Wednesday, 2 January 2013

Piţi

De mult voiam să scriu despre piţipoance. De ce?! Păi...pentru că (se pare) este unul dintre cele mai căutate cuvinte pe net. Sincer, nu cred, dar vreau să fiu şi eu în rând cu lumea. Doar nu-s mai bleagă. :)

Anul trecut... ahă, hă, hă mi-am cumpărat o pereche de pantofi super sexy cu gândul să-i port de Crăciun.... adică, na... să-i fac o surpriză moşului... . 
Chestia e că nu mi-a mers. Moşul, banditul, la mine nu a vrut să vină anul ăsta. Cică auzise că voiam să atentez la viaţa lui şi nu a vrut să rişte. Bine... tu crezi că scapi moşule?! Neah... nu ştii cu cine ţi-ai pus în cârd. Lasă, lasă că te prind eu în mână.

Totuşi, pantofii trebuia să-i încalţ în 2012! Pe 31, dimineaţa, am făcut ordine la părinţi, am pregătit paharele, prăjiturile, etc. etc. etc. după care m-am ocupat de mine: am făcut un duş de vreo 45 de minute că mama a crezut că am murit de nu mai ies; apoi mi-am pus părul pe moaţe, m-am dat cu ojă roşie ca focul, m-am machiat frumos, m-am dat cu rujul meu preferat (ăla mă... care arată ca plastilina), mi-am luat lenjerie intimă roşie (nu prea a avut sens că nu a văzut-o nimeni, dar tradiţia zice că aşa se poartă...?! :)) şi am scos pantofii din cutie. Când i-a văzut mama a făcut cruce şi, după ce m-a scuipat pe mine, a stuchit în sân de 3 ori de spaimă.
Mama:
---„Doar nu vrei să încalţi aşa ceva?”
Eu: 
---„Ehi, cum mamă; i-am luat să-i pun în brad, ce crezi?!”
Mama a făcut ochii mari, cât cepele, foarte incredulă:
---„Parcă-s catalige. N-ai să poţi merge mamă cu ei, ascultă-mă”.
Tata s-a uitat şi el şi i-am citit disperarea în ochi, dar nu a zis nimic, de teamă să nu „sar în sus”.
El care nu-mi dădea voie nici să merg la discotecă la 18 ani... Îmi amintesc odată, tot de Revelion, aveam vreo 17 ani, m-am dat cu ruj şi vine el şi mă-ntreabă:
---„Ai vopsit ouăle?!” 
Mă uit la el şi răspund
---„Tată, nu e Paştele, cum să vopsesc ouă?” Abia după vreo 10 ani mi-am dat seama ce a vrut să spună. Pentru el roşul de pe buzele mele reprezenta culoarea în care se vopsesc ouăle la Paşte.
Acum nu-mi mai zice nimic deşi ar vrea... şi-ncă cum.

Bine. Mă-mbrac să ies, să aduc apă şi mama îmi zice-n batjocură:
---„Nu-ţi iei pantofii?” Eu mă fac că nu aud şi ies pe hol. Îi aud discutând:
---„Vai de mine, Marie (zice tata mamei), o să-şi rupă picioarele dacă-i încalţă!” 
Mama răspunde:
---„Ce să-i faci, aşa-i tineretul din ziua de azi. Îs toţi nebuni”. 
Eu răcnesc de pe hol:
---„Am 37 de ani, posibil ca şi la vârsta asta să-mi interziceți să fac ce vreau? Doar ştiţi că nu vă ascultam nici când aveam 16 ani!” 
Iar ei au tăcut chitic, de frică să nu iasă scandal.
Pe urmă şi-au pus inima în pace. „Treaba ei, e mare de-acum”.
Aşa că eu am luat frumos pantofii în seara de Anul Nou. Am făcut şi câteva dansuri populare cu ei. Mamei nu-i venea să creadă că pot sta în picioare drepţi, darmite să mai şi dansez cu ei. Îi ziceam în glumă:
---„Ştiu că-ţi plac mamă şi că vrei să mi-i furi să-i porţi tu” Iar ea zicea:
---„Da, îi iau, îi duc în grădină şi le dau foc!”

