Tuesday, 7 January 2014

Părinții, ajutorul și iubirea - 2

Continuare la articolul de ieri.

El a rămas la casa lui, dar cu ai lui care au sărit imediat să-l vindece. Absolut normal. Cine nu ar face asta?
--- „Fete nu sunt, mamă? Ehehe, poți avea pe oricine. Lasă mamă, nu mai fi supărat. Nu era pentru tine. Vei găsi una mai tânără și mai frumoasă. Una care să te accepte așa cum ești. Să te iubească precum meriți. Că doar știi că meriți tot ce-i mai bun. Dă-o încolo. N-ai văzut ce pretențioasă era? Aia nu mănâncă, ailaltă nu, aia nici atât. Mai bine așa.

Gherghina a mai spus că au întrebat-o și pe ea ce îi place, și-i trimiteau ce au înțeles ei că preferă. Dar nimeni nu a întrebat-o dacă ar fi vrut. Niciodată. Și... a luptat toată viața ei pentru independență și libertate. Mai ceva ca francezii. :P
A plătit foarte scump, însă pentru ea, să mănânce o ceapă crudă atunci când voiau mușchii ei era FUNDAMENTAL. Pentru ea era cel mai scump lucru de care era extrem de mândră. Cea mai mare realizare.
Și dacă ei o privau de unul dintre puținele lucruri ce aveau importanță pentru ea... era drept?!
Nu a fost absurdă, nu l-a pus să aleagă, dar s-a retras. Evident că dacă el a lăsat-o să plece, inconștient a ales deja părinții. Niciodată nu a vrut să vadă adevărul.

A fost acuzată că nu l-a iubit cu adevărat de nu a înțeles că părinții voiau doar să-l ajute.
Ba că era geloasă și răutăcioasă.
A fost acuzată că dădea vina pe părinții lui pentru că era incapabilă să recunoască că era pretențioasă și cerea prea multe.
Că nu știa să prețuiască, că alții ar fi dat orice să aibă părinți care să facă tot...
Dar Gherghina, a vrut să fie liberă, în respect față de toți. Liberă să iubească, să gătească ce-i cere stomacul, să poate decide ce să facă cu viața ei și să fie fericită. Atât.

Morala este aceasta:
Părinți IUBIȚI-VĂ și ajutați-vă copiii. Este DATORIA voastră!
Dar nu vă agățați de ei. Dați-le voie să crească, să se maturizeze, dați-le dreptul de a alege pe cine să iubească. A fost datoria voastră să-l învățați să zboare, ați făcut o treabă foarte bună, dar acum știe...
Este timpul să încetați cu sacrificiile. Aveți o viață, vedeți-vă de ea! Nu impuneți ajutorul când nu este nevoie.
Consider că un părinte care nu se retrage când copilul este capabil să-și poarte de grijă, acela nu iubește copilul în sine, dar se iubește pe el.
Dacă REFUZĂ să-nțeleagă că NU mai are nevoie de el și că e timpul să înceapă să-și trăiască viața, lăsându-l liber, atunci nu știe ce e iubirea.
Evident că este greu „să-i dai drumul copilului”, dar dacă chiar îl iubești... îi dai voie să fie fericit alături de cine iubește. 

Precizare: Orice asemănare cu fapte sau persoane reali este pur întâmplătoare. Îmi imaginez că sunt milioane de istorii de genul. Rândurile astea au fost scrise cu permisiunea prietenei mele, Gherghina (repet, este un nume de împrumut), căreia îi mulțumesc și-i doresc să se vindece și să poată iubi din nou.

Îți doresc să găsești un om cu adevărat liber/independent. Atenție la părinții care au ca singur scop în viață ajutarea copilului cu orice preț. Dacă el este viața lor, nu vei avea niciodată pace.
Și aici nu mă înțelege greșit. Cum am spus mai sus, părinții au datoria să iubească și să ajute, DAR NU SĂ IMPUNĂ. Când copilul îți zice exasperat:
--- „Mamă, nu vreau nimic, te rog, înțelege, am tot ce-mi trebuie. Suntem bine, nu avem nevoie. O să te sun dacă-mi trebuie ceva... „ tu, ca părinte, care susții sus și tare că vrei doar binele copilului tău, ar trebui să te retragi. Să nu te simți ofensat/rănit de moarte că preferă să mănânce ceea ce îi prepară partenera. Dar, dimpotrivă, să fii fericit. Nu te simți dat deoparte... nu e vorba despre asta. Iubirea pentru un părinte este diferită de aceea pentru un partener.
Linia este destul de groasă, numai că nu se vede.

