Saturday, 30 November 2013

Nostradamus

S-a dus și februarie,
E la porți aprilie,
Iarna parcă s-a sfârşit,
Dar primăvara n-a venit.

Azi noapte nici n-am dormit
Tot timpul eu m-am foit,
C-afară-i vânt și e-norat,
Bloggerii nu m-au votat.

Aș vrea să fie mereu vară,
Și nimic să nu mă doară,
Să-mbrac rochii transparente,
Cizmele să fie absente.

Că așa-i omul mereu
Și la bine și la greu,
Niciodată mulțumit,
Și mai mereu cătrănit.

Dacă-i soare nu e bine,
Dacă plouă nu convine,
Dacă ninge e prea frig
Și ne strângem toți covrig.

Dar așa e de când lumea
Și nimic nu este culmea,
Că noi nu putem decide,
De aia-s multe partide.

Eu aș zice să-ncercăm,
Ce primim să acceptăm,
Și să zicem mulțumesc
Că nu ne și biciuiesc.

C-orice-am face și am zice
Nimic nu putem prezice,
Cum a făcut Nostradamus
Hai cu toți gaudeamus. (lat = să ne bucurăm)

Thursday, 28 November 2013

Sunt recunoscătoare

Ce este Ziua recunoștinței?!
Nu cred că există cineva care să nu fi auzit despre această sărbătoare din filmele americane.
Este o sărbătoare în care se mănâncă curcan. Nu?!
Da, așa este. Dar câți dintre noi am intrat în profundul acestei sărbători? Câți ne-am dat seama că este, de fapt, o sărbătoare a familiei (mai presus de toate)?!
Da, se mănâncă mult curcan (nu numai), dar majoritatea oamenilor fac tot posibilul să fie împreună cu familia la masă. Cum facem noi la Crăciun. NU?!
Numai că noi nu avem o zi în care să ne arătăm recunoștința pentru ce am primit în anul care este pe sfârșite... .

O fi pentru că nu primim prea multe? Posibil.
Ziua recunoștinței are diferite date și motive în SUA și Canada (unde se sărbătorește cu precădere).
A 4-a zi de joi din noiembrie este oficial sărbătoare națională în SUA.
În Canada, ziua de Thanksgiving se sărbătorește în a doua zi de luni din octombrie, ca mulțumire pentru o recoltă bogată.
A doua zi după Ziua Recunoștinței este cea mai aglomerată zi pentru cumpărături. De aici Black Friday care văd că începe să fie populară și la noi.
Sursă: Wikipedia
Mie mi-ar plăcea să fie și la noi sărbătoare națională, sărbătoare a familiei, a recunoștinței.
Aș vrea și eu să mulțumesc pentru ceea ce am primit. Chiar dacă nu am primit nimic, dar chiar nimic. :D
  • Totuși, sunt recunoscătoare că n-am mai ajuns prin spitale (eu, personal, sau familia/prietenii mei), că nu ne-a inundat casa/nu a venit furtuna/nu a dat grindină/nu a fost un cutremur mare.
  • Sunt recunoscătoare că am reușit să-mi plătesc toate facturile la timp/n-am răbdat de foame (sete)/n-am umblat desculț și n-am dormit pe stradă.
  • Sunt extrem de recunoscătoare că nu m-a mușcat vreun câine comunitar și că nu m-a călcat vreo mașină condusă de un șofer teribilist = iresponsabil/inconștient.
  • De asemeni, sunt recunoscătoare că nu s-a declanșat vreun război.
  • Sunt recunoscătoare pentru că mesajele injurioase (de pe bloguri) s-au rărit/că s-a mai găsit câte cineva să mai citească și să dea like articolelor și rețetelor la care lucrez enorm = înseamnă că mai există câte cineva care apreciază munca mea.
  • Sunt recunoscătoare pentru că netul este mai ieftin ca-n restul lumii... nu ca toate celelalte lucruri vitale. 
Și-ar mai fi câteva lucruri, dar nu vreau să te plictisesc.

Tu... pentru ce ești recunoscător? Sau nu știi ce-nseamnă cuvântul substantiv recunoștință?! 

Tuesday, 26 November 2013

Între bloggeri

Între bloggeri ne iubim,
Ne votăm și ne bârfim,
Comentarii dulci lăsăm
Și pe mulți îi alintăm.

Dar în fundul inimii
Suntem plini de bălării,
Ca oricare om pe lume
N-avea teamă, nu dau nume.

Participăm la concursuri
Unii în proză, alții-n versuri,
Arătăm că știm ce vrem
Și ne-mpingem la extrem.

Unii se pricep prea bine,
Virtualul le-aparține.
Scriu frumos și iau și premii
Fermecând admiratorii.

Recunosc: n-am nicio șansă,
Că-s retrasă și etanșă,
Niciodată n-oi putea
Să înving pe cineva.

Nu stau ca să fac ovații
Că n-am multe aspirații,
Dacă-s aptă s-o vedea.
Până-atuncea... pa, pa, PA.  

Sunday, 24 November 2013

Credință...

Deci, e duminică din nou!
Urlă tare, ca un bou,
Vecinul de peste drum
Ce nu se vede prin fum.

În gură are-o țigară,
Scoate fumul pe o nară,
În mână ține-un pahar
Seamănă cu un tâlhar.

Stă la masă c-un amic
Și vorbesc despre nimic.
Sticle goale răsturnate,
Lângă ei e un abate.

Se uită la ei cruciș
Și le zice clar, concis:
Băi, ficiori de mamă grasă
De ce stați voi la terasă?

Nu vedeți că plouă des
Măcar de vă luați un fes.
Haideți cu mine, vă rog,
Să vă dau altfel de drog.

Se opresc din sughițat
Și spre el s-au avântat.
De ce fel de drog vorbești?
Nu cumva tu spui povești?

Avem aici ce ne trebe
Chiar și un lighean cu ghebe,
Ce vrei tu să ne propui?
Sau mai bine să ne-impui?

Popa-și aranjează brâul,
Parc-ar vrea s-alunge răul,
Suspină greu și adânc
Fața-i senină, de țânc.

Ați auzit de Hristos
Un om blând și frumos?
Care face numai bine
Tuturor, chiar de-s bovine?

Nu ați vrea voi să veniți
La biserică să îl cinstiți? 
Să vă rugați cu tărie
Și cu multă bucurie?

