comentariile, altii au crezut la fel. Curaj.

      Delete
  14. Nu vine nicio uitare, mai ales cand ajungi pe la vreo 36 de ani cum sunt eu acum si cu relatii esuate si inimi facute tandari la activ. L-am cunoscut acum 4 ani, nu a fost nicio relatie intre noi, l-am cunoscut pe facebook si vorbeam apoi zilnic pentru ca ma acoperea cu mesaje toata ziua. Ne-am vazut de cateva ori pentru ca locuiam in orase diferite dar conversatiile m-au legat cel mai mult de el. In plus era foarte atent si bine crescut insa nu a fost dispus sa plece din satul lui in alt oras la departare. Ulterior si-a gasit pe cineva cu care s-a si logodit, eu m-am bucurat pentru el, am ramas amici. Dupa aproape un am m-a cautat din nou, cu o mie de promisiuni facute de el fara sa i le ceara nimeni, eu mi-am luat inima in dinti si i-am spus ca nu sunt o optiune pentru nimeni deoarece nu mai avea niciun rost sa batem pasul pe loc de aiurea, am propus sa ramanem amici dar el tot insista ca distanta ne tinea departe unul de altul. Am gandit ca dupa aceasta discutie el va lua o hotarare si macar am sa stiu un lucru cert. Si a luat hotararea de a ma cauta si mai mult, de a fi si mai atent cu mine vreo luna de zile, dupa care a plecat fara niciun cuvant, eu era speriata ca a patit ceva, l-am cautat, el m-a asigurat ca este cazul sa stiu linistita, ca are nu stiu ce probleme si promitea in mod obsesiv ca ma va cauta si ca vom vorbi. Si si-a tinut cuvantul de joi pana apoi pentru ca la 3 ani de zile dupa aceasta intamplare omul si-a pus verigheta pe deget si si-a vazut de treaba. Am fost atunci si inca sunt suficient de matura sa inteleg ca tacerea era raspunsul de care eu aveam nevoie, am avut si alte relatii esuate in acest timp, pentru ca am intalnit toti badaranii de pe lumea asta, sigur ca in urma cu cateva zile cand am aflat ca el s-a casatorit am avut un soc dar asta este....trecem peste. De-asta va spun, ca atunci cand ajunge un om sa-ti fie confident inainte de toate, nu poti sa-l uiti atat de usor si apare intrebarea: "De ce?" "De ce a fost las si a disparut ...de pe o zi pe alta?"

    ReplyDelete
  15. Este o istorie extrem de trista si desi ti-e greu sa crezi, inteleg foarte bine. Nu am nici cea ma vaga idee de ce s-a comportat asa, mi se pare incredibil. Mintea umana este fascinanta si numai el stie ce-i in capul lui. Parca-l vad peste un an sau doi din nou la tine... . Oricat crezi ca uitatea nu va veni, eu iti zic ca va veni... Dar este nevoie de multa munca cu psihicul tau. Cand treci prin asa ceva, perioada de recuperare este lunga si efortul sustinut. Dar se poate. Am in plan sa scriu cateva carti pe acest subiect. Imi pare imens de rau pentru ca suferi... ce pacat! Stiu ca aceste vorbe nu-ti vor fi de folos si poate te vor enerva acum, insa, daca lupti, il vei uita si te vei intoarce la cuvintele mele. Nu te inchide in tine, vorbeste, scrie... Sper sa nu te doara asa pentru totdeauna. - Sunt autoarea, dar, din nou, nu pot raspunde cu numele de blogger. -

    ReplyDelete
  16. Aștept in fiecare zi sa treacă durerea enorma din sufletul meu si nu stiu când va trece. Am fost căsătoriți 11 ani,l-am iubit mai mult decât pe mine,era tot ce mi-am dorit in viață,confidentul meu,prietenul meu,iubitul,tatăl copilului meu si ma părăsit fara sa ne fi certat vreodată pe motiv ca nu mai sunt ca la inceput,fara sa lupte pt o schimbare de teama ca nu se va schimba nimic. Si eu nu pot să-l uit ca ii iubesc inca..si plâng zi de zi de 3 luni in coace. Si doare atât de rău când eu inca il iubeam nebuneste

    ReplyDelete
    Replies
    1. Am inima strapunsa de durere la imaginea ta plangand langa copilul tau. Nu stiu ce sa-ti spun. E clar ca indemnurile din post nu-ti pot fi de folos... Nu a fost un iubit pasager, dar este tatal copilului tau. Stiu ca acum nimic nu te poate face sa te simti mai bine, dar iti spun atat: Nu esti singura in lupta asta. Nu te inchide, vorbeste, scrie, spune-ti durerea si numai timpul va vindeca, poate, rana asta profunda. Curaj, femeie, fii tare pentru copilul tau. Si nu-ti pierde speranta niciodata. As vrea atat de mult o lacrima macar sa-ti sterg.

      Delete
  17. E greu sa scoți o persoana din inima.. după ce te-a răsfățat,cautat , iubit zi de zi.. Din păcate suntem nevoiți sa ne despărțim chiar daca ne iubim reciproc...off

    ReplyDelete
  18. E greu sa scoți o persoana din inima.. după ce te-a răsfățat,cautat , iubit zi de zi.. Din păcate suntem nevoiți sa ne despărțim chiar daca ne iubim reciproc...off

    ReplyDelete
  19. E foarte greu, stiu. Am fost in aceeasi situatie. Au trecut ani pana s-a vindecat rana. Un paradox al omenirii... sa te desparti cand este iubire din ambele parti. Trist.

    ReplyDelete
  20. As vrea sa va spun si eu povestea mea. Am avut o relatie timp de 6 ani cu un barbat. Diferenta de varsta: eu 29 el 23 atunci, la vremea respectiva. Era cel mai bun prieten al meu, eram cea mai buna prietena a lui si totul a inceput ca o relatie strict sexuala, el fiind virgin. Intre timp m-am indragostit, nu stiu daca si el. Spunea mereu ca ma iubeste. De cateva luni mi-a spus ca nu ma iubeste, ca m-a iubit candva, dar ca acum tine la mine doar ca prietena. Nu ne vedeam decat o data pe saptamana, cand aveam eu initiativa. Il intrebam mereu cum poti sa iubesti pe cineva si sa nu ti se faca dor de acea persoana, sa nu simti nevoia sa fii cu ea, sa preferi sa faci orice altceva decat sa fii cu ea. El imi spunea mereu ca nu se vede ramanand cu mine, ca nu sunt ceea ce isi doreste de la viata, ca am cu 6 ani mai mult decat el, ca am statut de femeie divortata, ca familia lui este mai importanta, familie care nu m-ar fi acceptat pt considerentele enumerate mai sus, ca avand acum 35 de ani exista un risc sa fac copii cu handicap iar el nu vrea sa isi asume niciun risc, ca m-am ingrasat, ca nu mai arat ca la 18-19 ani, ca nu poate sa ii duca la usa ma-sii una de 76 de kg, mamica lui fiind o silfida, ca daca tatal lui a luat una cu 7 ani mai tanara trebuie sa urmeze modelul, ca pt el imaginea lui in societate este mai importanta si a ramane cu mine ar insemna ca dezamageste societatea. Acum despre mine: provin dintr-o familie avuta, sunt putin plinuta in momentul de fata dar cu trasaturi foarte frumoase, am niste multe scoli la activ si un statut social bun.Iar eu m-am indragostit de el, cel pe care l-am ajutat neconditionat, i-am fost alaturi in orice activitate, inclusiv in ceea ce priveste jobul, l-am impins de la spate sa il mobilizez sa faca si altceva decat jocuri pe pc sau alte asemenea pierderi de vreme. Doar ca...se pare ca nu a putut trece sufleteste peste acel statut de "best friend". In cei 6 ani, in cele 6 zile din 7 in care nu ma dorea aproape am suferit, am plans...de ce nu se comporta normal daca spune ca ma iubeste?! Am trecut peste 2 tradari ale lui...am trecut prin multe. Acum are pe alta si este atat de orbit incat nu ii mai pasa de mine, nu ma mai suporta in preajma, nu mai vrea decat sa ma auda telefonic si nici atunci. Pur si simplu ma ignora, ii sunt indiferenta, spune ca imi este prieten, dar nici ca prieten nu mai este la fel...este total dezinteresat de mine. Stiu ca atunci cand barbatii dau de alta sunt orbiti, nimic nu mai vad din trecut, totul le pute, totul e istorie. Imi revin mereu in cap cuvintele lui: nu te mai vreau, am stagnat langa tine profesional si emotional. A stagnat pentru ca asta a fost alegerea lui, nu ar fi stagnat pe niciun plan daca isi dorea o familie cu mine. Dar nu a vrut, a vrut sa isi urmeze visul de a avea una slaba, tanara, docila pe care sa o poata manipula si domina usor. Iar eu acum sufar, si ma doare pe interior, ma doare sufletul cand stiu ca e cu alta, ma doare sufletul cand vad raceala si indiferenta, ma ucide nepasarea...mi-e dor sa ma tina in brate, sa ma mangaie, sa imi spuna ca ma iubeste...am trait 6 ani o minciuna...iar acum sufar atat de mult incat nu mai vad vreun motiv de a trai...m-am saturat sa ma trezesc cu durerea aceea in piept...m-am saturat sa adorm cu ea. As vrea doar sa nu mai simt nimic...sa uit...totul...si nu reusesc...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Aceasta fiinta nu merita iubirea ta, nu merita sa pierzi un singur minut gandindu-te la el. Stiu ca stii asta. Este o istorie clasica a ta: femeia care face totul pentru un barbat, acesta ia si ia si ia pana cand da de alta si-atunci incepe sa invinuiasca. Ma doare inima, literar, cand citesc astfel de marturii. Chiar acum scriu o carte despre o iubire asa. Parca este menirea multor femei sa fie folosite si aruncate cand nu mai sunt in ton cu moda. 6 ani diferenta nu e mare lucru. Stiu ca societatea ar condamna, societate condamna tot. Dar sunt multi care ar intelege si ar respecta. Omul asta pur si simplu nu are suflet si nici constiinta. Ti-ai irosit atatia ani din viata pe un nimic. Tu esti o persoana educata, se vede si se citeste insa cand ne indragostim ne transformam in niste inepti. Nu ne pasa de nimic atata timp cat el ne imbratiseaza. Cunosc sentimentul si as vrea sa-ti spun ca-l vei uita. Pot sa jur pe ce vrei tu ca se va intampla, dar NUMAI daca vrei. Nu este usor, dar este simplu. Nu sunt cuvinte fara baza ale mele. Stiu ca se poate, am trait asta si am vazut-o la prieteni, cunostinte s.a.m.d. Avem capacitatea de a uita, insa cu mari eforturi. Mai ales cand nu mai avem 20 de ani. Nemernicul! Cum a putut sa-ti spuna astfel de cuvinte, sa-ti faca un astfel de dicurs? 76 de kg nu sunt multe, si femeia plinuta e mai fericita, mult mai placuta ochiului si mai ales tactului. Stiu ca te doare si ca intreaga-ti fiinta ravneste dupa el, insa chiar de s-ar intoarce, acest individ NU te merita. Nu te-a merita acum 7 ani, si nici o alta secunda din tot timpul petrecut cu el. Ti-a dat ce a vrut, ce e usor pentru un barbat: atentie fizica, insa te-a golit de demnitate si nimeni nu merita asta. As vrea sa te pot ajuta, sa-ti iau macar putin din greutatea incomensurabila ce porti in suflet, insa stiu ca nimic nu-ti poate alina durerea acum. Dar eu am incredere ca tu te vei uita in oglinda, si de acolo direct in suflet: Meriti mai mult, meriti respect, meriti iubire. Capul sus, mergi la un coafor, la un estetist, la o statiune balneoclimaterica. Fa ceva pentru tine, fara sa te gandesti la el. Si uita-te in jur, lumea e plina de barbati, de barbati OAMENI, nu surogate. Da-ti sansa de a trai o viata-n demnitate. Iti doresc multa bafta si nu uita: TU MERITI sa fii iubita!

      Delete
    2. Multumesc pentru incurajare, scuze daca am stresat prea mult cu problema mea, dar voiam sa stiti intreaga poveste. Imi spunea: "eu pot sa iti fiu best friend in continuare". Poti ramane best friend cu fostul? Poate exista asa ceva in conditiile in care de o parte mai exista sentimente?

      Delete
    3. As vrea sa pot face ceva practic, dar stiu ca nu se poate. Parerea mea este ca nu se poate sa fii "best friends" cu cineva de care esti indragostit. Dar multi m-ar contrazice.

      Delete
  21. Revin cu cateva precizari: am fost si sunt acuzata ca eu am tras 6 ani de relatia asta, ca el a fost sincer de la inceput spunandu-mi ce isi doreste de la viata, tot discursul legat de statut de divortata, societate, diferenta de varsta, sa imi caut pe altul potrivit si ca de fapt eu trebuia sa vad singura ca nu ma iubeste. Pai daca persoana pe care o iubesti iti spune ca te iubeste, nu devii orb??? Eu una am fost. Omul vrea sa spuna ca din cauza depresilor mele, din cauza faptului ca nu voia sa mi se intample mie ceva rau a stat cu mine, ca pana la urma a fost fortat sa ma minta ca ma iubeste, el bietul a fost total dezinteresat. Nu stiu daca poate sa creada careva asta, mie sincer mi se par scuze patetice pentru a nu isi asuma faptul ca si-a batut joc de sufletul meu cu anii.

    ReplyDelete
    Replies
    1. La rece gandind, se pare ca a fost sincer. Crud. Clar ca atunci cand cineva iti spune ca te iubeste, noi il/o credem, chiar daca faptele demonstreaza opusul. Femeile se mint singure. Am facut-o si eu, stiu cum e. O singura fapta bunicica, cuvant de dragoste anula o luna de tratament infect. Personal, cred ca a tinut la tine (sper ca-mi permiti sa-ti spun "tu"), din suflet, insa stia ce voia. Nu ai cum sa stai 6 ani cu cineva fara sa-l iubesti. Nu cred ca si-a batut joc intentionat, cred mai degraba ca nu a stiut ce sa faca pentru ca erai importanta pentru el. Intro relatie sunt intotdeauna doua perspective. El zice si e convins ca a facut bine, tu la fel. Ce pacat ca femeiele si barbatii nu vorbesc aceeasi limba.

      Delete
    2. Daca ar admite ca si-a batut joc de sufletul tau atatia amari de ani, te-ar face sa te simti mai bine? Nu cred. Te-ar durea si mai mult. El te-a iubit in felul lui, dar e trecutul pentru el. Ce trist.