Îmi cer scuze dacă am rănit sentimentele părinților, nu asta era intenția mea. Am vrut doar să punctez că iubirea excesivă SUFOCĂ/face rău, bagă bețe-n roate. 
Nu impuneți! 

Reacţii:

24 comments:

  1. Asteptam deznodamantul, am sperat sa se termine cu bine. Uite ca si prea multa iubire strica.
    Mai, dar esti sigura ca nu erau si alte probleme in afara de asta? El o iubea pe ea, sau era doar o noua figura materna in viata lui, semana cu mama lui?
    Cum sa nu pricepi ca-i faci rau?
    Nici eu nu sunt mama, nu cred ca pot sa-nteleg asta si poate nu am dreptul sa-mi exprim parerea. Oricum, s-a sfarsit, ea singura, el cu ai lui. Vesnica poveste. Am trecut prin asta, poate nu la acest nivel. La noi... el era si foarte capos. Se obisnuise ca mama sa faca tot, nici gunoiul nu il arunca la cos, il lasa peste tot. Apoi o suna pe mama iar ea lasa tot si venea urgent. Nu mai vreau sa imi amintesc. mamele astea care nu stiu sa faca nimic altceva decat sa sufoce copiii.
    A mea imi spunea de mica ca trebuie sa invat sa fiu responsabila, sa pot sa am grija de mine ca ea nu va trai o eternitate. Draga de ea. pe atunci parca imi era ciuda pe ea, dar m-a ajutat foarte mult cu acele invataminte.
    Multumesc. (Margo)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ciao, Margo.
      Și mie îmi plac poveștile cu sfârșit fericit, dar... viața reală e mai dură ca un film.
      Ai o mamă extrem de înțeleaptă. Măcar de ar fi toate așa. Degeaba ești deștept dacă REFUZI să vezi că faci rău. Ești convins că faci bine, și nu observi că faci mai mult rău.
      Îmi pare rău că ai trecut prin așa ceva.

      Delete
    2. Văd că mi-au scăpat unele dintre întrebările tale. Scuze. Am înțeles că erau și alte probleme, asemănătoare cu ale tale, dar evident că toate porneau de la faptul că mama a fost prea răbdătoare cu el și i-a permis orice. El nici nu a știut că nu toate fetele pot avea răbdarea unei mame. O trata exact cum îi trata pe ai lui. Dădea ordine (chiar dacă inconștient) și se aștepta ca ea să reacționeze ca părinții lui. Întotdeauna la dispoziția lui. Nu avea respect față de timpul, îndatoririle și dispoziția ei.
      Dacă o iubea?! Hmmm... el așa jura. Și eu m-am gândit că era ca o altă figură maternă pentru el. Dar sună incestuos. Brrrrrrrrrrrr.

      Delete
  2. Ps Nu sunt de acord cu tot ceea ce scrii, dar respect curajul cu care iti expui ideile. Parca ai trait 1000 de ani, asa multa experienta de viata pare ca ai. Cred ca tot ceea ce ai vazut sau trait te face sa fii rece si cinica. Scuze, impresia asta mi-o lasi mie. (Tot Margo)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Margo, dragă, apreciez sinceritatea. E greu să împărtășești aceleași puncte de vedere cu toți.
      Ce simpatică ești!!! Cam așa mă simt, de vreo 1200 de ani.
      Chiar par cinică? Da, poate că sunt într-o oarecare măsură. Dar, în fundul inimii, sunt un mic, firav și speriat iepuraș. Pe dinafară sunt mai grasă. :P

      Delete
  3. oare de ce nu se pot bucura parintii cand copiii gasesc pe cineva care sa aiba grija de ei. Nu multe fete iubesc sa gateasca, el a avut noroc. Dar nu a stiut sa pretuiasca, sa tina strans. daca as fi avut eu norocul lui. la mine a fost exact contrariul, eu independent iar ea mamoasa. Mi-am dat seama mult prea tarziu ca nu eram niciodata singuri. nici-o o decizie nu lua fara sa se consulte cu mama.
    Ia spune, e inca singura, de unde e? Mi-ar placea sa o cunosc.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ehehe... bună întrebare. Și eu consider că a avut noroc. Am auzit multe istorii în care fata nici nu știa ce-i aia tigaie. Nu voia în ruptul capului să gătească. Dar, fiecare cu înclinațiile lui. Da, este foarte curios că mama lui nu a prețuit. Nu orice mamă își dorește ca copilul să găsească pe cineva care să aibă grijă de el?
      Îmi pare rău că ai avut parte de o istorie similară.

