Thursday, 31 October 2013

Happy Halloween!

Dimineață m-am trezit
Halloween-ul a venit
M-am holbat în-a mea oglindă
Și m-am mușcat rău de limbă.

Deodată aud cioc, cioc
Ce naiba, sunt în talcioc?
Care bate acum la ușă,
Oare o fi a mea mătușă?!

Să deschid deloc nu vreau!
Dacă este un bau-bau?
Parc-aud o voce mută...
Cine dracu acum strănută?!

Îmi iau inima în dinți,
Zăresc tabloul cu sfinți,
Fac o cruce mare, lată,
Și deschid ușa blindată.

E un mostru-adevărat!
Și groaznic m-am speriat.
Are părul lung vâlvoi,
Ochii roșii de ciocoi.

Albe spume îi curg din gură,
Oare n-o fi borâtură?!
Dinți-s galbeni ca de cal,
Limba neagră de șacal.

Nu-nțeleg ce se întâmplă,
C-are și-un cuțit în tâmplă,
Sângele-i iese pe nări
Și-are păr la subțiori!

Hainele sunt ponosite,
Mâinile sunt tot belite,
Papucii-s rău flenduriți
Fugiți toți, c-o să muriți!

Încep imediat să țip,
Dar vocea-i în contratimp,
Limba mi se plimbă-n gură,
Fug să-mi iau o băutură.

Izbesc ușa cu putere...,
Am băut prea multă bere,
Trebuie să mă-ușurez,
Totuși... , poate că visez.

Mă-ntorc tiptil lângă ușă,
Găsesc urme de cenușă.
Încep să tremur-instant
Și respir agonizant.

Stau și-ascult vreo 3 secunde.
Oare unde se ascunde
Creatura oripilantă
În stare beligerantă?

„Boule”, îmi zic cu foc
Ești/Sunt un mare dobitoc.
Astăzi este sărbătoare
Nu că vrea să mă/te omoare!

Iau bomboanele gumoase,
Ciocolatele spumoase,
Și le-mpart cu bucurie
Celor din bucătărie.


Astăzi este Halloween
Și totul e sanguin.
Cum am putut eu să uit?
Ah... am fost abțiguit.

Happy Halloween, măi frați!
Dansați toți și vă jucați,
Îmbrăcați-vă ciudat
Și plecați la speriat.

Mulțumesc lui Eros (alias Misu Gh.)  pentru că mi-a amintit ce se sărbătorește azi. Parcă trăiesc pe-o altă planetă. 

Tricoul îț poți achiziționa de pe Tshirt Factory. Magazin on line unde poți găsi multe idei de cadouri pentru ORICINE/orice ocazie/buzunar/gust.

PS. În cazul în care ţi-a plăcut ce ai citit (ți-a stârnit un zâmbet poate/sper) un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc.

Pentru mai multe „sclipiri de geniu” vizitează meniul (bară sus) UMOR/Poietism.

Rotații în garderobă

Există careva care NU urăște rotațiile de garderobă pe care trebuie să-l facem de nu știu câte ori în timpul unui an?
Eu le detest pe toate; mint:  în afară de schimbul pentru stagiunea de vară. :)
Mi-e frig tot timpul dacă nu sunt mai mult de 30 ° Celsius afară, am mai zis.

Anul acesta a început ciudat (ca să nu zic altfel), din punct de vedere meteorologic.
Primăvara a ajuns târziu, şi este încă ploioasă și mocirloasă. 
Vara... cine ştie când o să ajungă. Sper să nu fie ca anul trecut, când pe 13 august era deja frig și a plouat câteva săptămâni în continuu.

Nu iubesc temperaturile joase... Nu-mi place să fac rotațiile de garderobă.
Totuși, iubesc rochiile grele de iarnă, adică alea tricotate (de lână sau stofă, depinde).
Am iubit tricotajele de când pot să-mi amintesc: bluze, rochii, fulare, căciuli și varie. Nu am ținut niciodată cont că nu era la modă, eu purtam cu mare bucurie și entuziasm.
Toți îmi spuneau că numai babele poartă tricotaje, dar când mă vedeau apărând cu o rochie tricotată și o pereche de cizme lungi (posibil cu tocuri subțiri), își schimbau impresia.
Și anul acesta se poartă tot felul de tricotaje. Deci e anul meu!!! 

Recomand tuturor femeilor să aibă în garderobă, cel puțin o rochie de genul. Lungă, scurtă, mulată, largă; decoltată, castă;  vesel colorată, bicoloră sau monocoloră. Toate merg de minune. Depinde de personalitatea și gusturile tale, de ambientul în care le vei propune. 
Asortată cu încălțăminte cu tocuri înalte/sau foarte înalte, cu o eșarfă colorată și cu ceva accesorii simple, veți face o impresie pe cinste.
Am selectat pentru voi o colecție de magazine on line care comercializează tricotaje de cele mai variate tipuri.
Prețurile super ok, croieli splendide, foarte sexy. Am inclus link-uri directe pentru o mai ușoară vizionare. Aruncă o privire și zi-mi ce părere ai. Merită TOATE!
  1. Fashion up - mărci de renume mondial, designeri români. SUPERBE!!! Preţuri fabuloase. 
  2. Kurtmann - Mărci iubite de adolosecenți (Berska, Pull&Bear, Stradivarius, etc). Bluze, rochii, pardesie, paltoane și multe altele
  3. TinaR – Sunt sigură că-l cunoști și că ai făcut deja o comandă la ei.
  4. Be You - Foarte multe produse + accesorii + încălțăminte. Un magazin foarte plin. 
Atenție la orice detalii și...  la card. :D

O primăvară elegantă doresc tuturor ce mă urmăresc! 

Wednesday, 30 October 2013

Și-așa-mi vine câteodată...

