Saturday, 31 August 2013

Fițuici – Cap I


Știi ce sunt, nu?! Nu cred să existe cineva care nu știe. Câți dintre noi au recurs la ele, măcar o dată-n viață!? Mulți, bănuiesc.
Astăzi am auzit că unii elevi au fost dați afară de la bac pentru că le-au folosit. Și-am rămas mască. Cum să faci mă, așa ceva când știi că sunt camere de supraveghere care funcționează!? Pe ce planetă trăiești!? Chiar ești inconștient/complet iresponsabil?! Păi nu e vorba de viața ta?! Viitorul/destinul tău!?
E drept că de multe ori, faptul că ai studiat nu-ți aduce multe beneficii, dar, la naiba, dacă faci parte dintre norocoși?! Nu știu - zic, e treaba ta. Eu doar îmi exprim o părere. Nici măcar nu am dat bacul (cum am scris aici).

De copiat... am copiat  o dată.  Da, o singură dată-n 12 ani de școală (în Ro).  Am făcut-o toți pentru că proful ne-a dat voie, ba mai mult, el ne-a impus s-o facem... Nu ne predase lecția și-am copiat-o din carte. Pe bune.
Dar am avut altă dată ”o tentativă de copiat” memorabilă. Lipsisem de la școală pentru că eram bolnavă. Prin clasa a VI a, cred. A doua zi aveam test/teză la geografie și mie îmi era ciudă că nu luam niciodată 10, doar 9, așa că m-am gândit să fac fițuici și să copiez și eu ”ca oamenii”. Mi-a luat vreo 4 ore să le fac pe toate. Erau multe subiectele.  

Intră profesorul, noi avea deja pregătite foile (duble, adică rupte de la mijlocul caietului). Eu aranjasem cu grijă fițuicile și tremuram ca o frunză-n vânt. Eram roșie ca un rac fiert vreme de 24 de ore. Proful se uită la mine și întreabă:
--- „G. Nu ți-a trecut boala? Nu arăți foarte bine!” 
Eu răspund cu voce firavă:
--- „Nu mi-a trecut de tot, dar nu am putut să stau acasă când avem teză.”

Ne dă subiectele, eu realizez instant că am făcut o prostie îngrozitoare,  dar nu știu cum să repar. Scriu repede pe prima pagină și când să trec pe cealaltă parte, hop că nu pot, am fițuicile. Mă chinui să le scot, dar proful se uita direct în ochii mei. Nu m-a pierdut din vedere o clipă, deși se plimba printre toate băncile. Vine repede lângă mine.

--- „G., ce-ai acolo?! Arată-mi!” Eu, mai roșie ca o tomată stricată, cu inima-n gât iau fițuica și i-o întind. El ia foia-ntre mâini uimit, analizând-o atent. Mă examinează și pe mine total incredul.
--- „Ce-i asta!?” Eu nu răspund, aplec capul și mi se înroșește și albul ochilor.

Scoate stiloul roșu, pune un X pe ce scrisesem până atunci și pleacă zicându-mi să trec mai departe.
Continui să scriu frenetic, ținând stiloul cu ambele mâini, așa de tare tremuram. Termin în grabă, dar nu pot să predau teza... ghici de ce!? 
„Mai aveam o fițuică!!!! Fir-ar a dracului să fie. Pusesem una la mijloc, și una sub foaia dublă. Mi-a fost groază să-i zic că mai aveam una. Dacă se mai poate să fii mai bleg de așa!!!
Dar proful a văzut toată mișcarea de la bun început și nu și-a luat ochii de pe mine....

To be continued

PS. În cazul în care ţi-a plăcut ce ai citit (ți-a stârnit un zâmbet (poate/sper) un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc. 

Thursday, 29 August 2013

Declarație de iubire - Concurs

„Nu știam ce este iubirea până nu te-am întâlnit pe tine.
Când mă atingi  - o miriadă de senzații mă copleșesc.  Citesc în ochii tăi o iubire profundă  și  inima mi-o ia la galop. 
Te iubesc  așa cum florile iubesc soarele, cum păsările iubesc să zboare, cum peștii iubesc apa.
Ești aerul pe care il respir... ” etc.etc.etc

Bănuiesc că mai toate persoanele ar dori să audă astfel de declarații.
Dar eu vreau să fac o declarație cuiva, care sunt sigur că va aprecia enorm: Te iubesc ca sarea-n bucate!
Și... aberând mai scriu că TE IUBESC așa cum leii iubesc gazelele (săracele), cum lupii iubesc oile/caprele, cum roțile mașinilor iubesc cuiele.
Te iubesc ca ardeii iuți într-un tort de frișcă, ca cenușa-n mămăligă, ca cerneala pe-o cămașă albă. 
Când mă privești mă topesc ca untul la soare. De dorul tău mă usuc ca florile sub arșița verii... (ce n-aș da să pierd vreo câteva kilograme... :D)
Când sună telefonul mă trec fiorii de spaimă:
--- „Ce naiba a mai uitat acasă!? Vin părinții lui în vizită!? Iar îmi vorbește de sală, calorii și indice glicemic?! ... ”
Voiam să-ți mai spun și că Ador când mă strângi în brațe de-mi plesnesc coastele (care se transformă-n acordeon iar coloana vertebrală-n țambal).  
Ador și când îmi furi toată plapuma lăsându-mă cu fundul de izbeliște... 
Ador când mă asculți fără să mă auzi, când mă mângâi cu mâinile alea tip perie de paie și-mi faci un peeling complet (mai rău e când îmi iei toate rândurile de piele și ajungi la carne... brrr).
Ce concurs, unde-i link-ul? Nu e. A fost la mișto.
Dar crezi că aș câștiga dacă aș participa?