      Delete
    2. Ah... uitam. Gheghina e singură, dar a suferit o traumă și nu mai vrea pe nimeni acum. Cel puțin așa mi-a zis acum câteva zile. Am s-o întreb totuși... „cui pe cui se scoate”, nu?! Scrie-mi în privat. Merci.

      Delete
  4. intotdeauna e altcineva de vina. dar poate era Gherghina (ce nume ai ales) aia care voia sa dea ordine.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Întotdeauna există 2, sau mai multe versiuni, la aceeași istorie. Sunt puncte de vedere subiective, e adevărat, dar pentru cine a învățat să vadă lucrurile dinafară există doar realitatea.

      Delete
    2. Relativ la nume... hmm, am vrut să fie cât mai departe de adevăr. Este oarecum simpatic, cel puțin pentru noi.
      Gherghina a vrut ceea ce i s-a promis: independență/libertate. Recomand sinceritate absolută când se începe o relație. Când o persoană trăiește practic la părinți, la casa lui merge numai să doarmă, nu înseamnă că locuiește singur, ci DOARME singur. Oricine este capabil să facă diferența. Nu și bărbatul în chestiune.

      Delete
  5. O alta femeie ar fi pretuit si ar fi fost recunoscatoare, e drept. dar totusi, fata avea si ea o placere si pe aia i-au luat-o. Saraca. Cred ca parintii lui ar fi fost mai fericiti ca el sa fi iubit una care sa stea in pat, la telenovele, cu unghii lungi de 1 metru, sa nu faca nimic. Da, sunt sigura. In asa fel fiul ar fi continuat sa aiba nevoie de ajutorul lor. Si uite o alta iubire distrusa din cauza ca parintii nu stiu sa-si vada de ale lor. Mi-e mila de ei toti, dar Gherghina a avut mare ghinion. Eu ii sunt alaturi pentru ca stiu prin ce trece. Aura.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ciao Aura. M-am gândit și eu la asta. Refuz să cred că un părinte ar fi fericit să-și vadă copilul neajutorat doar ca să se simtă el de neînlocuit. Mulțumesc pt suport (în numele Gherghinei. Citește și ea, dar preferă să nu comenteze.)

      Delete
  6. Parca vorbesti din experienta, sau esti foarte atenta. Oricum, deseori parintii nu fac diferenta intre a iubi copilul si a-l ajuta. Ghergina avea grija de el, de ce nu au fost multumiti? Ce chestie. Parintii mei mi-au zis ca trebuie sa ma descurc singur si sa ma dedic trup si suflet nevestei mele. Pe ei sa-i uit, daca trebuie. Si nu mi-au zis-o cu rautate. Si apoi am inteles. Eu nu am probleme cu nevasta, nici cu parintii. Daca am nevoie ei ma ajuta, si invers. Dar nu se baga aiurea. Iubirea este asa greu de gasit. Habar n-au ce inseamna asta. De ce nu isi vad de viata lor. De aia au facut copii, ca nu stiu cum sa traiasca fara sa se agate de el? N-au servici, niciun fel de interes? Foarte trist. Iar daca sunt destul de tineri el nu v-a fi liber si independent niciodata. Bine a facut ca l-a lasat. Nu merita o fata ca ea. O pitipoanca il va face fericit, si pe ai lui la fel. Curaj, Gherghina, noi iti suntem alaturi. Vei gasi un baiat pe masura.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ce spirit de observație!!! Am avut o experiență similară în trecut. Eram pe punctul de a mă căsători, dar a trebuit să plec pt că nu se putea avea o viață din cauza mamei lui (care nutrea pt el o iubire morboasă. Nu avea nimic altceva în viață decât să-i poarte de grijă. Un adevărat infern). Au trecut 13 ani de atunci, dar nu pot uita cât de mult am suferit. De atunci, ori de câte ori aud o întâmplare de acest gen, retrăiesc istoria aceea terifiantă. Am jurat că nu voi mai iubi un bărbat dependent de ai săi, poate de aia am decis să rămân celibatară.
      Au servici, sunt oameni „cu carte”. De interese nu știu, bănuiesc că el e singurul lor interes, din nefericire. Ah... Încă îl mai iubește... știi cum e când trăiești o istorie de iubire imposibilă. Și cât de trist poate fi, că amândoi sunt liberi... dar numai pe hârtie. Nu așa ar trebui să meargă lucrurile între doi care se iubesc.

