Moartea Ceaușeștilor

Mda, uite că au făcut până la urmă și acest film. Și-au scris și cărți. Normal.
Nu știu cui îi este dor, cine poate fi interesat să-l vizioneze... .
Eu... împreună cu familia, am plâns destul atunci; aveam 14 ani. Ni s-a rupt inima!!!
Oricâtă milă mi-a fost de ei, adevărul este că nu-mi lipsesc acele vremuri.
Îmi pare rău să o spun..., dar dacă nu ai trăit pe vremea aceea, nici să n-o dorești din auzite.
Nu era deloc bine, precum zic unii. Era de muncă, cum am mai scris, nu mai aveam datorii (adică statul), dar eram sclavi pe pământurile noastre. 
Nu știam nimic despre nimeni; nu știam ce gust are Kinder, nu știam cum miros portocalele, habar nu aveam ce era un kiwi... când au văzut ai miei prima oară le-au numit: „cartofi cu păr”.
Nu... nu știu dacă ar fi trebuit omorâți sau nu..., dar nu era bine.

Și... aș vrea să-ntreb, cine, ATUNCI, nu ar fi tras în ei?!?!
Să jure cu mâna pe inimă că nu ar fi făcut-o?!
Eram sătui de lipsuri, de cartele, cozi, lipsă de democrație, „trăiască Ceaușescu, etc...”, televizoare alb negru și filme o dată pe săptămână.
Nu zic că acum e mai bine, e groaznic chiar, dar nici acele timpuri nu-mi lipsesc. Nu, NICIODATĂ!

Pentru mai multe poveștiri adevărate despre ei, vizitează meni-ul la secțiunea „Epoca de aur”.

Post a Comment

1 Comments

  1. cum se zice ... tot mai bine era pe vremea lu ceasca! parerea mea... chiar daca aveam 3 ani cand a murit de la parintii mei tot mai stiu cate ceva... fiecare avea un loc de munca... aveai o casa in ziua de azi... munca canci case tot canci

    ReplyDelete

Într-o lume plină de critici și negativitate, schimbăm perspectiva: să împărțim iubire. 🌟
PS 1 Dacă nu vrei să comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu răspund repede este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.

>