Mă opresc aici, nu vreau să exagerez. :D 

Wednesday, 28 August 2013

Prostiți poporul cu televizorul

Suntem în 2013 şi lumea încă mai crede (orbeşte)  în ceea ce vede/aude la televizor.
În mod normal televizorul (ca şi ziarele/revistele, etc.) ar avea scopul de a informa lumea, nu de a minţi/induce în eroare/păcăli.
--- Despre ce?!
--- Păi despre toate, câte sunt/au fost şi se întâmplă.

Pe vremea lui Ceaușescu ne prosteau cu cei doi de la putere. 
Orice sărut era cenzurat, filme vedeam în anumite zile, femeile goale erau subiect tabu... dar mai ales nu asistam la certuri în direct pe toate posturile, la orice oră din zi şi din noapte.
Mă', mă îngrozesc pur şi simplu! Însă azi vreau să vorbesc despre reţetele ce se promovează în Tv. Cine mă cunoaşte mai îndeaproape ştie că am un blog culinar unde public reţete personale, simple, rapide; pentru studenţi, începători (sau total ignoranţi în această artă), vegani/vegetarieni, celiaci, diabetici. Încerc să gătesc cu ingrediente naturale şi să nu dau informaţii care pot pune în pericol sănătatea cuiva.

Într-o zi ajung la părinţi şi o ascult pe mama vorbind despre reţete ce se văd în Tv, referindu-se în special la o dulceaţă. Cum pentru noi (cumnata mea cu mine :D) era zi „de dulceaţă”, o aud cum spune că nu are dulcifix, (sau cum naiba s-o fi numit) şi că trebuie să meargă să ia.
Mă uit la ea şi nu-mi vine să cred ce aud.
--- „Mamă, dar cine ţi-a zis că trebuie neapărat să pui aşa ceva? Ştii că nu este ceva natural? Nu ai făcut toată viaţa dulceaţă (conserve, bulion, murături, compoturi, etc.) fără astfel de aditivi? De când foloseşti aşa ceva?!”
Mama răspunde:
--- „Păi aşa au zis la televizor că trebuie. De ce nu e sănătos? Ştii tu mai bine decât ăia de la televizor? Păi eu nu cred că pot minţi aşa!”
Şi m-am supărat grozav pe televizor, dar mai ales pe acei care din dorința nebună de a face bani, sacrifică cu bună știință sănătatea telespectatorilor creduli şi ingenui.
De aia eu nu am cablu/antenă etc. (că Tv am). Nu am ce vedea în Tv.
Pentru informaţii folosesc netul. Nu am nevoie de mai mult. Dar mă rup cumva de lume... nu mai ştiu ce se întâmplă departe, sau chiar la noi. Nu că m-ar interesa foarte mult. Na, am şi eu defectele mele. :D

Multă sănătate îţi doresc.

Tuesday, 27 August 2013

Rechizite şcolare pt toti

Îmi amintesc când eram mică câtă bucurie simteam când trebuia „să-mi fac plinul de rechizite". În sat ajungeau la începutul lui septembrie. Era un singur magazin care le comercializa şi se vindeau cu porţia.
Se dădea sfoară-n sat şi toţi părintii lăsau orice alta îndeletnicire si se îngrămădeau la rândul interminabil. Copiii aveau nevoie de rechizite si nu e că puteai să cumperi din altă parte.
Iar eu intram în fibrilație, mereu mi-era teamă că nu o să-mi dea ce am nevoie, sau poate uita o radieră ceva.
Dar... vorbesc despre alte timpuri.... de mult apuse.
Din fericire, acum, poţi achiziționa câte rechizite vrei, de unde ai poftă. Alegeri ai cu duiumul. Acum sunt şi magazine on line... nici nu trebuie să te deplasezi din faţa calculatorului.
Nu, trebuie doar să dai click cu mouse-ul, să alegi cât şi ce îţi place, şi să plasezi comanda. Totul îţi va fi trimis acasă, la dresa la care vrei tu.
Comod, practic, la îndemâna oricui.
Ce n-aş fi dat să fi avut şi eu această oportunitate...
Uite câteva magazine on line care comercializează tot felul de rechizite. Evident, sunt librarii, de aceea poti cumpara orice ai nevoie. Au multe oferte, reduceri şi promoţii. Trebuie doar să alegi, sa comanzi si-ti ajung acasa.

  1. Libris - are de toate pentru toţi, preţuri promoţionale.
  2. Book city - de toate pentru toti. Ca mai sus.

Atentie la orice detaliu.
Urez tuturor celor care vor incepe un nou an școlar multă baftă.

PS. In cazul în care ţi-a plăcut ce ai citit (sau esti de acord sau ţi-am dat o idee) un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc.

Saturday, 24 August 2013

Idei de cadouri femei

... şi destinaţia lor. Adică cui pot fi oferite. 

Idei de cadouri pentru bărbați am tot dat (vizitează secțiune „Cadouri” în meniu sus. Par condicio trebuie să dau şi pentru femei (mai sunt şi alte articole, tot în Cadouri). Că doar mi-s una şi eu. :D Precizez asta pentru ca poate nu ai observat.

Cum zic mereu: orice cadou trebuie oferit ţinând cont exclusiv de gusturile destinatarei/destinatarului şi nu a celui care oferă.

Fiecare dintre noi are propriul gust. Dacă mamei tale i-ar plăcea o carte de bucate nu înseamnă că orice femeie îşi doreşte aşa ceva. Mai ales dacă nu găteşte! Nu generaliza! Fiecare dintre noi este unic și indivizibil.