Nu știu tu, dar eu sunt o fire impulsivă rău.
Fiind foarte severă, în primul sau/și mai ales cu mine, „așa-mi vine câteodată să dau cu cuțâtu-n chiatră... ”, însă mă abțin, că nu vreau să mă rănesc accidental. :D
Odată am tras un picior în ușă de n-am putut să-ncalț pantofi cu toc vreo 3 săptămâni.
Altădată am aruncat telefonul de la etajul 4, direct pe cimentul din stradă (era pustie, din fericire) și, oricât s-ar spune că sunt rezistente,.... NU a rezistat la impactul teribil! S-a desfăcut în mii de bucăți și i-am zis adio cu lacrimi în ochi.
De atunci m-am hotărât să-mi vărs nervii pe ambalajele care nu-mi mai folosesc. Adică pe cutii (de carton, plastic, etc), sticle (de plastic), PET-uri. În felul acesta evit să-mi plesnească creierii de nervi și să nu mă mai simt vinovată (pentru că-mi arunc munca pe geam). Totodată, reciclez conștiincios. Și-așa am prins doi (sau mai mulți) iepuri deodată. Doar tu știi că-s fan „Iubiți și îngrijiți planeta”.
Că doar am am mai zis cât de important este să respectăm natura/mediul înconjurător.
Făcând așa, din reflex, îmi voi respecta și propria locuință, câștigând spațiu pentru depozitare. Pentru că eu nu duc deșeurile reciclate selectiv în fiecare zi, dar le adun în saci și le depozitez pe balcon. Într-un timp aveam balconul plin de saci cu sticle din plastic. După descoperirea asta... este gol goluț.

Știai că prin strivirea ambalajelor reducem volumul acestora, nu?! Uite un mic tabel informativ:

4 PET-uri pliate = 1 PET nepliat
10 doze presate = 1 doza nepresată
3-50 cutii de carton pliate = 1 cutie nepliată

Interesant, nu-i așa?!

Așadar, doamnelor și domnilor, ori de câte ori aveți parte de un comentariu impertinent sau arogant, luați cu furie PET-ul de la băutura energizantă pe care tocmai ați băut-o, trântiți-o cu putere pe gresia rezistentă și săriți cu picioarele peste ea de câteva (zeci/sute de) ori. Dacă asta nu a fost de ajuns să vă redea pacea, luați toate sticlele de apă pe care le-ați adunat într-un sac de gunoi imens, izbiți-l de perete ca un adevărat superman, până îi reduceți volumul la un sfert.
Mai bine ar fi să mergeți afară, ca să vă puteți desfășura în voie, dar poate departe de ochii indiscreți și critici ai lumii. Totuși, cui îi pasă de ochii lumii când avem nervii la stele?!
Sunt sigură că știți (dar vreau să subliniez) că în așa mod or să vi se risipească toți nervii și proasta dispoziție.

Personal așa fac, pentru că FUNCȚIONEAZĂ!!!

„E științific demonstrat că te simți mai bine dacă dai afară răul din tine, aşa că nu te abține și varsă-ți nervii pe ambalajele reciclabile!”


Hmm, ce zici?! Nu-i o idee formidabilă, practică, simplă și la îndemâna oricui!?
Și ce-i mai grozav decât să-ți golești sufletul de toată negativitatea făcând bine ambientului?!
Recomand și îndemn pe toți să dea frâu nervilor strivind și reciclând ca adevărați europeni ce suntem.

Dar ATENȚIE: fiecare ambalaj are propria cutia de depozitare (acolo unde există). Fă treaba bună până la capăt. Pentru tine și pentru copiii copiilor tăi.

Tuesday, 29 October 2013

Horoscop și soartă

Dimineață m-am trezit,
Horoscopul am citit,
Și m-am speriat grozav
Că-mi zicea că sunt bolnav.

Mai scria că n-am noroc,
C-o să dau de-un dobitoc,
Ce-o să-mi fure fericirea,
Și o să-mi distrugă iubirea.

Serviciul o să mi-l pierd,
Că la muncă n-am să merg,
Nevasta o să mă lase
Că mă-nșeală cu Năstase.

Băiatul lasă gravidă
O urâtă individă,
Fata fuge c-un țăran,
Fără pământ cu Merțan.

Eu citeam și nu credeam,
Cât nenoroc pot să am,
Și cum poate cineva,
Să îmi prevestească soarta.

De ce mi se-ntâmplă mie
Și nu lui badea Ilie?!
Sunt om bun, fără cusur,
Dă-mi ceva ca să mă bucur!

Și mi-a zis c-am să câștig,
Mămăligă și-un covrig,
Dacă poker amjoc
Cu o rață și-un boboc.

Mai era o variantă
Mică și-insignifiantă:
Pot să joc și la popice
Taci, nu te mai contrazice!

Eu atuncea mi-am luat
Dacia și am plecat.
Am condus foarte departe,
Și m-am rătăcit în noapte.

Benzina s-a consumat,
Țigările le-am fumat,
Și atunci am realizat
Că mâncare nu mi-am luat!

Ce prost sunt, mi-am zis voios
Doară știu că-s anxios.
Cum am putut să mă las
Păcălit și dus de nas?

De acuma înainte
Îmi folosesc a mea minte,
N-am să mai cred în prostii
Scrise doar de ageamii.

Ajung acasă flămând,
Aud vecinii plângând.
Deschid ușa cu putere
Unde e a mea muiere?!

Casa-i rece și pustie,
Pe masă văd o hârtie.
O iau grabnic s-o citesc
Și pe loc eu amețesc.

Gheorghe, dragă, am plecat
Cu Ilie a lui Ignat
Când am văzut ce prost ești
Că poți să crezi în povești.

Copiii s-au însurat,
De asemeni au plecat,
Cât mai departe de tine
i-ai umplut de rușine.

Vezi că a telefonat
Șeful și te-a alungat,
Serviciul l-a dat altui
Tu rămâi cu pofta-n cui.”