Amândoi se pun pe râs
Și-l privesc cu ochii câș.
Tu ești beat sau ești nebun?
Pleacă, că furăm un tun.

Aici ni-i lăcașul sfânt,
Nu ne place al tău veșmânt,
Du-te tu și fă ce vrei
Că noi doi suntem atei.

Credem doar în băutură
Și nu mai ieșim din tură.
Viața nostră-i minunată
A ta este condamnată... .

Deodată împietresc,
Vocile le răgușesc,
Pulsurile accelerează,
Cerul brusc se-înseninează.

Fug amândoi îngroziți,
Se tem c-or fi biciuiți
Și jură cu pocăință
De-acum vom avea credință!”

Dacă ți-a plăcut un like pe Facebook ar fi apreciat. Mulțumesc.

Tricoul îl poți achiziționa de pe Tshirt Factory. Magazin on line unde poți găsi mii de idei de cadouri (amuzante, dar nu numai) pentru ORICINE/orice ocazie/buzunar/gust.

Saturday, 23 November 2013

Bucuria de a da

Există cineva care nu se emoționează când vede un copil subnutrit, trist, anemic?
Mie... mi se rupe inima, dintotdeauna. Și ori de câte ori mănânc ceva „bun” mă gândesc involuntar că sunt copii care nu numai că nu cunosc gustul unei portocale, de exemplu, dar nici măcar nu știu cum arată sau ce miros are. Mi se pune un nod în gât...
Cunosc oameni care aruncă mâncare fără să se gândească o fracțiune de secundă că alții suferă... deseori fără vină.

E dureros să știi că am putea ajuta, dar nu o facem. Și pentru că de unul singur e greu să ajuți... totuși... dacă ne-am alia mai mulți acest lucru ar putea deveni realizabil. Să luăm exemplu de la Campofrio România care va dona de ziua Recunoștinței 8000 de sandvișuri copiilor defavorizați din zona Doljului.
Și-acum, mulți dintre noi se vor gândi:
--- „Cum poate un singur sandviș să ajute?!”
Alții vor spune și mai rău:
--- „De ce nu fac mai mult, ei își permit.”
Mai întâi de toate, un singur sandviș poate ilumina instant chipul unui copil care, poate (dacă e norocos) a văzut numai la televizor cum arată un sandviș. Mulți dintre ei nu cunosc gustul cărnii, mirosul, savoarea. Un singur sandviș nu numai că le va hrăni trupul firav, dar le va oferi și hrană spirituală. Vor începe sau vor continua să creadă că există cineva care se gândește și la ei... că nu sunt singuri și abandonați.
Bineînțeles că pentru noi poate părea puțin... în fiecare zi mâncăm fel de fel de alimente/fructe/dulciuri ce alții nici nu știu că există. Dar pentru ei NU E deloc puțin.

Apoi... prețul unui sandviș nu e foarte mare, nu (depinde de sandviș), dar prețul a 8000 cred că este destul de ridicat. Nu toate companiile își permit investiții de acest fel.
Personal, consider că orice facere de bine, oricât de mică și insignifiantă, are o valoare inestimabilă pentru acel care are beneficiază de ea.
Și este criză... nu numai pentru noi, dar pentru toți, comercianții incluși.
Ar trebui să învățăm să nu mai judecăm fără să ne implicăm în aceste inițiative.
Dacă s-ar putea să se unească mai multe asociații, mai multe companii care nu sunt în pragul falimentului, s-ar putea face mai mult, fără doar și poate. 
Dar ar trebui să fim recunoscători pentru că se mai găsesc unii care o fac și dau exemplu.  Și #campofriofacebine!!!
Sunt atât de multe lucruri ce am putea face pentru cei mai puțini norocoși... Și m-am gândit la câteva, pe care le fac eu și nu mă costă nimic.
  • Am putea sta de vorbă cu oamenii care nu au pe nimeni, am putea să-i ascultăm. Credeți-mă, nici nu aveți idee ce înseamnă asta pentru un om singur. Mai ales dacă este pe patul unui spital sau în la un azil de bătrâni. Am putea să le citim ceva. Eu... sunt așa de fericită (chiar dacă inima îmi este grea) când văd pe cineva care răsuflă ușurat după ce și-a destăinuit durerile/doleanțele. Este un lucru pe care l-am putea face cu toții, măcar din când în când. Nu îi vom ajuta doar pe ei, dar și pe noi. Toți am avea de câștigat.
  • Am putea face cumpărăturile pentru vecinii neajutorați, care nu se pot deplasa. Le-am putea plăti facturile... on line chiar. Cu cardul nostru, doar ei ne vor restitui banii. Le-am putea duce gunoiul și-am putea suna doctorul, dacă ar avea nevoie. Eu le aduceam apă de la fântână, le udam florile, mergeam la magazin, etc. M-au învățat ai miei, de mică.
  • Am putea, de asemeni, să le gătim din când în când. La ei, sau la noi acasă. Numai să știm dacă-s intoleranți, alergici la ceva, ce le place, ce nu au mâncat de mult. Sunt oameni care nu mai știu gustul mâncării calde... Și este atât de trist. 
  • Am putea să intervenim în relațiile rupte dintre copii și părinți, frați. Cu mare atenție și considerație. I-am putea ajuta să reia dialogul... am putea să „presăm” punctul sensibil pentru a-i readuce împreună. Pentru că după ce și-au încheiat viața nu se va mai putea face nimic. Și mulți vor avea remușcări.
  • Am putea dărui... haine/încălțăminte/lucruri care nu ne mai trebuiesc. Orice este curat și în condiții bune. Câtă bucurie am putea oferi doar renunțând la lucruri de care noi suntem sătui, sau nu ne mai vin. Eu... am văzut cu cât entuziasm și infinită bucurie/surpriză  sunt văzute/primite inițiativele de acest gen. Jucăriile sunt cele mai căutate, rechizitele școlare, lucrurile pentru bucătărie, păturile... tot ce nouă nu ne mai trebuie pentru că avem destule... sau nu mai sunt la modă. Hăinuțe pentru copii... că au noștri au crescut și le sunt scurte..., lapte praf, cărucioare, etc. Dulcețuri, compoturi, conserve varie că facem cu duiumul și le aruncăm după ani de zile.
  • Și toate astea făcute cu zâmbetul pe buze. Acesta nu are preț. Pentru cei ce-l văd reprezintă speranță... pentru cel ce oferă nu este nimic... doar bucuria de a da, de a ajuta = iubire. Dar să nu ne rezumăm să facem acte de caritatea doar în perioada sărbătorilor, dar în orice zi din an.
--- Pentru ce sunt recunoscătoare?! Pentru părinții care m-au învățat să fiu om.