Cel mai greu este să faci un cadou cuiva despre care nu ştii mare lucru. Îţi sugerez să-i contactezi prietenii/rudele/colegii şi să-ncerci să afli de la ei. Îmi dau seama că puţini oameni sunt atenţi la gusturile altora, dar cine ştie? Probează măcar. Sau mergi pe un clasic care nu se demodează niciodată: un colier cu diamante. :D
Care femeie ar zice NU la aşa ceva?! Cerceii nu merg pentru că-i posibil să nu aibă găuri în urechi, pe bune. Cunosc destule femei care au „problema asta”. Nici un inel, că este foarte intim. Ar suna a cerere în căsătorie. Şi poate-i greşeşti şi măsura... Dar asta nu ar conta pentru că se poate duce la modificat. Oricum, vezi tu, dar testează foarte bine terenul ÎNAINTE. Să nu cumva să ţi-l arunce-n cap. Că doar ştim cu toţii ce capricioase sunt femeile. :D
Mă gândesc că am mai scris despre toate astea (îmi cer scuze), dar poate un nou cititor va aprecia.
Sunt de părere că on line se pot facea adevărate afaceri dacă eşti pe fază la oferte, reduceri, promoţii. Numai să fii atent la orice detaliu.
  • Personal aș vrea un voucher/bilet pentru 3 zile la SPA/stațiune balneoclimaterică. Cine nu ar avea nevoie de o vacanţă în care să stea cu burta pe un pat şi cineva să-i facă masaje? Sau să stea în nămol până se încreţeşte pielea? Ori în saună până îi dispare toată celulita acumulată în 45 de ani?!!! Hmmm?! Cadou ce poate fi oferit unei game foarte largi de femei: familie (mamei şi soţiei mai ales) dar şi prietenelor apropiate sau nu, colegelor, cunoştinţelor despre care nu ştii mare lucru. Merge oricui, oricând. Doar să nu fie alergică la nămol. :D
  • Cârlig/suport pentru geantă. Nu știu sigur dacă așa se numește. E mai mult o bijuterie care se prinde de masă unde se agață geanta/poșeta. În Italia este foarte la modă. Costă puțin, arată bine, este ușor de purtat şi foarte practic. Orice femeie care se respectă ar avea nevoie de așa ceva. Uite aici o groază de modele. Cadou pentru orice femeie care poartă poşetă. Nu contează meseria, gardul de rudenie sau prietenie. Dar nu cred că mama mea ar preţui aşa ceva. Nu numai că nu poartă poşetă, dar nici nu prea merge în restaurante/baruri/cofetării. Atenţie deci.
  • Despre bijuterii varie, cosmetice/parfumuri, eşarfe, şi alte „nimicuri fundamentale” am mai scris. Nu-i nevoie să amintesc, nu? Mie (de ex.) mi-ar plăcea şi o brăţară din argint, sticlă de Murano/semipreţioase sau Shamballa. Îmi plac tare mult chestiile colorate. Iar dacă mai şi gravezi ceva pe bijuterie/ceas, atunci i-ai cucerit complet inima. Bineînțeles, este un cadou foarte intim. Indicat exclusiv familiei şi prietenelor foarte apropiate.
  • O poşetă (de firmă sau din piele, bineînţeles!). Să nu cumva să-i iei una de la chinezi că ai dat de naiba. Şi acesta este un cadou intim, ca mai sus. 
De curând am văzut o emisiune în care se vorbea despre emoţiile pe care le probează o femeie în momentul în care cumpără/primeşte o poşetă firmată în valoare de vreo 35 000 de lei (sau euro, depinde).
Mă', eu singura emoţie pe care aş proba-o ar fi: tre să-mi vând casa şi să dorm pe drumuri. Clar! Dar am poşetă Prada, uăi... Cine-i mai tare ca mine?
Mai bine mi-ai oferi o maşină... (de mâna a doua, normal. Bună şi de-a treia, numai să funcționeze :))

Atât pentru azi, dar voi mai scrie când îmi vor veni alte idei.
La mulţi ani fericiţi sărbătoritelor! Iar, ţie, care intenţionezi să achiziţionezi un cadou: NU TE ZGÂRCI, dar fii atent la orice detaliu.

**
Daca ai apreciat, te rog da un like, share, lasa un comment (engleza-i la putere - rongleza. :P) sau alatura-te la fomidabila pagina de Facebook. O gasesti tu pe undeva pe aici. Se plimba aiurea. Nu stiu ce-i cu ea.
Dar mai ales nu uita sa ma urmaresti sau sa-mi citesti cartile pe Amazon.

Multumesc, om cu suflet! Pe data viitoare.



Image from Pixabay


Friday, 23 August 2013

Poezia muncitorului

E vineri iar şi m-am trezit
Cu sufletul cât un pitic. 
Nu vreau să merg la muncă, frate!
Sunt frânte ale mele brațe, toate.
Capul mi-e greu, burta mi-e goală
Spinarea începe să mă doară...

Aş vrea să stau să lenevesc,
Cu burta-n pat să mă spetesc,
Să merg la plaja din piscină
Unde miroase a urină...
Sau poate e amoniac!?
Dracu mai ştie ce-au în cap!

Mi-ar place (plăcea) să citesc o carte,
Să stau întinsă lung, pe spate,
Să privesc cerul gol, senin,
Să simt cum bate vântul lin,
Să fac o insulă de ciocolată
Şi să o înfulec pe toată!

Mă uit la ceas şi sar din pat
O Doamne, mult am întârziat!
Iar o să urle şeful ca-un nebun,
Norocul lui că n-am un tun!
Unde mi-s cheile şi telefonul?
E frig, să-mi iau oare paltonul?

Ies în viteză din casă,
Ce să comand oare la masă?
Shaorma, pizza, o salată?!
Sau mai bine o îngheţată?
Dar nici nu vreau să mă gândesc,
Mâine, oricum puturoşesc.

O zi de vineri fabuloasă!

