Wednesday, 9 April 2014

Citeşte asta - concurs de creaţie literară

Întotdeauna mi-a plăcut să scriu, aşa cum mi-a plăcut şi să citesc.
Când eram foarte mică, mă uitam cu infinită uimire, admiraţie şi "gelozie" (în sensul bun al cuvântului) la o soră de-a mea (mai mare, eu fiind cea mai mică dintre fete) cum scria.
Cred că aveam vreo 4 anişori.
Nu pricepeam în ruptul capului cum putea să "ghicească" care este ordinea literelor, a cuvintelor, a frazelor. Stăteam şi o priveam (pe ascuns), în timp ce-şi făcea temele ...  Petro, despre tine vorbesc. 
Mi se părea ceva supranatural, un fel de vrăjitorie.
Şi totuşi am învăţat târziu să scriu, abia când am mers la clasa-ntâi.
De ce? Bună întrebare.
Dar am învăţat extrem de repede. Mi se părea natural. Şi ce mândră eram!
Scriam de plăcere, aiurea, scrisori la destinatari necunoscuţi, pe care le şi trimiteam.
Cine ştie unde au ajuns acele scrisori... dacă cineva le-a citit, ce a gândit, ce a făcut cu ele... .

Luna trecută umblam bezmetică pe net, căutând pagini unde să trimit câte ceva din ce am scris.
Pentru că, deşi nu am pretenţii de scriitoare, câteodată am nevoie ca cineva să ştie că exist şi că, uneori, chiar reuşesc să transmit ceea ce simt.
Da, am un blog (3 de fapt), şi am cititori fideli (dovadă vizitele zilnice, din ce în ce mai numeroase). Dar sunt silențioși, apreciază în tăcere. Ar trebui să fiu mulţumită, şi SUNT, însă nu este deajuns.

Şi aşa am dat de citesteasta.ro. Am trimis câteva "creaţii", fără să fi înţeles mai întâi sistemul.
Cred că m-am făcut de tot râsul, trimiţând rânduri care nu aveau nicio legătură cu concursul ce se desfăşoară-n fiecare lună. Un comportament condamnabil, dar nimeni nu mi-a atras atenţia.
Însă eu, care respect cu sfințenie reguli şi legi, m-am simţit vinovată... faptul era consumat.
Şi astăzi primesc prin poşta electronică email-ul cu numele câştigătorului lunii martie (2014). Nici n-am văzut numele, am dat click să citesc. Ştiam că trebuia să fie ceva frumos.
Când am început să citesc creaţia mea, am crezut că am greşit link-ul.
"Poate m-a dus direct la profilul meu."
Însă nu, era corect. Numele, titlul articolului ce am scris la îndemnul unui coleg de breaslă.
Şi mi-au dat lacrimile. Dar ce zic, am plâns... şi acum lacrimile-mi curg calde şi dese pe obrajii roşii de emoţie.

"Am câştigat?!! EU? Atât de mulţi oameni talentaţi şi-am câştigat eu? Cum?
Uite şi câteva greşeli de ortografie, şi semnele de punctuaţie lasă de dorit... . Nu sunt scriitoare, sunt un om care simte."

Şi-atunci mi-am zis: Nimic nu este mai uşor decât să scrii din memorie. 
Mulţumesc, citeşteasta.ro. Nu ştiu ce altceva să zic. Sunt fericită.

Reacţii:

10 comments:

  1. Felicitari! E premiul tău și să te bucuri din plin. Nu te aștepta să primești comentarii prea multe pe ”citesteasta”, dar primești o temă și poate acest lucru să constituie un îmbold. Nu-mi place să scriu ca anonim dar n-am cont google așa că mă prezint- Mihaela Suciu. Să ne citim cu plăcere!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Mulţumesc din inimă! Înseamnă enorm pentru mine. Sincer, nici nu mi-a trecut prin cap că o să câştig vreodată. Aşa că surpriza a fost de proporții.
      Da, sigur, un imbold. Bine zis.
      Îmi face multă plăcere să te cunosc, Mihaela Suciu. De ce numele mi-e familiar?
      Mulţumesc!

      Delete
  2. mi-ai adus aminte si mie... in vara mi-a aratat si mie o matusa de a mea scrisorilie ei trimise de catre ea si unchiul meu acum 30 si ceva de ani ea de loc era din Rotunda pe vremea aia unchiu meu fiind din Gheraesti oricum frumoase clipe treaba cu scrisorile

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ehehe... scrisorile de dragoste sunt o comoară. Păcat că eu nu le-am păstrat.

      Delete
  3. Dar de ce sa crezi ca nu ai putea castiga?Eu am inceput sa iti citesc blogurile nu de mult timp si ma incanta cum scrii , despre ce scrii!Felicitari ! :)

    ReplyDelete
    Replies
    1. Ce frumos din partea ta! Mulţumesc tare mult. Gândesc acelaşi lucru despre ce scrii tu. :) Să zicem că sufăr de "low self-esteem" şi la concursuri participă foarte multă lume muuult mai talentată ca mine. Nu m-aş fi aşteptat niciodată să câştig. Ce sentiment incredibil! Aici nu se participă pentru bani/câştiguri, dar pentru recunoaștere. Şi, să nu crezi, concurenţa e oricum mare. Cred că ar trebui să te înscrii şi tu. Scrii foarte frumos.

      Delete
  4. felicitari,ai vazut ca eforturile tale au inceput sa dea roade,....continua a scarabuchiare,,,,si la cat mai multe vincite

    ReplyDelete
    Replies
    1. Hahhaha. Merci. Să fie într-un ceas cu noroc. E frumos tare.

      Delete
  5. Glumesti cred! Cum sa fie o surpriza sa castigi? Meriti din plin. Cu adevarat emotionant creatia "Am vrut sa simt ca traiesc". Mi s-au umplut ochii de lacrimi. Bravo!

    ReplyDelete
    Replies
    1. Îţi mulţumesc. Înseamnă mult pentru mine.

      Delete

Articolele sunt gânduri/reflecţii personale, NU lecţii de istorie/viaţă. Tratează-le ca atare. Expresiile ofensive, arogante, triviale NU vor mai apărea pe paginile mele. Te respect = MĂ respecţi!
PS 1 Ca să nu comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu public/răspund (câteva zile) este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.