Monday, 11 February 2013

Măşti


... de ipocrizie

Imagine preluată de pe Iconarchive.com

În fiecare zi îmi este dat să văd fotografii de animale abătute, persoane nenorocite, case arse, copii abandonaţi.
Şi de fiecare dată mi se umplu ochii de lacrimi. Mi se sfâşie inima. Simt o durere profundă, fizică, reală! De multe ori m-am gândit să scriu persoanelor care postează aşa ceva, să o facă mai rar. Să-mi dea şi mie modul de a respira în pace.
Pentru că, de obicei, cine postează fotografii de genul, o face cu scopul de a câştiga like-uri, vizite şi, de consecinţă, bani. Este o afacere extrem de profitabilă. Verifică dacă nu crezi.
Se ştie, de când lumea, că durerea atrage iar oamenii (de bună credinţă) cad în aceste capcane atât de mieros făcute. Mulţi nu simt nici cea mai mică emoţie cânt postează aşa ceva. O fac din instinct, mecanic. Cu cât poza reprezintă o nenorocire mai mare cu atât va „circula” mai mult. Oportunism meschin!
Iar expresii de tipul:” dă mai departe pentru că orice click ajută aceste fiinţe” sunt exploatate la maxim fără nicio neruşinare. Unii oameni chiar cred, pentru că sunt sensibili la durere. Dar să-mi zică şi mie cineva, să-mi aducă probe, că acele fiinţe nenorocite au primit UN singur Ron de undeva.
Eu îţi împart poza (cu ochii în lacrimi şi inima frântă); o trimit mai departe dar CINE câştigă aici?! Toţi avem nevoie de bani, toţi trebuie să ne câştigăm existenţa! Cine „mă urmăreşte” ştie că asta mi-aş dori şi eu. Pentru asta muncesc şi eu. Dar să exploatezi nenorocirea altora??!! Este de o cruzime fără limite! Eu cerşesc like-uri, că mă pot ajuta să cresc, să-mi expandez cercul de prieteni dar o fac pentru munca mea! Şi puţini se îndură să apese măcar o dată butonul „îmi place”. În schimb, aceste fotografii cu tragedii inumane culeg milioane de like-uri.
Mulţi mă vor acuza că sunt invidioasă sau/şi nedreaptă dar cine mă cunoaşte (cu adevărat), ştie că aceste sentimente sunt departe de mine.
Mi-e frică să mai intru pe Facebook! Am palpitaţii ori de câte ori îmi accesez profilul şi-mi vine să-mi iau câmpii. Să mă închid definitiv şi total în singurătate. Fără aparat, Tv, pc, telefon.
Ieri i-am mărturisit surorii mele, că (dacă aş putea) m-aş duce să trăiesc în pădure, cu animalele! Pentru că superficialitatea, înşelăciunea şi cruzimea UNORA au scăpat de sub control.
Acum 3 săptămâni a murit câinele părinţilor. Nu am zis la nimeni. Mi s-a rupt inima şi am plâns cu disperare. Îmi era foarte drag şi am făcut tot posibilul să aibă un trai decent... Era bătrân, ştiam că va muri într-o zi dar tot am suferit. Încercam să uit, mi-am impus să mă resemnez, pentru că este cursul vieţii; dar ori de câte ori intram (şi intru) de Facebook, zeci de fotografii cu animale abandonate, bătute, torturate, triste îmi apăreau pe wall. Mi se rupe inima PUR ŞI SIMPLU. Îmi vine să urlu: „cum poţi să fii atât de crud şi meschin?! Eu sufăr cu adevărat iar pe tine te interesează doar like-urile. Fiinţă fără suflet!
Toate ca toate dar când mai şi citesc: „în cutare loc acest om sau acest animal este singur pe stradă. Nu are un adăpost, fă-ţi milă şi primeşte-l la tine în casă etc.” Atunci chiar îmi vine să sun la poliţie să-i aresteze pe aceşti falşi, ipocriţi şi insensibili oameni!!! Păcat că ipocrizia nu se pedepseşte prin lege! Dar, odată, va trebui să dăm, ORICUM, socoteală!
De ce nu-i dai TU adăpost dacă, CHIAR, îţi pasă?! De ce nu-l adopţi tu?! DE CE?!! Mulţi vor veni cu scuze penibile iar mulţi îmi vor sări la gât... să mă jupoaie de vie.
„Nu locuieşti în acel oraş?!” Ce crezi, că la tine în oraş, nu se găsesc oameni fără acoperiş, animale torturate, copii abandonaţi?”
Se găsesc, DIN NEFERICIRE! Şi marea majoritate nu vine fotografiată şi trimisă de pe un „wall” pe altul fără pic de respect şi compasiune!
Nu zic că nu există persoane care sunt, cu adevărat, ajutate când se împrăştie aceste fotografii dar, dacă vei verifica, vei descoperi că sunt foarte, FOARTE puţine! Restul este doar CIRC unde meşterii de păpuşi câştigă exploatând durerea altora. RUŞINE să vă fie! Monştrilor.
Iar tu, care dai „like and share” acestor imagini, verifică sursa. Nu hrăni pe cine nu are idee ce înseamnă DUREREA!


Reacţii:

5 comments:

  1. Super articolul (h) ai dreptate...dar aceasta e lumea in care traim de ce sa ma impielic in mastile oamenilor de nimic cand pot sa imi vad fericita de viata mea?

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mulţumesc. (f). Bravo, îmi place cum gândeşti! :))

      Delete
  2. STA IN NATURA NOASTRA CAND NE DOARE SA NE MANIFESTAM DUREREA DAR DE LA VORBE LA FAPTE, E DISTANTA MARE SI AICI E MAREA DIFERENTA CINE ISI VARSA OFUL, SE ELIBEREAZA SI CINE CHIAR TRECE LA FAPTE.
    TARIA UNUI OM STA IN FAPTE, CINE ATACA E SLAB, LAS.

    ReplyDelete
  3. IN GENERAL CEL RAU, SLAB O FACE POATE FI CEL CARE INITIAZA PT CA ALTCEVA NU STIE SI NU A EXPERIMENTAT DECAT LEGEA TALIONULUI.
    E CEVA STIUT DE CAND LUMEA, CINE VREA DREPTATE CU ADEVARAT LASA IN VREREA LUI DUMNEZEU DREPTATEA PT CA SE FACE CANDVA SI CUMVA NEGRESIT, NU E LASITATE, DIN PACATE TOTI OAMENII FAC RAU CA SA LE FIE BINE, SA SE SIMTA BINE, CA SA FIE IN SIGURANTA, IN SPECIAL CEI CARE STIU CA FAC RAU ISI IAU TOATE MASURILE CA SA SCAPE.
    NU SCHIMBAM LUMEA.

    ReplyDelete

Articolele sunt gânduri/reflecţii personale, NU lecţii de istorie/viaţă. Tratează-le ca atare. Expresiile ofensive, arogante, triviale NU vor mai apărea pe paginile mele. Te respect = MĂ respecţi!
PS 1 Ca să nu comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu public/răspund (câteva zile) este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.