Monday, 1 July 2013

Nepotrivire de caracter

De câte ori un divorţ nu vine invocat folosind această scuză? Sincer... nu am idee ce poate să însemne asta. Evident, nu am fost niciodată căsătorită. Dar totuşi... nu e că am 10 ani (din nefericire).
Sunt singură deoarece am refuzat să mă căsătoresc tocmai pentru că mi-am dat seama că nu suntem compatibili. El avea unele gusturi, eu altele, diametral opuse. Am stat şi analizat acest fapt (e doar un ex.):
--- Atunci când sunt în maşină şi el pune un Cd cu Salam-peștișorul de aur, câţi ani pot eu să suport?! Şi... al naibii, dacă din prima mi s-a-ncreţit pielea (pe mine= ?! :P) şi am avut impulsul să sar (din mers) din maşină, e limpede că mult nu voi putea tolera.
Cu toată dragostea ce simţeam pentru el, a trebuit să accept că nu se poate. Sună aberant, dar crede-mă, nu este!
Dacă la început, asculţi şi chiar dansezi pe muzica aceea (din dragoste nebună pentru partener/ă) cu timpul ai să ajungi să-l urăşti (şi pe peştişor, şi pe partener) din ce în ce mai tare. Şi aşa încep certurile. Din nimicuri.
El îţi spune că dacă-l iubeşti, îl laşi să asculte ce-i place – tu îi spui că dacă te iubeşte va asculta „Chopin”. Şi acu' stai să vezi scandaluri peste scandaluri. Şi pentru ce? Muzică? Când lumea moare de foame?! Treziţi-vă, fraţilor!!! Nu se poate aşa ceva.

Dragostea nu este eternă, cum mulţi cred/afirmă (am zis de multe ori). Cum zicea cineva: „e eternă când schimbi un partener după altul.”

Răbdarea are o limită... Eu ştiu exact cât pot să suport faptul că un bărbat mă contactează numai când vrea să mă vadă, (de ex.) 2 luni, MAXIM! Oricât l-aş iubi. Mă enervez din prima, dar tolerez şi-i dau timp. Întâi mă aştept ca el să-şi dea seama cu mintea lui= singur (că aşa-s femeile: cred în basme); când văd că nu funcționează (n-are cum= bărbatul şi femeia sunt două entități DIFERITE) îi spun direct. O dată, de două ori, de trei ori... Dacă nici atunci nu se conformează, frustrarea îşi va spune cuvântul. Este clar (ca lumina zilei) că dacă nu-ţi scrie 1 cuvânt în 5 zile, şi nu înţelege cât de mult te deranjează, NU-I PASĂ de tine DELOC. Un lucru atât de mic, care nu costă niciun ban/efort şi nu-i în stare să-l facă?
Pentru că este foarte ușor să scrii 2 rânduri când ai net la dispoziţie 24/24. Eu nu încerc să te schimb, din respect, dar dacă ţie îţi pasă de mine, atunci faci un sacrificiu. Că nu-ţi cer luna de pe cer.
Este doar un simplu exemplu, dar aş fi putut da sute/mii/milioane.

Vă îndemn la dialog. Dacă se pun problemele pe masă şi nu se rezolvă nimic - NU VĂ CĂSĂTORIŢI!!! Pentru că problemele NU dispar (am mai zis) dacă nu se discută despre ele.
Majoritatea bărbaţilor fug de dialog. Ei cred că dacă se ascund (în baruri, poate) când femeia e supărată, dispar şi problemele.


Bărbaţi: TREZIŢI-VĂ!!! Trăiţi pe o altă lume. Nu e că femeia-i isterică/capricioasă (cel puţin, NU întotdeauna), dar pentru că tu fugi ignorând realitatea. Exasperezi lumea cu fuga ta.

Nu ajungeți la un compromis care să vă satisfacă pe amândoi?! Nu are rost să continuați. Oameni sunt cu duiumul, mai aşteaptă. Vei găsi omul cu care să „te-mpaci”. Crede-mă. Nu mă dau pe mine ca exemplu. Ar fi de râs, dat fiind faptul că sunt celibatară convinsă. :D
Dar sunt mulţi care pot depune mărturie că nu vorbesc prostii. 

