Wednesday, 16 April 2014

Filmele şi impactul psihologic asupra noastră

Aveam cine ştie câţi ani, (9-10 poate) când am văzut Pe aripile vântului - Gone with the wind.
Cât de mult m-a marcat acel film. Şi-acum îmi amintesc scene clare din el.
De ex, când Scarlet şi-a făcut o rochie (sursa) din perdelele verzi de catifea, ca să-l viziteze pe Rhett în pușcărie.
Îmi amintesc cum dintr-o fetiţă, apoi domnişoară capricioasă a devenit, peste noapte, o persoană responsabilă şi extrem de puternică. Cum găsea soluţii la orice problemă.
Şi cine nu a auzit măcar o dată expresia „e şi mâine o zi”?
A fost un model pentru mine. Şi-am decis atunci că vreau să fiu ca ea. Un cameleon: ţărancă şi doamnă, copil şi femeie. Să nu mă dau bătută niciodată.  Să lupt, să caut soluţii, nu să stau cu mâinile-n sân plângându-mi de milă, cum făcea Ashley. Şi-am învăţat că-n viaţă trebuie să faci şi lucruri ce nu îţi plac! Să faci şi pentru alţii. Şi să le faci bine.
Şi tot de la ea am mai învăţat că atunci când eşti pierdut în durere, să te opreşti şi să-ţi impui o pauză. Mai ales noaptea, ca să te poţi odihni. Ca dimineața să ai mintea limpede, să poţi gândi clar. „Mâine, mă voi gândi, mâine.”

Apoi am văzut Titanic. Considerat, ca şi filmul de mai sus, o poveste de dragoste. Pentru mine este istoria unui vapor (considerat indestructibil) care se scufundă, luând cu sine, în abisuri, 1514 de persoane. Atunci am înţeles că aroganţa nu te salvează de la moarte, nu-ţi dă puteri supranaturale. 

În căutarea fericirii - The Pursuit of happynness. Povestea unui tată rămas singur cu fiul său. Fără un adăpost deasupra capului şi fără un ban. Un om care nu se dă bătut, de dragul fiului.

Aceste filme (şi altele, dar nu vreau să te plictisesc) au avut un puternic impact psihologic asupra mea. Şi cred că orice film în parte, ne poate „da" sau „lua" multe, vrem sau nu. De aceea evit filmele de groază (dorm singură, pffffffff). :)

Fiecare dintre noi preferă un anumit gen de film. Alegerile noastre pot suferi (şi TREBUIE) multe modificări de-a lungul anilor. Motivele pot fi dintre cele mai variate:  iubim, suferim, CREŞTEM, etc.

În general, fetele sunt atrase de poveşti de iubire, bărbaţii de acţiune. Dar nu este o lege.

Părerea mea, strict personală, este să nu pierdem timpul vizionând acelaşi film de mai multe ori, în foarte scurt timp. Asta dacă nu cumva se tratează de un film extrem de complicat, din care nu ai înţeles nimic şi consideri că este necesar să îl revezi, pentru că merită/ai ceva de învăţat. Cred că mi s-a-ntâmplat odată, însă nu-mi amintesc titlul.

De asemenea, sunt de părere că de la o anumită vârstă, oamenii ar trebui să includă în gusturile lor cinematografice şi filme educative. Şi nu mă refer exclusiv la documentare. Se pot învăţa extrem de multe lucruri din filme „obişnuite". De ex.:

  • Cum să te comporţi cu semenii, 
  • Cum să NU faci anumite lucruri, 
  • Cum să iubeşti, 
  • Cum să faci o relaţie să meargă, 
  • Cum să iei totul în bătaie de joc (:D), etc.
Dacă la 30 de ani te uiţi exclusiv la filme cu bătaie, super-eroi sau cu idioţi, (ori telenovele) şi asta ai făcut toată viaţa, (mă refer la acei care se uită la 4-5 filme/seriale pe zi şi nu şi-au schimbat gusturile niciodată) nu cred că ai o viziune corectă asupra lumii. Mai ales dacă nu ai timp pentru viaţa REALĂ.
Sunt îndreptăţită să gândesc că nu ai evoluat deloc în 30 de ani? Experienţa asta-mi spune.
Îl poţi lua de aici.
Unii oameni (cunosc destui, din nefericire), cu scuza că au nevoie de relax, aleg, cu bună ştiinţă, filme fără nicio substanţă. Nici nu-şi dau seama cât de mult le influențează conduita. Se comportă şi gândesc în modul în care o fac personajele, şi sunt convinşi că e bine/corect, doar văd la televizor. Îşi pun în cap idei, crează scenarii ce se aşteaptă să-ntâlnească în viaţa reală.

Gusturile cinematografice pot separa sau uni oamenii. La un divorţ, se află pe lista motivelor ce i-a condus acolo. Aspect ce nu ar trebui deloc de neglijat.

Mi-ar plăcea să ştiu ce filme urmăreşte/preferă un bărbat înainte să am o relaţie cu el (intimă şi nu de scurtă durată). Aş înţelege multe. E ca un bilet de vizită, pentru mine.