Mă uit în gol și zăresc
Horoscopul și-l izbesc
De pământ și de perete
Că sunt bleg fără pereche.

N-am putut eu să mă scol,
Și să plec fără ocol
Unde aveam mult de lucru?
Uite, acum îmi cântă cucu!

Concluzia este simplă:
Lucrurile se întâmplă
Nu că scrie-n horoscop
C-o să vină un potop.

Tu trăiește și muncește
Familia îți iubește,
Crede în forțele tale
Nu-n minciuni monumentale!

Am făcut un vlog, pentru cine preferă.


Te rog, daca ai apreciat, fii generos si lasa un semn (like, share, comment), sau viziteaza-ma pe Facebook, si pe celelalte bloguri ale mele: Gusturile nu se discutaPovestea Isabelei. Iar daca citesti in engleza, arunca o privire pe While I breathe, I hope si pe LinkedIn.
Te astept cu mult, mult drag. Multumesc, om cu suflet.

Friday, 25 October 2013

Homosexuali vs heterosexuali

Voi stârni niște polemici de mama focului pentru că știu unde trăim, pe ce planetă, în ce societate și cunosc mentalitatea majorității. Oricum ar fi, VREAU neapărat să vorbesc despre asta. Chiar cu riscul de a-mi pierde dintre cititori.

Mulți dintre noi sunt trecuți de un fior rece când aud că doi bărbați/două femei se iubesc, sau (mai rău)
s-au căsătorit.
Și eu simțeam asta până când am cunoscuți niște oameni minunați, bărbați (în cazul aceasta specific) care iubeau alți bărbați.
M-am simțit descumpănită; nu mi-a venit să cred că este posibil așa ceva (în viața reală).
--- „Este abominabil! Cum să iubești un alt bărbat!? Nu e normal! E păcat, o boală.
Dar, încetul cu încetul, am reușit să văd dincolo de etichete, dincolo de învățăminte/de educația ce am avut de mică. Sinceră să fiu, nu-mi amintesc ca ai miei să fi pomenit vreodată despre homosexuali. Nici de bine, nici de rău. În schimb vorbeau de lipsă de moralitate printre cei „normali”.

Totuși.. cine a hotărât ce este normalitatea?! Cine a decis că un bărbat nu are voie să iubească un alt bărbat, sau, respectiv, o femeie să iubească o altă femeie?! De ce ar fi asta o boală?
E scris în Biblie?! Da... și Biblia cine a scris-o?! Eu nu am găsit nicăieri o singură referință cum că Isus ar fi vorbit vreodată, în vreun fel, despre homosexuali.
Dar nu este de domeniul meu, nu voi intra în amănunte.

În 2006 „un prieten” postează pe Facebook un articol despre cum niște bărbați au fost bătuți și alungați dintr-un bar din Moldova (de pe peste Prut). Comentariul lui a fost ceva de genul:
--- „Bine le-au mai făcut, exact ceea ce merită.” Am rămas uluită, deoarece tipul în cauză era un student (și politician pe deasupra) cu pretenții de om cult/inteligent.
Se așteaptă de la mai multe de la un personaj de genul.
N-am putut să mă abțin și să nu îi reproșez faptul că suntem toți OAMENI, indiferent de înclinația sexuală pe care o are fiecare dintre noi.
La aceste comentarii s-au alăturat și altele, care mai de care mai aberante/absurde/ofensatoare. Unul (adresat mie), mi-a rămas adânc întipărit în minte:
--- „Adică, tu, ai apăra pedofilii, necrofilii, etc.etc.etc.”
Sincer, nu mi-a venit să cred că cineva poate numai să conceapă așa ceva. Ce legătură există între aceste cazuri? NICIUNA!
Am exprimat părerea mea relativ la doi oameni adulți, responsabili și conștienți. Oameni care se iubesc de comun acord.

Mai sunt și aceia care susțin (sus și tare) că nu au nimic cu homosexualii, dar dacă văd doi bărbați pe stradă ținându-se de mână, se simt rău.
--- „Să facă ce vor, nu mă deranjează, dar să nu se manifeste în public.”
Adică, noi, cei „hetero”, avem dreptul (sau NERUȘINAREA) să ne pupăm/giugiulim în public, iar ceilalți nu.
DE CE?! Cine a stabilit că unii au mai multe drepturi decât alții?!

Am asistat la un sărut între doi bărbați și mi s-au umplut ochii de lacrimi... de RUȘINE! Dar nu pentru că mi s-a părut bizar și nelalocul lui, dimpotrivă. Orice manifestație de iubire mă emoționează profund. Și m-am simțit incredibil de vinovată, mică și nedreaptă că, în trecut, am putut să gândesc urât despre ei. 
Nu este nimic demn de dispreț sau silă, absolut NIMIC! Dacă vedem asta este pentru că avem prejudecăți și nu suntem obiectivi. Nu vreau să zic mai mult. 

Alții îi acuză pe homosexuali că prea își descoperă înclinația lor, prea se mândresc.
Aici discursul e puțin mai complicat.
Umila mea părere este că și printre noi (cei „normali) se găsesc persoane mizerabile. Adică „orice pădure are uscăturile ei”.
Dacă unii își exprimă în public (cu ostentație) înclinarea sexuală, o fac pentru că sunt OAMENI, nu pentru că-s homosexuali!
Ce este așa complicat de înțeles?!
E clar că ies pe stradă să manifeste pentru drepturile lor... dar pentru că societatea „normală” le neagă aceste drepturi... pe motiv că nu pot procrea împreună (unul dintre).
Da!?! Dar sunt o groază de cupluri normale care decid, cu bună știință, să nu dea viață unui copil. Pentru asta ar trebui să li se interzică căsătoria?!
Sunt cupluri care nu sunt în stare să educe un copil sau să le ofere un trai decent. Bărbați alcoolici, femei ușoare care au copii împreună... ce educație oferă aceștia copiilor?!