Dacă nu vă potriviţi înainte de nuntă - nu vă veți potrivi nici după. Ba vor interveni şi mai multe probleme, scandaluri, ură, disperare şi INEVITABIL NU va fi bine.
Tu, din cauza singurătății şi pentru că IUBEŞTI, eşti convins că vei suporta, sau MAI RĂU, aici mă refer EXCLUSIV la femei, eşti convinsă că, DE DRAGUL TĂU, se va schimba.
NU, NU, nu! Nu se va schimba niciodată. Poate „se va face că plouă”, însă NUMAI cât te va iubi. Apoi... se va întoarce la cine era şi cum se comporta înainte de nuntă.
Nu vă minţiţi singuri, că nu aveţi nimic de câştigat.

Hai, mă, pe bune! Ştiu că sună ridicol, dar... fii serios. Când aud scuza asta la un divorţ... @ Nepotrivire de carater@ îmi vine să-mi iau câmpii.
Ce credeați? Că o foaie de hârtie va rezolva toate neînțelegerile? NICIODATĂ!

Ia, mai degrabă, o foaie de hârtie şi scrie, NEGRU pe alb, câte lucruri te deranjează la viitoarea ta jumătate (am mai zis, nu?). Dacă lista cu „mă deranjează” este mai lungă decât acea cu „îmi place” atunci AI O PROBLEMĂ foarte mare.

Vorbiţi DESCHIS (nu pretinde să înţeleagă singur. Bărbaţii nu judecă cu partea de sus... fără supărare. Evident, mai sunt şi excepţii. Nu-mi săriţi în cap, bre.) şi aşteaptă ceva timp. Apoi...
Întocmeşte o altă listă, identică, sau corecteaz-o pe cea veche. Dacă nu s-a schimbat nimic atunci este FOARTE rău. O căsătorie nu are cum să funcționeze când nepotrivirea de caracter este evidentă ÎNAINTE de căsătorie.
Nu este o dilemă, ba dimpotrivă: E CLAR ca lumina zilei că nu sunteţi compatibili!!! Şi viaţa voastră împreună va fi un şir infinit de certuri/supărări. Ce fel de viaţă e asta? Se poate numi „Viaţă”?!
Şi pentru ce? Ca să nu rămâi singur? NU SE MERITĂ! Ori îţi impui să-ţi accepți partenerul așa cum e, (chiar şi când nu-i pasă de dorințele/durerile tale) ori TRECI MAI DEPARTE!

Eu una NU suport oamenii care se şterg la fund cu vorbele/dorinţele tale. Prefer singurătatea de de milioane de ori.

Un divorţ care invocă nepotrivirea de caracter are doar un aer de ŞARADĂ. Şi schimbarea buletinului nu este chiar un lucru uşor de făcut în România noastră. (Un alt motiv pentru care detest căsătoriile= birocrația :D)

Sună prea raţional? Dragostea ar trebui să fie dezinteresată? Lași inima să vorbească... Da...??!!! Atunci de ce la divorţ invocați nepotrivirea de caracter? Să lăsăm ipocrizia/falsitatea/basmele, prinţii şi caii albi la o parte. În dragoste trebuie să fii şi rațional. Că nu toate se rezolvă-n pat.

Câte persoane nu-şi doresc să se poată întoarce înapoi şi să nu facă „pasul acesta"?! Am auzit deseori, mai ales femei (că bărbaţii tac şi fac) care jură că dacă ar putea da timpul înapoi nu s-ar mai căsători niciodată. Dar de la „a zice" la „a face" este cale lungă ("Dal dire al fare c'è di mezzo il mare"= iarăşi citez un proverb italian). Nu ai mai auzit alte femei jurand la fel?
Şi când decizi să te schimbi, de dragul jumătăţii, NU TE ÎNTOARCE înapoi. Pentru că asta înseamnă trădare.
Nu?! Eu aşa zic.