PS. În cazul în care ţi-a plăcut ce ai citit (ți-a stârnit un zâmbet poate/sper) un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc.
Pentru mai multe sclipiri de geniu vizitează meniul (bară sus) UMOR/Poietism.

Tuesday, 20 August 2013

Idei cadouri barbati - 3

Alte Idei cadouri pentru bărbaţi. De câte ori am să dau peste o idee nouă am să o scriu, sperând să mulţumesc măcar o persoană. 

Este foarte dificil să găseşti cadoul perfect unui bărbat.
Cine nu a întâmpinat probleme ori de câte ori a avut de mers la un „bairam”?
Eu, mai mereu. Mai ales când nu ştiam multe despre sărbătorit.
De aceea am ajuns la concluzia că trebuie să dau cât mai multe idei pentru a veni în ajutorul celor care s-au lovit de aceeași problemă ca mine.
Cum am mai zis, orice cadou se face în funcţie de gusturile/dorinţele destinatarului. Niciodată să nu cumperi un lucru bazându-te pe gusturile tale, sau gusturile multora (generalizații). Fiecare dintre noi e unic şi ce-i place unuia poate să-i displacă altuia.
Atenţie mare deci, dacă-ţi pasă de părerea sărbătoritului. Dar îţi pasă, nu? De aceea îi faci un cadou. Just?! 

Pentru mai multe idei click pe celelalte articole aflate în bara de meniu, secţiunea: Cadouri!
  1. Briceag/cuţit multifuncţional - Exclusiv pentru pasionaţi. Că e rudă apropiată/de departe, prieten, iubit, etc. Să nu-i ofer aşa ceva unuia care are instincte criminale. :D

  2. Breloc. Un cadou clasic care nu se demodează niciodată. Poate fi oferit unei game foarte largi de persoane (rude, prieteni apropiaţi sau nu, iubiţi, preoţi, doctori şi varie). Toţi avem chei şi avem nevoie de ceva care să le ţină la un loc. Atenţie: bărbaţilor nu le plac chestiile mari (în afară de sânii/fundul unui femei), ei nu au poşete (nu a ajuns moda asta la noi, încă). Cumpără ceva mic, drăguţ, dintr-un material rezistent, pe cât posibil preţios. Inoxul nu rugineşte, deci e bine şi din acest material.

  3. Ac pentru cravată. Este un cadou intim. Adică îl poţi oferi rudelor foarte apropiate, prietenilor de o viaţă, etc. (nu contează ce serviciu au). În celălat articol am vorbit despre cravate dar nu mi-a trecut prin cap să amintesc despre acul pentru a ţine cravat lipită de cămaşă. Nu mi-a plăcut niciodată să văd cravata unui bărbat că se plimbă pe birou sau prin farfurie. Numai să alegi un material care nu oxidează/rugineşte, cu un design atrăgător şi MAI ALES, vezi dacă poartă cravată. Ce rost are să dăruieşti un ac de cravată unuia care nu poartă cravată niciodată. Este absurd. Dar, în general, măcar o dată în viaţă fiecare bărbat poartă cravată. De nevoie. La nunta lui, de ex. :D

  4. Mănuşi din piele sau nu – cadou intim. Dacă sunt de firmă e şi mai şi, nu? Indicat persoanelor care iubesc motociclismul (sau merg pe bicicletă, scuter, de ce nu?!). Optimă idee pentru iubit, frate, tată şi prieteni extrem de apropiaţi.

  5. Ochelari de soare (de firmă EVIDENT!!!) – cadou intim, exclusiv pentru rude, sau/şi prieteni foarte apropiaţi.

  6. Voucher: Zbor de agrement cu avionul. Un salt cu paraşuta, etc. Ehehe... Care bărbat aventurier şi curajos nu ar preţui aşa ceva? Acesta da, că este un cadou cu adevărat deosebit. Îl poţi oferi oricui. Mulţi bărbaţi visează la aşa ceva, mai ales acei care sunt căsătoriţi de mulţi ani. Ştiu cei în cauză la ce mă refer. Nu?! Adrenalină pură.
Atât deocamdată că iarăşi scriu prea mult şi mi se atrage atenţia că-s prea lungi articolele mele şi lumea se plictiseşte. Dar eu mă gândesc că dau idei cuiva şi niciodată nu sunt destule. Ce zici?!

Numai bine şi La mulţi ani sărbătoritului!

**
Daca ai apreciat, te rog da un like, share, lasa un comment (engleza-i la putere - romgleza. :P) sau alatura-te la fomidabila pagina de Facebook. O gasesti tu pe undeva pe aici. Se plimba aiurea. Nu stiu ce-i cu ea.
Dar mai ales nu uita sa ma urmaresti sau sa-mi citesti cartile pe Amazon.

Image from Pixabay


Monday, 19 August 2013

Animale jucărie

Am mai scris un articol cu acelaşi subiect pe Reţete îndrăzneţe (poate te interesează).

