Saturday, 24 December 2016

Portocalele in Craciunul comunist


In aceasta perioda, toata lumea vorbeste despre Mos Craciun, sarmale, vin de casa, familie, cadouri, distractie si voie buna.
Si-asa si trebuie sa fie!

Craciun Fericit, oameni cu suflet ce veniti si ma cititi! Imi doresc din toata inima ca Mosul sa nu va fi ocolit anul acesta.

Pentru mine, 24 Decembrie 2016 reprezinta un nou inceput. In aceasta zi mi-a fost publicata prima lucrare pe Amazon Kindle. Un vis mi-a devenit realitate si sunt recunoscatoare pana la cer si-napoi.



Acum eu stiu ce gandesti.
  • Cine naiba mai citeste in ziua de azi?!
  • Oricine e capabil sa publice pe Amazon, nu-i mare branza.
  • Si ce ma intereseaza pe mine?
Am dreptate? 
Sincera sa fiu as vrea sa nu am, dar asa suntem noi oamenii... mai negativi din fire. Ne vine natural. Stiu cum e, am fost si eu asa candva. 

Permite-mi sa raspund la intrebarile ce-ti trec prin minte fara sa vrei. Poate din vina mea. :P
  • Lumea inca citeste, si-nca mult, chiar mai mult decat inainte. 
  • Sunt absolut de acord! Oricine poate publica pe Amazon, la orice ora, despre orice. Se naste un scriitor in fiecare minut. Si tu poti publica. Da, daca nu ai stiut pana acum, acum iata ca stii.
  • Nu te intereseaza, e clar. Dar e pacat. E o carte buna. 
Am muncit la cartea asta (eBook) pe branci. Si cand zic asta nu exagerez. Nu eram pregatita, stiu bine, insa cunoscandu-ma prea bine, nu voi fi niciodata. Am facut un pas inapoi, am tras aer adanc in piept si-am apasat pe "Trimite/Publica acum." Fie ce-o fi.

Anul trecut, in Noiembrie, am decis ca trebuie sa dau un sens vietii mele si-am zis: Acum ori niciodata. Mi-am dat un Ultimatum si mi-am tinut promisiunea. De asta sunt mandra cum n-am fost nicicand. Nu mi-a fost usor, chiar deloc. Dar determinarea-mi nu a avut limite. Am luptat zi de zi impotriva fricii de critici, m-am agatat cu toate puterile de incurajarile celor ce au crezut in mine, si am tinut cu dintii de farama de autostima ce am reusit cu mare greu sa-mi construiesc in ultimii doi ani. Istoria mea este lunga, asa cum este si a ta, sunt sigura. Insa eu am decis sa o scriu pentru ca inseamna totul pentru mine. 

Cartea (eBook) e scurta, un rezumat mai mult, dar e un fragment din autobiografia ce e inca in lucru. Un fragment din copilaria comunista.

Mi-au trebuit 42 de ore sa o duc la final, nu sa o scriu, operatia asta mi-a luat mai mult, insa nu as sti sa spun cat pentru ca am muncit la mai multe istorii concomitent. 
Am dormit 4 ore in trei zile si am facut dejun total, bine asta si din alte motive, dar mai ales pentru ca nu putut sa ma desprind de calculator. Am vrut s-o public de Craciun insa numai lunea trecuta dimineata (19 Decembrie), pe la 4 jumate mi-a venit aceasta idee. Planul initial era sa o public in Ianuarie sub un alt titlu. 

Nu vreau sa te plictisesc prea mult, deja te-ai suparat pe mine, stiu. Imi pare rau. :D.

E in engleza si asa va ramane pentru o perioada. Poate o voi publica si in romana, italiana sau alte limbi, insa am alte planuri acum. 
A fost doar incalzirea, de acum incepe greul pentru ca planul meu este sa public (self-publishing) "in coperta" = hartie sau cum se zice in romana, doua carti in urmatoarele doua luni. 
Si-ntre timp sa-mi caut o editura "adevarata" care sa-mi publice alte carti. 

Ma astept la multe critici, cum s-a-ntamplat in trecut. Critici ofensive si insultatoare pentru ca unele fiinte au putina umanitate in ele. 
Nu mai sunt cum eram acum 3 ani, am crescut si m-am intarit. Stiu cine sunt, stiu ce fac, si stiu ce merit. Daca cineva nu poate suporta asta, problema nu-i a mea. 

Dar e Craciunul in cateva ore. Am facut sarmale astazi, dupa ce public acest articol ma duc sa mananc cateva. Imi curg balele efectiv. Mai ales ca nu am mancat decat o portocala azi. Asta pentru ca mi-am ars pranzul tarziu. Bai n-am ars ceva in halul asta de cand eram mica. Era un fum in casa... sa-l tai cu cutitul. M-am rugat la Dumnezeu sa nu inceapa sa sune alarma ca ar fi fost vai s-amar. = Nu stiu cum s-o opresc. :D
Mirosul a patruns grozav in pereti, am toate geamurile deschise pe larg, si chiar daca aici nu ninge (:(), e un frig grozav si un vant teribil. Vajaie de parca-i sfarsitul lumii.

Sunt singura acasa, cand majoritatea oamenilor cauta companie. 
Eu insa am prea mult de lucru si niciun minut de pierdut. E o chestiune de viata si de moarte. 

Iti doresc din suflet un Craciun asa cum iti doresti.

In cazul in care te simti bun si vrei sa-mi faci un cadou, te rog din fundul inimii, cumpara cartea. Nu este scumpa, nu am scris-o pentru bani, dar pentru parintii mei care au 81 de ani si... discursul e lung. 
Daca te lasa inima si vrei sa faci o fapta buna, scrie un review/recenzie pe pagina cartii, pentru ca vei mai auzi de mine si-ntr-o zi vei putea spune ca m-ai citit cand eram doar o simpla amatoare. 
Romania e plina de oameni buni, stiu asta bine, insa sunt pre timizi. Macar de-ar fi la fel si cei fara suflet.

Ps. In cazul in care ai un iOS si ai probleme la descarcare, foloseste Safari si nu aplicatia de pe Amazon. Mai multe persoane au descoperit asta.

Sa-ti dea Domnul in care crezi tot ceea ce-ti doresti. Acum si-n toate zilele tale. Mai ales daca-mi lasi o recenzie pozitiva. :p

Multumesc tuturor celor ce m-au sprijint si incurajat. Gratitudinea mea este infinita. Ati salvat un suflet pierdut si asta-i fara pret.


Craciun imbelsugat, om cu suflet. 

Si daca te intereseaza, iata si postul in engleza: LinkedIn si blog
Si nu uita de pagina de Facebook.



Reacţii:

0 comentarii:

Post a Comment

Articolele sunt gânduri/reflecţii personale, NU lecţii de istorie/viaţă. Tratează-le ca atare. Expresiile ofensive, arogante, triviale NU vor mai apărea pe paginile mele. Te respect = MĂ respecţi!
PS 1 Ca să nu comentezi ca Anonim, penultimul rând din "Comentaţi ca Comment as/Name/URL:" dă posibilitatea de a-ţi scrie numele (cu sau FĂRĂ adresă URL).
PS 2 Dacă nu public/răspund (câteva zile) este pentru că nu am acces la internet. Mai merg în pădure uneori.:D Mulţumesc.