Toate aceste răutăți adresate homosexualilor mă trimit (inevitabil) cu gândul la oamenii de culoare care au militat atâția amari de ani pentru drepturile lor de OAMENI.

Mesajul ce vreau să transmit este unul simplu:
Datoria noastră (de ființe superioare) este să-i respectăm pe homosexuali, NU să-i tolerăm! 
nu sunt criminali sau anomalii ale naturii, dar sunt oameni ca mine și ca tine. Sau chiar mai buni.
Ei nu te-ar arde pe rug pentru că ești heterosexual, de ce tu simți că trebuie să faci asta?! Cine ți-a dat (ție) acest drept!?
Nu vorbesc în numele lui Dumnezeu, dar sunt SIGURĂ că EL nu ar condamna niciodată pe cineva doar pentru că nu e ca toți ceilalți. El pedepsește pe cei care fac rău! Și nu în lumea asta, dar dincolo. 
Nu disprețui pe cei care iubesc, DISPREȚUIEȘTE pe cei care rănesc/ucid/fac rău!!!
Și nu arunca cu piatra; cine e fără de păcat?!


Ps... Oare DE CE bărbații (sau oamenii, în general) nu se scârbesc când văd două femei giugiulindu-se? Câtă obiectivitate...  moralitate. 

Precizare: dacă dorești să comentezi, fii civilizat! Nu voi tolera niciun fel de abuz. Nu voi publica cuvinte ofensive, triviale, nerespectoase. E „casa mea”, nu uita.


COSMOTE Romania revoluționează telefonia mobilă prin introducerea unui nou portofoliu de abonamente, mai simplu, al cărui fundament este inovația prin simplitate și comunicare nelimitată. Mai multe detalii despre oferta găsești pe free.cosmote.ro, iar despre concurs accesând free.cosmote.ro/bursa. 

Wednesday, 23 October 2013

Loialitate

Acum câțiva ani mă întorceam acasă după ani lungi de pribegie. Era târziu și le telefonez părinților să nu mă aștepte că nu știam când voi ajunge.
--- „Mergeți la culcare liniștiți, vă trezesc când ajung.”
Pe la 3 noaptea ajung în satul în care m-am născut. Întuneric pe străzi, pace, liniște... se auzeau doar câinii lătrând în depărtare. Casa părinților total schimbată. Părea atât de mică că mi s-a frânt inima.
Trag de poartă să o deschid... nu reușesc. Deodată apare-n fugă un câine; se postează în fața porții și latră puternic arătându-și colții.
Încremenesc: mi-e frică de câini. Când eram mică am fost atacată de mai multe ori și nu reușeam să mai am încredere.
Mă uit la el și-ncep să strig:
--- „Mamăăăă!!!
Nu termin bine de zis că apare mama-n prag. 
--- „Tu ești Cristina?!
--- „Da, mamă, eu sunt. Ce-i cu câinele acesta, pe unde a intrat? Ai grijă să nu te muște. Cheamă-l pe tata.
--- „Stai mamă, liniștită. Este câinele nostru. Nu-ți va face nimic, o să vezi.
--- „Cum adică „câinele nostru?” De când avem noi câine? Cum de ți-a dat voie tata să aduci câine la casă?!
--- „Chiar el l-a adus, să apere casa. Suntem bătrâni de-acum. Avem nevoie de apărare.
Dau să intru, dar nu mă lasă. Vine tata să-l lege. Lătra și se zbătea să rupă lanțul.
--- ”Offf, mă gândesc eu. Ce naiba ne trebuia nouă câine!? Ce rău e. Nu-mi place ideea asta. Nu o 
să-mi fie bine.
Intru în casă și ei îmi povestesc toată istoria lui Black. Așa se numea.
--- „Bine, bine... dar voi nu știți că eu am teroare de câini? De ce nu l-ați legat? Dacă mă mușca?
--- „Ba da mamă, l-am legat, dar a rupt lanțul când a simțit că intră cineva în curte. Și la vecine latră. Este foarte loial. L-am luat de mic.
Îi înțeleg, dar oftez nemulțumită.

A doua zi, de dimineață, mă trezesc și merg să văd ce fel de creatură este aceea care m-a speriat așa cumplit aseară. Tata vrea să vină cu mine, să mă apere în caz de ceva. Iau să-i dau ceva de mâncare și mă apropii încet, tremurând de spaimă. El se uită lung la tata, apoi la mine și din nou la tata. Mă apropii încercând să-mi încetinesc bătăile inimii: am găsit „vasul lui” și-i pun mâncarea în el. Începe să dea din coadă... era încă un cățeluș. Mănâncă cu viteza lumii, ridică capul și se uită direct la mine. Mi se umplu ochii de lacrimi. A înțeles că sunt de-a casei și nu o să-mi facă rău. Fug repede să mai iau ceva de mâncare, vin și, de data asta, mă apropii mai mult. Tata-mi zice să fiu atentă, dar nu-l ascult. Îi dau mâncarea și mă uit cum înfulecă.
După ce a terminat, m-am apropiat încet și i-am pus mâna pe cap, încercând să-l mângâi. Îmi tremurau mâinile cumplit. Nu s-a retras și nu a lătrat. În schimb a început să sară și să dea din coadă.
Mi se părea incredibil cum o creatură fără cuvinte poate să învețe așa de repede cine îi este dușman și cine nu.