Inițiativa Campofrio este susținută de World Vision România, care se implică direct în ajutorarea comunităților din Dolj, alături de Carrefour România. Programul prin care se va desfășura această donație se numește „Donator de viitor”, detalii aici: http://www.worldvision.ro/donator-de-viitor-1

Wednesday, 20 November 2013

Etichete


Nu mă refer la etichetele de la îmbrăcăminte, ci la etichetele pe care noi, oamenii, le punem lucrurilor/faptelor sau (cel mai des) semenilor noștri. 
Am mai scris despre asta, dar nu este niciodată de ajuns.
Obișnuiam să fac și eu așa ceva; da, când aveam 20 de ani și nu știam ce știu acum.
Cu timpul, am învățat că niciodată nu trebuie să etichetezi o persoană fără să ai foarte multe informații la dispoziție. Chiar și atunci ar trebui să eviți/să te împotrivești tentației, cum am scris aici
Și totuși, marea majoritate nu se poate abține. Uite câteva exemple (ce mi-au ajuns la urechi) care m-au dat peste cap.

  • Cutare are o facultate, deci e deștept.
    Hmm... și cum e treaba cu diplomele/examenele cumpărate?!
  • Dacă are o diplomă e capabil.
    Ulalala... Idem
  • E șef/conduce = nu cred că a ajuns acolo degeaba.
    Hahaha... ce glumă bună!!! Idem și...
  • Oamenii de la țară beau orice.
    Și ăi de la oraș NU?! Eu sunt născută/crescută la țară și nu beau orice. Dimpotrivă!!!
  • Râde/zâmbește, deci e fericit.
    Sau poate e o mască, din respect și considerație.
  • Se plânge tot timpul, înseamnă că-i este tare greu.
    Poate... sau poate așa s-a obișnuit.
  • E șef/conduce = nu cred că a ajuns acolo degeaba.
    Hahaha... altă glumă bună!!!
  • E frumoasă, deci orice ușă i se deschide.
    Eu cred, mai degrabă, că este ea cea care trebuie să deschidă..., da, PICIOARELE!
  • A înșelat pentru că nevasta/soțul nu-i dă ce are nevoie.
    Aici am surâs dureros. Câteodată e așa, dar, de cele mai multe ori, NU. Se înșeală pentru că suntem slabi, nu vrem să luptăm împotriva tentației. Nu avem respect/considerație/morală/conștiință = ne doare-n pix.
  • Are BMW = e bogat.
    Râs isteric. Unii n-au bani să-și plătească benzina c-au investit tot în bolidul ăla.
  • Uite ce haine de firmă are! Își permite.
    Sigur... părinții își rup oasele-n străinătate... spală pe jos, se umilesc ca să ofere celor rămași în țară lucruri ce ei nu și-ar permite niciodată.
  • Ce casă mare!!! Câștigă foarte mult (ca mai sus).
    Da, unii chiar câștigă. Alții se umplu de datorii pe toată viața din dorința de a arăta celorlați că pot și fac. Bravo!
Exemplele pot continua la nesfârșit, dar mă opresc aici.
Dacă ești de acord, un like la pagina Facebook ar fi apreciat. 

Tuesday, 19 November 2013

Culorile curcubeului

Azi noapte nu am dormit
La papuci eu m-am gândit
Și-așa mi-am imaginat
Ce ceva am câștigat. :p

Chiar dacă eu știu prea bine,
Că mă fac tot de rușine.
Nu am șanse, nici speranțe
Că am multe discrepanțe.

Și totuși eu am decis
Să m-apuc iară de scris,
Că nu pot să definesc
Stilul pe care-l iubesc.

Ore-ntregi eu m-am plimbat,
Mulți pantofi am admirat,
Cizme, teniși și cu ghete
Pentru băieți, pentru fete.

Tenișii nu îi iubesc,
C-au aer copilăresc.
Ghetele nu-s pentru mine
Nici botine, balerine.

Și inima mea s-a oprit,
Dup-atâta hoinărit,
La acești pantofi electrici
Că nu sunt deloc excentrici.

Cu acești pantofi de firmă
Nu mergi deloc ca pe sârmă
Te simți înaltă, frumoasă,
Comodă și serioasă

M-aș duce cu ei la lucru,
La bunică și la socru,
La plimbare merg perfect
Și fac un mare efect.

Că aceasta-i stilul meu
Colorată-n curcubeu,
Realistă, educată,
Dulce ca o ciocolată. :D

Zâmbăreață și glumeață
De e seară, dimineață.
Prietenii mă iubesc
Chiar de mă mai și bârfesc.

Iubesc tocuri și platforme
Versurile neconforme.
S-o spun ca-un cartezenist
Cu acești pantofi EXIST!

PS. În cazul în care ţi-a plăcut ce ai citit (ți-a stârnit un zâmbet poate/sper) un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc.

Pentru mai multe sclipiri de geniu vizitează meniul (bară sus) UMOR/Poietism.

Monday, 18 November 2013

Tocuri și grație

Să definesc stilul meu
Este-un lucrul foarte greu,
Mă îmbrac și mă comport
Câteodată cu efort.

Am papuci mulți, colorați,
Dar dacă mă întrebați
Vă voi spune drept pe șleau
Că n-am nimic din ce vreau!

Că-s femeie vanitoasă,
Deseori pretențioasă,
Zile-ntregi stau și aleg
Cu greu decid ce culeg.

Nu-mi plac tocurile joase
Că nu sunt armonioase.
Evit și pantofii sport
Chiar dacă au mult confort.

Pe Elefant.ro am intrat,
Site-ul m-a acaparat,
Cu ale lui oferte mii
Chiar pe gustul inimii.

Au pantofi „adevărați”
Pentru femei și bărbați.
Firme cunoscute-n lume
Prețuri bune, cu renume.

Haide spune, ai ghicit
Ce pantofi am îndrăgit?
Că doar este eclatant
Gustul meu stupefiant. :D

Aș avea doar bucurii.
M-aș simți foarte frumoasă,
Elegantă, grațioasă.