Ps. O căsătorie poate dura şi 70-80 de ani, dar cu sacrificii şi compromisuri zilnice.
Chiar şi iubirea poate rezista atâta timp, NUMAI dacă amândoi merg în aceeași direcție. Când amândoi se conformează dorințelor/cerințelor/necesităților ăluilalt.
Reușita unei relaţii se bazează pe „Eu îţi dau, tu îmi dai.” Nu pe "da-mi tu ca pe mine ma doare la basca."
Iubirea trebuie hrănită/îngrijită/cultivată. Respect, dialog, si compromisuri/sacrificii din ambele parti!


**
Daca ai apreciat, te rog da un like, share, lasa un comment (engleza-i la putere - romgleza. :P) sau alatura-te la fomidabila pagina de Facebook. O gasesti tu pe undeva pe aici. Se plimba aiurea. Nu stiu ce-i cu ea.
Dar mai ales nu uita sa ma urmaresti sau sa-mi citesti cartile pe Amazon.

Reacţii:

6 comments:

  1. oo doamnee.... multi se despart din cauza nepotrivirii de caracter... stai 7 8 ani si dupa care auzi ori de la ea ori de la el... dar stii nu mai merge relatia? si iti pui semne de intrebare ori tu ori el ca ai facut ceva... si auzi dar stii nu ne potrivim! urasc!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Din nefericire se întâmplă extrem de des. Mă gândesc pentru că nu au fost sinceri de la început. S-au mințit, s-au dat drept cine NU erau apoi și-au arătat arama. Mult lume poartă o mască și nu-și dă seama că o relația bazată pe minciună/falsitate nu poate dura.

      Delete
  2. E usor sa judecam!Sincer nu cred ca se casatoreste cineva cu ideea de a divorta!Ideea asta se infiripa incet in minte din momentul in care dispare incet incet interesul unuia sau al celuilalt pentru fericirea partenerului.Si, da ,iubirea trebuie hranita ,ingrijita ,cultivata ,zi de zi!Da ,draga si imi pare rau chiar nu costa nimic.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Nu am judecat, am expus nişte fapte. Nici eu nu cred că poate fi vreun om atât de imbecil să se căsătorească ştiind că va divorţa. Nu am nimic împotriva divorţului (vezi alte articole). Eu nu m-am căsătorit pentru că nu am găsit omul care să mă facă să-mi doresc asta. Îmi zic toţi. Dacă o voi face, voi spera că va fi pentru totdeauna. Şi dacă nu merge, nu merge. Soluţii sunt. Eu mă refeream doar la scuzele care se invocă. :)

      Delete
  3. Multi oameni se casatoresc fara a avea ceva in comun. Ferm convinsi ca vor face fata, apoi dau cu capul de ciment. Eu am fost foarte atenta, mi-am ales unul cu care am foarte multe in comun. Nu cred ca as fi putut sa aleg unul mai "potrivit", dar am asteptat muuult. Nu-mi pare rau deloc, n-am vrut sa ajung sa spun "nu ne-am potrivit". Se vede dinainte, se stie, dar se asculta doar inima. (cand este vorba de dragoste). Bine ai zis... daca ai dubii, mai asteapta.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, mulţi facem asta. Credem că iubirea rezolvă tot. "Două inimi într-o cabană" nu mai merge deloc în zilele noastre. Oricum, căsătoria este un loz în plic. Doar să nu negăm aparenţele şi să ne ascultăm instinctele. Chestia cu dragostea e oarbă, mi se pare complet lipsită de fundament. Am iubit, dar pe bune dacă am fost chioară vreodată. Tare nasoală treaba asta. Măcar o dată să văd şi eu cum e. Nimic, bre, nimic. :D

      Delete

Articolele sunt gânduri/reflecţii personale, NU lecţii de istorie/viaţă. Tratează-le ca atare. Expresiile ofensive, arogante, triviale NU vor mai apărea pe paginile mele. Te respect = MĂ respecţi!
PS 1 Ca să nu comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu public/răspund (câteva zile) este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.