Monday, 20 January 2014

Dragoste și ură

Iubesc internetul/calculatoarele. Consider că sunt cele mai mari invenții din toate vremurile.
Pe internet găsești orice fel de informație ai nevoie stând comod pe un fotoliu sau pat, la căldurică.
Pe vremea comuniștilor nici nu știam ce e ăla calculator. Când am terminat 8 clase, la școala din sătucul meu, nu exista un laborator informatic.
Când am „mers mai departe” iarăși nu am avut norocul să dau peste un calculator.
--- Îmi lipsea?!
--- Nici pe departe! Habar nu aveam că exista așa ceva!
Apoi am plecat în străinătate și acolo mi-au arătat „minunea”.
Am rămas fermecată și am vrut neapărat să învăț cum se „manevrează”.
Aveam aproape 25 de ani. O vârstă „memorabilă” aș spune. Mulți își vor da ghionturi și vor râde disprețuitor... în față sau pe ascuns. Dar eu m-am născut cu mult înainte de 1989 și pe atunci, tehnologia nu invadase încă țara.
Cât de greu mi-a fost să învăț să folosesc mousse-ul. Îl țineam cu două mâini și aveam impresia că făcea numai ce voia el, mergea în toate direcțiile, puncta orice, numai ceea ce voiam eu NU.
Doamne, cât de ignorantă m-am simțit. Câtă frustrare m-a încolțit... dar nu m-am lăsat și-n câteva ore am învățat și cum să scriu... cu două degete... arătătoarele. :)))))))
S-au mirat de capacitatea mea de pricepere... au zis că am un talent natural.
Dar eu cred că sunt înclinată la muncile care se fac cu mâinile și orice vreau să învăț, învăț. Asta am priceput de mică: învață tot ce se poate, nu se știe când îți va folosi.
Și de atunci voința mea de cunoaștere a tot crescut în intensitate. Și-am început să-nvăț să scriu cu toate degetele de la ambele mâini... Sunt pe o cale bună, dar mai am mult până să scriu cu viteza luminii!

La steaua care a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne ajungă... ” (Eminescu)

Sper să nu dureze mii de ani până ajung și eu să scriu ca un adevărat profesionist. :D

Am învățat să lucrez, să găsesc informații... dar mai ales, am învățat cum să mă țin în contact cu familia aflată la mii de km depărtare. Când dorul mă apasă, intru pe net și îmi văd frații, surorile, părinții. 
Iată de ce iubesc tehnologia și mă consider extrem de norocoasă că m-am născut în această eră.
Însă detest să fiu dependentă de orice, de aceea încerc din răsputeri să mă întorc la origini... când nu existau telefoane, mașini de spălat, roboți de bucătărie, biciclete electrice... .

  • Dar cum să afli ce fac părinții când ești departe?
  • Cum poți să speli o lenjerie imensă la mână când ai mașina de spălat care o face imaculată?
  • Cum poți să pierzi 2 ore să faci o prăjitură fără ajutorul tehnologiei, când cu un robot ai pierde doar 30 de minute?
Timpul este prețios și vremurile s-au schimbat. Oamenii și natura merg înainte iar tehnologia ne simplifică viețile. Dacă știm cum să o folosim.
Dacă suntem capabili să spunem STOP... 
Rupeți-vă din fața monitoarelor și mergeți să petreceți mai mult timp cu familia! 

Da, între mine și tehnologia există multe sentimente contrastante: ură și dragoste, război și pace, dependență și independență, rai și iad... Nici cu ea, nici fără ea... dar mai bine cu ea!

Dar cum am zis mai sus, faptul că pot să-mi văd familia la orice oră, din orice loc, nu are preț!!!

Reacţii:

6 comments:

  1. Tehnologia face si bine si rau.

    ReplyDelete
  2. Foarte utila toata tehnologia in zilele noastre. Pacat ca unii o folosesc doar pentru distractie si divertisment . Si facebook-ul a dat lucrurile peste cap de tot :) . Toate-s bune, dar cu moderatie. Felicitari, Criss!...aduci foarte bine in lumina lucruri importante. Like! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Corect și foarte trist. Personal, iubesc Facebook-ul. Am cunoscut persoane foarte frumoase (și nu mă refer fizic) și mă țin în contact cu prietenii pe care nu am ocazia să-i întâlnesc des.
      Mulțumesc. Ești foarte generos. :)

      Delete
  3. utila tare tehnologia din ziua de azi...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Fără nu aș fi putut să scriu pe un blog. :)

      Delete

Articolele sunt gânduri/reflecţii personale, NU lecţii de istorie/viaţă. Tratează-le ca atare. Expresiile ofensive, arogante, triviale NU vor mai apărea pe paginile mele. Te respect = MĂ respecţi!
PS 1 Ca să nu comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu public/răspund (câteva zile) este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.