      Delete
  22. Mai am cateva acuze sa imi aduc. Imi cer scuze daca deranjez cu problemele mele. Asadar, de mentionat ca nu i-am cunoscut in 6 ani prietenii. Dupa 6 ani recunoaste si de ce: sunt grasa si ii era rusine cu mine, inclusiv pe strada ii era rusine cu mine si de aceea ma tinea in casa 6 zile din 7. De cateva luni se converseaza dupa ora 00.00 cu o domnisoara respectabila de nivelul lui social (vanzatoare) si inca aveam o relatie si inca imi spunea "iubesc soricica" la orice cearta. Dupa ce vorbea cu respectiva, isi inchidea telefonul ca sa nu vorbeasca cu mine sau pe silent, motiv pentru care din razbunare puneam si eu tel pe reapelare automata si pana dimineata i-l descarcam de tot. A ajuns la concluzia ca nu il iubesc, ci ca am facut o obsesie pentru el. Inca un mic amanunt pentru a avea tabloul complet, in 6 ani relatia noastra a fost la secret. Am fost atat de nenorocita incat dupa despartire l-am informat pe taticul lui de absolut tot. V-am spus si asta ca sa intelegeti ca "barbatul" din el a fost mereu sincer cu mine, o sinceritate dusa la extrem, mai putin partea cu "te iubesc" spusa 6 ani. Dar si aici si-a gasit scuze, tot eu nenorocita de mine am vrut sa fiu mintita, daca eu i-am cerut cand eram doar "best friends" cu vreo 2 ani inainte sa incepem relatia sa imi spuna daca ma iubeste, el a considerat sa ma minta vreo 8 ani in total. Concluzia este: eu sunt un om care i-am vrut lui raul, l-am tinut cu forta 6 ani in relatie pt ca daca ne desparteam eu intram in depresii si aveam ganduri suicidale, citez exact "i-am f...t 6 ani din viata", i-am facut cel mai mare rau posibil dupa despartire cand i-am spus taticului lui de relatia noastra, i-am distrus telefonul cu apeluri cand el era ocupat sa vorbesca cu domnisoara cea noua, l-am mintit si l-am manipulat pentru ca eu in sinea mea imi doream ca relatia asta sa aiba o finalitate si el de la inceput mi-a spus ca vrea altceva de la viata. Ideea este ca atunci cand am inceput relatia am fost amandoi de acord ca nu o sa ramanem impreuna, apoi eu mi-am schimbat optica pt ca m-am indragostit, el nu si-a schimbat-o nici macar o secunda si nici macar in perioada cand sustine ca a avut si o perioada cand m-a iubit. El a continuat sa isi doreasca pt el femeia aia slaba, tanara, docila, dominanta,usor de manipulat. Nu era cazul meu. Pentru toate acestea eu sunt o nenorocita, nu are nicio legatura cu faptul ca este orbit de noua cucerire, nu...vina este doar a mea.

    ReplyDelete
  23. Nu-i niciun deranj, decarca-te, iti va face bine. Ii inteleg punctul de vedere. Este un superficial si e clar ca nu a avut intentii serioase cu tine. Raman de parere ca te-a iubit in felul lui. I-a fost relativ usor sa stea cu tine: nu trebuia sa te scoata in lume, nu trebuia sa te prezinte nimanui. Te-a tinut in casa ca pe o papusa, si s-a jucat cu tine cand i-a convenit. Sunt o groaza de realtii asa. Mi se rupe inima cand ma gandesc cate a trebuit sa induri pentru cateva clipe de fericire cu un copil... Si nu pentru ca are 6 ani mai putin decat tine, dar pentru unii sunt copii pana la adanci batraneti. Nu stiu cum a reactionat tatal lui, dar nu cred ca a putut sa-i faca ceva. E major, e liber sa faca cum vrea in viata intima. Sper ca a fost un om cu tact macar. Cand barbatilor li se spune: "este o relatie sexuala si nu vom ramane impreuna", ei cred, pentru ca e usor si e ceea ce vor. Nu se gandesc ca o femeie sufera. Ei vin de pe Marte, noi venim de pe Venus. Sunt sigura ca este convins ca nu a facut nimic rau si doar ti-a respectat dorintele. E clar ca acum se simte amenintat si ca regreta toti anii in care a fost cu tine. E clar ca el vrea sa fie liber si e indragostit din nou. Cu tine el a terminat, isi vrea viata inapoi. Orbit sau nu, asa e dragostea. Nu stiu cum sa spun sa nu te ranesc mai mult, insa tu stii foarte bine cum e dragostea. Il/o vrei si gata. te-a tinut in rezerva pentru timpul in care a fost singur. Acum nu mai e. Nu stiu ce o sa faci, insa eu sper ca tu sa intalnesti fie pe altcineva ori sa te concentrezi pe altceva, cum scrie in postarea mea. Da roade sa lupti... Mai ales cand nu sunt sanse si nu se merita. El nu va veni inapoi, si nu poti forta pe nimeni sa te iubeasca. E clar ca da vina pe tine... e o caracteristica a omului sa dea vina pe altii, ca sa aiba constiinta curata. Imi pare extrem de rau si sper din suflet ca nu l-ai mentinut (material) in timpul acestor ani. Nu ezita sa scrii tot ce te doare. Te va elibera si poate reusesti sa mergi la un psiholog, unii cunt buni si ajuta.

    ReplyDelete
  24. Ca sa iti raspund la intebare, nu stiu daca intr-adevar l-am mentinut material...oarecum...l-am ajutat foarte mult. In sfarsit a recunoscut adevarul. Zilele trecute era suparat din cauza relatiei cu domnisoara. Prin iulie a fost plecat la Timisoara cateva zile, interes profesional imi spunea mie atunci, chiar isi cumparase si o noua cartela de telefon ca sa nu il descopar si deranjez cumva. Am banuit ca ceva nu era in regula si cand s-a intors am fost cu el la biserica pentru ca deja nu mai credeam nimic. A reusit performanta sa minta inclusiv in biserica ca nu exista alta in peisaj, cand el tocmai se intorsese de la ea, aveam sa aflu tocmai acum. Iar zilele trecute isi gasise umarul pe care sa isi planga "durerea"...al meu...ca a cunoscut-o telefonic absolut intamplator, ca intruchipeaza exact idealul acela al lui, la el totul se rezuma la a bifa o lista, doar ca distanta Bucuresti-Timisoara e o problema, plus religia ei, plus alti factori...nu a mai continuat. Si acum luasera decizia sa isi vada fiecare de treburile lui...el cu jobul in Bucuresti, ea ultimul an la facultatea de drept din Timisoara (pana la urma nu era vanzatoare, ci studenta)...iar asta ii era acum marea drama si asa imi explic toate aceste luni de chin ale mele, cand nu intelegeam ce se intampla. Noi am continuat relatia si dupa intoarcerea lui de la Timisoara, este adevarat cu pauze determinate de suspiciunile mele. Am fost la mare o saptamana, initial in calitate de best friends, evident ca nu am ramas asa si am fost cat de intimi se poate. Dupa saptamana la mare imi spunea in continuare ca ma iubeste, desi i-am spus ca nu mai are niciun rost sa minta. Atunci cand mersesem la biserica pe langa faptul ca imi spusese ca nu exista alta in peisaj, imi raspunse la intrebarea " ma iubesti" cu "nu, nu stiu, nu cred, s-au diminuat" si eu am luat decizia de a nu mai continua balciul. Marea a venit pt ca deja platisem o parte din bani si nu avea sens sa merg singura. A motivat ca a facut-o din prietenie ca sa nu imi "f...a si concediul ala". In urma cu cateva zile, cand mi-a recunoscut drama lui cu domnisoara din Timisoara, mi-a spus ca acum stie ce inseamna sa ii fie dor de fiecare fir de par, de fiecare vorba, zambet etc. Mi-a mai spus si ca nu s-a culcat cu ea, dar aici am indoielile mele. Sa imi spui mie care am tanjit 6 ani fix pt genul ala de sentimente, ce simti tu acum pt alta, in situatia in care sunt eu distrusa psihic...a trecut de stadiul de indiferenta...a ajuns la cel de sadism. Plangeam si nu imi venea sa cred. Simteam ca tot tavanul cade pe mine, dar am rabdat...adevarul. Mi-a mai spus ca domnisoara voia sa vina ea la el exact atunci iar el nu numai ca i-a spus sa nu vina, i-a spus si motivul. Cu ea a vrut sa fie sincer. Cand ne-am intors i-a spus ca am avut relatii intime. La fel, extrem de sincer cu ea. Iar mie imi spunea zilele trecute, cand il apucase cheful de confesiuni pe umarul meu, ca in fiecare seara adormea plangand, gandindu-se la ea si la sufletelul ei ce fierbea de durere. Ca sa fiu extrem de sincera, nu a parut nicio secunda. Si chiar parea happy in saptamana aia. Dar raman totusi cuvintele lui...din toata relatia asta de 6 ani, amintirea acelei saptamani era singura care ma tinea pe linia de plutire. Mi-a luat-o si pe aceea...cu mult sadism.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu stiu ce sa spun, am ramas fara cuvinte. De ce a mintit ca nu are pe alta... Poate ca ai dreptate, poate chiar si-a batut joc de sufletul tau cu buna stiinta. Dar de ce? Are vreo boala psihica ceva? Ca nu pot sa ma capacitez cum poate un om normal sa faca asa ceva. Ti-a luat tot, gata nu mai ai ce-i da. Lasa-l sa se framante singur... sa mearga la biserica daca-i arde de confesiuni. Sa mearga la un psiholog daca vrea sa planga pe umarul cuiva. Nu-l mai asculta. Stiu ca e greu, extrem, dar trebuie... daca tii la viata ta. Sunt sigura ca acum gandesti ca viata ta nu are nicio valoare fara el. Nu... el e cel fara valoare, viata ta este importanta. Timpul iti va vindeca ranile. Da timp timupului si plangi pana nu mai ai lacrimi, dar nu stagna. Mergi inainte cu capul sus.

      Delete
  25. El se raporta la durerea ei din acea saptamana...si durerea mea???? Lacrimile mele???? Ca pana la urma eu eram aia tradata de ei, eu eram aia batjocorita...lacrimile mele unde erau in ecuatia asta??? Ea, domnisoara studenta se pare ca trecuse peste...spunea ca a trecut dar avea momente cand nu prea, cu toate adevarurile rostite au continuat minunata relatie telefonica. Vineri am fost la psiholog,pentru ca nu se mai putea...trebuia sa inteleg ceva din toata nebunia asta. Mi s-a sugerat, oarecum indus, prin intrebarile adresate, ca da, m-a iubit si ca m-ar iubi in continuare. In sensul ca, oricat de prieten ii esti cuiva nu renunti la visul, idealul tau feminin, aia pe care "crezi" ca o iubesti de fapt, pentru nevoia niciunui prieten de a avea un concediu, ca minciunile adresate mie erau o forma de protejare a mea, faptul ca a simtit nevoia de sinceritate ar denota faptul ca sentimentele pentru ea nu sunt atat de puternice, tocmai de aceea riscand sa si piarda acea relatie. Mi s-a sugerat oarecum ca lipsa lui de experienta in relatii ar fi motivul pentru care el este atat de confuz in privinta sentimentelor nutrite pentru oricare dintre noi, ca cele 2 relatii sunt extrem de diferite pentru el. Cu mine a inceput de la prietenie si a evoluat direct la iubire, fara a mai trece prin focul acela al pasiunii de inceput, cu ea a inceput cu pasiunea,care pasiune ar putea evolua sau nu in iubire, dar ca acum este la stadiul de pasiune, amintire a unor zile placute petrecute unul in compania celuilalt, dorinta de a repeta momentele. Acum sincera sa fiu sunt putin confuza. Joi, inainte sa merg la psiholog, mi-a spus ca nu ma iubeste pe mine, ca s-a analizat si o iubeste pe aceea, sau crede ca o iubeste. Dupa psiholog, sunt ceva mai confuza decat inainte. Pe luciditatea lui, nu pot miza. El este prins oarecum intre mine, care nu bifez nimic de pe lista lui dar care i-am fost mereu acolo si sentimentele pentru mine, de prietenie sau iubire si lista aia lui, idealul, visul, sentimentele noutate aduse de relatia cu domnisoara, nu foarte respectabila in opinia mea, caci nicio domnisoara respectabila nu se amesteca in relatia altora si chiar daca el nu a fost sincer cu ea de la inceput, cand a vazut despre ce e vorba normal si principial ar fi fost sa se retraga cu gratie.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Este complicat, foarte complicat. Cand iubesti nu lasi usor, tu stii bine. Fata, parerea mea, nu are vina. El i-a spus sigur vrute si nevrute despre tine. Chiar daca i-ai zis si tu ceva, ea nu poate cunoaste adevarul. Sunt multe versiuni, stii bine, vezi de la tine. Fata saraca e bagata la mijloc. Nu stiu cum se va termina, nu vad alte solutii decat alea adresate in postare. Uitarea se poate, mai ales cand e atat de complicat. E sigur ca al tau nu mai poate fi. Cum am zis, ai fost tinuta in rezerva. Acum iubeste pe alta. Nu stiu, dar nu e bine. Dragostea ne rapeste mintile. Since, nu stiu ce sa-ti spun. Luptati unul impotriva altuia. Asta nu cred sa mai fie iubire. Imi pare tare rau.

      Delete
  26. Vorbeai in posturile anterioare despre posibilitatea sau imposibilitatea intoarcerii lui la mine. Iti spun cu mana pe inima ca am constientizat cu adevarat ca DA, merit...meritam si merit sa fiu iubita, meritam si merit sa ma iubeasca..meritam si merit TOTUL...AM DAT totul, merit totul de la el...iar acum chiar sunt in stadiul TOTUL SAU NIMIC. Nu mai sunt dispusa nicio secunda sa ofer, fara sa primesc. Iar cum el niciodata in 6 ani nu a fost dispus sa ofere ceva, ma indoiesc sincer si cu durere ca s-ar apuca acum sa o faca. El e genul egoist, doar nevoile lui primeaza, niciodata ale mele, iar nevoile lui se regasesc pe acea lista. In plus, dupa cate am patimit anii astia si in special ultimele luni, toata durerea mea, tot dezinteresul lui, toata indiferenta, toata ignorarea din ultimele luni in special, motivata de aparitia unei noi "prietene", toate lacrimile mele, chiar nu mai pot sa imi imaginez ce ar mai putea face acest om ca eu sa mai pot ierta. Oricat l-as iubi...intorsul din drum, drumul meu, este ireal. Am iertat, am trecut prin multe, dar de aceasta data a depasit demult stadiul de bomboane pe coliva...a ajuns la sadit panselute pe mormant. M-a ingropat sufleteste, durerea pe care o simt non stop, lacrimile permanente, am ajuns o leguma, nu pot manca, vegetez pur si simplu, nu pot gandi, serviciul l- neglijat, durerea...pana la urma durerea...durerea pe care el mi-a pricinuit-o...cum ar putea sa mai stearga asta?! Eu nu vad...chiar nu vad...si pana la urma, de ce ar face-o si de ce as mai accepta eu?! Asa cum spunea si el "nu era EA, era alta" pentru ca lista lui trebuia bifata. Calcand pe cadavre, dar bifata cu pragmatism.