Toată lumea s-o uita,
Multe m-or invidia,
Pentru look-ul meu stilat
Delicat și cizelat. :p

De aceea te invit,
Dacă nu ești istovit,
Să vezi ofertele lor
Numai să nu mori de dor.

PS. În cazul în care ţi-a plăcut ce ai citit (ți-a stârnit un zâmbet poate/sper) un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc

Pentru mai multe sclipiri de geniu vizitează meniul (bară sus) UMOR/Poietism

Saturday, 16 November 2013

Sarea-n bucate

Astăzi public, cu acordul scris al autorului, poIezia compusă în onoarea mea.

Ce „onoare”?! Păi a fost ziua mea. Știu, nu s-a-nțeles deși am publicat o poIezie foarte explicită. :D
Mulțumesc din inimă! M-am emoționat profund. Mai ales când am citit „Cretina”. Apelativ cu care mă „chemau” nepoții mei. Nu știu dacă era „din dragoste” sau dacă (chiar) pentru că mă considerau de-a dreptul cretină de mici. 

Dacă este valabil acest ultim caz, recunosc că au fost niște copii precoce și sunt mândră de ei.

Dimineață m-am trezit,
La pc m-am repezit,
Intru repede-n feisbuc
Să mă spăl pe ochi n-apuc.

Intru tare panicat,
Cred ca ceva am uitat,
Şi mă uit eu mai atent,
Creierul se mişcă lent...

Şi când a pornit „maşina”
Văd c-azi s-a născut „Cretina” .
Ce sa fac? Ce să îi zic?
În minte nu am nimic.

Iau o foaie şi un pix
Şi mă pun frate pe scris.
Să îi zic de sănătate,
Mult succes şi spor în toate?

Parcă este cam banal,
Mai bine îi iau un cal,
Ca d-astea are deja.
Ce sa-i zic, în pana mea??

Îi zic si eu LA MULŢI ANI !
Să facă cinci saci de bani,
Că în rest are de toate
Chiar şi blog-uri cu bucate.

Acuma, mai nou, ea ştie
Să facă şi poIezie.
Face frate cu duiumu’
Şi tot nu iese volumu’.

Că de când tot stau şi-aştept
Mi-a crescut şi păr pe chept.
Ce mai !? e bună la toate,
E ca sarea în bucate.

Scriu numai prostii aici,
Da’ ce puşca lui carici??
Că doar o dată în an.
Îi zic şi eu LA MULŢI ANI!!

(Aştept să imi pui la nas
Lichiorul de ananas
Sau o sticlă de rachiu,
Ca să facem chiu, chiu ,chiu...)

Merci Eros (alias Mișu Gh). Înseamnă mult pentru mine. Când voi completa volumul, și o să devin faimoasă (la sfântu-așteaptă), am să-mi amintesc de tine. :D Vine și lichiorul de ananas
Între timp îți dau un autograf. :D :p

Tricourile le poți achiziționa de pe Tshirt Factory. Magazin on line unde poți găsi mii de idei de cadouri (amuzante, dar nu numai) pentru ORICINE/orice ocazie/buzunar/gust.

Iar dacă vrei să-mi faci mie un cadou (cu întârziere, dar mai bine mai târziu decât niciodată...) un like pe Facebook este suficient. Mulțumesc. 


Pentru mai multe sclipiri de geniu vizitează meniul (bară sus) UMOR/Poietism

Friday, 15 November 2013

Încălțăminte și stil

Dacă sunt femeie iubesc articolele de încălțăminte la nebunie!!! Logic, nu?!

Oricât de multe perechi aș avea, nu voi spune niciodată că „am deajuns”, „nu-mi mai trebuie”, etc.
De câte ori ies mă găsesc mereu în aceeași dilemă: „ce papuci să-mi iau?”.
Deseori mă simt atât de frustrată că-mi vine să plâng. Te regăsești și tu în cuvintele mele? Sunt sigură! Tipic de noi femeile:
---Nu am cu ce să merg. Nimic nu-mi stă bine. Sunt vechi, demodate, uzate!

Dacă aleg poșeta, nu merg pantofii, și invers. Din fericire, în ultimii ani s-a cam pierdut această modă.
Nu mai este „obligatoriu” ca pantofii să fie de aceeași culoare cu poșeta. Cică este deajuns să fie din același material. Ex: ai pantofi de lac, atunci poșeta trebuie NEAPĂRAT să fie și ea din lac.
Adevărul este totuși că arată mai bine când sunt de aceeași culoare. Nu?! Sau e forța obișnuinței?!

Nu urmăresc moda obsesional; port ce-mi place, ce mi se potrivește și ce-mi permit. 
Dar n-aș putea spune exact care-i stilul meu. În afară de eleganță și comoditate.
Totuși, deseori renunț la comoditate în favoarea eleganței. Zic asta pentru că ador tocurile înalte, cât mai înalte cu putință și foarte subțiri. Însă totul depinde de ambient. 
Uite câteva exemple concrete. 
  • Dacă merg la un eveniment monden, tocurile sunt un must (pentru mine, cel puțin). Iubesc culorile vii, și dacă merg la o plimbare în doi sunt foarte potrivite, dar dacă merg la biserică optez pentru o culoare sobră.
  • Dacă merg la servici, optez pentru o pereche de pantofi (ghete/cizme) cu platformă (talpă ortopedică). Asta pentru că sunt comode, elegante și-ți fac piciorul mai subțire.
  • Dacă merg în pădure, pe munte (să fac trekking) atunci o pereche de bocanci sunt cei mai potriviți. Normal
  • Iar dacă am de făcut comisioane, sau trebuie să merg la făcut cumpărături, atunci optez pentru ceva cu talpă joasă, dar nu neapărat pantofi sport. Pentru că pantofii sport (tip Converse) sunt foarte frumoși, nimic de zis, dar nu mai am 20 de ani.
Visul meu cel mai ascuns este ca tocurile să fie la fel de comode ca o pereche de adidași. Să pot sta 15 ore în picioare cu tocuri de 13, să alerg și să lucrez. Dar este o utopie.

M-am gândit mult, și dacă trebuie neapărat să-mi aleg un singur stil atunci aleg comoditate şi culoare (casual smart). Iar sandalele din imagine le îmbină perfect pe amândouă. 
Iubesc să merg mult pe jos, ador fustele/rochiile, (chiar și iarna) și sunt cele mai potrivite. Sunt sigură că aș atrage toate privirile cu ele în picioare. Chiar dacă aș avea un rucsac în spinare (cam așa merg eu „la plimbare”).
Hmm... câte fotografii aș face cu ele... În parcul din orașul meu. 

