Mândri că sunteți români?

Unii vor răspunde (cu ciudă), fără să stea pe gânduri, „NU, DELOC!!!”

Mulți își „ascund naționalitatea”, de frica preconcepțiilor, stereotipelor, etichetelor, rasismului.

Îi înțeleg... Am fost și eu pusă în astfel de situații. Am negat că sunt româncă pentru că aveam nevoie de un loc unde să stau. Dar n-am putut să tac până la final. Am spus clar:

--- „Nu sunt din sud (cum credea cetățeanul din nordul Italiei), dar sunt româncă.”

Mi-a-nchis telefonul în nas.

Nici nu m-am supărat, mă așteptam. Dar am găsit alta, mai frumoasă, mai spațioasă și luminoasă.

E trist să fii nevoit să ascunzi de unde „te tragi” pentru că unii sunt niște bestii... hoți, violatori, asasini. Dar se-ntâmplă...

Important e să ne amintim să ne-ntoarcem acasă... la părinții care ne așteaptă la poartă... Nu uita de ei. Banii nu sunt totul.

Ești român și gata. Nu poți schimba unde te-ai născut. E scris negru pe alb.

Poți renunța la cetățenie, da, dacă locuiești în altă țară, dar oricum ai da, orice limbă ai vorbi, tot român vei fi. Aici te-ai născut...

Aici s-a născut Creangă, Eminescu, Brîncuși, Celibidache, Enescu, Vlaicu, Coandă, Vuia, Racoviță, Poenaru, Paulescu, etc, etc.

Române, fii mândru!!! 

Uite articolul de anul trecut de pe De gustibus NON est disputandum!
Și totuși.. uite ce zice Hara.