Din ziua aceea, în fiecare dimineață (vreme de 7 zile) am mers să-i duc de mâncare și să mă joc cu el.
Când am plecat, m-am dus să-l salut. Nu și-a dat seama că plec.
După un an m-am întors din nou;  abia așteptam să văd dacă mă recunoaște.
Și m-a recunoscut instant: a început să tropăie ca un cal. M-am dus fuga la el și l-am strâns cât am putut în brațe. El a stat și apoi m-a privit cu niște ochi atât de limpezi... Părea că știe că mi-e drag.
Eu... nu reușeam să mă capacitez cum este posibil ca o ființă considerată inferioară, să fie atât de fidelă simțămintelor, fără să ceară nimic în schimb.
L-am dezlegat și l-am lăsat să plece. A făcut câțiva pași în jurul casei și s-a întors la cușca lui. L-am îndemnat să alerge, să se joace cu animalele vecinilor, dar n-a vrut. S-a așezat în culcușul lui și-am înțeles că acolo este casa lui. Părinții mei sunt prietenii lui iar el va rămâne mereu cu ei, să-i apere în caz de nevoie. Și-așa a fost.
Simplu, dar neprețuit.

Tuesday, 22 October 2013

Candida

Mi s-a reproșat că am promis că voi scrie și  probleme feminine medicale, și-am decis să-ncerc să o fac.
PREMIZĂ: nu sunt medic= nu dau sfaturi ci sugestii personale; vorbesc despre ceea ce știu, despre ceea ce am învățat de-a lungul anilor (din experiența mea și a prietenelor mele). Pentru definițiile din dicționar sunt site-uri specializate.

Candida este o ciupercă care trăiește în flora vaginală, intestin, gură și face parte din flora NORMALĂ al oricărei femei. Numai când se dezvoltă prea mult, crează probleme. 
Contrar tuturor credințelor, candida nu este o boală venerică deși se transmite sexual. Bărbații să nu acuze partenerele de trădare!!!
Se spune că orice femeie a avut un episod de acest gen, cel puțin O DATĂ-n viață.
Cauzele pot fi multe, depinde de la femeie la femeie
  1. antibioticele (distrug flora intestinală)
  2. igiena precară, mai ales când purtăm aceeași lenjerie intimă pentru mai multe ore (chiar 18 ore)
  3. lenjeria intimă neadecvată. Din supraelastic, colorată
  4. alergie la diferiți detergenți
  5. sistem imunitar scăzut/operații/cancer etc. 
  6. + stress
Manifestări + sau -  Unele persoane sunt asimptomatice (în special bărbații), dar transmit boala.
  1. mâncărime la nivel vaginal
  2. roșeața, inflamare a vulvei
  3. pierderi/scurgeri intense de culoare albicioasă (de aici și numele)
  4. dureri de cap
  5. oboseală cronică
Orice persoană care a avut/are astfel de probleme a observat cât de dificilă este vindecarea și câte probleme dă, mai ales în relațiile de cuplu. Multe femei luptă ani de zile (unele chiar toată viața) împotriva acestei nemiloase ciuperci. Frustrarea și disperarea sunt de nedescris.

Unii medici recomandă ce voi scrie mai jos, alții nu. 
Dacă ești una dintre acele femei care s-au resemnat, sau care și-au pierdut orice speranță, TE ASIGUR că există remedii care dau roade. Unele chimice, altele bio/eco/omeopatice, dar nimic nu este posibil dacă nu faci sacrificii destul de importante.
  1. În primul rând, trebuie să eviți contactul sexual, chiar dacă foloseşti prezervativ. De ce?! medicii spun că se pot avea relații în acest mod. Da, se pot avea! Vei feri bărbatul, dar tu ai vulva inflamată și prin frecare vei simți un mare disconfort și durere. Evită până te vei vindeca. Știu că e greu, dar vorbește cu el, va trebui să-nțeleagă! Aici nu te pot ajuta pentru că eu am fost absolut singură vreme de mulți ani.
  2. Îmbracă doar lenjerie intimă din BUMBAC ALB. Spal-o la temperaturi ridicate/maxime. Elimină clorul și balsamul de rufe.
  3. Evită absorbantele zilnice; mai bine schimbă lenjeria din bumbac alb, de mai multe ori pe zi, dacă este posibil. Nu mă refer la perioada menstruală. Atunci n-ai încotro. sau, există absorbante din bumbac 
  4. Nu purta pantaloni strâmți. Mai ales blugi.
  5. Fă spălături interne cu apă caldă și oțet (2 linguri de oțet din vin sau mere, dar nu cu miere, la 500 ml apă), sau cu apă călduță și bicarbonat (dizolvă 1 lingură bicarbonat la 500 ml apă). Elimină detergentul intim/săpunurile (doar dacă sunt bio). Pentru spălături externe folosește (și ceea ce am scris mai sus este bun) infuzia/ceaiul de salvie, mentă, mușețel.
  6. Include iaurtul NATURAL/alb în dieta zilnică. Mai ales dacă iei antibiotice. Există în farmacii pastile care conțin fermenți lactici. Acestea ar trebui să protejeze flora intestinală, dar NU O fac la fel de bine ca iaurtul natural
  7. Dacă-ți este posibil, începe să folosești usturoiul în alimentație zilnică. Candida urăște mirosul de usturoi. Este de ajuns un mic cățel crud, frecat pe pâine sau inclus în orice prepari, adăugat la sfârșit (direct în farfurie)
  8. Evită produsele de panificație/patiserie care conțin o groază de aditivi (deseori nici nu sunt scrise pe ambalaj)
  9. Evită/elimină orice fel de integratori/suplimente alimentare. În pastile sau praf.  Deci, dacă nu scapi de candida și iei suplimente (calciu, vitamine varie, etc.etc.etc) trebuie să te gândești ca aceștia ar putea fi cauza. Evită-le un timp, să vezi măcar dacă e așa sau nu. Mănâncă, mai degrabă, fructe/legume proaspete pentru a lua din natura ceea cea are nevoie organismul tău.
  10. Folosește creme antifungice, soluții pentru spălare internă și ovule intra-vaginale.
  11. Bea ceaiuri de salvie, cimbrișor, gălbenele, sunătoare. Evită alcoolul, mai ales lichiorurile.
Nu uita că dacă ai partener, va trebui să-l tratezi și pe el. Spălături cu apă și oțet/bicarbonat și creme antifungice. Plus lipsa totală de raporturi sexuale. Numai pentru o vreme. Bănuiesc că va fi extrem de greu, mai ales dacă ești măritată și ai „datorii”. 