Ce n-aș purta NICIODATĂ, sunt papucii în stil Lady Gaga. Nu, pe bune! Nu sunt deloc pe gusturile mele și mi-e greu să cred că sunt în vreun comozi.
Dar asta pentru că nu-mi place extravaganța... nu sunt VIP. Cine știe dacă nu mi-aș schimba ideile (și gusturile) în momentul în care devin o faimoasă artistă. Ea-și permite, eu nu. Realism. :D

Thursday, 14 November 2013

Nu îmbătrânesc...

Astăzi este ziua mea,
Multă lume va suna
Să-mi ureze La multi ani,
Fericiti și dolofani.

Deja mama m-a sunat,
Să vadă de m-am sculat,
Să-mi ureze mult noroc
Ca să nu dau pe-un escroc.

Amicii de pe Feisbuck
Mi-au dăruit un ciubuc,
Și mi-au urat numai bine
Zile multe și senine.

Dar eu nu-s prea bucuroasă
Că-i o vreme furtunoasă.
Și nu-mi place cum trec anii
Ș-explodează toții vulcanii.

Că doară sunt scorpion,
Prudentă ca un spion,
Din fire sunt arțăgoasă
Și extrem de belicoasă.

N-o să stau să lenevesc
Și nu vreau să mă gândesc
Că nu mai sunt o copilă
Ba din contră, sunt senilă. :D

Dar pentru că-i ziua mea,
M-oi duce și voi mânca
1 ou și noua sarmale
Că stomacul rău mă doare.

Iar speranța mea rămâne
Să-ncep să câștig o pâine.
Că așa de mult muncesc
Frunțile să descrețesc.

Aș dori să fie pace
Între oameni, dobitoace
Toți să aibă ce mânca
Și de ce se bucura.

Deci vă las cu-aceste rânduri,
Și mă duc să iau 3 scânduri,
16 cuie și-un ciocan,
Și-apoi sun la Vatican. :D

Să trimită un exorcist
Curajos și altruist,
Să se roage pentru mine,
Să-mi fie și un pic bine.

Tot ce vreau e-un mic venit
Nu pe gratis, cuvenit.
Fricile să-mi depășesc
Ce-mi propun să reușesc.

(că-i tare puțin ceea ce aș avea eu nevoie). 

Tricoul îl poți  achiziționa de pe Fungift.ro. Magazin on line unde poți găsi mii de idei de cadouri (amuzante, dar nu numai) pentru ORICINE/orice ocazie/buzunar/gust.

Iar dacă vrei să-mi faci mie un cadou un like pe Facebook este suficient. Mulțumesc.

Pentru mai multe sclipiri de geniu vizitează meniul (bară sus) UMOR/Poietism.

Wednesday, 13 November 2013

Umor negru

Pentru că nu prea am chef (azi) să-mi exprim propriile idei (în mare parte absurde), am decis să scriu câteva maxime/vorbe de duh din cartea „legile lui Murphy” (idolul meu).
Nu toată lumea le prețuiește. Unii nu le înțeleg, alții cred că le înțeleg când, de fapt, sunt foarte departe. Oricum ar fi, le scriu pentru cine e fan ironie/sarcasm/umor negru.

Legea lui Donsen (variantă)
Specialistul învață mereu mai mult despre din ce în ce mai puțin, până când în cele din urmă știe totul despre nimic, generalistul învață mereu mai puțin despre ce în ce mai mult, până când, în cele din urmă el nu mai știe nimic despre tot.

Legea marinei
Dacă îți poți păstra cumpătul când toți cei din jur și-l pierd, poate că tu, pur și simplu, nu înțelegi situația.

Legea banilor, a lui Murchinson
Banii sunt ca bălegarul. Dacă îi împrăștii, fac numai bine, dacă îi aduni într-un singur loc, miros ca dracu. (asta... nu mi se aplică în niciuna dintre opțiuni)

Legea lui Donohue
Ceea ce merită făcut, merită făcut pentru bani.

Legea amânării
Când oamenii au o treabă de făcut, în special una vitală, dar dificilă, invariabil o vor amâna până în ultimul moment – chiar mai mult.

Legea lui Clyde
Dacă ai ceva de făcut și amâni suficient de mult, există șansa ca altul să facă treaba pentru tine.

Legea birocrației, a lui Meskimen
Niciodată nu e timp să faci ceva bine, dat întotdeauna e timp să o faci din nou.

Comentariul lui Barr despre liniștea domestică
Într-o zi frumoasă ca asta este greu de crezut că cineva poate fi nefericit, dar noi o să ne străduim. :D

Legea forței (a lui Anthony)
Nu forța nimic, adu un ciocan mai mare.

Observația lui Avery
Nu contează că ai căzut, atâta timp cât culegi ceva de pe jos în timp ce te ridici.

Surâde, mâine va fi mai rău.

În cazul în care ţi-a plăcut (ţi-a stârnit un zâmbet sau/şi te-a ajutat) ce ai citit, un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc.