    ReplyDelete
  27. I-am spus azi ce "clarificari" mi-a adus psiholoaga pe subiect...raspunsul lui...din tot ce ti-a clarificat aia nimic nu e adevarat decat ca te-am mintit sa te protejez dar nu din iubire, nu te-am iubit si nu te iubesc. Am incercat sa iau legatura cu domnisoara in cauza, poate din masochism, poate din prea multa durere, poate pt. ca aveam nevoie sa stiu pt cine si de ce. Cand a aflat mi-a declarat profund afectat si alaturi de "sa fii a dracu cu sufletul tau" si "pe fetita aia chiar o iubesc si mi s-ar rupe sufletul sa stiu ca orice ar putea-o supara". Sufletul meu, ala al dracu, nu a mai contat. Toate sacrificiile, toate eforturile, tot ajutorul, tot sprijinul, toata dragostea investita, toate se uita, totul devine sumbru, toate devin piedici in calea marii iubiri. Final de poveste!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Sunt la servici, o sa raspund mai pe seara, tarziu. Capul sus! O sa iesi din asta.

      Delete
    2. Scuza-ma, dar de la servici pot raspunde cu contul de blogger, de acasa nu. Curios. "Sa fii a dracu cu sufletul tau cu tot" spune absolut tot ce trebuie sa stii. Totul se uita, e clar. Iubim, promitem, ne uram, uitam. Insa nu toate relatiile/iubirile sunt asa. Pacat ca ne indragostim de cine nu trebuie. Bine ca ai apelat la un psiholog, sigur te va ajuta. Imi pare rau ca nu se poate termina mai repede. Tu stii ca nu merita. Bafta.

      Delete
  28. A fost foarte de ajutor...doar ca noi avem prieteni comuni...Si va trebui sa stau si cu el...si o sa ne intalnim in fiecare zi la scoala!Ce propui?

    ReplyDelete
    Replies
    1. N-ai alternative in cazul asta. Citeste mai jos. In cazul prietenilor in comun, se ma poate evita din cand in cand. Macar pana se mai calmeaza apele. Cine a zis ca trebuie sa te vezi cu acesti prieteni? Mareste-ti cercul de amicitii. Eu stii ca poti si vei trece peste asta. Dar fa ce scrie in articol.

      Delete
  29. Dar am o problema,m-a ajutat mult tot...dar eu il vad in fiecare zi pt ca trebuie sa stau cu el pentru ca avem prieteni comuni...o sa-l vad in fiecare zi la scl si chiar o sa fac ore cu el...ce propui?mai ales ca o sa ma intrebe de ce si nu o sa ma lase pt ca si el ma place!Dar eu nu vr sa mai fiu cu el pt ca nu duce decat la despartire ca de fiecare data!😞

    ReplyDelete
    Replies
    1. Draga Marta, situatia ta e complicata, deja stii asta. Nu am multe de propus in cazul asta si-mi pare rau. Pot sa-ti spun din experienta ca am lucrat cu un om pe care l-am iubit mai presus de orice Nu numai ca ne-am vazut in fiecare zi, dar am lucrat la aceleasi proiecte cot la cot. Am vorbit, am luat pranzul impreuna, am iesit cu prieteni in comun. Ca si in cazul tau, si el ma placea. A fost greu, dar a trecut. N-ai incotro. Asta-i viata. Curaj.

      Delete
    2. Stai. Ce vrei sa spui ca nu vrei sa mai fii cu el ca duce la despartire? Nu toate relatiile duc la despartire. Multe da, dar nu toate. Nu putem sa ne ferim de iubire pt ca se termina. Eu zic sa iubim, suferim si iubim din nou. Invatarea din greseli e fundamentala. Asa crestem moral si spiritual. Tu trebuie sa-i spui baiatului de ce nu vrei sa fii cu el. Discutati daca vrea. Scrie negru pe alb de ce nu vrei sa fii cu el. Spune-i in fata. Deschideti inima si spune-i ce simti, ce gandesti, si ce vrei. Da-i si lui sa vada ca ai scris si ca te doare. Daca te iubeste, ori ajungeti la un compromis, ori te lasa in pace. As vrea sa te ajut mai mult, dar nu se poate. Tu fii tare si daca esti ferm convinsa ca nu bun pentru tine, IGNORA-L dupa ce ati discutat de ce si cum. Sper sa nu se comporte miseleste. Daca-ti place de altcineva, nu uita ca "cui pe cui se scoate." Nu spune Nu iubirii. Nu-ti inchide inima. Bafta multa.

      Delete
    3. Te-as ruga sa e intorci aici sa ma tii la curent. Fii tare. Imi pare ca esti o fata cu cap.

      Delete
  30. Nu stiu daca merge sa mai scriu dar o voi face. Ne-am despartit de mai multe ori apoi iar ne-am impacat insa cu cateva zile inainte de casatorie nu am putut face acel pas de teama pentru ca el avusese reactii agresive fata de mine desi a jurat ca nu mai face asta. S-a anulat tot insa acum se pare ca regret si si plang de 3 saptamani incontinuu abia rrusesc sa mai mananc. Sunt 6 ani de relatie si nu stiu cum sa fac sa ne impacam

    ReplyDelete
    Replies
    1. Este absolut tragic si pot sa-mi inchipui prin ce treci. Nicio vorba de consolare nu-ti va face bine. Tu suferi si-l vrei inapoi. Orice as spune eu sau altcineva nu te va face decat sa te simti neinteleasa. Daca v-ati despartit de atatea ori si el a jurat ca nu mai face... tu ti-ai dat seama ca nu se va schimba. Acum doare infinit. Plangi, iti va face bine. Personal nu as incerca sa-l contactez, dar tu stii mai bine. Este viata ta. Iti doresc tarie si curaj.

      Delete
    2. Am o întrebare cum săi zici lu un prieten că nu vreai să fii prieten lui că prietenul care lam avut zicea minciuni că eu l-am bătut dar el e înalt

      Delete
    3. Nu sunt sigură că am înțeles corect. Scuză-mă, dacă răspunsul ți se pare ciudat, e din cauza asta.
      Oricărui om trebuie să-i spui în față că nu dorești să fiți prieteni din motivul cutare sau cutare. Fii deschis și dezvăluie faptul că celălalt prieten spune minciuni. Cum spui tu, dovada stă în faptul că el este mai „înalt”.
      Nu este neapărat nevoie să-i explici nimănui de ce nu vrei să-i dai prietenia.
      Prieteniile nu se pot impune.
      Dacă nu te-am lămurit, încearcă să mai întrebi o dată, cu mai multe detalii, poate.
      Multă baftă și la câți mai mulți prieteni onești.

      Delete
  31. Buna seara, am si eu nevoie de un sfat, va rog.
    Am lucrat cativa ani intr-o firma si colaboram bine cu un coleg. Doar ca era prea agitat si ma presa sa termin lucrarile mai repede, tot mai repede. Uneori izbucneam de nervi si ne certam. Isi cerea scuze, apoi iar ajungeam in acest punct. Si el era la randul lui presat de termene si depindea de lucrarile mele. Asta era partea pe care o intelegeam, dar totusi...
    Asa ca dupa o cearta zdravana, in care ii tot explicam ca mai repede de atat nu pot, l-am sters din lista de messenger si am taiat orice colaborare cu el.
    Si au trecut vreo 3-4 ani. Intr-o iarna, a venit cu propunerea sa ne reluam colaborarea...regretam fiecare conjunctura in care s-a incheiat atunci prietenia noastra. Timp de vreo 2 ani, cand trebuia sa ne vorbim, o faceam cu cea mai mare grija sa nu ne mai suparam unul pe altul, sa nu mai apara vreun motiv de cearta. Colaborarea avea multe parti bune, doar daca ne intelegeam. Si a fost bine. Intre timp, ma uitam cu coada ochiului cat de mult s-a schimbat...a devenit mai calm, mai bland, empatic, imi placea cum se purta cu oamenii, cum gandea, cum imi vorbea si intr-o zi mi-am dat seama ca de fapt m-am indragostit lulea de el...
    Am iesit de cateva ori impreuna (nu la propunerea lui, nici a mea, au fost niste intamplari) si cu cat l-am vazut mai mult, cu atat m-am indragostit mai mult. Ne vedem doar cateva minute pe zi, cat ne predam lucrarile, iar discutiile sunt destul de superficiale. Doar ca din partea lui nu primesc niciun semnal...e rece...Nu stiu daca are pe cineva, nu cred...
    In rezumat, m-am indragostit (fluturasi in stomac...tot pachetul) de un coleg de serviciu pe care il stiu de peste 10 ani. Eu m-am transformat vizibil, ca omul indragostit... Nici macar nu stiu daca si-a dat seama ca m-am indragostit...Felul lui e mai rece si nu pot aduce vorba despre sentimente. E si foarte scurt timpul in care ne vedem. Nu stiu cum sa ma detasez emotional? Imi place ce simt fata de el si nu as vrea sa ucid sentimentul acesta. Pe de alta parte, raceala lui ma face sa sufar. E politicos, e dragut, spumos...inima mea asteapta semne de afectiune si ajung sa interpretez orice mic gest ca fiind "love", dar nu e love...e doar "nice things".

    ReplyDelete
    Replies
    1. Bună! Vai... ce intrigant! Să fiu în locul tău i-aș spune clar ce simt. Dacă nu reușești în momente de luciditate, bea un pahar. Dar i-aș spune imediat. Să se știe ce și cum. Însă trebuie gândit ce impact ar putea avea din punct de vedere al afacerilor. Pentru mine, afacerile trec pe locul doi în cazuri speciale. Cum este acesta.

      Delete
  32. Articolul asta este absolut minunat. Ai dreptate Cristina. Totul, toate si toti se uita.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ionel, mii de scuze, am sărit cumva peste comentariul tău. Îți mulțumesc pentru mărturie și pentru cuvintele frumoase.
      Să auzim numai de bine.

      Delete
  33. Cristina,am o mare problema,poate ma poti ajuta cu un sfat:simt ca barbatul cu care mi-am irosit4ani din viata este toxic pentru mine;spun asta pentru ca la inceput m-am simtit atrasa de el si eu i-am propus sa fim impreuna(e genulacela de barbat tanar,frumos,care merge la sala si se ingrijeste-cu patratele pe abdomen si bicepul lucrat-ca sa ma intelegi);la inceput eu mi-am dorit intimitate cu el pentru ca sa imi pot uita fostul partener care m-a abuzat si m-a marcat psihologic...viata mea s-a schimat intr-adevar dupa ce l-am cunoscut si am avut relatii sexuale, numai ca problema este ca eu una chiar m-am indragostit-in timp ce pentru el probabil ca totul a insemnat doar sex si a fost o distractie...
    deci s-a jucat cu nu doar cu inima,ci si cu mintea mea si m-a manipulat dupa bunul lui plac spunandu-mi ca ma iubeste si ca o sa se schimbe, dar nu a facut-o(au fost doar vorbe goale)...sunt dezamagita pentru ca nu as vrea sa fiu o rezerva si simt ca m-a tratat ca pe o aventura(adica ne vedeam o data la 9 luni,la 6 luni;si cel mai devreme m-a cautat o data la 3 luni...)
    imi si convenea o relatie de la distanta(mentionez ca suntem din orase diferita si cand mi-a propus sa se mute la mine l-am refuzat pentru ca urasc rutina-asta fiind mai presus decat diferntele de caracter si de pesonalitate dintre noi 2 care duc la certuri si neintelegeri - mai ales ca eu sunt cu 8 ani mai mare decat el...)
    l-am lasat in pace in plata Domnului la un moment dat si tot m-a cautat,desi de obicei in trecut eu eram cea care insita sa mentina relatia cu el;am picat din nou in capcana si am ajuns in plasa lui-cum se spune...
    m-a avut si apoi a devenit iar rece ,indifernet;plictisit de mine si de viata;probabil iese cu altcineva pentru ca si atunci cand noi doi am avut o pauza/nu ne-am vazut si eu am incercat sa pun capat definitv acestei escapade,el s-a vazut 2 luni cu una care umbla dupa el si au ajuns la pat...
    m-a durut sufletul pentru ca desi m-am despartit de el,eu una chiar l-am iubit... a ajuns sa dea in mine in camera de hotel ( mi-a sters o palma pentru ca chipurile l-am acuzat pe nedrept ca m-a inselat);simt ca nu o sa reusesc in viata mea sa il uit; am fost la un psiholog, dar refuza sa ma hipnotizeze ca sa uit de el;as cere sfatul unui psihiatru si chiar as fi capabila sa iau pastile( antidepresive sau orice care sa ma faca sa il uit...),dar simt ca nu pot sa ma internez intr-o clinica si sa ma uit de la geam cum nu traiesc,ci imi ratez viata inchisa acolo intr-o camasa alba cu mainile legate la spate,injectata cu tranchilizante si luand calmante cu pumnul...
    simt ca innebunesc-pentru ca de cand l-am vazut pe strada sarutand-o pe obeza aia si tinand-o de mana,mi s-a declansat un fel de paranoia si ma uit in jurul meu sa vad daca este el sau nu...idiotul a mai iesit cu femei si s-a etalat in fata mea pentru ca sa ma faca geloasa;si a trecut destul de usor peste despartirea noastra incepand cate o relatie cu altcineva la fiecare cearta...
    il ignor si nu mai intru pe site-ul de socializare pe care l-am cunoscut,numai ca se trezeste uneori sa-mi dea mesaje pe telefon si sa ma caute el daca nu il scacai eu si stau potolita in banca mea si imi vad de treaba; simt ca individul acesta se joaca nu doar cu sentimentele mele ci si cu sanatatea mea psihologica-in special cu mintea si inima mea;nu cred ca merit asa ceva pentru ca nu imi aduc aminte sa fi facut rau nimanui in trecut si nici in prezent...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Dragă night_WISH,
      Mai întâi de toate țin să te felicit pentru decizia de a te adresa unui psiholog.
      Îmi dau seama exact prin ce treci. Am scris (în engleză) îndelung despre o asemenea relație în cartea "Half my Age Plus Seven" (http://amzn.to/2AUNoSE). Oricât aș dori să te asigur că totul va fi bine, că el își va da seama că tu îl iubești, nu pot să fac asta. Diferența de vârstă nu are nici-o importanță, omul ăsta este pur și simplu un egoist. Ca el mai sunt mulți, femei și bărbați deopotrivă. Nu se joacă cu sentimentele tale dinadins, vine la tine când are chef de o schimbare. Vine la tine când vrea să se simtă iubit. Nu se joacă cu mintea ta ca să ți-o pierzi. Nu-i pasă decât de el însuși. Că se etalează în fața ta cu iubite, este un gest josnic. Nu faci așa ceva cuiva când știi că suferă. Este un om mic care nu merită atenția ta. Nu merită atenția nimănui. Ar trebuiși știu că ai vrea să-l dai naibii cu tot cu abdomenul lui de broască țestoasă. Iese cu o grasă (și-o ține de mână) că vrea ca oamenii să vadă diferența dintre ea și el și să stârnească atenția. Am dubii mare că o iubește. Cred că are același comportament cu cealaltă fată. Îmi pare extrem de rău că te doare așa de mult și-aș dori să-ți dau curaj... dar numai timpul vindecă rănile adânci ce ți-a făcut egoistul ăsta. Îți doresc curaj și multă voință. Nu-i mai da importanță deloc.. în nici-o împrejurare. Nu-l acuza, și nu-i vorbi urât. Ignoră-l și fii tare. Meriți mai mult.