Imaginea cărții este luată de pe eMAG.

Dacă ţi-a plăcut şi ţi-am dat o idee, un like la pagina Facebook sau orice altă iniţiativă este apreciată. Mulţumesc.


Saturday, 19 October 2013

Dieta și mușchii

Eu te iubesc cu-adevărat
Dar indicele (glicemic) m-a stresat.
Carne prea multă, sare la fel
Parcă semeni a purcel.

Cartofi și carbohidrați
Nu mănânci că îs dresați,
Să pună șuncă pe burtă,
Să facă cămașa scurtă.

Dar mănânci ouă prăjite,
Nu contează că-s clocite.
Și înfuleci la slănină,
Pe-ntuneric și lumină.

Fructele-s otrăvitoare,
Legumele sunt amare,
Sarmalele îs grețoase,
Și varza urât miroase.
Roșiile sunt ciudate,
Ciupercile-s nespălate
Dar ce bun este cârnatu
Cumpărat de la Bogatu.

Chipurile faci un sport.,
Chiar dacă-i un disconfort,
Să ridici 50 de kile,
Tare ești prost, măi Vasile.

Tu nu știi ce rău îți face!
Da, știu bine că nu-ți place
Să îți zic în față clar
Că ești perpendicular.

Sănătatea are un preț,
Nu te uita cu dispreț.
Mușchii nu sunt valoroși
Nu contează că-s frumoși.

Să fii sănătos, voios
Asta este valoros.
Dar eu știu că nu-nțelegi
Pentru că deștept te crezi.

Tu vrei să arăți pompat
Tare exact ca-un rahat.
Să te placă orice fustă
Scurtă, creață sau îngustă.

Mă opresc aici acum
Parcă mă simt oarecum.
Am eu dreptul ca să judec?!
Mai bine merg să mă vindec.

Imaginea tricoului este luată de pe Tshirt Factory (de unde poți cumpăra o groază de astfel de chestii super haioase) 

PS. În cazul în care ţi-a plăcut ce ai citit (ți-a stârnit un zâmbet poate/sper) un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc.

Pentru mai multe sclipiri de geniu vizitează meniul (bară sus) UMOR/Poietism.

Friday, 18 October 2013

Alzeihmer, aluminiu și puturoșenie cerebrală

Cineva mi-a zis să nu mai folosesc ceaunele din tuci (fontă), adică alea din piață... cumpărate de la niște meșteri un pic tuciurii... Asta pentru că stau mult în fața focului la forjat ceaune și furculițe. :D
Am rămas puțin perplexă că mie chiar îmi plac aceste vase.
Nu că-mi plac ca aspect (se curăță extrem de greu fiind poroase), dar modul în care să gătește în ele.
Hmmm... sarmalele, laptele, mămăliga, pop cornul... etc. 
--- „De ce să nu mai folosesc? Ce au?!
--- „Faci Alzeihmer de la ele.
M-am uitat câș la el și m-a pufnit râsul. Totuși, mai mai că mi-a fugit gândul la câteva episoade în care nu mi-am amintit unde am ascuns banii... .
--- „Cum adică fac Alzeihmer?! De unde naiba ați mai scos-o și pe asta?!”
--- „Da, așa s-a descoperit de recent.”
--- „Du-te mă, chiar așa?! Bunica a murit la 89 de ani și era mai sănătoasă la minte ca mine. Toată viața ei a mâncat lapte cu mămăligă fiert în ceaunul din fontă.”
Mă, eu nu-s savant (deși sunt un geniu neînțeles :D. Da știu, n-au legătură. Ehehe. Oalele de tuci îs vinovate!), dar de ce naiba descoperitorii ăștia nu zic CLAR și CONCIS că, LENEA creierului este UNA dintre principalele cauze (cunoscută și demonstrată științific) al aceste teribile boli?! 
  • Nu mai învățăm nimic, nici măcar în școală. 
  • Avem net, care-i plin de informații despre ORICE, iar noi ne limităm să jucăm JOCURI cu războaie/mitraliere și ucideri în masă, sau să stăm cuplați pe second life. Ne complacem într-o existență caracterizată de ignoranță cu bună știință.
  • Nu avem timp să citim, nu avem timp să învățăm, nu avem timp să asimilăm informații. 
  • Dar avem timp de jocuri, avem timp de baruri, de discoteci și varie. Și apoi ne plictisim... CUM naiba te poți plictisi când ai putea să faci atât de multe??!
Eu nu mă plictisesc NICIODATĂ. Nu AM TIMP să mă plictisesc! :D

Bineînţeles şi predispoziția, ghinionul, sau cine ştie ce altceva care nu s-a descoperit încă. 

Și mă uit la mama... Are 78 de ani, mă uit uimită cum își mișcă buzele uitându-se la telenovele... Și oricât aș detesta aceste emisiuni (care bagă-n cap numai prostii oamenilor de sex feminin; mai ales, hai să fim cinstiți), trebuie să recunosc că viteza cu care citește mama îi ține creierul ocupat foarte bine. Și e mai sănătoasă la minte decât multe alte persoane care n-au mâncat din ceaune de fontă/aluminiu.

Puturoșenia mintală/lenea cerebrală, aroganța că știi destule, alcoolul în exces/drogurile... acestea las cale liberă aceste cumplite boli.


Așadar, tu,... poți evita aluminiul, dacă ți-e frică, dar NU FUGI de învățătură!
Nu lăsa creierul să hiberneze! Propune-ți să înveți măcar un cuvânt nou pe zi... (dintr-o limbă străină, de ex, dacă le știi pe toate din română. Eu nu le știu. Mi-e ciudă!!!), și poate că Alzeihmer-ul "nu se va da la tine."

