Deseori aud persoane
zicând cu deznădejde despre altele:
„Uite ce a făcut anturajul din el. L-a nenorocit. Și ce băiat era odată... .”
Voi lua un bărbat ca ex., pentru că-s feministă/xenofobă. Glumesc.
Mi-e mai ușor să folosesc anumiți termini injurioși la masculin
decât la feminin. Da, asta e. Mă crezi, nu?
Deci, un băiat/bărbat
este bun/extraordinar chiar, până când întâlnește un derbedeu și, PAC, automat se transformă într-un golan fără pereche.
Părinții, apropiații
știind că are sângele lor, ei fiind oameni serioși, dau imediat
vina pe anturaj.
--- Era băiat așa de
bun, huliganii ăia cu care umblă acum l-au stricat. Pițipoanca aia
face ce vrea din el. Bea, fumează, se droghează, fură, nu merge la școală, etc., vai de
capul lui. Toată vina este a anturajului. Cine naiba i-a scos în
cale! Ar fi fost OM, dacă nu
i-ar fi întâlnit.
Un
mic exemplu, nu vreau să insinuez nimic, Doamne ferește.
Am
locuit 4 ani în cameră cu 7 fete care vorbeau franceză,
pardon, vulgar. Dar ce zic, FOARTE vulgar. Din 3 cuvinte 2 erau
prostii.
În familia mea nu s-au pronunțat cuvinte vulgare niciodată.
De aia când eram în clasa I, și-ntr-o zi vin acasă întrebând-o
pe mama (cu extremă inocență) ce-nseamnă: p... a, a crezut că nu a
auzit bine și mi-a spus să nu mai folosesc niciodată cuvântul
ăsta, că nu e frumos.
Am
înțeles și m-am conformat.
Ziceam,
4 ani, aproape 7 luni pe an, am auzit numai vulgarități, însă nu „m-am dat” după ele. N-am învățat limba lor. N-am vorbit niciodată
deșănțat (în limba română, că-n italiană... mamma mia!). Nu
vreau să spun ce altfel de lucruri făceau fetele alea, însă eu am
rămas exact cum am fost. Ba chiar am învățat cum să NU fac.
Deci, tot răul spre bine.
Nu
zic c-oi fi o sfântă (dă Doamne :D), dar unele lucruri consider că
nu-și au rostul.
Ce
vreau să zic este atât:
NIMENI nu poate să
oblige pe cineva să o ia pe o stradă rea. Asta
dacă nu-ți punctează un pistol la tâmplă, bineînțeles.
Suntem
noi că alegem, cu bună știință sau nu, (deseori învățăm în
mod inconștient) să furăm, să bem, să dăm în cap, să ne dezmățăm. (a dezmăța nu înseamnă a „fi fără mațe”, dar destrăbălare :D).
Dacă
un bărbat bea de stinge, nu o face pentru că nevasta lui e curvă,
dar pentru că așa ales el. E mai ușor să fugi, să te refugiezi în alcool decât să înfrunți realitatea.
Din
nefericire, puțini sunt acei capabili să-și recunoască
slăbiciunile și să ia măsuri.
E
infinit mai ușor să fii rău, decât să fii bun. Să cazi, decât să lupți să stai în picioare. Să stai botos, decât să râzi. Să te plângi în permanență, decât să iei măsuri.
Prea
multe tentații, prea scurtă viața, prea grea, și noi vrem prea multe.
Însă
eu sunt tristă.
Lumea s-a obișnuit să dea vina mereu pe altcineva.
În așa fel, moralitatea se degradează din ce în ce mai tare, și
nu mai reușim să vedem clar. Nu avem multe exemple, „așa toți fac”, așa Trebuie să fac și eu ca să răzbesc în lumea asta, nu vreau să rămân în urmă, să fiu considerat un ratat.
Ăla
e fals, mă adaptez; mine, mint și eu; e rău, eu TREBUIE să fiu și mai rău, altfel
mă calcă-n picioare. Ăla bea, beau și eu. Lovește nevasta, o
lovesc și eu. Aia se culcă cu toți, eu de ce n-aș face-o, uite și eu pot, mă vor și pe mine, nu numai pe ea. Etc.etc.etc.
Și
uite așa ni se duc toate valorile. Și nici nu ne dăm seama. Iar vina ne aparține DOAR nouă!
1 Comments
cata dreptate ai,proverbul care se potriveste e-Spune-mi ce prieteni ai,ca sa iti spun cine esti
ReplyDeleteÎntr-o lume plină de critici și negativitate, schimbăm perspectiva: să împărțim iubire. 🌟
PS 1 Dacă nu vrei să comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu răspund repede este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.