Cine nu iubeşte animalele?! Bănuiesc că sunt putini cei care vor spune că nu le iubesc.
Căţeii şi pisicile sunt cele mai întâlnite animale pe care un om le ţine în casă, nu numai în Romania, dar în toată lumea.
Cum am zis şi-n celălat articol, sunt de părere că animalele ar trebui să aibă un loc al lor, afară şi nu în casă.
Bănuiesc că acum mulţi dintre cei care au animale în casă se vor simţi revoltaţi. Nu trebuie!
Fiecare face ce vrea în casa lui. Nu e treaba mea. Eu doar îmi exprim părerea personală.
Nu-i aşa că sunt drăgălaşe, mai ales când sunt mici şi flocoase?! Atât de dulci, fără apărare... n-ai cum să nu le iei în braţe, să le mângâi să le asiguri că o să fie bine.
Cine nu s-a înduioşat măcar o dată la vederea unei asemenea creaturi? Sunt irezistibile.
Problema este că animalele nu rămân mici, nu. Cresc şi odată cu ele apar probleme de tot felul. Să ai un animal nu este ca şi cum ai avea un animal de pluş. Animalul necesită de atenţie, îngrijire, hrană adecvată... Este o fiinţă cu nevoi, nu un obiect. Nu e că-l aşezi într-o cutie şi uiţi de el.
Are sentimente la fel ca oamenii, doar că nu are darul vorbirii.
Cunosc o groază de persoane care şi-ar da viaţa pentru un animal, dar nu ar face acelaşi lucru pentru un uman. Bănuiesc că sunt multe motive pentru care ar face asta.
Am întâlnit un tip odată care-mi povestea cum se comporta cu animalul lui, o căţeluşă destul de mare. Am rămas cu gura căscată pentru că-l ştiam un nesimţit total când se trata de oameni. Îmi zicea (printre altele) că mergea în patru labe lângă animalul lui ca să-i arate că nu-i singur pe lume. Sincer mi s-a părut complet greşit pentru că nu poţi decât să confuzionezi bietul animal cu astfel de comportamente penibile. Nu l-am acuzat/condamnat/judecat, dar am evitat să mai stau în compania lui. Mi s-a părut extrem de deplasat şi nedrept, fie în privinţa animalului cât în privinţa oamenilor.

Apoi am auzit că l-a abandonat pe stradă când a trebuit să meargă în vacanţă.
Ce fel de iubire e asta? Cum poţi să fii atât de iresponsabil şi crud?
L-ai luat când era mic? Îl ţii tot timpul, până mori tu sau moare el. Că aşa fac oamenii care susţin că iubesc cu adevărat. Dar e uşor de zis, mai greu este să faci, nu?!
În Italia (vorbesc doar de ţara asta pentru că cunosc bine legile lor) abandonarea animalelor este pedepsită cu puşcăria. La fel şi cruzimea, actele de violenţă, etc. Bănuiesc că-n toate ţările civilizate există astfel de legi... Sunt sigură că şi la noi sunt, dar, ca de obicei, nu se pun în aplicare. De aia auzi ştiri abominabile de genul:
--- „Un om a tăiat limba unui cal. Unul a bătut animalul până la omorât. Altul i-a aruncat cu acid, sau l-a spânzurat, etc, etc. etc.”
Eu... nu aş pedepsi numai cu închisoarea, dar mai ales cu munca zilnică. Că-i uşor să stai lungit pe-un pat (chiar dacă-i de fier ruginit), să te uiţi la televizor şi să mănânci pe banii contribuabililor.
Nu, frate: ai greşit? La ocnă cu tine!!! Nu te torturez cum ai făcut tu cu bietul animal, nu aş fi mai departe de tine, dar te-aş trimite la muncă. Cel puţin un an, zi de zi: că plouă, ninge sau e soare. Să vezi şi tu ce-i suferinţa, nemernicule!!! În mină ar fi cel mai bine, să nu mai vezi lumina zilei pentru că acei care torturează/ucid un animal (sau un om) nu merită să se bucure de soare şi natură.
Aşadar, tu care-ţi iei un animal când e mic şi flocos, nu-l abandona când creşte. Îi distrugi inima... are sentimente cum ai şi tu. Nu crezi? Priveşte în ochii lui când îl insulţi şi ridici tonul?
E fericit când faci asta? Nu, nu e.
Gândeşte-te mai bine înainte de a cumpăra/adopta o creatură de acest gen. Animalul nu-i o juăcărie, nu-i un obiect, nu-i o modă.... e o fiinţă ca tine. Şi-l doare când strigi la el... nu gândeşte ca tine.
Nu ne înţelegem între noi, ăştia cu darul vorbirii,... cum să ne înţeleagă un animal? De ce-i ceri imposibilul? Ţie ţi-ar plăcea să fii lovit pentru că ai pus mâna în farfuria altuia? Gândeşte-te de două ori înainte să urli la un animal... că diferenţa între el şi tine este doar aceea că el NU POATE VORBI. Că de-ar putea ţi-ar zice câte-n lună şi-n stele. Şi nu cred că ţi-ar plăcea.
Ai grijă de un animal cum ai avea de un seamăn de-al tău. Asta dacă ai inimă.
Pace şi iubire îţi doresc.

Ps. În cazul în care vrei ai intenţia să ţii un animal până-ţi faci tu mofturile, ia-ţi un peşte sau o găină... în acest fel când te saturi să ai grijă de el/ea îl/o tai şi faci borş. Dar nu-l/o arunci în stradă.

Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face. 

In cazul în care ţi-a plăcut ce ai citit (sau esti de acord) un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc. 

Sunday, 11 August 2013

Sfânta Maria - 15 august

Pe 15 august este sarbatoare, stie toata lumea, nu?! Dar cati dintre noi stiu exact ce sarbatorim!?
Nu este doar o sarbatoare legala in care avem liber de la servici... nu... Este o sarbatoare religioasa, de fapt.
Pe 15 august crestinii ortodoxi, romano-greco catolici sarbatoresc Adormirea Maicii Domnului. Si lumea mai merge si pe la biserica in acea zi, nu numai la mare.
In Italia, tara crestina, 15 august este considerata una dintre cele mai mari sarbatori nationale. Reprezinta inceperea vacantelor, pauzelor lungi de la servici... Dar foarte putini stiu/se gandesc ca, de fapt, aceasta este bazata pe o sarbatoare religioasa.
Ei o numesc Ferragosto... si atat.
Romanii, aflati in strainatate, se intorc acasa mai ales in aceasta perioada, pentru ca sunt liberi mai multe zile la rand. De aceea strazile se umplu de masini, magazinele de oameni, plajele de turisti. Sincer, nu prea iubesc aceasta perioada. Parca toate se scumpesc si totul e inabusitor. Nu-mi place aglomeratia... asa ca stau in casa in acele zile.