Ferească Dumnezeu de astfel de boală, este teribilă. Cunosc multe persoane care suferă şi e cumplit.

PS. În cazul în care ţi-a plăcut/eşti de acord cu ceea ce ai citit, un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc.

Thursday, 17 October 2013

Adolescenții, insolența, faima și regulile

Deunăzi citii o frază scrisă de Paulo Coehlo :„ ai curajul să fii tu însuți, chiar dacă nu știi cine ești.”
Am rămas un pic pe gânduri și mi-am zis că multe persoane (au interpretat) vor interpreta acest îndemn în mod total greșit.
Acum, eu nu sunt o persoană literată și nici nu-mi permit să dau sfaturi, dar, după umila mea părere, acela care are instinctul de a ucide (de ex), NU AR TREBUI să aibă curajul de a demonstra tuturor de ce este capabil. Nu?!

Cunosc persoane care nu știau cine sunt pentru că nu aveau o personalitate a lor/proprie. Cu timpul și-au format una... sau și-au adoptat una, impunându-și-o cu fermitate/convingere până când au ajuns să creadă că este a lor.
Copiii care au crescut fără părinți (de ex), aceștia din urmă fiind plecați în străinătate (de cele mai multe ori), și-au format un caracter dur, deseori arogant/insolent.
Nu știu dacă este din cauză că părinții le-au făcut toate mofturile deoarece s-au simțit vinovați pentru ce i-au lăsat singuri, sau pentru că unii oameni, pur și simplu, sunt insolenți din naștere.
Îi vezi pe stradă cum se comportă cu alții; la școală cum vor să se impună pe un plan sau altul; în viața privată; cu rudele/prietenii adulți și mă-ntreb ce-i împinge pe acești oameni să fie atât de dornici de faimă/recunoaștere?
Nu respectă nicio regulă care consideră ei că nu e corectă; nu respectă deciziile pe care le iau alții (cei adulți) în numele lor; nu respectă pe superiorii lor: nu respectă pe nimeni și ți-o arată cu atâta înverșunare încât te înspăimânți și te-ntrebi involuntar ce vor ajunge acești oameni în viața lor.

Acum se copie unul pe altul, vor să semene cu tale Vip, vor să ajungă ca faimoși și vor să aibă... drepturi/dreptate, bani și oportunități pentru că ei merită... Te uiți în jur și vezi doar o masă... 

Și eu am fost adolescentă, da, cu mult timp în urmă... știu, dar întotdeauna am respectat ierarhiile, regulile, legile. Și nu pentru că erau alte timpuri. Nu mai invoca această scuză!!! Este frustrant. Nu timpurile s-au schimbat, dar omenii! care se cred din ce în ce mai buni (decât alții), de cele mai multe ori fără motive temeinice.
Dar mie îmi plăcea să fiu eu însămi fără a copia pe nimeni... nu prea aveam pe cine imita... Atunci oamenii chiar erau cine credeau că sunt.

Vreau doar să fac o reflexie și să îndemn pe toți acei care se cred mai buni decât alții, să-și facă o introspecție și să recunoască, față de ei, nu de mine, că sunt doar oameni... cu drepturi, DA, dar și cu datorii.

Iar regulile sunt făcute ca să fie RESPECTATE, nu încălcate!
Că d-aia România este atât de jos... ne credem mai buni și mai presus de legi. Și nu suntem.  

Fii om înainte de toate... învață ce este respectul și apoi ai curajul să fii tu însăți! 

Fotografia cărții este luată de pe Libris de unde o și poți achiziționa.

PS. În cazul în care ţi-a plăcut/eşti de acord cu ceea ce ai citit, un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc.

Monday, 14 October 2013

Școala şi chiuleala

Pe la 6 dimineață
Mă trezesc să merg la piață,
Dar mama îmi zice-n loc
Ești un mare dobitoc.

Azi e luni, te duci la școală.
Ai uitat, măi buduhală?
La ce oră te-ai întors?!
Ce, ai stomacul pe dos?

Ce vrei tu să faci la piață?
Să-ți cumperi păstăi cu ață?
Și ce naiba ai pe cap?
Parcă arată a ciorap.

Mamă taci, mă doare capu.
Vorbești repede ca dracu,
Nici n-am timp să te aud,
Să știi că mă urc în dud.

Haide băi, ființă creață
Ce ai tu de dimineață
Te-ai trezit cu fundu-n sus
Și cu capu la apus?

Mamă, lasă-mă în pace!
Asear două dobitoace
M-au răpit și m-au legat
Și apoi m-au violat.

Tu nu știi ce greu a fost
M-am simțit un mare prost,
N-am putut să mă-ncălzesc
Ca să simt tot ce trăiesc.

Mama face ochii mici:
Ma, tu esti un mic arici!!
Eu cred c-ai visat urât
Că vecinul te-a pârât
Că ai băut și-ai vomitat
Și apoi tu te-ai culcat
Pe porumbul ce-ați cules
Și te-au legat fedeleș.

Hai mai repede te-mbracă
Să tragi o găleat cu apă,
Să faci un duș scoțian
Fir-ai tu de șarlatan.

Știu că vrei să scapi de școală
Dar nu e nici o răscoală.
Niciodată n-ai să poți
Ca să îi prostești pe toți.

Când ajungi, să-ți ceri iertare
De la a ta profesoară
C-a sunat și-antrebat
Dacă ești un acrobat.

Cică sari peste al tău banc
Mai ceva ca-un saltimbanc.
Și dispari ca Copperfield
Parc-ai fi un abțibild.

Taci mamă că plec îndată
Te-am mințit eu vreodată!?
La școală mă duc mereu
Că nu sunt un derbedeu.

Poza este luată de pe Tshirt Factory de unde poți achiziționa o mulțime de tricouri cu imprimeuri amuzante.