      Delete
    2. Aș dori să te rog să te concentrezi pe o altă persoană care-ți dă importanță (sunt sigură că există). Uită-te în jur, fii atentă. Însă nu alege tot un egoist. E greu să faci asta când gândul ți-e la altul. Este greu, dar nu imposibil. Îmi amintesc de o fată în aceeași situație că tine. Îl cunoșteam bine pe nemernic. Încercam să-i spun să nu mai stea la dipoziția lui, însă ea nu putea să asculte. Era obsedată de el. Am pistonat-o până a ieșit cu un tip ce alerga după ea de ceva timp. Nu voia deloc. Apoi când a ieșit, nemernicul i-a trimis un mesaj să-i dorească o seară minunată spunându-i că se gândește la ea. Știa că era la cină cu băiatul. Îți dai seama cum s-a simțit fata. Istoria-i lungă, dar pe scurt, fata a continuat să iasă cu pretendentul ei până i-a picat și el cu tronc și-acum s-au mutat împreună. Era exact în situația ta. Psiholog, prieteni care erau sătui de tristețea și necazul ei. Te rog să mă crezi când îți spun că timpul vindecă orice, însă trebuie să muncești cu el. Văd că deja pui în practică ce am scris în postare. O să scriu altele pe noul meu blog dedicat acestor fel de relații problematice (https://cumsauitipecineva.blogspot.ro). Baftă multă. Și-n plus, continuarea cărții pe care am menționat-o mai sus, este exact opusul la prima istorie și este inspirată din viața reală: Half my Age Plus Seven - Too good To Be True (http://amzn.to/2zNXS65).

      Delete
  34. nu mai am prieteni din cauza lui-cu cea mai buna prietena a mea am rupt-o pentru ca atunci cand mi se facea dor de el ii vorbeam despre asta ; si ea a ajuns la concluzia ca eu as fi obsedata de el din cauza ca ii mentionam numele si ii povesteam amintiri din trecutul meu cu el si totodata ce se intampla in prezent...ai mei nu ma mai suporta pentru ca vorbesc intr-una despre el si mi-au zis sa fac ce vreau pentru ca nu ii mai intereseaza,dar si ei deschid subiectul in legatura cu el ori de cate ori au ocazia;si genul asta de atitudine nu ma vor face sa depasesc momentul si nici nu ma va ajuta sa il uit foarte usor-oricat de mult mi-as dori eu lucrul asta!
    ce anume ma sfatuiesti sa fac?
    l-am blocat deja pe telefon;iar pe net unde ne-am cunoscut nu mai intru de cateva luni bune(peste o luna-doua se va implini un an de cand nu m-am mai logat).
    eu cred ca se intalneste cu fosta lui de care s-a despartit inainte de a fi cu mine;ea nu este o prada usoara,iar lui ii plac femeile dificile si complicate...
    nu este treaba mea ce anume face el si cu cine se vede;dar totusi eu nu inteleg ceva: daca el nu ma iubeste si are parte de sex cu altele,atunci pe mine de ce ma mai cauta?!
    sunt proasta lui sa ma trateze ca pe o carpa,sau servetulul pe care isi sufla mucii si apoi il arunca la cosul de gunoi?!ce vrea nemernicul asta de la mine-sa imi distruga si mie viata daca lui si-a nenorocit deja existenta?!
    am multe intrebari si neclaritati,dar nu esti tu de vina pentru asta-cred ca mai degraba interogarile mele personale i le voi adresa unui psiholog cat de curand...
    as vrea totusi sa-mi dai mai multe sugesti si sfaturi pentru ca sa reusesc sa-l uit si sa nu cad in depresie ( pentru ca eu una m-am refugiat in carti si numai cu ajutorul comediilor vizionate am reusit sa mai zambesc dupa ce m-a marcat ca si femeie si mi-a indurerat viata...)

    ReplyDelete
  35. Te cred că prietenii și membrii familiari sunt sătui pentru că țin la tine și-i doare că te vede suferând pentru un netrebnic. Ar trebui să nu te întrebe de el... dar uite că o fac. Tu roagă-i să nu facă mențiuni despre el. Explică-le că faci tot posibilul să-l uiți. Sunt sigură că o să te ajute.
    Tu știi că nu ești singură, acum la sfârșit de an eu te asigur că mulți sunt alături de tine. Să ai parte de un an fără el și oameni ca el. Îți doresc să-ți fie bine, să găsești un om bun și să vă iubiți în aceeași măsură. Nu toți sunt la fel. Lumea e plină de oameni buni.

    ReplyDelete
  36. da, din pacate ai nimerit-o, pntr ca si cea care a cu care a iesit acum ceva timp aproape ca a cazut in depresie - la fel ca si mine de altfel, dar uite ca suferinta a avut un efect pozitiv: a ajutat-o sa dea cateva kilograme jos si sa arate cat de cat mai ok din punct de vedere estetic...
    a iesit cu ea aseara din nou la Mega Mall(i-am vazut iar de mana, cand el fuma mandru in fata Mall-ului), dar vreau sa-ti spun ca la cate „achizitii a avut el la propria colectie pentru a se etala, nici macar nu ar mai trebui sa ma intereseze...
    sper sa dea Bunul Dumnezeu sa intalnesc cat de curand un om serios si bun, care fie alaturi de mine in momentele de cumpana, cu caracter si coloana vertebrala, pregatit sa infruntam impreuna obstacolele vietii si toate dificultatile care pot aparea pe parcursul ei, pentru ca lasul acesta ( imi pare rau ca nu-l pot numi barbat - odata ce nu se comporta ca un barbat in adevaratul sens al cuvantului,ci ca un baiatel nesigur de jucaria pe care si-a doreste, dar dupa ce o are jongleaza pentru ca rutina il face sa devina instabil; nu a facut altceva decat sa ma dea peste cap si sa imi distruga sarbatorile de Craciun, alaturi de altcineva din familia mea... regret din tot sufletul ca l-am cunoscut, sper ca psihoterapetul sa ma ajute sa am puterea sa trec peste episoadele depresive pe care le am din cauza tuturor mizeriilor pe care mi le-a facut; si sa reusesc sa merg inainte la drum lung alaturi de altcineva care nu va da bir cu fugitii la prima cearta si nu ma va insela de indata ce s-a plictisit de o viata linistita si de la prea mult bine...)
    sper sa iti dea Dumnezeu multa sanatate si sa fii fericita - o meriti din moment ce esti dispusa sa ajuti cu un sfat sau cu o parere persoane care se afla in momentele critice ale vietilor lor, pentru ca eu personal incerc sa pun mare accent pe cuvintele tale de incurajare si sa ies din depresie cu ajutorul indemnurilor tale si totodata cu sprijunul unui psiholog!

    ReplyDelete
  37. Îmi pare foarte rău că am nimerit-o, dar creaturi ca el sunt multe și am studiat îndelung rasa. Biata fată... a slăbit, mă bucur pentru ea. Poate chiar a insultat-o și a făcut-o grasă... Cine mai știe. Îl cred capabil. Până la urmă noi trebuie să se ne simțim bine în pielea noastră. Că suntem slabe sau grase (bine, nu exagerat de grase... că-i sănătatea-n joc). Eu sunt sigură că vei întâlni un om bun, cu suflet, dar trebuie să te împingi singură de la spate să te uiți în stânga și-n dreapta cu atenție. O să-l uiți și o să râzi peste o vreme și nemernicul te va căuta când va vedea că-ți este bine ca să te dea iar peste cap. Să nu-i permiți. Nici lui nici altcuiva să-ți strice liniștea. O să treci cu siguranță peste perioada asta. Să asculți psihologul dar mai este și net-ul care te poate ajuta. E o sursă infinită de ajutor gratuit.
    Mulțumesc pentru cuvintele frumoase. Ajut, dacă pot ori de câte ori am timp. Știu ce greu e când ți se pare că nimeni nu te înțelege. Într-un fel e chiar adevărat. Nimeni nu te poate înțelege 100%. Uneori nici chiar tu. Sentimentele și emoțiile ne controlează viața.
    Îți doresc să te eliberezi de durere și chin. Să-ntâlnești un om bun și să fiți fericiți împreună. Închideți inima în fața lașului ăla, și deschideți-o în fața iubirii adevărate. Bucurii și pace-n suflet. Un an minunat.

    ReplyDelete
  38. Drag Cristina, articolul tau mi se pare cel mai bun pe tema asta. M-am despartit de doua luni de prieten si am doua probleme care mi-am dat seama ca ma apasa cel mai tare: 1. De ce, in loc sa imi treaca, sa ma simt mai bine, ma simt tot mai rau si imi e tot mai dor de el? 2. Vorba aia cu timpul care vindeca ranile pe mine ma doare pentru ca ma gandesc ca el o sa ma uite, ca va fi cu altcineva si gandul asta ma omoara... stiu ca suna foarte egoist si urat din partea mea, dar asta simt. Daca m-ai ajuta cu niste sfaturi ti-ai fi recunoscatoare...

    ReplyDelete
  39. Dragă cititoare,
    Îți face plăcere să știu că acest post te-a ajutat cât de cât.
    Înțeleg perfect prin ce treci și-mi pare tare rău. Când spunem "dă timp, timpului" ori "timpul vindecă rănile," ne referim la perioade mai lungi de 2 luni. Depinde de la persoană la persoană. Nu vreau să te sperii sau să te fac să intri în depresie, dar uneori durează ani. Mai ales dacă am fost lăsați sau /și relația a fost pozitivă.
    Ce aș putea să-ți spun este să citești postarea pe care am scris-o pe celălalt blog (apasă pe numele meu), și să ieși cu altcineva între timp. Fie chiar și un prieten ori prietenă. Nu te închide în tine.
    Este normal să te gândești că o să te uite și asta să te doară. Suntem oameni toți și vrem să fim iubiți. Nu te învinovăți că simți asta. Fă orice să nu te gândești la el. Asta-i sfatul meu. Știu că nu-i ușor pt că orice îți va aminti de el așa cum am scris în toate postările mele pe această temă. Știu că nu asta voiai/sperai să auzi, dar este adevărul.
    Îmi pare rău că nu te pot ajuta mai mult.
    Personal, am descoperit că atunci când mă simt rău, dacă mă uit la un film tragic unde cineva suferă infinit mai mult decât mine, atunci realizez că ceea ce simt eu este nimic în comparație cu ce simte sau cum se simte aceea persoană. Nu, nu mă bucur de răul lor, dimpotrivă. Plâng cu ei până mi se rupe inima. Suferind pentru alții, ne golim de durerea noastră. Nu știu dacă are sens ce spun, însă pregătesc un alt articol pe această temă așa că te rog să mă urmărești în continuare pe celălalt blog. Bine?
    Nu dispera, te rog. Într-o zi nu va mai durea. Știu de la mine.
    O caldă îmbrățișare.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Iti multumesc din suflet, am citit raspunsul tau cu lacrimi in ochi si sa stii ca ma simt atat de bine ca am primit sfaturi, incurajari si suport din partea ta... ma apuc de citit restul articolelor de pe blog si voi lupta in continuare. :)

      Delete
  40. Ești o luptătoare și un suflet bun. Îți mulțumesc că-mi demonstrezi că mai sunt oameni ca tine. Pentru tine și ei scriu.
    Nu ar trebui să suferi, dar viața-i crudă deseori. Trebuie să mergem înainte.
    Așa să faci!
    Numai bine îți doresc!

    ReplyDelete
  41. Trăiesc în turcia adica sunt cetățean turk. Am un iubita aici în turcia de 10 ani ne ceartăm fie care zi.de mult ori am vrut să termin cu ia.si nu poți iubesc foarte mult am băut color am facut toate dar nu iese de gând nu stiu ce sa fac MERCI

    ReplyDelete
  42. Ben, ben imi pare tare rau sa aud asta. Cand nu exista intelegere, nu are cum sa se traiasca in pace. Daca spui ca ai facut de toate, nu stiu ce alt sfat sa mai dau. Banuiesc ca ati discutat de multe ori cu calm situatia voastra. Atunci cand se discuta la manie, nu se ajunge la niciun compromis. Poate o separare mai lunga de 2 luni va v-ar face bine? E greu sa dau un sfat cuiva care a facut tot posibilul si nu poate uita pe cineva. Poate nu sunteti facuti unul pentru altul. Nu sunteti compatibili si orice ati incerca nu merge. Imi pare tare rau. Iti doresc sa-ti fie bine. Sa va fie bine la amandoi.

    ReplyDelete
  43. Salutare. Vechi articol dar am dat peste el si pare folositor. Nu stiu daca pot sa il pun in practica, dar încerc.

    Ti s-a întâmplat sau ai auzit sa te indragostesti de o persoana fara sa o fi vazut decât in poze? Dar pe zi ce trece sa vorbiți din ce in ce mai mult si sa ajungi la fluturași si tot tacâmul? Mie nu! E prima dată si parca doare mai rău decât la celelalte relații normale. Acea persoana parca ma completa. De la vorbit ore in sir, brusc s-a terminat totul, de la o simplă remarca, care nu anunța nimic (motiv stupid, dar important pentru ea, se pare...sau e doar o scuză sa scape de mine....nu stiu). Stiu ca timpul vindeca totul, dar parca nu mai trece in lipsa ei...

    Nu știu de ce am scris aici, probabil aa ma descarc....

    ReplyDelete
  44. Bună, Edi. Îmi pare rău să aud că suferi. Într-adevăr, articolul a fost scris demult, dar sugestiile sunt valabile o eternitate.
    Da, mi s-a întâmplat să mă îndrăgostesc așa, ba chiar și fără să fi văzut o poză, numai email-uri. „Relația” am terminat-o eu pentru că nu ducea nicăieri și poate și ea a avut aceleași motive. Aș fi vrut să ne întâlnim și să vedem, dar s-a tot amânat și mi-am pierdut răbdarea. Dacă ai vrea o sugestie, eu îți zic să o cauți, fizic. Să vă întâlniți, să discutați în persoană. Dacă sentimentele erau reciproce, numai așa se poate înțelege dacă erau sau sunt și reale. Dar vezi dacă nu are pe altcineva mai întâi. Poate a avut pe altul lângă ea tot timpul. Poate un gând, o speranță și-acum s-a înfăptuit. Se întâmplă. Oamenii nu dau vrabia din mână pe vrabia de pe gard, dacă înțelegi ce vreau să spun.
    Când ne îndrăgostim online, ne îndrăgostim de o iluzie. Chimia (atracția) se simte cu adevărat „la piele”, adică numai față în față. Și asta o spun tot din experiență (alta). Virtual, eram topiți unul după celălalt. Ne-am întâlnit și parcă eram la Polul Nord. Nimic. Adică a fost groaznic. Nici prieteni n-am rămas.
    Eu îți doresc să-ți fie bine și indiferent de ceea ce vei face (dacă să o cauți sau nu), timpul va trece chiar dacă mai greu. Nu aștepta și nu amâna. Dacă o iubești, întâlniți-vă că asta schimbă sau intensifică totul.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Buna si mulțumesc pentru încurajare. Mi-ai mai ridicat moralul.