Pe 1 ianuarie 2013 i-am cerut dragei mele cumnate să-mi facă nişte poze. Şi atunci îmi zice:
--- „Hai să facem poze de pitzi”, şi-mi dădea indicaţii cum să stau, unde să mă uit şi ce gesturi să fac. Eu am prins repede şpirul. Mai ales că văzusem nişte poze pe Facebook cu asemenea domnişoare în ipostaze extrem de.. interesante (să zicem). Una, în particular, mi-a rămas întipărită-n minte: o fată undeva sus pe o sobă imensă de culoare verde.
--- „Opa, ia să mă sui şi eu pe sobă...” Din nefericire, soba părinţilor are alt stil şi n-am putut să mă urc şi să mă-ntind pe ea. O să-mi fac eu o sobă din aia, (special pentru poze la înălţime) când o să am casa mea. Nu glumesc. Tre' să fie tare fain să dormi acolo la căldurică.

Cumnata mea îmi făcea poze şi râdea de „se tăvălea pe jos” de gesturile mele.
 Eu îi strigam:
---„Auzi muiere, nu mai râde atâta că mi-a-ngheţat şi sângele în vene!”
Dacă te uiţi cu atenţie se vede că eram albastră. :). Erau -13 grade iar eu cu pantofi roşii în zăpadă. 


Plus că străzile erau pline de polei... sticlă era. Lunecai doar cât te uitai! Mă mir că nu m-am transformat în stană de gheaţă. Brrrrrrr. Pitzi, piţi eşti dusă rău.
În casă, cumnata-mea tot încerca să mai ascundă din carpete şi ţoalele colorate dar eu sunt mândră de ele şi m-am aşezat exact unde era mai colorat. Ea tot zicea
---„Tu chiar le pui pe net, nu ţi-e ruşine?!”
---„Nu, DELOC! e munca mamei, sunt orgolioasă.”

Oricum, mama mi-a luat toate păcatele. Stătea în pat şi se uita când la mine când la cumnata-mea (care se prăpădea de râs), făcea cruce zicând încontinuu:
---„Doamne fereşte, Doamne fereşte: am 2 nebune la casă”.
---„Ai ieşit aşa pe stradă? Cred că s-au îngrozit vecinii şi cine v-a mai văzut.”
Ştii ce-mi pasă mie de ei?! Cui nu-i place - să NU se uite. Punct! :)

Îmi pare rău că nu am avut un ruj roz. Ar fi fost perfect.

Prima dată când am văzut pantofi dintr-ăştia am gândit instant: „sunt numai pentru lap dance, nu-s de purtat pe stradă”. Nu?!

În cazul în care ţi-a plăcut/eşti de acord cu ceea ce ai citit (sau ți-a stârnit un zâmbet), un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc.

Reacţii:

10 comments:

  1. Sunt pentru lap dance, e drept. Dar DUMNEZEULE, cat de fain arata la tine-n picioare. :D

    ReplyDelete
  2. Happy new year ! Vad ca te-ai descurcat cat de cat cu pantofiorii tai cei rosii care de altfel ti se potrivesc de minune :) .
    Dupa parerea mea , sunt mai multe tipuri de poze "pitzi"(general vorbind) unele gretoase iar unele gen "uite cine-s eu"(pe care le mai abordez si eu din cand in cand :)) )
    Pozele tale sunt frumoase ! demne de o adevarata pitzy wannabe ! Ai avut grija cum sa incepi noul an :)

    ReplyDelete
  3. Oh... nu mă aşteptam la complimente. Mulţumesc, mă faceţi să roşesc... ca pantofiorii mei.
    Happy New Year!

    ReplyDelete
  4. As vrea sa fie plin numai de pitzi ca tine.

    ReplyDelete
  5. Ehi... dar ce-mi alimentaţi vanitatea... Mulţumesc. O să-mi iau nasul la purtare. Mă, ce expresie o mai fi şi asta?!

    ReplyDelete
  6. oo... si cate pitipoance are tara noastra... numai la televizor cate apar ca sa fie mari vedetisme...

    ReplyDelete
    Replies
    1. Băi... tu mă omori cu sinceritatea asta a ta. :)

      Delete
  7. codreanu petronela12 February 2014 at 15:10

    intr-adevar is superbi pantofii,in schimb pozitiile,parca ai vrea sa te sinucizi

    ReplyDelete
    Replies
    1. Interesantă remarcă. Cum adică... dar amu că ai zis parcă parcă... Dar nu te pricepi deloc la poze cu piți. Așa tre să stea lumea, bre, ca să șocheze... adică să SE șocheze. :D

      Delete

Articolele sunt gânduri/reflecţii personale, NU lecţii de istorie/viaţă. Tratează-le ca atare. Expresiile ofensive, arogante, triviale NU vor mai apărea pe paginile mele. Te respect = MĂ respecţi!
PS 1 Ca să nu comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu public/răspund (câteva zile) este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.