Iubiri, despărțiri, amăgiri și durere

Update 03 -02-2014
Îmi cer scuze, se pare că ceva a mers prost în timp ce publicam și s-au intercalat articolele. Abia ce mi s-a adus la cunoștință. Mulțumesc, Mirela!

Am mai scris, și probabil voi mai scrie despre asta pentru că nu este niciodată de ajuns.

Mulți oameni suferă (mă refer din iubire) și nu știu cum să înfrunte o despărțire. Ori pentru că sunt prea tineri și nu au multă experiență (ferice de ei), ori pentru că au pierdut mult și au iubit și mai mult, poate pe cine nu merita.
Deseori nimeni și nimic nu ne poate alina durerea; ne-am convins că nu vom mai găsi niciodată pe cineva ca ea/el.
Cuvintele de încurajare ne scot din sărite și avem impulsul de a sări la gâtul celor ce le rostesc.
--- Ce știe el/ea? Nu era ca nimeni, era inima mea geamănă. Nimeni nu poate înțelege ce e în inima mea....
Te asigur, că din nefericire, sunt foarte multe persoane care te pot înțelege și te pot ajuta efectiv, dacă le dai voie.
Important este să nu te închizi în casă, sau în tine. Nu trage perdelele (cum spune „Beautiful that way” / „La vita e bella”).

Se spune că o femeie nu întrerupe niciodată o relație dacă nu are deja pe altcineva în vizor.

Nu sunt de acord. Mă uit la mine și la celelalte fete/femei ce cunosc.
Când s-au despărțit au rămas singure foarte mult timp, ani chiar.

Bărbații se vindecă mai ușor, asta dacă suferă vreun pic. 

De obicei sar imediat pe alta, beh, concurența-i mare. Se știe că sunt mai multe femei decât bărbați pe lumea asta. Asta le dă un avantaj foarte mare bărbaților.
Ceilalți bărbați care nu-și caută imediat pe alta, sunt de obicei, niște fustangii care nu știu ce e iubirea. 
Sau, mai rău, o au pe mama care îi încurajează, că deh „sunt 7 fete la băiat, mamă, găsești pe alta în doi timpi și trei mișcări. Nu era aia de nasul tău.... ” și câte și mai câte aberații de genul.

Însă ție îți vine să plângi mereu, orice cântec/film/imagine îți amintește de el/ea.
Te gândești necontenit la ce ar fi putut să fie.
Ești convins/ă că dacă ai putea să te întorci înapoi nu ai mai rupe relația, și-ai încerca mai mult.... . Și-ți spui aceste netrebnice cuvinte:
Aș da orice să o/îl mai strâng o dată la pieptul meu. Să-i simt parfumul, respirația...
ce dracu nu am putut să mă străduiesc mai mult? Nu e mai rău/rea ca alții... am trăit atâtea clipe minunate.... De ce le-am dat cu piciorul? Ce nu aș face să dau timpul înapoi? Dacă s-ar putea...
Și cauți să-i scrii, o faci, nu-ți răspunde. Și te umilești, dai cu piciorul demnității; sunt momente în care ai fi capabil să te pui și-n genunchi, numai să fiți din nou împreună.
Și dai cu pumnii în pereți, te tragi de păr, te învinovățești, ți-e ciudă pe tine/te urăști.
--- Dar dacă se întâmplă să vă dați o altă șansă, nu vă veți întoarce tot aici?!
--- De câte ori nu v-ați despărțit, de câte ori nu ați jurat că vă veți strădui mai mult? 

Asta pentru că unul din doi, sau amândoi, nu a/u vrut să se implice. Chiar dacă a fost iubire, aceasta singură NU ajunge. Este nevoie mereu de compromisuri, sacrificii, răbdare și înțelegere. Dar mai ales este nevoie de MATURITATE, independență, capacitate/voință de a înțelege unde se greșește. 
Fii cinstit/ă. Nu te amăgi la infinit. Nu a fost să fie, atât. Acesta-i adevărul absolut. MOVE ON!

Pentru câteva recomandări legate de „cum să uiți pe cineva” apasă aici.

Post a Comment

2 Comments

Într-o lume plină de critici și negativitate, schimbăm perspectiva: să împărțim iubire. 🌟
PS 1 Dacă nu vrei să comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu răspund repede este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.

>