      Am încercat sa o sun odată, nu a răspuns. Voiam sa ii propun sa ne vedem. I-am scris, imi raspunde repede si expeditiv (sunt la baie, sunt obosita, sunt bine, etc). Am trimis 1 mesaj pe zi, seara, sa vad cum se simte. Atât. Nu o stresam cu 100 de mesaje si telefoane. Posibil sa aibe pe altcineva sau sa fi întâlnit, nu stiu, nu contest. Dar mi-ar fi plăcut sa puna capăt cumva, nu sa ma lase cu ochii in soare. Așa e corect. Eu așa am procedat tot timpul. Mai nou nici nu mai citește mesajele de la mine, le ignora sau șterge direct (fb-ul asta...face rău câteodată). Bănuiesc ca e momentul sa merg mai departe, dar parca sunt legat si la ochi si la picioare si e al naiba de greu.

      Mulțumesc inca odată ca mi-ai citit comentariile si mi-ai dedicat din timpul tau.

      Delete
    2. Fiecare dintre noi are nevoie de un cuvânt bun, dacă se poate, de ce nu?
      Nu aș putea să mă pronunț în legătură ce de ce se comportă așa. Nu-i propune să vă întâlniți, spune-i că mergi să o vezi. „Vreau să ne întâlnim. Trebuie să te privesc în ochi chiar și numai pentru 5 minute. Vreau să vezi cine sunt. Spune-mi când. Te rog.” Dă-i timp să se gândească, și dacă nu răspunde, n-ai ce face. Trebuie să accepți. Îmi pare tare rău.
      Da, știu cum te simți. Dragostea care se-întrerupe doare, mai ales când nu știi de ce se întâmplă ce se întâmplă. Dar cum spun eu: „Am iubit o dată, voi iubi din nou.”
      Baftă multă și uită-te în jur, soarele continuă să strălucească și poate luminează chipul cuiva de lângă tine care se uită în direcția ta. Nu întoarce capul.

      Delete
  45. Multumesc pentru cuvintele frumoase si încurajari.
    De ce se comporta asa decât ea stie, dar eu presimt un alt bărbat la mijloc. Stii cum e cand ai un sentiment? Eu il am. Poate gresesc, nu ar fi prima data. Recunosc.

    Perfect de acord cu tine. Am vrut să fac asta odată fără succes. Dar, daca ea ma ignoră complet, crezi ca acel mesaj „Vreau să ne întâlnim. Trebuie să te privesc în ochi chiar și numai pentru 5 minute. Vreau să vezi cine sunt. Spune-mi când. Te rog.” o sa o faca sa se mai gândească? Sau o sa ma ignore si mai mult? Sau o sa par mai disperat? Acum intreb foarte serios. Eu sunt bărbat, gandesc diferit de femei. Sa presupunem ca tu, esti in locul ei, ai gasit pe altcineva si primesti acel mesaj de la cineva pe care probabil nu il mai vrei. Ce ai raspunde? Dar sincer. Eu cel mai probabil as refuza. Sa nu rănesc mai mult sentimentele celuilalt, sau sa nu creez o stare de disconfort, sau nici nu as sti ce sa ii zic, m-aș simți prost probabil. Oricum nu mai esti interesată de mine, de ce sa treci prin asta?
    Stiu, gândirea excesivă creează probleme. Dar analizăm. Ma bate gândul foarte serios sa fac ceea ce ai zis, dar mai astept putin, 1-2 zile cat sa se mai aseze lucrurile. Esti femeie, sigur e ceva ce nu vad eu, si ai mai multa experienta.

    ReplyDelete
  46. Nu știu cum ar reacționa ea, mai ales că s-a răcit atât de mult. Personal, dacă aș iubi, ori mi-ar plăcea de cineva (care merită), aș merge până-n pânzele albe. Nu aș ține cont că par sau nu disperată, că mă fac de râs. Aș lupta, aș face orice. Și am făcut astfel de chestii de care și azi mă căiesc pentru că era clar că bună ziua că erau în zadar. Cum știu acum, știam atunci. În plus, persoana nu merita în ruptul capului. Dacă faci sau nu ce mă gândesc că ar putea să ajute, este decizia ta. Dar orice vei face (sau nu vei face), va trebui să trăiești cu acea decizie. Trebuie să afli precis dacă te place sau nu. Supozițiile, bănuielile nu ajung și nu ajută. După cum îți răspunde, fata nu mai pare interesată, motivele nu contează. Așa că, ori iei taurul de coarne și mergi să o vezi, ori accepți indiferența ei și dai timp timpului căci orice rană se vindecă. Mulți oameni trăiesc o viață întreagă visând la ceva ce au pierdut fără să lupte ignorând ceva frumos ce se întâmplă chiar lângă ei.
    Îmi pare rău că nu te pot ajuta mai mult.
    Să auzim numai de bine.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mulțumesc inca odată pentru timpul tau.

      Am stat aceste zile, ți-am citit si răscitit mesajele si am luat hotatarea de a o lăsa. Daca ea voia ceva cat de mic dădea un semn prin care macar sa mențină o conversație de 2 minute, nu sa o închidă. Dragoste cu forta nu se poate, orice as face. Va trebui sa ma ridic si sa merg mai departe.

      Numai bine si mulțumesc inca odată.

      Delete
    2. Așa mă gândesc și eu. Sper să nu suferi prea mult. Multă baftă și numai bine și ție.

      Delete
  47. Am ajuns din nou pe acest blog..după câțiva ani buni chiar. Mă uimește cum trece timpul și gândirea noastră. Ce multe se pot schimba într-un an..doi trei.. Și mă uimește felul cum gândeam și iubeam odată.
    Oase se schimb oamenii sau felul lor de a iubi? Sau poate ne maturizăm în dragoste?

    ReplyDelete
  48. Bine ai revenit, Adelhayde!
    Oamenii se schimbă cu fiecare zi ce trece. Unii în bine, alții în rău. Fără îndoială, ne maturizăm în dragoste.

    Mulțumesc pentru mărturie. E întotdeauna o plăcere să-ți citesc gândurile.
    Îți doresc să-ți fie bine.

    ReplyDelete
  49. This comment has been removed by the author.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Bună, Marian. Sigur că da, un răspuns primești. Spune ce ai pe suflet.

      Delete
  50. This comment has been removed by the author.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Domnule Marian, nu știu dacă acesta este numele dvs., vă rog să nu mai spamați cu recomandări despre vrăjitori și magi.
      Nu voi publica niciodată astfel de comentarii.
      Cititorii sunt foarte valoroși pentru mine și n-aș vrea niciodată să cadă în plasa unora care vând praf de vânt.

      Delete
  51. Buna as vrea sa vorbesc si eu cu tine sami deschid sufletul

    ReplyDelete
    Replies
    1. Bună. Dacă pot să ajut, o fac cu mare drag.
      Comentariile de mai sus au fost șterse deoarece erau spam.

      Delete
  52. Buna seara am fost cu un băiat un an si mie tare greu acum ca m a. Despartit nu dau de el deloc a zis ca nu mai vrea deloc dar eu nu pot trai fara el ma m imbolnavit numai la el ma gandesc Nu pot face nimic cum trebuie iar lui Nu I pasa de mine ce pot face ca mia aduc aminte de el mereu la m cautat si unde sta si mia u zis cei din casa ca nu maibsta acolo dar sigur sta acolo cumm trec peste asta ca nu pot respira fara el

    ReplyDelete
    Replies
    1. Bună,

      Îmi pare tare rău să aud asta. Îmi dau seama exact prin ce treci. Aș vrea să te pot ajuta, mă tem însă că dragoste cu sila nu se poate. Băiatul nu mai simte pentru tine ce simți tu pentru el. Și asta este trist, foarte trist.
      Să-l aduci înapoi când nu vrea este imposibil.
      Mi se rupe inima, dar cred că va trebui să-i accepți decizia.
      Articolul dă foarte multe soluții să-l uiți, dar numai tu poți face ca să nu mai suferi atât de mult. Nimeni altcineva nu-ți poate lua durerea. Comentariile celorlalți sunt mărturii concrete că timpul vindecă orice rană.
      Știu că nu asta vrei să auzi, dar vindecarea este în mâinile tale.
      Îți doresc multă baftă.

      Delete
  53. Buna,as vrea sa vorbesc si eu cu tine,am mare nevoie de niste incurajari,am o poveste grea iar acum simt ca sunt pierduta

    ReplyDelete
    Replies
    1. Buna.
      Te rog să mă ierți, am făcut o pauză lungă relativă la bloguri.
      Îmi pare tare rău că treci printr-o situație grea.
      Știu cum e.
      Poți să-mi scrii pe adresa privată, dacă vrei. O găsești în link-ul din nume (mai jos).

      Delete
  54. .....si in prezentul an,2020 unde as putea sa astern rostiri?!

    ReplyDelete
  55. .....si in prezentul an,2020 unde as putea sa astern rostiri?!

    ReplyDelete
  56. Nu reușesc să-mi dau seama cum v-aș putea ajuta (răspunde).

    ReplyDelete
  57. Buna! Trec printr-o asa numita vindecare post-relatie.
    Duc o lupta interioara, care nici nu stiu daca ar trebui sa existe.
    Nu am fost niciodata genul de persoana careia sa ii para rau pentru ceva, mereu am oferit tot ce am putut..mai ales persoanei careia o consideram mai mult decat ma consideram pe mine. A fost o relatie la distanta intr-o anumita masura..cativa km..
    Iar de ziua lui, am vrut sa-i fac o surpiza si mi-am rupt din timpul meu (limitat in ultima perioada)..si ce sa vezi? Era cu altcineva. Nu credeam ca pot vedea vreodata asta, nu credeam ca pot trai scena aia din filme. Ma simt darmamata, tradata, mintita, dezamagita.. si ceea ce ma doare cel mai tare..e linistea pe care el o afiseaza si faptul ca un raspuns al lui a fost "de mult ma gandeam la asta, dar n-am avut curaj sa ti-o spun". Nu stiu cum poti simti pentru un om si ura si iubire in acelasi timp. Ma doare.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Bună!
      Îmi pare nespus de rău să citesc despre o asemenea durere.
      Ce mârlănie!
      Lupta interioară, din nefericire, este perfect „normală”. Cel puțin, pentru persoanele care iubesc.
      Un capitol din una dintre cărțile mele se intitulează „Urăsc să te iubesc!”
      Aș vrea să ajut, aș vrea să spun (scriu) ceva incredibil de inteligent care să atenueze puțin „căderea” asta, însă mă tem că nimic nu poate ajuta acum.
      Singurul lucru pe care pot să-l spun cu certitudine este: într-o zi lupta asta se va termina. Într-o zi, nu-l vei mai iubi, nu-l vei mai urî, nu vei mai simți dezamăgire. Nu vei mai simți nimic pentru el.
      Și poate, zic „poate”, vei râde.
      Vei învăța ceva din asta, care te va ajuta pe viitor.
      Nu pot decât să-ți urez să nu treacă prea mult până când vei uita.
      Dar chiar și o clipă este prea mult.

      Delete
    2. Bună!
      Îmi pare nespus de rău să citesc despre o asemenea durere.
      Ce mârlănie!
      Lupta interioară, din nefericire, este perfect „normală”. Cel puțin, pentru persoanele care iubesc.
      Un capitol din una dintre cărțile mele se intitulează „Urăsc să te iubesc!”
      Aș vrea să ajut, aș vrea să spun (scriu) ceva incredibil de inteligent care să aducă alinare.. Mă tem însă că nimic nu poate ajuta acum.
      Singurul lucru pe care pot să-l spun cu certitudine este: într-o zi lupta asta se va termina. Într-o zi, nu-l vei mai iubi, nu-l vei mai urî,
      nu vei mai fi dezamăgită. Nu vei mai simți nimic pentru el.
      Și, poate, zic „poate”, vei râde când te vei gândi la el.
      Vei învăța ceva din asta, ceva care te va ajuta pe viitor.
      Nu pot decât să-ți urez să nu treacă prea mult până când vei uita.
      Dar chiar și o clipă este prea mult.