PS. În cazul în care ţi-a plăcut ce ai citit (ți-a stârnit un zâmbet poate/sper) un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc.

Pentru mai multe sclipiri de geniu vizitează meniul (bară sus) UMOR/Poietism.

Friday, 11 October 2013

Cel mai sexy parfum...

Am scris de atâtea ori despre parfumuri...  se pare, că subiectul nu se poate încheia niciodată.
Băi oamenilor, cum naiba să explic că parfumurile sunt SUPER în anumite contexte și nu tot timpul?!
Am cunoscut pe cineva care se plânge mereu că femeile pe care le cunoaște el (BĂRBAT fiind) se spală, EFECTIV, în parfum și miros atât de puternic că nu mai simți nimic de nimic cel puțin 3 metri în jurul lor.

Inițial nu am zis nimic, mă gândeam că-mi citește blogurile și știe cum gândesc relativ la asta.
La concluzia asta, complet lipsită de modestie :D, am ajuns pentru că a zis că-mi admiră modul de gândire. De unde dracu o fi descoperit el cum gândesc, nu știu... că nu are timp de citit bloguri.

Bine, când mi-a zis că habar nu are că am 1 blog (3 de fapt) i-am zis clar și răspicat părerea mea:

--- „Pentru mine, cel mai sexy/erotic parfum este acel pe care-l emană pielea. Cum poți să critici femeile din jurul tău că emană mirosuri cu impact teroristic când tu puți a hoit?! Și nu pentru că nu te speli, că se vede că o faci, dar pentru că atât de mult te-au „educat” fetele alea că ai devenit tu însuți o piele purtătoare de mii de miresme care mai de care mai înțepătoare. Cred că nu-ți dai seama ce duhoare lași în urma ta... mai ceva ca o curvă. Pe bune!
--- „De ce zici asta?! Eu nu mă dau decât cu un puf de parfum. Nu se poate să miros așa... .

GREȘIT, frate! Tu nu mai simți, efectiv. Ți-a intrat duhoarea-n nări și acum, parfumul de portocală zici că-i scârbos. Auzi la tine!
Hai să facem un rezumat să vedem de ce tu lași urma asta puturoasă.
  1. Folosești un șampon cu miros penetrant
  2. Pe corp te curățești cu un gel de duș care pute rău de tot
  3. Te bărbierești, după te dai cu un after shave
  4. Sub braț îți pulverizez o tonă de antiperspirant
  5. Hainele îți put deja cine știe a ce detergent/cocollino/lenoir sau, mai rău, a nespălat; că doar e a treia oară că porți tricoul ăsta
  6. Și, colac peste pupăză, te dai cu un parfum OARECARE (numai să miroasă TARE) 1 dată pe gât, 1 dată pe piept, de 3 ori pe haine + de 5 ori pe unde apuci. Adică te dai din cap până-n picioare. Numai în papuci nu te dai, și acolo, chiar n-ar fi rău să o faci. 
    Vezi tu ce cocktail MOLOTOV porți pe tine?!! 
Și ești BĂRBAT!!!?! Puți, frate, puți a hoit spălat. Nu știu dacă am reușit să mă exprim clar.
Bărbați, lăsați femeile să mai simtă, măcar DUPĂ CE FACEȚI DUȘ, care-i parfumul vostru NATURAL. La naiba!!!
Parfumul TREBUIE să fie DELICAT, lejer. Să-l simți doar când te apropii foarte tare de cineva.

Ești bărbat și nu te pricepi?! EVITĂ-L, adică fugi cât te țin picioarele! Că te-ai dat cu atât de mult parfum că nu-l mai simți. Nu e delicat, nu! Ba e atât de intens că se vede cu ochiul gol miasma ce te înconjoară.
Și ceilalți leșină/cad ca muștele în jurul tău.
Nici femeile de moravuri ușoare NU PUT așa.

Personal... mă simt rău și oricâtă minte ai avea... duhoarea ta mă amețește. Și nu aud decât cum critici pe toți ceilalți, dar nu te vezi pe tine.... care faci exact la fel, sau poate mai rău.

Eu sunt femeie, ador parfumurile, dar le folosesc doar când ies/merg undeva. Acasă - NICIODATĂ!!!

Sunday, 6 October 2013

Măgarul bavarez

Tu ești grasă și frumoasă
Dar ești tare arțăgoasă
Ce te superi când îți spun
Că eu sunt al tău stăpân?

Nu-nțelegi că-mi aparții
Numai mie, nu oricui
Din momentul ăla-n care
Mi-ai apărut în cărare?

Ne-am privit, ne-am flocoșit,
Și amândoi noi am roșit,
Atunci când ai lunecat
Pe banana ce-ai mâncat.

Îți amintești când ne-am dus
Să privim acel apus?
Te-ai lipit de mine strâns
Și ai izbucnit în plâns.

Mi-ai jurat că mă iubești
Și vrei o nuntă din povești.
Tremura șunca pe tine
Fusta îți stătea pe vine.

Acuma tu delirezi,
Că nu vrei să mă mai vezi,
În patul din casa mea
Vrei să dorm pe dușumea.

Măi Ilie Pintilie,
Îți dau una-n-scăfârlie
De te-nvârți ca-un titirez,
Măgarule bavarez!

Ce-i cu tine? ești ciudată,
Nu fugiseși niciodată!
Și doar ieri jurai solemn
Că-ți place picior de lemn.

Da, da ieri aveai mulți bani,
Lunca plină de ciobani.
Astăzi ești în închisoare
Nu mai ai nicio valoare!

Tricoul îl poți achiziționa de pe Tshirt FactoryOptimă idee de cadou pentru ORICINE (apreciază umorul).

PS. În cazul în care ţi-a plăcut ce ai citit (ți-a stârnit un zâmbet poate/sper) un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc.

Pentru mai multe sclipiri de geniu vizitează meniul (bară sus) UMOR/Poietism.