Tuesday, 12 November 2013

Ferrari galben

Anul trecut am primit o amendă destul de consistentă pentru că am depășit viteza legală (cu vreo treijde km) în timp ce alergam ca un pilot de formula 1 cu al meu Ferrari galben (doar nu te așteptai să fie roșu!).
Am fost atât de supărată... că mi-am mușcat buzele. Pe cine?!
Pe mine, evident! Doar eu eram vinovată... Ce mi-a trebuit un asemenea bolid? Pe unde să alerg cu el?
Pe drumurile asfaltate cu noroi de la țară?
Sau pe străzile (unele) din oraș presărate strategic cu trambuline mai de soi decât acelea de la campionatele de schi din Austria?!
--- „ Așa-mi trebe!” zic. „O mașină națională nu ar fi fost ok, atunci plătește!
După o noapte furtunoasă, în care m-am tăvălit prin pat (mai ceva ca o banană pe grătar), am decis că-i cazul s-o plătesc imediat; să mi-o scot din minte, să mă calmez, să uit coșmarul și să merg cu viața înainte.
Zis și făcut.
Mă trezesc, hmmm, mă ridic mai bine zis, din patul care părea făcut numai din scânduri și pietre. Mă dureau toate oasele, toți mușchii de parcă toată noaptea am jucat fotbal american. Sau am dormit pe-o mazăre.
---„ Au, au, offf, ce mă doare. Fir-ar...!”
Mă uit în oglindă și-nlemenesc. Părul mi-era vâlvoi, ochii bulbucați ca două cepe de apă, pielea străvezie, buzele uscate...
--- „ Ioi, mamă, ce oroare! Cum am să ies din casă așa?! Dacă mă-ntâlnesc cu vreun vecin/prieten/coleg, etc. ? O să-i bag în boale. Și la coada la care va trebui să stau, există toate șansele să mă văd cu cineva pe care cunosc. MINIM! 
Fir-ar ele de cozi. Banii ca banii, dă-i naibii, dar statul la cozi e un adevărat infern!
Am stat la cozi de mică, la pâine, lapte, ulei... de n-am avut aer. Mă călcau în picioare, literar.
Ce Dumnezeu nu m-am gândit la asta când am apăsat piciorul pe accelerație mai ceva ca Schumacher!?”
--- „Băi, n-am chef să merg, nu pot ieși în halul ăsta. Urăsc cozile, îmi aduc aminte de perioada comunismului și nu vreau!”
Mă apucă o disperare fără margini, mă trântesc pe pat și stau câteva minute bune, imobila, fixând o pată (invizibilă) pe plafon. 
Deodată îmi amintesc, cu inima tresăltând de bucurie, că pot plăti amenda on line! 
--- „Uraaaaaaaaa!!!”
Cu părul vâlvoi, în pielea goală, cu o cafea fumegândă într-o carafă, cardul într-o mână, mă așez în fața calculatorului și-n mai puțin de 5 min îmi plătesc amenda luată din prostie.
Un zâmbet larg mi-a apărut instant pe față....
--- „Uffffffff, ce ușor.... tot să plătești amenzi așa... Ce bleagă, glumesc! Nu mai fac niciodată. Jur. Îmi vând Ferrari-ul, îmi iau o mașină mai puțin „criminală”. O Lamborghini portocalie, sau mov. Da!!!! ”
Mă uit înspre geam cu fața tâmpă și-mi văd vecinul cu ochii scoși din orbite, bale la gură, paralizat complet. 
--- „ Ar trebui să-mi amintesc să trag perdelele, sau măcar să-mi iau un combinezon pe mine. Doar nu vreau să am pe cineva pe conștiință. Nu-i omor cu mașina, da-i omor cu nuditatea.
Of, of... femeile astea... Pericole constante. :) ”

Acest articol este un pamflet. Orice asemănare cu persoane și fapte reale este pur întâmplătoare. 

Monday, 11 November 2013

Monolog freudian

Afară-i vânt și e-norat
Vecinii toți s-au culcat,
Câinii latră-n depărtare,
Parcă nimic nu mă doare.

Mă uit la ceas, e ora 3
Iar eu am poftă de mei.
Mă ridic greu, dar ușor
Mă mișc ca un melcușor.

Mă duc în bucătărie
Să-mi umplu o farfurie.
Aprind becul, fac un pas
Mă trezesc într-un impas.

Frigiderul e deschis!
Cine naiba a decis
Că-i ok să-l lași așa?
Ia mai dă-l în pușca mea!

Închid ușa și gândesc:
Dacă aflu, îl nimicesc
Pe acela care n-are
Respect pentru facturare.

Energia costă mult,
Gazul are preț ocult
Și n-o să știm niciodată
Care-i valoarea la apă.

Prețurile cresc mereu,
Nervii-ajung la apogeu,
Când salariul stă pe loc
C-avem senat (d... ) ventriloc.

Stau putin și mă gândesc:
Măi, dacă înnebunesc
Și mă duc să-i dau pe toți
Pe mână la mafioți?

Oare lumea s-o schimba
Și-o începe a respecta
Pământul pe care crește
Și de unde ciugulește?

Ce îmi pasă, ce gândesc
Și de ce mă amăgesc?!
Viața merge înainte
Fără fapte, doar cuvinte.

Ăsta este un monolog,
Dar eu nu sunt demagog,
Deci îți spun la revedere
Cu 5 gânduri „efemere”.

(Pace, seninătate, sănătate, înțelegere, iubire)

Tricoul îl poți achiziționa de pe Tshirt Factory. Magazin on line unde poți găsi mii de idei de cadouri (amuzante, dar nu numai) pentru ORICINE/orice ocazie/buzunar/gust.

Sunday, 10 November 2013

Egoismul în relații

Premize
  • Scriu la persoana I (feminin= din comoditate, și pentru că sunt femeie, evident). Dar este valabil și la masculin. :p
  • Orice asemănare cu fapte și persoane reale este pur întâmplatoare.
Detest egoismul în toate formele lui! Acest sentiment, absolut natural/instinctiv, poate distruge iremediabil orice fel de relație: prietenie, iubire și chiar familiară. 
Din egoism se trag aproape toate nenorocirile lumii.

De mic copil, am observat cum oamenii mari fac anumite multe lucruri neținând cont de cei de lângă. 
E instinctiv, natural să faci cum te taie capul convins fiind că faci bine. Chiar dacă nu e.
Și-atunci am hotărât că am să-nvăț să înăbuș acest comportament. Am muncit foarte mult. 
Ani la rândul am învățat să citesc oamenii, să le ghicesc nevoile și să nu acționez niciodată în detrimentul cuiva. Am citit, am văzut documentare, am căutat informații pe net și nu mi-a fost ușor. 
Orice secundă liberă o „pierdeam” învățând să nu rănesc pe cel de lângă mine (oricine ar fi el), cel puțin nu cu știință (și voință).
Evident, că nu este posibil să împaci pe toată lumea. 
Dacă cel de lângă mine era bucuros că nu l-am rănit, eram eu nefericită. Pentru că nu are cum să fie altfel.
Cel mai rău este când tu te străduiești să nu faci rău, iar cel de lângă tine nu numai că nu realizează eforturile tale, dar nici măcar nu-i pasă.

Succesul unei relații (orice fel de relație=TOATE) se bazează pe „eu îți dau, tu îmi dai”.
Oricât de scandalizați am fi de acest „schimb”, dacă ne gândim bine, este adevărat în totalitate.
Nu se poate ca o relație (de orice fel) să dureze când celălalt știe NUMAI să ia. Și nu mă refer la lucruri materiale.