Oricum ar fi, orice decizi sa faci, eu iti doresc sa-ti fie bine!!

Saturday, 10 August 2013

Buze ţuguiate

Detest pozele fetelor care mostrează nişte buze ţuguiate, sau mai rău: un bot care ar vrea să dea impresia că are buze foarte mari şi cărnoase.
Într-o zi, intrând pe Facebook (ca de obicei), văd o fotografie (postată de o pagină Facebook administrată de fete) care reprezenta o fată frumuşică în 4 ipostaze diferite. Fiecare dintre ipostaze avea un „status”. Menţionez că nu-mi amintesc exact cuvintele şi ordinea, cu excepția ultimei ipostaze, vedeta de azi.
  1. Surâzând – „Toată lumea ar vrea să mă comport bine”
  2. Botoasă - „Nu vreau să mint”
  3. Agresivă – „Sunt şi rea şi bună”
  4. Cu buzele ţuguiate – „Măcar nu-s falsă ca altele”
--- „Wow, NU, într-adevăr, nu eşti falsă deloc!

Posibil că nu-ţi dai seama că gestul cu „ţuguiatul buzelor” e semnul cel mai clar al falsităţii, superficialităţii, ridicolului, etc. etc. etc.
Mă fetelor, mă... voi aveţi idee care-i mesajul ce transmite o poză în care o fată are botul lung ca să-i pară buzele mai mari? Serios, ştie/ îşi imaginează cineva??!
Păi e simplu de tot: În afară faptului că e de prost gust/vulgar o asemenea „arătare”, este şi un semn de disponibilitate/deschisă la tot/provocare clară.

Asta vreţi voi să faceţi? Să provocaţi bărbaţii? Păi de ce?! Ce dracu-i bătălia asta aşa de acerbă-ntre voi? Nu sunt bărbaţi de-ajuns?! Şi chiar de n-ar fi, singurii bărbaţi pe care-i atragi ţuguindu-ţi buzele sunt nişte lepădături, curvari de meserie, ticăloşi, superficiali, etc.
Şi poţi să-i condamni că apoi cer şi pretind mai mult, şi mai mult? NU, nu poţi, pentru că tu-i provoci. Doar nu-s din piatră. CE naiba!

Fetelor, fi-ţi ceea ce sunteţi! Nu încercaţi să vă comportaţi ca divele, până când nu ve-ţi ajunge una. Numai atunci când vei poza pentru un pictorial sexy/erotic vei fi liberă şi admirată pentru ţuguiatul buzelor. Pentru că acest gest trimite bărbatul cu gândul la sex. Şi ei numai la asta se gândesc.
Ce zici? Te vei gândi de două ori înainte să te pozezi ca o fată „uşoară”?! Ori nu-ţi pasă, sau chiar asta vrei să inspiri?
Nu te acuz şi nu te condamn, doar am făcut o observaţie. Rămâne la detrimentul tău să gândeşti dacă gândurile mele sunt bune sau nu.

Multă iubire îţi doresc!

Friday, 9 August 2013

Alcoolismul – boală?

Bănuiesc că acest articol va stârni o foarte mare vâlvătaie, controverse, polemici şi derivate, dar trebuie să-mi spun părerea. Din iubire şi durere!

Deseori aud oamenii afirmând că băutura/alcoolismul este o boală. Milioane de articole pe internet, cărţi cu duiumul, persoane de succes (sau nu) împărtășesc această credință.
Bărbați și femei deopotrivă se lasă pradă acestui viciu pe motiv că suferă, că nu trăiesc bine, că nu au avut noroc.
Dar eu nu pot să nu mă-ntreb:
--- „Dacă alcoolismul este o boală, atunci cancerul ce este?!”
Cunosc o groază de persoane care suferă de alcoolism, am locuit în mijlocul lor şi am văzut „cu ochii mei” efectele devastatoare ce are această „slăbiciune” asupra unei familii.
Când cineva începe să bea, este evident că are o problemă. Putini beau din plăcere. De obicei se susține că se bea ca să se uite de necazuri. Dar cine nu are necazuri? Ce ar însemna să ne apucăm toţi de băut non stop, cu scuza că suferim? Şi te întreb:
--- „Când te trezești din băutură, necazurile au dispărut?!” Ştim cu toţii răspunsul. Nu numai că nu au dispărut, dar au apărut şi altele... din cauză că persoana care bea nu numai că nu raționează „normal”, dar poate deveni şi violentă, agresivă. Acea persoană poate să lovească copiii, nevasta, animalele de companie şi tot ce-i iese în cale. Pentru că la beţie mulți sunt foarte „viteji”... Mda, aşa zic ei:
--- „Beau să-mi fac curaj.”
Chiar? Păi nu ar fi mai simplu să încerci „să muncești” cu creierul tău, să-l faci să înțeleagă că ai o problemă şi trebuie să o rezolvi pe cale naturală? Fără ajutoare din exterior cum ar fi alcoolul sau drogurile? Dar este foarte greu să iei o carte care să te ajute decât să bei un pahar/sticlă, nu?
Şi-atunci zi-mi, cum poate fi asta considerată o boală? Nu este cumva o alegere? Alegerea cea mai ușoară, cea mai egoistă, dar şi cea mai scumpă: ca preţ şi ca sentiment?
Cum poţi tu să mergi şi să bei tot ceea ce ai fără să te gândești o fracțiune de secundă că ai copiii care te așteaptă flămânzi acasă, nevasta care nu-şi permite o pereche de ciorapi, mama care nu are cu ce să-şi ia medicamentele?
Numai tu suferi?! Uită-te puţin în jur? Vezi doar fericire, pace şi bucurii? Copiii îţi surâd, nevasta te îmbrățișează, mama se uită cu mândrie la tine?!
Nu cred... uită-te şi observă disperarea/rușinea/umilința lor.. eşti capabil să vezi aceste trăiri în ochii familiei tale?! NU, pentru că durerea ta este singura care contează.
Pentru mine alcoolismul reprezintă cea mai profundă stare de egoism ce există pe acest pământ. Una dintre cele mai mari plăgi ale societății trecute şi prezente.
Mă uit în jur şi mi se rupe inima văzând copii umblând desculț, slabi ca şi cum nu ar fi văzut mâncare de luni de zile. Au ochii stinşi, sufletul gol, maturizați înainte de vreme, muncesc în locul tău ca nişte sclavi... Iar tu bei! Halal părinte!!!
E greu să te laşi de băutură, e greu să renunți la starea de euforie ce-ţi crează, dar ŞTIU că dacă iubeşti pe cineva mai mult decât pe tine însuţi, atunci VEI RENUNŢA!!! Numai dragostea poate să aibă acest efect. Goleşte-ţi inima de durerea ta... las-o să vadă pe cei din jur, dă-le voie copiilor să se uite cu respect şi nu cu frică/teroare şi ruşine la tine. Iubeşte-i pe acei care-ţi sunt aproape şi alcoolul nu va mai fi singurul lucru care contează.
Nu zice nimeni că e uşor, îmi dau seama că este extraordinar de greu, dar este O ALEGERE, nu o boală. În fiecare zi, de dimineață, tu ai ales deja dacă să bei sau nu, inconștient. În detrimentul tuturor celor din jurul tău. Pentru că sentimentele tale sunt singurele care contează.
TREZEŞTE-TE, nu eşti singur pe terra! Devino RESPONSABIL! 
Nu-ţi interzice nimeni să nu bei, dar fă-o cu cap. Nu-ţi distruge familia, nu-ţi distruge sănătatea. Spune STOP: vreau să fiu stăpân pe viaţa şi deciziile mele. Din iubire. E tot ce ai nevoie ca să te vindeci, dacă crezi că-i boală.