      Delete
  58. Buna ziua, am si eu problema, nu reusesc sa trec peste situatia asta , am cunoscut o fata acum aproape un an, am iesit o perioada, ne-am tinut de mana, ne-am pupat, dupa mi-a zis ca nu vrea o relatie ca am fost doar amici, dar dupa o pauza m-a contactat, am iesit iar da tot asa mai rece era si iar am luat pauza si sa imi zica intr-un final ca inca mai spera la un fost de al ei si dupa alta pauza m-a contactat iar, ca s-a convins de el si ca acum ar vrea sa incercam, dar dupa atatea pauza nu stiam ce sa cred, aveam o mica neincredere si am facut greseala sa o intreb pe prietena de ai daca a vorbit cu ea, daca acum chiar vrea ceva serios daca s-a convins de baiatul ala, ea s-a suparat rau pe mine ca nu am incredere in ea, ca trebuia sa vorbesc cu ea, dar am incercat dar daca ii ziceam ceva se enerva, nu reuseam sa comunicam cum trebuie, aseara am vorbit la tel si mi-a spus ca gata, acum nu mai vrea nicio relatie cu mine, si m-am intristat rau, i-am zis ca imi pare rau, ca nu vad viata fara ea, nu stiu ce voi face, mai bine nu as fi si stiu ca am gresit, am avut slabiciunea asta, dar dupa ce a fost nu aveam cum sa nu fiu si eu sceptic tinand cont ca ea oricum era mai rece, nu era chiar atat de afectiva, nu considera atat de important sa ne tinem de mana, sa ne sarutam si niciodata nu mi-a zis ca ar simti ceva pentru mine. Stiu ca am gresit si am apelat la santaj emotional, nu ma recunoasteam in momentele acelea, nu as face niciodata ceva necugetat. Acum am ramas singur si nici nu prea am prieteni cu care sa vorbesc.Ma simt atat de rau ca am gresit cand in sfarsit a vrut sa incercam, dar totusi sa renunti asa usor, as fi vrut sa imi demonstreze mai multe mai ales dupa atatea pauze. As vrea sa vb si eu cu cineva, nu sunt deloc intr-o stare buna, ma simt eu vinovat pentru tot acum.Oare e gresit sa simti nevoia de afectiune, sa simti ca esti iubit, eu nu am simtit asta in totalitate prin unele lucruri care le spunea.A fost totusi o greseala mare ca i-am scris prietenei ei tinand cont tot ce a fost si pe langa asta dupa ce a zis ca vrea sa incercam o relatie si-a facut si profil de tinder de fata cu mine ca era entuziasmata de la prietena ei care a cunoscut un baiat acolo si incepuse sa si primeasca conversatii acolo , eu cum era sa nu fiu sceptic si cand i-am zis de asta ca ma deranjeaza putin se enerva ca ce nu mai poate omul sa vada ce e pe acolo nu inseamna caa duc si fac nu stiu ce cu ei acum.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Dragă T.D.,
      Îmi pare extrem de rău că treci printr-o asemenea situație. Dar și mai rău îmi pare să-ți spun că, din ce-ai scris, reiese clar că domnișoara pe care o iubești te-a ținut pe „banca de rezervă”. S-a jucat cu sentimentele tale, însă vreau să cred că nu intenționat. Multe persoane – bărbați și femei deopotrivă – fac asta, fără să-și dea seama cât de injust și crud este. Nu se gândesc la faptul că țin pe alții pe loc. Pentru unii este un simplu joc, pentru alții o necesitate.
      Fata pe care o iubești a apelat la tine când a avut dânsa nevoie, știind precis că ai s-o primești cu brațele deschise. Nu ți-a dat multe, dar te-a ținut legat de dânsa, pentru că știa ce simți pentru ea. Căci știa, nu? I-ai spus, parcă așa am înțeles.
      Personal, nu cred că ai făcut o crimă cerând informații de la prietene dânsei. Aveai dreptul să știi și dacă dânsa a refuzat să-ți dea explicații în trecut, normal că te-ai dus în altă parte.
      Faptul că și-a făcut un profil pe Tinder cu tine de față, a fost complet lipsit de tact și de respect pentru sentimentele tale. Fiecare dintre noi are dreptul să-și facă profil pe orice rețea de socializare, website etc., dar un pic de considerație față de tine nu ar fi stricat. Dânsa știa de sentimentele tale... s-a întrebat o clipă cum s-ar fi simțit ea să fi fost în locul tău?!
      Răspunsul e „NU!”, clar. Pur și simplu nu i-a păsat. Îmi pare deosebit de rău, mă doare inima, sincer, pentru tine, că nicio persoană nu ar trebui folosită așa.
      Nu știu cum aș putea să te ajut. Durerea este a ta. Trebuie s-o înfrunți, să accepți adevărul ce chinuiește cumplit.
      Singurul lucru cert – aflat din experiența personală și a multor altor persoane – este că va trece și peste un timp – depinde de la persoană la persoană – vei râde de această amintire. Citește comentariile, te vei convinge. Însă, așa cum am scris în postare, trebuie să vrei să treacă. Să faci tot posibilul să nu te gândești la dânsa. Și dacă o faci, pune în balanță ceea ce ți-a dat și ceea ce ți-a luat sau „nedat”.
      Plânge, dacă simți asta. Și băieții au dreptul ăsta. Dar uită-te cu atenție în jur, sunt sigură că o fată privește în direcția ta. Și ea te-ar aprecia și nu s-ar juca cu sentimentele tale.
      Se vede că ești un băiat foarte inteligent și reflectiv, vei trece și peste asta.
      Tot ce pot să-ți spun este: Curaj, capul sus, nu ești singur, dimpotrivă!

      Delete
    2. Multumesc pentru raspuns , nu imi este usor , nu trece zi fara sa nu ma gandesc la ce a fost , mai ales ca am prietenii in cartier unde sta si ea si imediat imi fuge gandul si parca mi se deruleaza in minte toate momentele dintre noi si m-a durut faptul ca mi-a zis ca noi de fapt nu am fost de fapt doar alea 4 zile impreuna si tot ce a fost inainte nu a contat pentru ea , ca am fost doar amici si gata si a renuntat asa usor.Eu am fost alaturi de ea pentru ca mi-am dorit sa ii demonstrez ca mai sunt si baieti altfel , am ajutat-o si cu catelul ei care era bolnav , am fost cu masina sa il opereze , i l-am dus in brate in casa , nu am vrut sa o Las singura chiar daca ma durea ca imi spunea ca e indecisa , ca nu stie daca vrea o relatie cu mine , i-am zis si ei asta ca am fost alaturi de ea , am ajutat-o ca se mai gandeasca si sa nu arunce totul la gunoi asa repede.Oare asa am ajuns ca oameni sa renuntam asa repede unul la celalalt si sa trecem la urmatorul ?Am avut rabdare cu ea cat am putut si eu chiar daca uneori o mai pistonam sa imi spuna care e situatia intre noi .M-a durut foarte tare cand mi-a spus ca a contactat-o un fost pe care se pare ca nu il uitase si a vrut iar sa incerce cu el dupa ce eu am avut atata rabdare si mie imi spunea ca nu ii e greu sa mai aiba incredere in oameni si nici pentru o secunda nu i-am demonstrat ca nu ar putea sa aiba incredere in mine si atunci cand a zis ca vrea sa incerce cu mine m-am incantat dar tot inima indoita o aveam pentru ca nu era clara pana la capat si nu o aveam totusi atat de implicata cum imi spunea ca a fost cu baiatul acela dar m-a pus la zid pentru faptul ca i-am scris prietenei ei si s-a revarsat asupra mea cu jigniri si cuvinte urate de parca se descarca pentru tot ce ii facuse cei inaintea mea.Eu m-am rugat de ea sa se mai gandeasca , ca imi pare rau , ca nu mai am chef de nimic si ca nu imi mai vad viata fara ea si ca nu stiu ce voi face , stiu ca am gresit si nu m-am comportat deloc barbateste dar se acumulase si in mine multe.Am lacrimi in ochi cand scriu randurile acestea , nu mi-am dorit decat sa o fac fericita , sa ii fiu alaturi dar totusi ma aruncat la gunoi ca si cum nu am insemnat nimic pentru ea. Eu am 29 de ani , nu am avut foarte multe relatii si nici nu au fost prea lungi , am fost mintit , inselat si poate am ramas si eu cu niste temeri dar totusi nu am dat inapoi sa cunosc pe cineva si sa ofer ce am eu mai bun.Poate uneori sunt prea emotiv, sau insistent dar eu mi-am dorit sa gasesc si eu pe cineva si sa ma simt si eu apreciat , niciodata nu am putut atata timp cat incercam cu o fata si ieseam si vorbeam si mai vorbesc si cu alta , sa am rezerva sau sa insel , asa sunt eu , nu pot sa fac asta , imi focusam atentia pe persoana din fata mea , incercam sa nu fiu nici prea insistent dar de multe ori m-am lovit de indiferenta.Incerc sa am rabdare in continuare , sa nu imi pierd speranta ca voi intalni si eu acea persoana potrivita pentru mine cu calitati so defecte , nu e nimeni perfect dar sa fim dispusi sa nu renuntam unul la celalt cand vom da ai de greu sau neintelegeri.Ma doare si pe mine cand vad ca aproape toti prietenii mei au pe cineva si incet incet se pun la casele lor si eu raman singur mereu dar incerc sa nu disper si sa cred in continuare ca veni si ziua mea si ma voi gandi in urma la ce a fost si de ce nu a mers si cum m-au tranaformat toate in persoana care sunt azi si voi multumi lui dumnezeu pentru toate. Multumesc ca m-ai ascultat.

      Delete
    3. Din nou, mi se frânge inima de durere pentru că, te asigur, știu exact cum te simți în acest moment. Nu ești numai rănit, ți-ai pierdut speranța. Și asta este a fost inevitabil, ținând în vedere prin câte ai trecut cu alte persoane.
      Aș vrea să-ți spun, să te asigur că „inevitabil va fi bine”, dar aș putea să greșesc.
      Fata pentru care suferi acum, nu ți-a dat multe speranțe, după cum am înțeles. Tu i-ai dat timp, i-ai stat alături în momente dificile și i-ai dovedit că „nu toți bărbații sunt la fel”, însă, din păcate, sentimentele dânsei erau complet diferite. Inima fetei era altundeva, departe de tine.
      Indiferent de ce ai fi făcut, spus și demonstrat, nu ai fi reușit s-o cucerești. S-a revărsat asupra ta pentru că nu avea niciun sentiment de afecțiune pentru tine. Îmi pare tare rău să-ți spun asta. Iubim pe cine ne dictează inima, nu pe cine ar trebui. Și iubirea-i efemeră... Ba e chiar o chimeră. Întreabă-i pe prietenii tăi care au fost căsătoriți pentru mai mult de 5 ani. Dacă sunt oameni cinstiți, vor recunoaște.
      Oamenii romantici visează la o iubire pasională și absolută toată viața... Visăm să adormim și să ne trezim alături de iubirea noastră până-n ultima clipă a vieții. Visăm să înfruntăm problemele împreună și să dansăm în ploaie până la adânci bătrâneți... și câte altele nu visăm noi... romanticii incurabili.
      Și totuși, eu simt să te încurajez și să-ți spun că toată durerea asta va trece. Știi și tu că va trece, nu ești la „prima abatere”. Să regăsești bucuria de a trăi este mai greu, mai cu seamă când tânjești cu disperare la o familie a ta. Dar, mă repet, întreabă-ți prietenii căsătoriți de câțiva ani ce gândesc despre asta.
      Nu știu ce e scris în povestea vieții tale, dar știu că vei deveni din ce în ce mai înțelept și vei găsi bucurii în zilele solitare. Știu asta pentru că ești un om bun, se citește asta în fiecare rând, – ești un om inteligent, reflectiv și vei primi situația asta dintr-o altă perspectivă. Vei fi obiectiv și, pe viitor, când o fată nu-ți acordă atenția pe care o meriți, nu deveni cinic și frustrat ca mulți, mult prea mulți dintre noi, dimpotrivă, devin-o și mai bun, mai înțelegător, mai răbdător – însă îndepărtează-te cât mai devreme de cine nu-ți împărtășește sentimentele. Fugi repede, cât te țin picioarele, de femeile (sau persoanele) care profită de noblețea ta. Nu suporta nici măcar o zi, pentru că aceea zi va fi o zi pierdută ireversibil. Și poate chiar în acea zi, femeia visurilor tale trece pe lângă tine și tu nici nu o vezi, că ești prea concentrat să faci fericită o ființă care nu te merită.
      Ia asta ca pe o altă lecție pe care ți-a dat-o viața. Învață din ea, acceptă durerea și dezamăgirea, nu fugi de ele, dar nici nu te lăsa copleșit pentru mult timp. „Uită-te la soare, uită-te la nori/ Viitorul nu e-n negru, e-n mii de culori...”
      Îți mulțumesc pentru încredere și-mi doresc să aflu că-ntr-o zi – nu foarte îndepărtată – vei fi găsit o parteneră exact cum ești tu: loial, cumsecade, blajin etc. Adjectivele pot continua, dar tu știi cum ești. Apreciază-te la adevărata ta valoare și nu permite ființelor egoiste să se folosească de tine. Niciodată!
      PS. Nu știu dacă-ți place să scrii, dar, ca să scapi mai devreme de durerea asta, scrie tot ce simți. Scrie fie pe o foaie de hârtie, fie pe un document virtual tot ce ai vrea să-i spui, cu bune și rele. Scrie-ți durerea, dorințele, visurile spulberate, scrie tot ce simți, tot ce-ai fi vrut ca dânsa să facă, să zică... . Zi de zi. Când simți că ești pe cale să clachezi, scrie.
      Vei vedea că într-o zi durerea va fi dispărut și pacea se va restabili în inima ta. Numai atunci inima-ți va fi liberă să iubească din nou, de data asta pe cineva care te vede așa cum ești.

      Mult succes!

      Delete
  59. Bună. Eu nu știu dacă mai rezist, sunt lângă lac și îmi vine sa ma arunc, ea spune ca,, încă ma iubește dar e mai bine". Cum e mai bine? Ma simt singur pe lume fără ea nu pot rezista
    9 iubesc enorm de mult pe Sara Mesaros dar ea nu mai simte asta. Ce pot face?

    ReplyDelete
    Replies
    1. Aș vrea să te ajut, dar puterea este în mâinile tale.
      Chiar nu aș ști ce să-ți spun, că-n acest moment, toate cuvintele rănesc.
      Știu că vei fi bine și tu într-o zi.

      Delete
  60. Am cunoscut acum 5 ani o femeie divorțată cu un băiețel.Am început o relație și după doi ani a apărut fetița noastră.Totul mergea înspre căsătorie și mutat împreună dar ea și-a găsit pe altul și ma părăsit.Nu am fost nici curvar, nici bețiv, nici violent. Mi-am dat seama că femeile divorțate cu copii nu știu ce vor.Sa folosit de mine până a apărut în peisaj altul aparent mai bun.A trecut un an, am așteptat degeaba, nu se va mai întoarce niciodată.Doare foarte tare ,sper că timpul sa vindece durerea dar problema este fetița pe care trebuie să o iau și o vad și pe ea și rana se deschide iar.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Îmi pare tare rău să citesc că suferi, Mihai, mai cu seamă când nu ai greșit cu nimic. Așa-i când iubești pe cineva. Ah, iubirea...
      Aș vrea să am cuvinte magice care să facă suferința mai ușoară, dar nu există așa ceva.

      Delete
    2. Cum pot să-ți scriu in privat ?

      Delete
    3. Un an am tot sperat că se va întoarce, avem o fetiță tare scumpă dar m-am înșelat.Vorbeste foarte urât cu mine iar acum refuză să mai îmi de-a fetița.Abia acum am realizat că am sperat degeaba, totul sa terminat iar acum suferința este și mai mare. A ales banii altuia in detrimentul fericirii fetiței .