      Delete
  7. Nimic nu va convine! Totdeauna este soacra de vina. Si a mea face la fel, nici nu-mi face de mancare, dar nici nu ma lasa sa merg la mama.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Asta ai înțeles tu? Fie. Dar poate ar trebui să citești mai cu atenție. Gherghina iubea să gătească și o făcea destul de bine. Niciodată nu i-a interzis să-i viziteze pe ai lui, dimpotrivă. Doar să nu aducă de mâncare fără să fi cerut. Atât.

      Delete
  8. Nu stiu daca parintii sunt cei vinovati, mai degraba baiatul are o mare problema. Nu e labil psihic? Asa pare. Cum sa nu vorbesti cu parintii tai sa le explici care e situatia? Poate ei il ajuta pentru ca nu este capabil sa isi poarte de grija. Daca il ajuta pentru ca nu au nimic altceva de facut, atunci va ramane toata viata copilul lor de 5 ani, niciodata un barbat. Oricum ar fi, nu e pregatit pentru o relatie. Nu merita o femeie ci o copila. E un bine ca s-au despartit. Ea merita un barbat care sa stie care este diferenta dintre a fi mamos si a-si iubi parintii. Nu stiu ce varsta are Gherghina, dar sa isi caute unul mai mare ca ea cu mai multi ani. Chiar daca nici asa nu e sigur ca e barbat. Unii oameni sunt maturi la 20 de ani, altii nici la 50. Si parintii „ajuta” foarte mult la ramanerea lor niste neispraviti.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Hahahah... Nu cred să fie labil psihic, dar recunosc că m-am gândit și la varianta asta. Și eu știu că ajuți pe cineva fără să-ți ceară, numai când destinatarul chiar nu este capabil să-și poarte de grijă. Sunt multe incoerențe în comportamentul lui.
      Și eu cred că e un bine că s-au despărțit.
      Gherghina, săraca, nu mai vrea să audă de iubire! Suferă enorm. Dar îi va trece. Totul trece! (în afară de bolile incurabile, evident; dar chiar și alea... )

      Delete
  9. Fostul meu sot era exact la fel. Nimic nu facea daca nu se consulta cu ai lui. Nu am suportat nici catev aluni. L-am lasat lor. Dupa 20 de ani este inca singur, il vad pe strada, e o fantoma. Parintii i-au murit. Mi-e mila de el. dar mai mila mi-a fost de mine si viitorul meu. Mi-am refacut viata cu un om in adevaratul sens al cuvantului. Nicio o femeie nu poate iubi si trai cu un mamos. Parintii care permit astfel de comportamente o fac impotriva copilului. Are peste 30 de ani, este adult. A avut norocul sa pacaleasca una sa stea cu el. Da-i pace, Vezi-ti de viata ta. Dar nu inteleg... sunt convinsi ca fac bine. Va avea acelasi destin ca a-l fostului meu sot. Sau va sari din pat in pat, dar la fina va fi singur si tot copil. Nu te mai gandi la el Ghergina, NU MERITA! E plina lumea de barbati. Lasa copilul acela parintilor... ei niciodata nu-i vor da pace.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Uite încă o mărturie cum că istorii de genul sunt foarte multe. Din nefericire. Îmi pare rău că ai avut o astfel de experiență. Nimeni nu merită așa ceva... dar poate dacă nu ai fi avut-o, nici nu l-ai fi întâlnit pe actualul soț.
      Da, a priceput Gherghina că este imposibilă o relație sănătoasă cu un tip așa.
      Suferă mai puțin acum. Luptă pentru fericirea ei. În curând va fi iar pe „piață”. :)

      Delete
  10. Ma scot din sarite femeile care dau vina pe barbati sau parinti. voi nu ave-ti nici-o vina? fata asta este o plangacioasa. de unde nu stii ca nu este el care cere de la parinti sa il stearga la fund pana la 80 de ani. da si cand v-a ramane singur. pazea mamosule!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Deci ești bărbat... Bineînțeles că și femeile au vină. Depinde de cazuri. Poate nu ai citit bine istoria, se vorbește de impunerea ajutorul cu orice preț, chiar și când nu este nevoie.
      Da... poate că ai dreptate, poate e el acela care pretinde ajutorul. Hmmmm.
      Va mai trece muuult timp până ca el să fie singur. E în siguranță acum.

      Delete
  11. eu te ador pentru ceea ce esti si consider ca am foarte multe lucruri de invatat! de la o persoana cu foarte multa experienta de viata!:*

    ReplyDelete

Articolele sunt gânduri/reflecţii personale, NU lecţii de istorie/viaţă. Tratează-le ca atare. Expresiile ofensive, arogante, triviale NU vor mai apărea pe paginile mele. Te respect = MĂ respecţi!
PS 1 Ca să nu comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu public/răspund (câteva zile) este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.