Saturday, 1 April 2017

Pretul succesului

Drag cititor fidel si infidel,

Acest post te va soca nitel, dar la final sa-mi spui cinstit de n-ai fi facut la fel daca erai in papucii mei (toc subtire de 14 cm).

Lucrez  in Anglia momentat si am un servici foarte bun, platit... cum se platesc salariile medii pe economie aici. Medii mici, foarte... foarte mici. 
Am dat cu sapa vreo 24 de ani, asta-i aur. Deci nu ma plang, nici pe departe, stiu ca sunt norocoasa.

Serviciul asta este numai sa ma mentin in timp ce fac tot posibilul sa-mi indeplinesc visul din copilarie. Dar e cale lunga si fac ce pot sa nu raman pe strazi.
Hai sa nu ma mai lungesc atat ca-i prima sambata din luna Aprilie si lumea n-are chef de saga.

Acum cateva luni, am primit un telefon de la o revista mondana din UK. Nu e una de care ai auzit, stai linistit. Personal n-am citit in viata mea o revista.
Oricum, chestia este ca astia pregatesc o editie despre scriitorii aspiranti care au si alte talente pe langa cel scriitoricesc si mi-au propus sa pozez pentru ei foarte succint imbracata. 
Mai, iti spun, m-am simtit atat de flatata ca aproape-am inghitit telefonul (E din ala mic, mic chinezesc). Insa, fiind din fire foarte religioasa (cred ca am fost la biserica de vreo doua ori in sase ani, dar nu asa se masoara credinta, am dreptate?) a trebuit sa zic nu. ‘Nu vreau sa sfarsesc in iad pentru eternitate,’ m-am gandit cu teroare.
--- “Vei capata notorietate, stii? Casele de publicitate se vor bate ca sa-ti publice cartile, vei vedea.”
Mai, cand am auzit de case de publicitate au inceput sa-mi tremure chilotii, sa-mi curga balele, si sa transpir concomitant rece si cald ca un dus scotian. Intr-o secunda am dat dracului iadul si am zis DA (of course!) plangand de bucurie.

Ne-am pus de acord ce si cum, si-n ziua cu pricina mi-am facut valiza si m-am prezentat la usa studioului punctuala ca o ploaie de 1 Aprilie.

Eu mi-s femeie pudica rau, in trei ani numai ursuletul mi-a vazut umerii goi. Nu este mare aici... bine este, dar e inghetata.

Chiar inainte de a ma dezbraca, mai, m-am inrosit ca o rosie stricata mucegaita. Imposibil  sa faci poze sexy, IMPOSIBIL.
Disperata, fotografa, s-a gandit la o solutie rapida. S-a dus afara si cinci minute mai tarziu s-a intors cu trei persoane: o femeie de servici, un bodygard, si un barbat cu capul lunguiet si chel. Parca era un ou de Paste.
Lor li s-a dat ordinul sa se aseze frumos pe scaune, mie sa ma plimb in tocuri de 14 si-n costumul Evei in fata lor. Tip parada de piele.
Imi tremurau cataligele intr-un hal de ziceai ca-s sub influenta multor substante inebriante.
De cate ori ma impiedicam sau calcam stramb, femeia de servici cu manusi galbene pana la cot, aplauda cu putere, strigand in gura mare cuvinte ce nu cred ca s-au inventat inca. Banuiesc ca asta a inteles ea ca trebuia sa faca. Nu, nu era din tara asta.

Bodyguard-ul ma privea impasibil. Cred ca era ori insurat ori avea alte gusturi.

Dar barbatul chel... mai, ala se uita la mine lung, ba’ da lung... si plangea cu hohote. Am zis ca-nebunesc si ori il arunc pe el de la etajul parter, ori ma arunc eu.
Femeia aplauda si urla cuvinte inteligibile (probabil tribale), barbatul plangea zgomotos... un chaos de nu-ti auzeai gandurile. M-am dus la barbat, cu impulsul puternic sa-l strangulez, dar am vrut sa-i dau dreptul sa se apere intai.
--- “Ce-ai, ba taranule, de bocesti asa? Nu cred ca arat chiar asa oribil daca ma platesc, nu?”
El, punand mana in buzunar si scotand la iveala niste ochelari negri zice:
--- “Nu stiu, mai, muiere mai, sunt orb temporar. De nenorocire plang. Imi vine sa-mi smulg parul din cap, o ocazie unica in viata si eu o ratez.”

Bai, iti spui, am zis ca-mi crapa inima. M-am uitat la el si-am inceput sa rad isteric. Muci peste tot.

Zece minute mai tarziu, cei trei care m-au speriat au plecat si eu m-am dezbracat de toate fara probleme.

Istoria asta o spun in cazul in care un fotograf o sa intalneasca o individa ciudata ca mine. Sa stie ce trebuie sa faca. Tips and tricks adica.

Pozele de mai jos sunt doar un aperitiv. Nu am cum sa-mi distrug reputatia blogului cu nuditati si cruditati.
Plus ca firma pentru care lucrez este una serioasa... m-ar zbura afara urgent. Dar pentru cultura ta, afla ca pozele sunt 100% naturale, exceptie facand culoarea la prima.

Prima, "Valeu... shi frig sha shi rusani" (moldoveneste)

Piei de-aici, satana! Nu vreau, bai, nu vreau! Ma lichesc di pareti, sa stii!

Cand m-am indoit mi-a plesnit ceva dupa cap, femeia de servici era in extaz

Aici era sa cad pe spate... fereastra larg deschisa. Pericol mare

Te anunt cand iese revista, dar nu stiu daca se poate trimite peste hotare. Vom trai si vom vedea.

Insa am o rugaminte mare la tine, nu zi la nimeni altcineva despre asta. Daca afla parintii, ma dezmostenesc instant. Ei cred ca-s o sfanta. Ha, ha. 

Daca ai apreciat hai sa ma placi (???!!!) si pe Facebook. Nu fi catar, mai, numerele conteaza rau. 

Reacţii:

0 comentarii:

Post a Comment

Articolele sunt gânduri/reflecţii personale, NU lecţii de istorie/viaţă. Tratează-le ca atare. Expresiile ofensive, arogante, triviale NU vor mai apărea pe paginile mele. Te respect = MĂ respecţi!
PS 1 Ca să nu comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu public/răspund (câteva zile) este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.