În cazul în care ţi-a plăcut ce ai citit (sau esti de acord) un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc. 


Mult succes şi tărie de caracter!  

Wednesday, 7 August 2013

Romanticismul e mort?

Ce înseamnă mai exact a fi romantic? Cred că toate lumea ştie, nu?
Câţi dintre voi se consideră romantici?
Cum se manifestă romanticismul la tine? Nu că ar fi o boală..., nu, Doamne fereşte!

Am aşa în minte câteva lucruri pe care mi-ar plăcea să le fac cu/pentru persoana iubită. Pentru că romanticismul este îngăduit numai în relaţii de iubire... permise sau nu, platonice sau pasionale.
  • Aş adora să mă plimb pe plaja pustie, dimineața devreme... mână-n mână cu persoana iubită.
  • Mi-ar plăcea să găsesc camera plină cu lumânări parfumate, așternuturi din satin/mătase, petale de trandafir aruncate peste tot...
  • Aş iubi să văd un apus sau răsărit de soare în braţele celui pe care-l iubesc şi mă iubeşte.
  • Mi-ar plăcea să-i aduc cafeaua (dacă bea) la pat, să-l răsfăţ, să-i fac toate poftele (chiar şi cele mai ascunse) în zilele în care nu merge la servici.
  • Mi-ar plăcea să-i trimit mesaje pline de dragoste, nu numai pe telefon, dar mai ales i le-aş scrie pe bucăţi de hârtie şi i le-aş ascunde peste tot în haine, frigider, maşină...
  • I-aş dedica cântece pline de (sub) înţeles
  • Mi-ar plăcea să-i trimit felicitări scrise de mână (chiar dacă locuim sub același acoperiș) când se aşteaptă cel mai puțin
  • I-aş face masaje când ar fi obosit (dorind ca şi el să-mi facă, măcar câteodată)
  • I-aş găti mâncărurile care-i plac (de pe blogul culinar Rețete îndrăznețe :D, posibil fără ceapă crudă/usturoi, fasole, dar cu mult ardei iute!)
  • M-aş duce să-l aştept când iese de la servici (poate-l prind cu vreuna :D)
Ar mai fi câteva, dar mă opresc aici că risc să dau în diabet de atâta „dulcegărie". Şi se ştie că aceste lucruri se fac/se gândesc numai la începutul unei relaţii. Pe urmă parcă totul devine rutină, obişnuinţă şi nu te mai trec fiorii când îţi vezi iubita în faţa biroului... Sau poate te trec încă fiorii, dar acei de groază: 
--- „Dacă se întâlneşte cu amantele mele?!!”
Femei, fi-ţi atente când vă gândiţi să-i faceţi o surpriză iubitului! Sunați-l înainte. Ca să evitaţi trageri de păr şi pumni în plex. Nu se merită! :D

Tu ce ai face pentru persoana iubită?

Să nu cumva să-mi zici că ai călca-o cu maşina... măăăă'!!!

În cazul în care ţi-a plăcut (ţi-a stârnit un zâmbet/te-a ajutat) ce ai citit, un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc.

Tuesday, 6 August 2013

Legile nefumătorului

Legile nefumătorului, ale lui Dhawan
  1. Fumul de ţigară întotdeauna se îndreaptă către nefumător, indiferent de direcţia vântului.
  2. Plăcerea rezultată dintr-o ţigară este direct proporţională cu numărul nefumătorilor din vecinătate.
  3. Un fumător este întotdeauna atras de zona fumatului interzis.
  4. Durata unei ţigări este direct proporţională cu intensitatea protestelor nefumătorilor.

