Thursday, 3 April 2014

Și femeile pot fi constructori!

Am tot scris şi tot am scris despre haine, încălțări, cosmetice, bijuterii şi varie nimicuri esențiale, fără de care noi, femeile, nu am putea trăi. 
Sunt sigură că acei care nu mă cunosc personal, cred că sunt o piţipoancă de prima clasă.
Hmm. Nu pot să-i condamn. Aş gândi acelaşi lucru şi eu... dacă nu aș trăi în pielea mea. :d

Sunt o persoană plină de contradicții. Am gusturi bizare, plăceri curioase, interese varie şi talente nedescoperite... încă (nici de mine). :D
Când m-am născut cred că tata s-a rugat să fiu băiat.
--- Cum aşa?!
Păi, avea deja 6 fete, crezi tu că-i mai trebuia încă una? Bine, avea şi 2 băieţi, dar unul în plus nu ar fi fost rău.
Dar mă refer mai mult la faptul că-mi place să fac şi treburi, aşa zise, „de bărbat” (printre altele).
De mică, stăteam după fusta mamei, învăţând (încurcând-o mai mult), să ţes, să gătesc, să fac cozonaci, să spăl, etc. Treburi tipice femeiești, evident.
Dar stăteam şi-n calea lui tata. Mă uitam cu uimire cum repara bicicleta, cum făcea garduri, zidea pereţi, etc.
Prin '84 s-a dărâmat şi construit o nouă biserică în satul meu. Toate familiile au fost rugate să dea o mână de ajutor. Din nefericire, mai toţi bărbaţii erau plecaţi pe la muncă, trebuiau să hrănească familiile.
Eu aveam cam vreo 9 anişori, dar nu m-am dat îndărăt. Mi-era frică că n-or să-mi dea voie să ajut, dar erau o grămadă de lucruri de făcut şi m-am strecurat printre cei mari, cărând cărămizi cu braţele până la epuizare. Multe zile, săptămâni chiar, după ce mă întorceam de la şcoală şi-mi făceam temele, fugeam pe furiş să dau o mână de ajutor.

Apoi am crescut şi l-am ajutat pe fratele meu la ridicatul casei. Apoi pe sora mea.
După care am trecut la locuința mea modestă.
Au venit vecinii să mă întrebe dacă aveam nevoie de un bărbat (o echipă) să-mi renoveze apartamentul.
--- Nu, mulțumesc, mă descurc.
--- Știi tu să tencuiești, să repari pereți, etc.? E treabă de bărbați.
--- Nu știu, dar învăț. Și cine a zis că este o treabă exclusivă a bărbaților? De unde și până unde? Femeile au luptat dintotdeauna pentru drepturi egale, și acum ce facem? Dăm înapoi?!
Și am făcut totul singură. Hai să nu exagerez cu lipsa de modestie: aproape totul. :D 
Cel mai greu mi-a fost când am cumpărat tot ce aveam nevoie. Am colindat diferite magazine pierzând ore și zile. Câți nervi când era trafic și nu găseam parcaj, când vânzătorii se uitau la mine ca la un extraterestru (aveam tocuri) și încercau să-mi vândă ciurucuri, crezând că-s neștiutoare. Câtă frustrare când nu încăpea totul în mașină, ori materialele era mai mari/lungi decât mașina mea (fosta... ehehe), și trebuia să aștept să mi le trimită acasă.

Iar primăvara asta sunt din nou constructor, ca în fiecare primăvară de 3 ani încoace. Tocmai ce m-am întors de la țară, (de la părinții mei) unde (împreună cu a mea dragă cumnată) am construit un acoperiș pentru lemne (în timp ce nepotul le crăpa. Pe lemne, evident!).
Mai avem de reparat și niște trotuare, că le-au stricat când au descărcat lemnele. Avem apoi de văruit la exterior+interior și alte lucruri care se fac în primăvară.

Și cine are curajul să zică că nu numai  bărbații se ocupă de construcții, ar trebui să vină să ne viziteze pe noi Adică pe cumnata mea și pe mine. Amândouă facem o echipă pe cinste.
Cei care trec pe strada unde „ne desfășurăm”, pot depune mărturie. Mereu se miră că „nu stăm, cum nu stă apa”. Păi, lucrurile nu se fac singure ca în basme.

Unele femei știu să poarte tocuri, să se rujeze, dar și să-și suflece mânecile, „să pună osul la muncă” (cum se zice).  

Reacţii:

6 comments:

  1. inginera te vezi peste ani si ani! :*:D

    ReplyDelete
    Replies
    1. Da, da... când voi avea vreo 80-90 de ani încolo. :D

      Delete
  2. la mine acasa nu fac nici eu treburi de astea ,vorba aia,doar sant femeie,dar nu face nici scumpul meu barbatel......cand am sa decid sa construiesc,ca trebuie sa construiesc,am sa apelez nici mai mult nici mai putin la acest magazin on-line,.....ARABESQUE.....si asa nu am masina,o sa-mi fie tare comod acest magazin....multumesc pentru informatie

    ReplyDelete
    Replies
    1. Aşa să faci. Au de toate. Dar, parcă te văd cu ciocanul în mână. Ce zici tu... eu cred că te descurci. La unele lucruri, ca şi mine şi toată lumea. Nu suntem noi tipul care aşteptăm un bărbat să le facă pe toate. :)

      Delete
  3. Bineinteles ca pot! Oricine poate face multe lucruri, daca vrea. Nu totul e posibil, dar asta da. Dar nu sunt multe femei care sunt dispuse sa-si strice unghiile.

    ReplyDelete
    Replies
    1. Aşa este. Nu putem face totul (cum susţin mulţi), dar unele lucruri, da. Numai să vrem, să ne forţăm. Eu nu port unghii lungi. Tocmai din acest motiv (+ altele). Însă mi-ar plăcea să am unghii lungi ţi roşii. Mereu mi-am dorit. :D

      Delete

Articolele sunt gânduri/reflecţii personale, NU lecţii de istorie/viaţă. Tratează-le ca atare. Expresiile ofensive, arogante, triviale NU vor mai apărea pe paginile mele. Te respect = MĂ respecţi!
PS 1 Ca să nu comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu public/răspund (câteva zile) este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.