Uite un ex: Într-un weekend oarecare (în care sunteți amândoi acasă) îți lași deoparte nevoile și dorințele tale și te duci să-i faci partenerului ceva bun. Ca să mâncați împreună, măcar o zi pe săptămână.
Nu-l strigi în timp ce gătești, că vrei să-i faci o surpriză. Dar el apare, pt că te-a auzit trebăluind prin bucătărie și e curios. Se bucură și se apucă de mâncat, în timp ce tu continui să gătești.
După ce te-a șocat gestul lui, îi spui cu tristețe că ar fi frumos să te aștepte și pe tine, nu să mănânce singur, că toată săptămâna a făcut-o. Dar el continuă (probabil nici nu te-a auzit); tu termini de gătit, te așezi la masă iar el pleacă, că a terminat.
Cum ar trebui să se simtă femeia? Are toate motivele să fie supărată sau nu?!
Bărbații ar zice: 
--- „Cine a pus-o să facă ceva?! Nu a vrut să-i facă o surpriză? De ce se supără?!” 
Pentru mine asta e lipsă de respect și considerație. Și oricât bărbatul ar fi convins că nu a făcut nimic rău și că femeia e isterică (dând vina pe hormoni sau capricii), eu zic că poate ar trebui să-și trezească creierul.

Am ajuns la concluzia că dacă un om nu observă măcar că faci ceva PENTRU EL/ea, e cazul să nu mai faci nimic. Niciodată. Dacă toți am acționa așa ar fi o babilonie incredibilă pe lumea asta, e adevărat. Dar nu poți să te sacrifici la infinit pentru cine nu dă 1 leu pe acțiunile tale. Că ori nu le vede, ori nu-i pasă, ori e convins că totul i se cuvine. 

Cum am mai zis, NU aștepta ca el/ea să vadă că te-ai sacrificat pentru el/ea, dar zi-i, pentru că „Bărbații sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus.” 
Și dacă nici așa nu funcționează îți pui inima-n pace/te resemnezi dacă fără el/ea nu poți trăi.
Dar eu spun că oameni sunt miliarde și poate e mai bine să te uiți lângă tine.. că nu toți/toate sunt la fel.

Sunt convinsă că singurătatea/celibatul este singurul statut social care-ți garantează pace interioară. Cel puțin pentru mine.
Din fericire (sau nefericire, depinde de punctul de vedere), nu toată lumea pune pe primul plan liniștea interioară. Unii vor o familie, unora nu le place să trăiască singuri și atunci suportă/acceptă astfel de comportamente.
Și totuși dacă oamenii și-ar pune creierul în funcțiune/dacă ar gândi înainte de a acționa, egoismul ar fi pe cale de dispariție. Și nu am mai suferi așa de mult.

Însă este imposibil să-nveți când ai o părere prea bună despre tine.
Când crezi că știi destule și nu mai ai nevoie de nimic altceva.
Când nu vrei să accepți că, de fapt, nu știi nimic.
Când orice scuză e bună să nu prestezi nicio atenție.

Repet: Bărbați, nu întotdeauna femeile devin isterice FĂRĂ motiv. De obicei au un motiv/sau mai multe. Iar voi le aduceți la exasperare cu lipsa voastră de atenție/judecată. :P

Saturday, 9 November 2013

Porcul cu coada-n față


Merg agale pe un drum,
Fața mi-e plină de scrum,
Părul lung e nespălat,
Îmbrăcată-s c-un halat.

Mă-ntâlnesc cu un bărbat,
Ce se apropie turbat,
Întinde mâinile spre mine
Parcă eu i-aș aparține.

Mă uit la el speriată,
Că doar sunt o simplă fată,
Și încerc să-l țin departe
Cu vorbe dulci și sărate.

Măi flăcăule ciudat,
Ce-i cu tine, ce-ai păpat,
De îți pute gura așa?
Du-te, bă, de ți-o spăla!

Că eu nu te pup, să mor!
Pleacă, că iau un topor
Și te alerg prin grădină,
Mama ei de rogojină!!!

Haide fă, muiere rea
Dă-mi gurița, nu scăpa.
Ce ești cu fundul pe dos?
Haide, dă-ți chiloții jos!

N-ai auzit ce am zis?
Ce te uiți așa pieziș,
Un ochi îl ai la slănină
Și un altul la făină?!

Tu ești porc cu coada-n față

Ce-ți trebuie, o prefață?!
Lasă-mă-n durerea mea! 
Urlu eu în zeflemea. 

N-am nevoie de-un bărbat!

De ce m-ai exacerbat?
Pleacă repede de aici
Că îți arunc cu chirpici.

De atâtea ori ți-am zis,

De n (X?) ori ți-am interzis
Să te apropii de mine,
Dar tu nu te poți abține.

Fete sunt atât de multe

Și cinstite și cornute 
Ce e greu de înțeles?
Dă-te, că merg la cules.

El se uită crunt la mine,

Trece o turmă de bovine,
Mormăie ceva ciudat,
Și pleacă tot asudat. 

Eu răsuflu ușurată,

Dar mă-mpiedic și cad lată
Pe pietrișul de pe stradă,
Că nu era promenadă. 

Uite-al dracului tâmpit,

Măcar nu m-a căsăpit
Că așa-i la modă, frate
Să omori pe săturate.

Dacă femeia te lasă,

Că de altul e atrasă,
Ia un topor și-o pălește
Că așa e omenește.

Mă ridic cu greu de jos,

Vânăt e stratul adipos,
Mă scutur de praf și sânge
Fug, că doară m-o ajunge.

Mă-nchid repede în casă,

Că oi fi eu bărbătoasă,
Dar c-un prost să nu te pui,
Că te umple de cucui.

Primul tricou îl poți achiziționa de pe Fungift.ro, al doilea de pe Tshirt FactoryMagazin on line unde poți găsi mii de idei de cadouri (amuzante, dar nu numai) pentru ORICINE/orice ocazie/buzunar/gust.

Friday, 8 November 2013

La mulți ani, Mihail...!