      Delete
    4. Nu am trecut niciodată printr-o astfel de situație, dar îmi închipui cât de mult trebuie să doară. Îmi pare rău. Nu știu dacă te-a iubit sau nu, numai tu știi asta. Ce știu este că atunci când iubirea se termină (sau o relație), cel care a plecat primul a ajuns la concluzia că este cel mai bine așa.
      Iubirea cu de-a sila nu se poate.
      În trecut, oamenii rămâneau într-o relație nefericită de dragul copiilor și pentru că așa era cultura noastră. Dar oare copiii nu sufereau la fel de mult dacă părinții se certau fără oprire?
      În ziua de azi, mai toți, căutăm ferirea. Nu mai suntem dispuși să facem compromisuri și să ne sacrificăm ca odată. Avem mai puțină răbdare, mai puțină capacitate de înțelegere și acceptare. Fugim de toate, dar oare scăpăm vreodată?
      Mihai, cred că singurul lucru pe care poți să-l faci este să accepți faptul că se simte mai bine cu altul acum. Doare și fetița suferă, sunt sigură, dar nu văd ce ai putea să faci ca s-o aduci înapoi.
      Îți doresc să alegi să mergi înainte fără ea. Dacă nu vrea să-ți dea fetița, dă-i pace o vreme. Se vor calma apele. Dacă nu o cauți și nu insiști să discutați n-are modul să-ți vorbească urât. Scrie-i o scrisoare. Spune-i că accepți decizia ei și că aștepți cu nerăbdare să-ți revezi fetița – pe care o iubești mai mult decât orice – când (mama copilei) va decide.
      Știu că doare și poate cuvintele mele te-au supărat și mai tare, dar dacă suntem obiectivi și realiști, iubirea cu de-a sila nu se poate. Ea nu vrea să te vadă, nu vrea să-ți dea fetița, nu ai ce să faci, decât să accepți. Suferi și asta nu poate nega nimeni.
      Îmi pare rău că nu te pot ajuta. Nimeni nu o poate face, decât tu însuși. În ziua în care vei accepta că a plecat, te vei uita în jur și vei vedea că nu ești singur, chiar dacă așa pare acum. Nimeni nu este niciodată singur, în nicio suferință.
      Nu am trecut niciodată printr-o astfel de situație, dar îmi închipui cât de mult trebuie să doară. Îmi pare rău. Nu știu dacă te-a iubit sau nu, numai tu știi asta. Ce știu este că atunci când iubirea se termină (sau o relație), cel care a plecat primul a ajuns la concluzia că este cel mai bine așa.
      Iubirea cu de-a sila nu se poate.
      În trecut, oamenii rămâneau într-o relație nefericită de dragul copiilor și pentru că așa era cultura noastră. Dar oare copiii nu sufereau la fel de mult dacă părinții se certau fără oprire?
      În ziua de azi, mai toți, căutăm ferirea. Nu mai suntem dispuși să facem compromisuri și să ne sacrificăm ca odată. Avem mai puțină răbdare, mai puțină capacitate de înțelegere și acceptare. Fugim de toate, dar oare scăpăm vreodată?
      Mihai, cred că singurul lucru pe care poți să-l faci este să accepți faptul că se simte mai bine cu altul acum. Doare și fetița suferă, sunt sigură, dar nu văd ce ai putea să faci ca s-o aduci înapoi.
      Îți doresc să alegi să mergi înainte fără ea. Dacă nu vrea să-ți dea fetița, dă-i pace o vreme. Se vor calma apele. Dacă nu o cauți și nu insiști să discutați n-are modul să-ți vorbească urât. Scrie-i o scrisoare. Spune-i că accepți decizia ei și că aștepți cu nerăbdare să-ți revezi fetița – pe care o iubești mai mult decât orice – când (mama copilei) va decide.
      Știu că doare și poate cuvintele mele te-au supărat și mai tare, dar dacă suntem obiectivi și realiști, iubirea cu de-a sila nu se poate. Ea nu vrea să te vadă, nu vrea să-ți dea fetița, nu ai ce să faci, decât să accepți. Suferi și asta nu poate nega nimeni.
      Îmi pare rău că nu te pot ajuta. Nimeni nu o poate face, decât tu însuși. În ziua în care vei accepta că a plecat, te vei uita în jur și vei vedea că nu ești singur, chiar dacă așa pare acum. Nimeni nu este niciodată singur, în nicio suferință.

      Delete
    5. Dacă vrei să-mi scrii în privat, pe acest blog (apasă pe numele meu) https://frumusetesisuflet.blogspot.com, în josul paginei, dreapta, găsești un formular de contact. Scrie-mi acolo și-apoi îți voi răspunde în privat.
      Baftă multă!

      Delete
  61. Tocmai trec printr-o chestie de genul acesta și chiar sper să o uit cât mai repede. Doare și primele zile de când am aflat că e cu altul au fost jalnice.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Îmi pare tare rău să aud că treci printr-o astfel de situație.
      Nici nu-mi pot imagina cât de mare trebuie să fie durerea când cineva trădează în așa fel.
      Nu pot decât să-ți urez să reușești s-o uiți cât mai repede și să te doară din ce în ce mai puțin.

      Delete
    2. La nici o lună după ce mi-a zis că mă iubește, vine cu iubitul ei la mine la bloc.

      Delete
    3. Nici nu-mi pot imagina așa ceva. Sunt fără cuvinte.
      Unii oameni se comportă tare ciudat.

      Delete
  62. Tocmai trec printr-o chestie de genul acesta și chiar sper să o uit cât mai repede. Doare și primele zile de când am aflat că e cu altul au fost jalnice.

    ReplyDelete
  63. Buna ! Mi am dorit disperata o familie, incat am ramas cu 2 copii, de la 2 barbati. Ambii erau alcoolici, am trait "iadul" ( batai, certuri), ii cresc singura, fara niciun ajutor. Niciodată nu am intalnit un barbat serios si sa ma iubeasca. Acum sufar si mai tare, mi e rusine de situatia in care sunt si nu mai am nicio speranta, cu 2 copii, mi se pare imposibil sa am vreodată o familie cum am visat. Am avut o relatie de 2 ani cu un barbat mai tanar cu 5 ani (acum eu 39, el 34),singurul care s a purtat perfect cu mine. Doar ca familia si prietenii lui nu ma acceptau, radeau de el ca are pe cineva cu 2 copii, iar mie mi spuneau sa l las in pace, sa si găsească pe una tanara, fara copii. Ma simteam in ultimul hal, mi era rusine de situatia mea si de varsta. Dar am
    continuat. Timp de 2 ani am fost fericita cu el, doar ca eu voiam sa ne mutam impreuna, sa ne casatorim. Imi spunea ca ma iubeste, ca va rămâne cu mine, mi a promis multe, dar mereu imi zicea ca trebuie sa mai aștept casatoria. Simteam ca mi pierd timpul, ca el nu vrea nimic, ma simțeam si mai rusinata de situatia mea. Ii faceam scandaluri, ii reprosam ca si bate joc de mine, ca ma foloseste sa i fac doar mancare, curatenie, ca nu e serios, ca sta mai mult cu prietenii, initiam despartirea, dar dupa cate o luna ma intorceam mereu inapoi, fara ca el sa ma fi cautat, cerandu mi scuze pt tot ce faceam. Imi spunea ca nu stiu sa l atrag, ca l indepartez, ca mi a dat sanse multe si nu stiu sa ma port cu el. C a vrut sa ne casatorim, dar nu mai are curaj, dupa toate scandurile mele. Am mers apoi la psiholog si m a sfatuit sa i cer inel de logodna, ca fara eu nu mai pot continua. Asta l a indepartat de tot, mi a zis ca nu l pot obliga eu ce sa faca, ca l am facut cu nervii mereu, ca nu stiu sa ma port cu el. ne am certat f tare, l am jignit, acuzat ca a profitat de mine, i am zis adio si am plecat. De 6 luni plang non stop, am sperat ca ma va cauta, ma invinovatesc pt ce am facut, regret ca n am stiut sa ma port cu el, ca n am avut rabdare, ca l am fortat cu casatoria, ca am plecat. Nu pot sa l uit, sufar ca mi a dat D.zeu un om perfect si n am stiut sa l pastrez, n am stiut sa ma port cu el. Mi era rusine c am 2 copii si eram mai mare ca el, ca el merita pe altcineva mai buna, fara obligatii . Fara sa vreau am facut "tot posibilul " sa l indepartez. Acum sunt distrusa, nu mai vad iesirea din asta. Imi pare rau dupa el,il urmaresc peste tot, iar el ma ignora complet, nu ma saluta. Nu pot sa accept ca nu voi mai fi niciodată cu el. Mi e rusine de tot ce am facut si ma simt vinovata pt tot. Nu cred ca voi mai avea vreodata fericire. Te implor, da mi niste sfaturi. Multumesc din suflet

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mary, mă bucur c-ai folosit un nume inventat.
      Citește răspunsurile de mai jos.
      Nu dispera. Șanse există mereu.
      „Când se închide o ușă, se deschide o fereastră.” Este un clișeu, dar nimic nu-i mai adevărat.
      Într-o zi, vei râde, sunt sigură când îți vei aminti de vremurile acestea.
      Scrie-i o scrisoare și spune-i tot ce simți. Dar nu-l mai urmări, știi și tu că nu e bine. Știu că-i mai presus de tine, dar trebuie, trebuie neapărat să nu mai faci asta. Concentrează-te pe copilașii tăi. Nu-i lăsa singuri. Ei au mai multă nevoie de tine, decât ai tu de bărbatul ăsta sau un altul.
      Ești mai puternică decât crezi. Ai demonstrat asta când ai reușit să trăiești singură cu doi copii.
      Ai toată încrederea și admirația mea.
      Vei trece și peste asta.
      Vei fi fericită din nou.
      Vorbesc din experiența mea și din experiența a miilor de persoane cu care am discutat și discut pe tema asta. În adâncul sufletului, și tu știi că vei trece și peste asta.
      Curaj!

      Delete
  64. Buna ! Mi am dorit cu disperare o familie. Nu am intalnit un barbat serios si care sa ma iubeasca. Am ramas cu 2 copii de la 2 barbati, pe care ii cresc singura, fara vreun ajutor din partea lor. Ambii erau alcoolici, am trecut prin iad, cu batai si scandaluri. Ma simteam rusinata de situatia mea. Apoi am avut o relatie de 2 ani cu un barbat care s a purtat perfect cu mine, mai tanar cu 5 ani (acum eu 39, el 34). Familia, prietenii lui nu ma acceptau, radeau de el ca sta cu cineva mai mare si cu 2 copii, iar mie mi spuneau sa l las in pace, ca nu sunt pt el, sa si gaseasca una tanara si fara copii. El imi spunea ca ma iubeste, ca vrea sa ne casatorim, imi promitea multe. Mi se parea ca mi pierd timpul cu el, ca ma foloseste sa i fac mancare, curatenie. Mereu imi zicea sa am rabdare cu casatoria, peste un an , doi, el sigur va ramane cu mine. Incepusem sa i fac scanduri ca se folosește de mine, ca si petrece timpul cu prietenii, mi era frica ca si va gasi alta tanara. Am initiat cateva despatiri, dar dupa o luna ma intorceam inapoi, fara sa ma fi cautat el, imi ceream scuze pt certuri. Imi spunea ca l indepartez,ca nu stiu sa l atrag, ca l fac cu nervii. M am dus la psiholog sa ma ajute cu relatia, m a sfatuit sa i cer inel de logodna, ca altfel eu nu mai vreau sa continui. Asta l a indepartat de tot, mi a spus ca nu l oblig eu ce sa faca. Ne am certat, l am jignit ca si a batut joc de mine, am facut scandal, i am reproșat multe , am zis adio si am plecat. De 6 luni plang non stop, am sperat ca ma va cauta. Ma invinovatesc ca n am stiut sa l pastrez, sa l atrag langa mine, ca am facut scandaluri, ca l am fortat cu casatoria, ca am plecat si ca n am avut rabdare sa mai aștept. Am facut prea multe greseli. Imi zisese ca mi a dat multe sanse si n am stiut sa l atrag. Ca si dorea casatorie, dar l am speriat cu comportamentul meu. Mi e rusine de tot ce am facut, il urmaresc peste tot, dar el ma ignora, nu ma saluta, se ferește de mine. Poate merita una mai buna, tanara, fara copii. Sufar ca mi a dat D.zeu un om perfect si n am stiut sa ma port cu el si sa l pastrez, am facut tot posibilul sa l indepartez fara sa mi dau seama. Mi e si mai rusine de situatia mea, cu 2 copii, fara nicio speranta.Ma simt vinovata pt tot Sunt distrusa, nu mai vad nicio solutie pt viata mea, sa fiu fericita. Nu stiu ce sa fac sa ies din halul asta. Te rog, da mi niste sfaturi. Multumesc

    ReplyDelete
  65. familie. Nu am intalnit un barbat serios si care sa ma iubeasca. Am ramas cu 2 copii de la 2 barbati, pe care ii cresc singura, fara vreun ajutor din partea lor. Ambii erau alcoolici, am trecut prin iad, cu batai si scandaluri. Ma simteam rusinata de situatia mea. Apoi am avut o relatie de 2 ani cu un barbat care s a purtat perfect cu mine, mai tanar cu 5 ani (acum eu 39, el 34). Familia, prietenii lui nu ma acceptau, radeau de el ca sta cu cineva mai mare si cu 2 copii, iar mie mi spuneau sa l las in pace, ca nu sunt pt el, sa si gaseasca una tanara si fara copii. El imi spunea ca ma iubeste, ca vrea sa ne casatorim, imi promitea multe. Mi se parea ca mi pierd timpul cu el, ca ma foloseste sa i fac mancare, curatenie. Mereu imi zicea sa am rabdare cu casatoria, peste un an , doi, el sigur va ramane cu mine. Incepusem sa i fac scanduri ca se folosește de mine, ca si petrece timpul cu prietenii, mi era frica ca si va gasi alta tanara. Am initiat cateva despatiri, dar dupa o luna ma intorceam inapoi, fara sa ma fi cautat el, imi ceream scuze pt certuri. Imi spunea ca l indepartez,ca nu stiu sa l atrag, ca l fac cu nervii. M am dus la psiholog sa ma ajute cu relatia, m a sfatuit sa i cer inel de logodna, ca altfel eu nu mai vreau sa continui. Asta l a indepartat de tot, mi a spus ca nu l oblig eu ce sa faca. Ne am certat, l am jignit ca si a batut joc de mine, am facut scandal, i am reproșat multe , am zis adio si am plecat. De 6 luni plang non stop, am sperat ca ma va cauta. Ma invinovatesc ca n am stiut sa l pastrez, sa l atrag langa mine, ca am facut scandaluri, ca l am fortat cu casatoria, ca am plecat si ca n am avut rabdare sa mai aștept. Am facut prea multe greseli. Imi zisese ca mi a dat multe sanse si n am stiut sa l atrag. Ca si dorea casatorie, dar l am speriat cu comportamentul meu. Mi e rusine de tot ce am facut, il urmaresc peste tot, dar el ma ignora, nu ma saluta, se ferește de mine. Poate merita una mai buna, tanara, fara copii. Sufar ca mi a dat D.zeu un om perfect si n am stiut sa ma port cu el si sa l pastrez, am facut tot posibilul sa l indepartez fara sa mi dau seama. Mi e si mai rusine de situatia mea, cu 2 copii, fara nicio speranta.Ma simt vinovata pt tot Sunt distrusa, nu mai vad nicio solutie pt viata mea, sa fiu fericita. Nu stiu ce sa fac sa ies din halul asta. Te rog, da mi niste sfaturi. Multumesc

    ReplyDelete
    Replies
    1. Dana, Dana, imi pare asa de rau prin ce-ai trecut, treci si pentru ceea ce simti.
      Scuza raspunsul intarziat, primesc sute de comentarii spam la aceasta postare, este greu sa le gasesc pe acelea genuine. O sa-ti dau un raspuns detaliat mai tarziu. Acum sunt intr-o mica pauza la serviciu.
      Intre timp, te rog, gandeste-te, chiar adaca este monstruos de greu, ca orice situatie are o iesire.
      Totul se va schimba intr-o zi. Important este sa-ti mentii mintea intreaga.