Un film te poate relaxa, după o zi de muncă/şcoală, dar nu te refugia într-o lume plăsmuită şi locuită doar idioţi care-şi bat joc de toate. Rişti să devii unul dintre ei, în detrimentul tău şi a celor din jur.
Nu memoriza date istorice, nu crede că faptele s-au desfăşurat exact cum spune povestea din film, etc. Sunt doar scenarii. Actorii interpretează roluri. În viaţa reală pot fi nişte ticăloşi, sau îngeri. După caz. Pfff.
Două sugestii:
  1. Evită filmele de dragoste când suferi din iubire. Lucru uşor de spus, greu de făcut. Mai toate filmele au inclusă, cel puţin, o poveste de dragoste. Însă o să supraviețuiești. Numai nu le căuta!!
  2. Nici tragediile nu sunt indicate când trecem prin perioade dificile, şi poate avem moralul la pământ. Comediile sunt cea mai bună alegere, în acest caz.
Lansez o provocare: Spune-mi la ce te uiţi, ca să-ţi spun cine eşti.
Dacă-mi spui că-ţi place Life of Pi, m-ai dat gata. :D

Reacţii:

4 comments:

  1. Buna!Povestind de " Pe aripile vantului '',mi-amintesc si eu cu drag cum am vazut si revazut filmul acesta de nu stiu cate ori pe parcursul anilor,apoi am cautat cartea cu vreo 5 volume parca si am citit-o pe nerasuflate,pe la 15-16 ani cred,apoi am cautat continuarea cartii...este un film genial si atat de plin de mesaje frumoase ! Si ce mare dreptate ai cand spui ce mult conteaza la ce filme privesti..la fel cred ,ca in functie de ceea ce privesti la TV,fie emisiuni ,fie filme,ceea ce citesti ,extrapoland ceea ce discuti cu ceilalti zi de zi , realitatea din exterior are rezonanta cu interiorul si te formeaza inconstient pesimist,optimist etc.Asa ca,da,conteaza enorm ce alegi sa inveti ,cum alegi sa iti petreci timpul la TV sau in cazul acesta filmele care le vizionezi mai des.Eu aleg mereu ori comedii inteligente ori drame cu mesaj profund ,nu ma uit la filme cu violenta,crime( doar daca e ceva politist sau psihologic,dar depinde de stari si perioade),pentru ca am credinta ca viata e si asa plina de rautate,violenta reala incat vreau sa ma inconjor cand aleg relaxarea,cu ceva de calitate,care sa imi dea energie pozitiva ,care sa ma puna pe ganduri,care sa ma ajute efectiv cu ceva bun !Ultimul film vazut si care chiar mi-a placut si m-a impresionat ( desi comedia lui Ben Stiller nu m-a atras defel niciodata ) a fost '' Viata secreta a lui Walter Mitty '',cu un mesaj subtil si interesant ca mod de prezentare al scenariului.In rest,uneori am impresia ca filme bune de vazut nu am decat cele mai vechi,parca cu greu apare ceva mai bun ,in zilele noastre.Este parerea mea personala.Dar cred ca un film comedie care l-as revedea este ''Unora le place jazz-ul'', cu M.Monroe,apoi Audrey Hepburn in multe filme bune,ce frumusete,ar mai fi ''La rascruce de vanturi'',dar e cam trist...atat imi amintesc acum.Iti doresc numai bine,zambete si sanatate!M.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Dragă Mihaela, mulţumesc pentru mărturie. Credeam că sunt singură „în asta", deşi sunt ferm convinsă că mulţi gândesc ca noi.
      De mică am încercat să aleg filme de calitate, ca să zic aşa. Aici, cei care se uită la idioţenii, se vor întreba: „depinde ce-nţelegi tu prin calitate”. Dar am explicat în articol, şi cine are discernământ, a înţeles.
      Cred că avem acelaşi gusturi cinematografice! Nu am văzut Viaţa secretă a lui Walter Mitty, încă.
      Da, viaţa e plină de violenţă, nici eu nu pot să suport mai mult de atât.
      Ca şi tine, prefer şi aleg filme inteligente. Nu cred să mă fi uitat la un film fără să fi învăţat măcar un lucru. Dacă mi s-a întâmplat, am considerat că am pierdut timpul.
      Eu îl iubesc pe Leslie Nielsen (odihnească-se în pace) ca actor de comedie. Revăd filmele lui când am nevoie să mă destind. Ori Steve Martin, Mr Bean care este atât de inocent. Şi văd câte un film care apare nou din când în când. În ultimii doi ani nu prea am avut ce alege (în afară de Tonto, care a luat zmeura de aur, sau cum naiba se cheamă :D).
      Personal, nu sunt fan filme vechi, nu-mi place cum sunt filmate, se văd rău şi nu reuşesc să mă uit, de aceea aştept de ani de zile să facă o versiune nouă la Gone with the Wind, dar... se pare că a fost prea bună prima şi nu se-ncumetă nimeni.
      Da, îmi amintesc la „Răscruce de vânturi”... pfff. Şi ăla film, nu glumă. Plus că am citit cartea (ca şi „Pe aripile vântului”).
      Rămân de părere că filmele la care ne uităm spun multe despre caracterul unei persoane. Şi am atâtea probe!
      Mulţumesc tare mult. Aceleași lucruri ţi le urez şi ţie.

      Delete
  2. Absolut de acord! Filmele ne influentează caracterul, personalitatea, comportamentul. Preferi si te uiti mai mult la filme cu idioti, ca ei te vei comporta. Nu as putea sa am o relatie de prietenie cu cineva care are astfel de gusturi. Iubesc documentarele, filmele psihologice din care poti invata ceva. Nu e ca nu vizionez si astfel de filme, se mai intampla, insa nu sunt pe gustul meu. Pierdere de timp.

    ReplyDelete
    Replies
    1. :). Mă mai uit şi eu la filme aiurite, dar numai din întâmplare. Nu le caut, NU VREAU, am respect pentru creierul şi timpul meu. :D

      Delete

Articolele sunt gânduri/reflecţii personale, NU lecţii de istorie/viaţă. Tratează-le ca atare. Expresiile ofensive, arogante, triviale NU vor mai apărea pe paginile mele. Te respect = MĂ respecţi!
PS 1 Ca să nu comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu public/răspund (câteva zile) este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.