Tuesday, 8 April 2014

Asorteuri

Aveam vreo 18 ani, eram în discotecă, dansam de rupeam cu prietena mea.
Lumea toată se uita, care admirată, care cu ciudă, sau, mai rău, dezgustată.
Mulţi se dădeau în locuri, să ne facă spaţiu. Să ne putem „desfăşura” în voie. Parcă eram posedate.
Eu nu vedeam pe nimeni. Venisem la discotecă să dansez, şi asta făceam.
Era singurul mod de relaxare pentru mine. Nu conta că muncisem 18 ore încontinuu, că făcusem 30 de km cu bicicleta, că după 9 ore de muncă în fabrică, mă opream pe câmp să-mi ajut părinţii până se făcea noapte şi nu se mai deslușea buruiana de porumb.
Ajungeam acasă frântă, făceam baie, mă îmbrăcam în culori deschise, toată asortată. Că era primăvară, vară, toamnă sau iarnă, predominant era albul. Fuste în dungi, pantaloni cu buline, tricouri lungi, ciorapi coloraţi, pantofi, sau cizme de vară.
Nu era un ring de dans, şi nici o sală chic cu globuri de oglinzi, sau jocuri de fum. Avea mai multe neoane care transformau albul într-o culoare fluorescentă.
Muzica din anii '90 suna de pe casete, într-un casetofon din epoca de piatră. Însă erau multe boxe ce răsunau în tot satul, împiedicând bieții oameni să doarmă.

Pe la 22 apărea prietena pe la mine, după ce mă aştepta nerăbdătoare să mă-ntorc de la câmp, sau de la servici.
Îmbrăcată şi ea la 4 ace, radiantă şi cu chef de dans.
Ne luam pachetele de guma (obligatoriu fluorescentă) şi o zbugheam, pe furiş (să nu ne vadă părinţii în ce hal eram „costumate”), la hala ce ţinea post de discotecă.
Într-o seară, dansam (ca de obicei) în mijlocul sălii, când, deodată, văd un văl de lumină de culoare portocalie aproape de mine. Instinctiv îmi duc mâinile la ochi, că parcă mi-a intrat foc în ei.
Rog prietena să schimbăm locul, că nu puteam să mă mai mişc de oroare.
După câteva minute, ieşim să luăm o gură de aer, şi o întreb:
--- Ai văzut apariţia aia oribilă lângă noi? Ce Dumnezeu este, cine?
--- Păi e Gheorghe a lui Ignat. Ăl de se „dă la tine”, îl ştii. Şi-a făcut un trening pe măsură, la Gherghina a lui Cap de porc.
--- Măi, dar e înfiorător! În trening la discotecă? Bărbat în portocaliu fluorescent! Ce naiba are-n cap? Dacă aş putea, aş interzice culoarea asta.

 Mai târziu a venit să mă invite la dans. Nu m-am putut uita la el şi l-am rugat să meargă pe terenul de sport (aflat în vecinătate) să facă vreo 6 ture.
Am sperat că dacă îl vede cineva cheamă poliţia, televiziunea sau pe cei pasionaţi de science-fiction.
Că părea un alien, un extraterestru de pe o planetă încă nedescoperită.

Curios este că portocaliul îmi place, ador toate culorile deschise, vii, energice, dar portocaliul fluorescent, pe un bărbat, nu arată grozav. Părerea mea, evident. 

Reacţii:

2 comments:

  1. de obicei si eu ma asortez,si chiar reuseam dupa cum imi spunea lumea,asta cand eram mai tinerica.....de la o varsta nu prea se mai tine cont de lucrurile astea

    ReplyDelete
  2. si eu pot spune ca de obicei la asortez... nu prea imi place sa ma imbrac colorat! dar ador cand vad lume colorata parca pe altii stau mai bine decat pe mine:d

    ReplyDelete

Articolele sunt gânduri/reflecţii personale, NU lecţii de istorie/viaţă. Tratează-le ca atare. Expresiile ofensive, arogante, triviale NU vor mai apărea pe paginile mele. Te respect = MĂ respecţi!
PS 1 Ca să nu comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu public/răspund (câteva zile) este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.