      Delete
    2. Dana, am citit cu atenție comentariul tău plin de durere și de căință.
      Se înțelege că ești un om cu judecată, foarte sensibil și bun.
      Îmi pare extrem de rău că ai avut parte de doi bărbați bețivi și agresivi, lumea-i plină de astfel de creaturi. Trist. Mă bucură totuși că ai avut puterea să ieși din ambele relații. Este un lucru incredibil de greu de făcut pentru multe femei. Ai fost foarte curajoasă și incredibil de puternică. Să crești doi copii singură... Ai toată admirația și respectul meu. Fii mândră de tine pentru asta. Mândră!
      În privința bărbatului pentru care suferi enorm acum, ceva tot se mai poate face. Nu-ți pierde speranța. Îți dai seama că ai greșit și asta-i lucru foarte mare. Mulți oameni nu-și dau seama de asta. S-a îndepărtat pe bună dreptate. 5 ani nu este o așa mare diferență de vârstă. În ziua de azi nu mai este un lucru ieșit din comun, dimpotrivă. Cultura noastră nu s-a actualizat încă, dar mulți oameni deja nu mai văd asta ca o problemă.
      Mai complicat este, așa cum recunoști și tu, că ai doi copii iar el niciunul. Dar și asta se poate depăși, dacă el va voi.
      Pentru că nu ai cum să vorbești cu el, ți-aș recomanda să-i scrii o scrisoare. Ca odată. Pune negru pe alb tot se simți. Părerile de rău, promisiunile de bine... iubirea profundă, gratitudinea pe care i-o porți. Spune-i că știi c-ai greșit și recunoști bunătatea care e în el. Numai în el. Asigură-l că te-ai schimbat, că mai vrei doar o șansă, ca să-i demonstrezi că nu sunt doar vorbe.
      Și... roagă-te. Roagă-te la Dumnezeu să facă o minune. Știu că e greu să crezi, când toate merg atât de prost. Te simți poate abandonată de El. Nu pot să te asigur să EL e mereu cu noi, dar credința ajută în cazuri disperate. Dacă nu crezi în Dumnezeu, roagă-te la cer. La orice, numai nu la vrăjitori și astfel de șmecheri. Dacă el mai are sentimente pentru tine, se va întoarce.
      Va trebui să aștepți, chiar dacă îmi dau seama că ești îndurerată, îngrijorată pentru viitor și obosită total și-ai vrea ca infernul ăsta să se termine cât mai curând.
      Dă-i timp de decidere. Nu-l presa. Nu-l urmări. Demonstrează-i că te-ai schimbat. Roagă-te, concentrează-te pe copilașii tăi și dă-i spațiu.
      E greu să nu-ți pierzi speranța, dar orice situație are o ieșire.
      Tu vei fi fericită din nou. Dacă nu cu acest bărbat, sunt sigură că se va găsi un altul. Întotdeauna se vor găsi oameni care să ne iubească.
      Tu ai învățat enorm din situația asta, sunt sigură că vei ști să recunoști un om bun când se apropie de tine și te vei comporta înțelept.
      Fericirea nu are limite, Dana. Ea va fi întotdeauna la îndemâna ta.
      Dă timp timpului – știu că e greu – dar vei vedea că-ntr-o zi vei fi uitat de suferința ce te-a copleșit acum.

      Delete
    3. Uitam, când îi scrii, nu menționa căsătoria ori logodna, inele și cununii. Bărbații vor să fie ei care decid ce, cum și când. În plus, mulți bărbați fug de căsătorie ca de necuratul. Așa-i în ziua de azi.
      Multe femei cred că un inel, jurăminte și semnături țin un bărbat într-o relație, dar cu toate ne mințim. Când un bărbat vrea să plece sau să aibă o relație extraconjugală, astea se întâmplă oricum – căsătorie ori concubinaj. Nu mai sunt lucrurile ca odată.
      Oamenii rămân împreună – independent de căsătorii oficiale – când au aceleași principii, planuri în comun și respect reciproc. Iubirea este fundamentală. Cel puțin la început.
      Nimeni nu poate ține pe cineva forțat lângă ei. Iubirea nu-i posesivă.
      Încă o dată, dragă femeie, oricare ar fi numele tău, nu-ți pierde încrederea. Fericirea precum pleacă, așa și vine (ori revine).

      Delete
  66. familie. Nu am intalnit un barbat serios si care sa ma iubeasca. Am ramas cu 2 copii de la 2 barbati, pe care ii cresc singura, fara vreun ajutor din partea lor. Ambii erau alcoolici, am trecut prin iad, cu batai si scandaluri. Ma simteam rusinata de situatia mea. Apoi am avut o relatie de 2 ani cu un barbat care s a purtat perfect cu mine, mai tanar cu 5 ani (acum eu 39, el 34). Familia, prietenii lui nu ma acceptau, radeau de el ca sta cu cineva mai mare si cu 2 copii, iar mie mi spuneau sa l las in pace, ca nu sunt pt el, sa si gaseasca una tanara si fara copii. El imi spunea ca ma iubeste, ca vrea sa ne casatorim, imi promitea multe. Mi se parea ca mi pierd timpul cu el, ca ma foloseste sa i fac mancare, curatenie. Mereu imi zicea sa am rabdare cu casatoria, peste un an , doi, el sigur va ramane cu mine. Incepusem sa i fac scanduri ca se folosește de mine, ca si petrece timpul cu prietenii, mi era frica ca si va gasi alta tanara. Am initiat cateva despatiri, dar dupa o luna ma intorceam inapoi, fara sa ma fi cautat el, imi ceream scuze pt certuri. Imi spunea ca l indepartez,ca nu stiu sa l atrag, ca l fac cu nervii. M am dus la psiholog sa ma ajute cu relatia, m a sfatuit sa i cer inel de logodna, ca altfel eu nu mai vreau sa continui. Asta l a indepartat de tot, mi a spus ca nu l oblig eu ce sa faca. Ne am certat, l am jignit ca si a batut joc de mine, am facut scandal, i am reproșat multe , am zis adio si am plecat. De 6 luni plang non stop, am sperat ca ma va cauta. Ma invinovatesc ca n am stiut sa l pastrez, sa l atrag langa mine, ca am facut scandaluri, ca l am fortat cu casatoria, ca am plecat si ca n am avut rabdare sa mai aștept. Am facut prea multe greseli. Imi zisese ca mi a dat multe sanse si n am stiut sa l atrag. Ca si dorea casatorie, dar l am speriat cu comportamentul meu. Mi e rusine de tot ce am facut, il urmaresc peste tot, dar el ma ignora, nu ma saluta, se ferește de mine. Poate merita una mai buna, tanara, fara copii. Sufar ca mi a dat D.zeu un om perfect si n am stiut sa ma port cu el si sa l pastrez, am facut tot posibilul sa l indepartez fara sa mi dau seama. Mi e si mai rusine de situatia mea, cu 2 copii, fara nicio speranta.Ma simt vinovata pt tot Sunt distrusa, nu mai vad nicio solutie pt viata mea, sa fiu fericita. Nu stiu ce sa fac sa ies din halul asta. Te rog, da mi niste sfaturi. Multumesc

    ReplyDelete
  67. Buna ! Mulțumesc din suflet ca mi ai citit povestea si pt raspuns. Mi a adus multa bucurie si incredere. Speranta. Legat de relatii, exact asa stau lucrurile, prea tarziu mi am dat seama. Eu de frica sa nu mai pierd ani intr o relatie fara angajament, ca apoi sa sufar mai tare, am spus ce mi doresc, pt ca voiam sa am un "rost", sa mi fac o casa, familie, nu sa stau cu părinții mei, desi e aproape imposibil, eu, cu obligatii, copiii. Uneori regret ca l am ascultat pe psiholog, dar mai ales ca am cerut intr un mod urat, agresiv. Ma doare ca l am îndepărtat cu tot comportamentul meu. Nu prea mai am curaj sa i spun a cincea oara la fel, ca am gresit, ca m am schimbat, sa mi mai dea o sansa, dupa ce mi a spus ca mi a dat destule sanse si n am facut nimic, si tot eu am fost cea care a plecat. Si paradoxal, tot eu asteptam sa ma caute. De prea multe ori a acceptat sa ne impacam, dar, acum dupa atata timp, sigur e imposibil. Oricum familia si prietenii l au influentat mereu sa renunte...Ma lupt sa accept ca s a terminat, ca nu mai exista impacare, ca trebuie sa l uit, dar degeaba. De 6 luni, chiar asta fac, ma rog intr una lui Dumnezeu sa ma ajute, il rog sa faca o minune...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Dana, nu regreta că ai ascultat de psiholog. A vrut să te ajute. Cum ai spus tu, îți era mare frică să nu pierzi ani aiurea. A fost o situație complicată. Ce-ai făcut e bun făcut de-acum. Așa trebuia să se întâmple.
      Mă bucur mult că simți că nu mai poți insista cu acest bărbat. Și eu m-aș da bătută, dar am încercat. Repet, ești un om înțelept și am încredere că vei fi fericită într-o zi.
      Relațiile sunt (mai toate) complicate. Nu știu câte cupluri sunt cu adevărat fericite. Îți spun sincer că mă doare inima când mă uit în jurul meu... oameni care se complac, se mint între ei și pe ei înșiși și sunt singuri în doi, dar nu pleacă... că unde să plece? Peste tot la fel. Dar oamenii nu sunt toți la fel. Există și oameni onești, buni și înțelegători.
      Îți mulțumesc pentru încrede și-ți doresc din adâncul sufletului o viață cât mai fericită și împlinită.

      Să auzim numai de bine.

      Delete
    2. Buna ! Mulțumesc pt raspuns. Ma ajuta mult. Scuze ca deranjez din nou, dar mai am o nelămurire. Tocmai mi am amintit de ce regret ca l am ascultat pe psiholog: nu numai ca l am pierdut pe omul iubit, dar acel psiholog dupa terapii a incercat o relatie cu mine, fiind si el divortat cu 2 copii. Bineînțeles ca nu eram pregatita de relatie, sufeream dupa fostul, iar el, dupa ce ca stia totul despre mine si ce am gresit in relatie, nu mi s a parut ca are rabdare cu mine sa trec peste, ba se si folosea de punctele mele sensibile. Incet, incet poate l as fi iubit pe acest om, dar el doar propunea evenimente legate de viitor ( ex mutat impreuna: unde, cum, cand ), dar nu facea nimic sa ma convingă sa fac vreun pas, doar ma forta pe mine sa gasesc solutii cum vom face ( el cu propunerile, eu cu solutiile!!! ) . Mi s a parut incertitudine totala. Psiholog...imi mai si spunea ca i e frica ca nu mi poate accepta copiii, ca se sperie ca vede ca relatia accelereaza, lua pauze, apoi iar ma cauta. Sincer, m am cam speriat. Si nu am mai dorit sa vorbesc cu el. Ce puteam sa inteleg din comportentul lui ? Daca si el mi a facut asa ceva, cum am putut sa ascult sfaturile lui ?? sa mi stric relatia, ca era toxica, cum analizase el. De aici marile regrete. Si am asociat repede ca e o lectie pt mine, asa cum eu nu l vreau pe acest om, asa nici fostul nu ma vrea pe mine, sa inteleg ce simti cand nu vrei o persoana. Cum l am indepartat eu pe fostul, asa si psihologul m a indepartat pe mine, ca daca facea "ceva" pt mine, sigur eram cu el. Si ma doare comparatia asta, ca inteleg ca atunci cand nu vrei pe cineva, nimic nu poate schimba asta, nici macar rugaciunile la Dumnezeu, cum am facut eu. Mi e greu sa ies din toata suferinta asta. Mulțumesc din suflet pt rabdarea de a citi si pt ajutor.

      Delete
    3. Doamne, ce am citit! Unde ai găsit, dragă femeie, psihologul ăsta? Dar este îngrozitor! Păzește-mă de așa ceva.
      Sper că nu ai plătit pentru consultații. Păi, acum eu mă gândesc că te-a sfătuit să-i ceri un inel intenționat. A avut interes. A văzut ce femeie puternică și deșteaptă ești și te-a vrut pentru el. Ar trebui să fie măgulitor, dar e îngrozitor! Total neprofesional.
      Te cred că ți-e greu să treci peste asta. În loc să te lămurească și să te ajute el te-a împins în prăpastie, ca să-i cazi măriei sale în brațe.
      Mi s-a părut suspect ca un psiholog să sfătuiască o femeie să facă asta, după ce tu i-ai povestit ce se întâmpla între tine și omul pe care-l iubeai. Dar n-am vrut să te descurajez încă și mai mult.
      El cu ideile, tu cu munca. Am întâlnit și eu dintr-ăștia. Nicio substanță. Stai departe de ființa asta. Cât mai departe.
      Însă, așa cum ai realizat singură, jocul ăsta murdar din partea psihologului te-a făcut să reflectezi asupra situației cu omul iubit și-ai luat decizia cea mai bună posibilă. Să nu mai insiști, pentru că ai simțit pe pielea ta ce simțea el față de tine.
      A fost o lecție de viață foarte bună. Sora mea obișnuiește să spună (în italiană): „Non tutto il male viene per nuocere.” Adică „Nu tot răul vine pentru a face rău.” Ori, cum sigur ai auzit: „Tot răul e spre bine.” Sau: „Nu tot ce doare este rău.”
      Trebuia să se întâmple asta, ca tu să ajungi la concluzii înțelepte! Fapt care te va ajuta incredibil pe viitor.
      Situația încâlcită în care te-a pus psihologul, te-a făcut să înțelegi ce făceai tu incorect.
      Dacă nu s-ar fi întâmplat asta, tu poate ai fi continuat să-l urmărești pe omul pe care-l iubești și să-i faci rău. Nu poți decât să fii mândră de cum gândești acum. Eu știu că aș fi.
      Ți-ai asumat responsabilitatea acțiunilor, așadar ești un om „jos pălăria”. Meriți mai mult decât ambii bărbați despre care discutăm.
      Durerea asta va trece. Nu mai pierde un singur minut să te simți nenorocită. Trebuia să se întâmple așa. A fost scris. N-ai stat cu mâinile în sân, dar ai încercat și ai abandonat când ai văzut că este inutil. Ai făcut-o din iubire. Dar omul pe care-l iubești a renunțat și bine faci că nu-l acuzi. Când familia te presează, este greu să te ții tare.
      Cu sau fără sfaturile inepte ale psihologului, despărțirea era inevitabilă.
      Nu te mai învinui. Ai învățat ce trebuia să-nveți. Capul sus! Eliberează-ți inima și las-o să alerge. Sunt absolut sigură că bărbatul potrivit este doar la o aruncătură de băț. Mai degrabă sau mai târziu vă veți întâlni și numai atunci vei fi realizat cât de mult te-a ajutat jocul murdar al psihologului. Fără el, ai fi pierdut încă și mai mult timp cu cineva care ar fi plecat oricum, silit psihologic de alții, dar constrâns de comportamentul tău. Este pierderea lui. Dar nu pierderea pentru femeia de atunci, ci pentru femeia de acum. Habar nu are cine ești acum. Așa că, tot înainte! Fericirea ta nu era cu ei.

      Mult curaj!

      Delete

Într-o lume plină de critici și negativitate, schimbăm perspectiva: să împărțim iubire. 🌟
PS 1 Dacă nu vrei să comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu răspund repede este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.

>