Astăzi, 8 noiembrie, Biserica ortodoxă sărbătorește sfinții Gavriil și Mihail.
Catolicii au sărbătorit pe 29 septembrie

„Dintre cei 1.351.431 de români care îşi sărbătoresc onomastica de Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, 597.620 sunt femei, iar 753.811 sunt bărbaţi.
Majoritatea femeilor, respectiv 358.003, poartă numele Mihaela, iar alte 229.334 - Gabriela.
De asemenea, 6.582 de femei se numesc Mihaiela, 3.506 poartă numele Gabi, 161 se numesc Găbiţa, 25 au fost botezate Mişa, iar pe nouă (9) le cheamă Michi.
Dintre bărbaţi, 366.396 poartă numele Mihai, iar 259.093 - Gabriel. Alţi 55.014 au fost botezaţi Mihail, 28.073 - Mihăiţă, 20.792 - Gavril, 7.777 - Mihnea, iar 7.502 - Gavrilă.”
Citat luat de pe Realitatea net


Cine au fost Mihail și Gavriil!?
Dacă nu ai văzut SUPRANATURAL (serialul meu preferat), îți spun că au fost niște îngeri cu ceva mai multe puteri decât îngerii normali/obișnuiți. :p

Iată un fragment (despre Mihail) din articolul de pe Wikipedia:
Arhanghelul Mihail este un arhanghel în învățăturile creștine, evreiești și islamice. 
Romano-catolicii,ortodocșii, anglicanii și luteranii fac referire la el spunând „Sfântul Arhanghel Mihail”sau „Sfântul Mihail”.
În ebraică, Mihail înseamnă „Cine este ca Dumnezeu?”, care este interpretată în mod tradițional ca o întrebare retorică: „Cine este ca Dumnezeu?” (la care se așteaptă un răspuns negativ), pentru a sugera faptul că nimeni nu este ca Dumnezeu. În acest fel, Mihail este reinterpretat ca un simbol de umilință în fața lui Dumnezeu.
În Noul Testament, Mihail conduce armatele lui Dumnezeu împotriva forțelor lui Satana în Cartea Apocalipsei, unde în timpul războiului din cer îl învinge pe Satana. Sanctuare creștine pentru Mihail au apărut în secolul al patrulea, când a fost văzut pentru prima oara ca un înger vindecător, iar apoi de-a lungul timpului ca un protector și lider al armatei lui Dumnezeu, împotriva forțelor răului.”

Un citat de pe Puterea.ro (despre arhangeli)
„Arhanghelul Gavriil a fost trimis de Dumnezeu la Fecioara Maria să-i vestească taina cea mare a întrupării Domnului şi tot el a adus drepţilor Ioachim şi Ana vestea zămislirii Maicii Domnului. 
În folclorul religios românesc, Arhanghelul Mihail este un personaj mai venerat în comparaţie cu Arhanghelul Gavriil. El poartă, uneori, cheile Raiului, este un înfocat luptător împotriva diavolului şi veghează la capul bolnavilor, dacă acestora le este sortit să moară, sau la picioarele lor, dacă le este hărăzit să mai trăiască.”

Vreau să urez, din nimă, tuturor celor ce-și sărbătoresc ziua numelui un călduros „La mulți ani (fericiți)!”
Să vă fie viața frumoasă!!!

Monday, 4 November 2013

Te-am rănit (IAR)? N-am vrut...

Premiză: Orice asemănare cu fapte și persoane reale este pur întâmplatoare.

Nu știu tu, însă eu nu pot să nu mă supăr când cineva mă rănește (într-un mod sau altul) și apoi îmi spune că nu a vrut.

Și ce rău este când ești rănit de acei din jurul tău, de oameni care ar trebui să te cunoască și să fi învățat care sunt lucrurile/faptele/cuvintele care te deranjează.
Iar când te rănește persoana pe care o iubești, îmi pare rău, dar din punctul meu de vedere, este o mare lipsă de respect/considerație. 

Nu m-am gândit.” Asta este singura scuză pe care o spun (majoritatea).
Nu „iartă-mă, scuză-mă, îmi pare rău” dar „nu m-am gândit, am vorbit/făcut din instinct”.
Și când, eu, zic:
--- „Păi atunci am să te rănesc și eu, să vezi cum e.”
--- „Nu, că tu faci intenționat.
Și care-i diferența?! O să te doară mai mult?
Depinde. Dacă te omor n-are cum să te doară mai mult; nu mai simți pur și simplu. Ai scăpat de toate.
Și-atunci, ce facem?!
Tu continui să mă rănești neintenționat, iar eu (sunt obligată să) suport cu stoicism și (să) iert la infinit pentru că NU AI VRUT?!
Ce fel de logică e asta? De ce doar unul trebuie să plătească?!
Te-ai întrebat că dacă eu nu te rănesc (NU) o fac pentru că gândesc înainte de a vorbi/acționa? 
Pentru că te cunosc/TE RESPECT/ÎMI PASĂ DE TINE și NU VREAU să te rănesc!
Că toți avem impulsuri/instincte.

O dată mă rănești din ignoranță, de două din instinct, de trei ori pentru că nu ai vrut, etc.etc.
Iar eu mă uit și nu-mi vine să cred că după atâta timp, tu mă rănești în continuare, exact cum făceai când nu mă cunoșteai. Numai că ți-am zis (de la bun început) întotdeauna că nu e bine/nu-mi place. Te-am rugat să fii mai atent, să te gândești înainte de a vorbi/face.
Însă tu continui/perseverezi și pretinzi ca eu să nu-ți plătesc cu aceeași monedă pentru că nu ar fi drept. Tu poți răni pentru că nu gândești, dar eu NU, pentru că sunt perfect conștientă.
Hmm. Până când? Nu ți se pare că ar trebui să te străduiești mai mult? AȘA CUM FAC EU?!
Că este o limită la toate și cum eu am putut învăța ce lucruri te supără, așa ai putea face și tu. Dacă-ți pasă, cum spui.
„Nu ai vrut” nu poate să mă facă să mă simt mai bine, SĂ VĂD că te străduiești și-mi respecți sentimentele. Asta poate ajuta. 
Pentru că odată ce-ai ucis (indiferent că ai vrut sau nu), nu poți readuce la viață...

Oare nu ar fi „mai” omenesc să nu călcăm în picioare sentimentele altuia CU sau FĂRĂ voință?!

Evident că e mai grav când cineva te rănește în mod intenționat. Însă asta nu înseamnă că omul care ți-a făcut rău în mod involuntar, nu este culpabil de nimic. 
Ba eu cred că este chiar FOARTE foarte vinovat
Vinovat că nu a ținut minte de câte ori te-a văzut suferind. 
Că nu i-a păsat deloc ori de câte ori l-ai avertizat că te-a rănit. 

Ps. Am vorbit la persoana 1 singular doar pentru a da un exemplu.