Legile interacţiunii materiei
  1. Cantitatea de deşeuri creşte în proporţie exponenţială în funcţie de de numărul fiinţelor care intră şi ies dintr-un spaţiu dat.
  2. Din moment ce materia nu poate fi creată sau distrusă, materialul existent se redispune astfel încât să ocupe cu 30%, 50% sau mai mult decât volumul său iniţial.
Corolar: praful se reproduce.

Legile dormitorului

Şansele sunt de la 6 la 5 ca programele de activitate şi somn ale celor care locuiesc în aceeaşi cameră să fie în contratimp.

Corolar 1: Colegul de cameră care are o oră mai devreme de trezire posedă întotdeauna un ceas cu sonerie asurzitoare.

Corolar 2: Când cineva trebuie să se trezească devreme, colegul său de cameră ca veni târziu, noaptea, şi va deveni deodată hiperactiv, bolnav, violent sau toate trei.

"Dosarul Finagle din Legile lui Murphy"

În cazul în care ţi-a plăcut (ţi-a stârnit un zâmbet) ce ai citit, un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc. 


Thursday, 1 August 2013

Mânia

Cunoaşte toată lumea expresia: „a ţine mânie?” Bănuiesc că da, dar poate nu toţi ştiu ce-nseamnă exact.
A ţine mânie înseamnă să nu vorbeşti cu cineva din cauză că te-a supărat (dintr-un motiv sau altul).

Să-mi zică cineva că nu s-a mâniat niciodată! Nu cred că există aşa ceva. Este un comportament destul de comun şi foarte neplăcut pentru ambele persoane incluse.
Cunosc oameni care se supără atât de tare încât nu-ţi mai vorbesc cu lunile, anii sau chiar niciodată.

Şi eu m-am supărat odată pe cineva şi nu i-am vorbit vreun an. Da, o să-mi amintesc toată viaţa. Aveam vreo 18 ani, cred. Urât comportament. Acum, bineînțeles că depinde foarte mult de ceea ce ţi-a făcut de te-a supărat aşa de tare încât să decizi să nu-i mai vorbeşti.

Este foarte uşor să ţii mânie pe cineva cu care te întâlneşti rar, nu trebuie să faci niciun efort. Vine de la sine. Dar mânia între soţi/persoane care trăiesc sub acelaşi acoperiş/persoane cu care dai ochii de 15 ori pe zi, este foarte greu de înţeles.
Cum poţi tu să vii acasă de la servici fără să zici bună ziua, să te aşezi la masă fără să priveşti măcar persoana de lângă tine? Cum poţi să dormi în acelaşi pat cu ea şi să te încăpâţânez să ţii mânie?
După un timp devine rutină, intră în normalitate şi pot merge înainte ani de zile aşa.
Toţi avem orgoliul/deminitatea noastră şi avem dreptul să ne simţim răniţi când cineva ne privează de respect, dar de aici şi până a înceta să ai un dialog cât de cât decent cu persoana de lângă tine, este cale foarte lungă.
Sunt de părere că-n momentul în care doi nu-şi mai vorbesc, chiar şi numai pentru o săptămână, ar trebui să se despartă. Nu zic de tot, dar temporar; până când amândurora le trece. Cel care a greşit cere iertare, cel care a fost rănit iartă.
Dar ce faci când ambii afirmă că e vina celuilat? Când acel care a greşit, nu realizează că a făcut-o sau susţine că a făcut-o din reflex pentru că celălat a început (a răspuns provocării)? Poate unul insistă să rezolve conflictul, încearcă să explice, dar celălat nici NU vrea să audă.
Pe bune, ce faci? Cum ajungi la un compromis?
Are rost să mai staţi împreună? Pentru ce? Nici măcar nu vă mai priviţi. Sunteţi duşmani de moarte. Două cuţite în aceeaşi teacă.
Nu ştiu tu câte persoane cunoaşti aşa, dar eu cunosc destule. Ori de câte ori îi văd, mă îngrozesc şi-mi imaginez că este extrem de greu pentru amândoi.

I-am vorbit cuiva o dată despre o reţetă de a mea puţin extravagantă şi am întrebat dacă ar vrea să o probeze. A răspuns urgent că nu poate să o facă pentru că soţul nu-i vorbeşte de 5 ani şi ea nu poate să ghicească dacă o să-i placă sau nu. A zis că dacă nu-i place, se ridică pur şi simplu de la masă şi pleacă la calculator fără să zică un singur cuvânt. Fără să explice motivele pentru care nu mănâncă.
WOW. Mi-a fost greu să cred că este posibil o conviețuire în acest context, şi totuşi sunt încă împreună. Dar nu se vorbesc de ani buni.
Mai contează acum care din doi a greşit? Sigur că contează, dar până unde? Nu ar fi mai bine să-şi vadă fiecare de drumul lui? Personal nu aş accepta o astfel de situaţie.
Sunt de părere că fără dialog NIMIC nu se rezolvă.

Este tipic de bărbaţi să fugă din faţa femeii când aceasta se supără.
Mulți dintre ei sunt convinşi că dacă evită o ceartă/o explicaţie, problema dispare.
După mine, nu numai că nu dispare, dar se acumulează altele până când relaţia se va transforma într-o bombă atomică.
Toţi greşim, unii mai mult decât alţii. Unii greşesc „din răutate” alţii din lipsă de atenţie, alţii se consideră fără păcat... Şi merg înainte aşa... ca doi străini într-o staţie de metro.

Incredibil de trist. Extrem de îngrijorător pentru rasa umană. Doar animalele inferioare nu au darul vorbirii. Ne întoarcem la origini? Puţin mai multă toleranţă şi capacitate de iertare, nu ar strica. 
Multă înţelegere, iubire, respect şi seninătate îţi doresc.

În cazul în care ţi-a plăcut (ţi-a stârnit un zâmbet sau/şi te-a ajutat) ce ai citit, un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc.