Saturday, 28 September 2013

N-am cu cine vorbi...

De ce oamenii simt nevoia să vorbească între ei, să se destăinuie?!

De câte ori nu auzim persoane plângându-se că nu au cu cine vorbi? Femeile, mai ales, spun cu profundă tristețe că n-au cu cine să sfătui. Și (cel mai adesea) este adevărat, din nefericire.

Într-un cuplu, format din femeie și bărbat, femeia este aceea care simte nevoia să vorbească mai mult. De obicei. Asta nu înseamnă că nu sunt și excepții. am cunoscut o groază de bărbați care vorbesc ca niște mori stricate. :D 
Dar femeia este clasica „vorbăreață”. Ea este mai pragmatică și ar vrea să facă mai multe în casă, (ex.), de aceea ar dori să se sfătuiască cu partenerul. 
Deseori, partenerul nu este dispus la dialog... ori pentru că nu este interesat, ori pentru că nu este de acord, ori pentru că-i ajunge ceea ce are = nu mai vrea nimic altceva, (ori e un leneș de prima categorie :D). Dar poate e fericit cu ce are. Și așa apar certurile și plângerile femeii că n-are cu cine vorbi...

Dar cum am scris de mai multe ori: bărbații și femeile sunt entități diametral opuse. Vin de pe alte planete. Tu, ca partener (bărbat sau femeie, depinde de caz) în momentul în care ai decis să stai împreună cu cineva, ar trebui să fii pregătit la astfel de situații. Mda... cine este vreodată?! Poși să-nveți/să te prepari/să studiezi toată viața... Teoria nu este practică. :) 
Ar trebui să te comporți responsabil și să interacționezi, de dragul familiei măcar. Se știe/se zice că este nevoie de foarte mult dialog ca o relație să funcționeze. 
Majoritatea bărbaților fug de dialog... crezând că dacă fug azi, mâine, poimâine, problema va dispărea. Mda... ehi, nu, fraților!!! Aceasta nu dispare, ba dimpotrivă, apar altele. Ce naiba!?

Așa că mai bine ar fi să asculți când cineva îți vorbește, rezolvi (azi, ACUM, nu mâine) și-ți iei de-o grijă. Eviți certuri/scandaluri, nervi, frustrări, insulte, mânie și nevasta nu te mai trimite să dormi pe canapea...

Dacă nu, mai bine stai cu o pisică. Măcar știi din start că ea nu-ți poate răspunde. 
Nu gândesc bine?!
PS. În cazul în care ţi-a plăcut/eşti de acord cu ceea ce ai citit, un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc.

Friday, 27 September 2013

Game over

Un flăcău mi-a zis cândva
Că semăn cu cineva.
M-am uitat la el urât
Voiam chiar să-i sar la gât.

Cum îți permiți măi, Gigel?
Te stropesc cu antigel,
Dacă nu-ți vezi de-ale tale
Lucruri multe și banale.

Tu nu vezi că-s unicat?
Pe față eu m-am spălat,
M-am botezat cu tămâie,
Uite.., miros a... lămâie!

Zicând așa m-ofensezi
Îți dau două de visezi.
Ce, tu crezi că-s paparudă,
Sau poate o baracudă?!

Nu-s bre, frate, copy-cut,
Din ceruri eu am picat!
Mi-s frumoasă ca o zână.
Nu-s gagică de duzână!

Ascult muzică frumoasă,
Atunci când eu dau la coasă,
Din buric dansez voioasă
Când mă-nchide tata-n casă.

Ce te uiți cu ochi holbați,
Bulbucați, roși și drogați?
Ia-mă repede de mână
Că de nu sfârșesc la stână.

Mi-a zis mama dimineață,
În timp ce pleca la piață,
Că dacă nu mă mărit
Mă duce la oierit.

Tu nu mă vrei de nevastă?
Doar mă trag din a ta coastă.
Hai, te rog, nu mă lăsa!
Că-i nebună maică-mea.

De te-nsori cu mine azi
Îți promit că nu te arzi.
Nu-s ca celelalte fete
Mâzgălite și cochete.

Mi-s țărancă gospodină
Sapa știu s-o țin în mână.
Rufele le spăl frumos,
Ba chiar mă pricep să cos.

Bine fă, ne însurăm,
Dar numai dacă dansăm
Pe „muzică" de manele,
Și ronțăim copănele.

M-am uitat galeș la el
Băi, da tare-i mititel!
Am râs strâmb, dar l-am pupat,
Și l-am mângâiat pe cap.

Mijlocul mi l-a cuprins,
Părul îl aveam desprins.
Am plecat, l-am căutat
Pe Salam... și l-am mâncat!!!

Ps. „Versurile” astea au fost scrise în „onoarea” fetei, știi tu care, aia cu nunta, despre care se vorbește la infinit zilele astea.

Update 07-02-2014 Na, că s-a terminat și căsătoria. I-am dat 9 luni de viață, au fost mai rapizi (parcă).

Tricoul îl poți achiziționa de pe Fun Gift ro. Magazin on line unde poți găsi mii de cadouri (amuzante, dar nu numai) pentru ORICINE/orice ocazie/buzunar/gusturi.

PS. În cazul în care ţi-a plăcut ce ai citit (ți-a stârnit un zâmbet poate/sper) un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc.

Thursday, 26 September 2013

Manipularea

Nu voi da definiția din dicționar, există site-uri specializate și competente care se ocupă de așa ceva, voi scrie exclusiv părerea mea.

Manipularea este o adevărată artă. Multe persoane se nasc cu această predispoziție, altele și-o însușesc (citind = învățând) de-a lungul timpului.
Mulți oameni pierd ani din viață căutând cu disperare modul cel mai ușor de a manipula pe alții.

Unii nici nu-și dau seama că o fac, alții o fac dinadins profitând cu nerușinare de orice om, animal sau lucru.
Deși manipularea nu este întotdeauna făcută cu singura intenție de a câștiga ceva în detrimentul altuia, pentru mine nu este ceva pozitiv, dimpotrivă. Dacă îmi dau seama că cineva din anturajul meu face acest lucru, renunț la compania lui instant. Nu pierd nimic, câștig.

Hai să dau un exemplu clasic și foarte „la modă”
Precizare: o să vorbesc despre sexul opus din practicitate (și subiectivitate... hai măi, sunt și eu om :D) și pentru că am cunoscut personal câțiva „șmecheri de genul” și-am rămas foarte negativ impresionată.
Unii bărbați, din motive foarte evidente, vor să cucerească cât mai multe inimi (corpuri, mai bine zis; nu aș vrea să stârnesc polemici...) dar nu prea au cu ce „să se laude”. Văd pe alții care au o groază de gagici și devin invidioși/geloși. Atunci încep să se agite, să întrebe pe unul și pe altul, căutând chiar informații pe net.
Nu e că ai nevoie să cauți mult căci netul e plin de astfel de învățăminte.
Și pierd luni/ani să învețe ce să zică/cum să se comporte/cum să se îmbrace/cum să arate ca să poată sări dintr-un pat în altul.

Unul dintre învățăminte este că trebuie să arăți bine/să ai mușchi ca fetele să cadă în limbă. Și asta nu ar fi ceva atât de rău dacă nu ar deveni obsesionali făcând greșeli (de alimentație și eforturi excesive) pe care le vor plăti peste diferiți ani.

Unii chiar reușesc să agațe la greu... întrebarea este:
--- PE CINE poți agăța tu, folosind aceste tactici/tehnici (superficiale și penibile) de manipulare?
Pentru că eu, de ex, nu dau doi bani (ca să nu zic „nici mucii”) pe unul care are o carapace de broască țestoasă atrofiată pe abdomen.
Mie, acest aspect fizic îmi spune că tipul în cauză pierde tot timpul la sală în loc să învețe ceva ce-l poate ajuta efectiv. Acești oameni mie îmi crează dezgust, sincer!
Nu zic că nu e important aspectul fizic, dar la naiba, una e să fii în formă, și alta e să pierzi 8 ore pe zi la sală (poate te și îndopi de steroizi, dracu știe), ca să placi unor fufe.

Odată i-am spus (unuia) clar și concis că-s numai vorbele de el (e gol pe dinăuntru), și apoi i-am expus și motivele pe care m-am bazat când am făcut o astfel de afirmație, el a zis că face asta ca să-și demonstreze SINGUR că „poate”!
---„Wow, ce poți, frate?! Să minți/să-nșeli/să induci în eroare intenționat?! E ceva cu care să te lauzi?! Ești ca un balon... dacă-ți bag un ac (în...) te spargi și zbori departe. Brrrrrrrr..”

Nu mai ating celelalte aspecte, că nu vreau să plictisesc mai mult.
Închei cu o sugestie, dacă te interesează. Din partea uneia care-i foarte atentă la siluetă, dar mai ales la adevărata personalitate a unei persoane. 
--- NU MAI PIERDE TIMPUL cu astfel de idioțenii, învață mai bine să fii OM/educă-te/informează-te/CREȘTE; și atunci vei atrage persoane cu materie cenușie în cap.
Dar poate tu nu vrei o persoană lângă tine, ci doar un corp.
Cum îți așterni, așa dormi.” Cunoști vorba aia, nu?!

Bineînțeles că cine are urechi o să audă, dar unii nici măcar nu-s interesați. Cred că fac bine ceea ce fac... și este trist.

Wednesday, 25 September 2013

Îmi curg mucii, deci EXIST!

Ieri, din două orificii
Au-nceput să-mi curgă mucii.
Pieptul tare mă durea,
Capul parcă-mi exploda.

Băi, ce naiba e cu mine?
Oare-mi trebe' vitamine?!
De ce sfântu' amețesc
Și îmi vine să borăsc?

Ochii mi-s rău bulbucați,
Arată parcă-s drogați,
Buzele îmi sunt uscate,
Să le ung cu lapte poate?

Pielea-mi arde, zici că-i foc,
Răsuflu ca un boboc,
Oasele parcă-s bătute...
Și nu-i nimeni să... m-ajute.

15 batiste am jegoșit/murdărit
Nasul de l-am curățit.
Am băut și 8 pastile,
Ca să-mi treacă... chipurile. (cum s-ar zice/vorba vine/ca să zicem așa, etc.etc)

Toată noaptea n-am dormit.
Nu, stai bre, că am glumit.
Am dormit vreo oră poate,
Dar am dat mereu din coate.

Nici nu știu ce e cu mine.
Plâng, că nu mă pot abține.
Nu-nțeleg de ce mi-e rău
Și mă simt ca-un popândău.

duc să beau un rachiu.
Oare ce-i cu acest burghiu?
Ce caută-n drumu meu?
Doamne, sunt la apogeu!

Este gr..gr.gripă sau răceală?
Băi, am dat în bâlbâială!
Jesus, nu pot să respir,
Sunt alb tot, ca un vampir!

Dacă decedez acum
Viață mi se duce-n fum.
Nu vreau, refuz categoric!
Mă exprim eu alegoric.

Viața-i bună și frumoasă
Nu contează că-i jegoasă.
In spirit cartezianist:
Îmi curg mucii? deci EXIST!

Mai sus m făcut un vlog şi în moldoveneşte (pe You Tube -click- găseşti şi versiunea în limba română. Nu că moldoveneasca ar fi o limbă străină. :D Ai înţeles la ce mă refer. NU?!

Primul Tricoul îl poți achiziționa de pe Tshirt Factory, iar al doilea de pe Fun gift. Magazine on line unde poți găsi mii de idei de cadouri (amuzante, dar nu numai) pentru ORICINE/orice ocazie/buzunar/gust.

PS. În cazul în care ţi-a plăcut ce ai citit (ți-a stârnit un zâmbet poate/sper)un mic comentariu la obiect sau un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc.

Pentru mai multe „sclipiri de geniu” vizitează meniul (bară sus) UMOR/Poietism.

Monday, 23 September 2013

Cafeaua cu sare - Poiezie

Azi dimineață pe la patru,
M-am trezit că-mi crăpa capu.
Dau să mă ridic, nu pot,
Și-mi iese limba de-un cot.

Ochii nici nu îi deschid,
Parcă ard ca un acid.
Inima îmi bate rău,
Oare am fost pe Herăstrău?

Afara-i vânt și e-nourat,
Cerul nu-i bine conturat.
Fac un pas să ies din casă
Câinele meu nu mă lasă.

În ogradă e curat,
Oare frate-meu s-a culcat?
Că aseară se pupa
Cu o gagică de rupea.

Arunc o privire-n jur,
Mă împiedic și înjur
Cine naiba a lăsat
Porcul ăsta la-ngrășat?

Frățioare, urlu tare
Ieși afară că mă doare
Inima, limba și capul
C-am băut de m-a luat dracul.

Deodată aud mișcare
Și o groaznică căscare.
Ce-i cu tine, bă', de țipi
Și vehement dai din aripi?

Am fost și eu c-o femeie
Și-au ieșit multe scânteie.
Tu ce ai? arăți ca naiba.
Te-ai jucat de-a baba oarba?

Băi, de ce ești nătăfleț?
Am mâncat vreo 5 bureți,
I-am copt bine pe cărbuni
Dar nu știu de erau buni.

Parcă ai spume la gură,
Zice el din bătătură.
Ai în cap doar gărgăuni,
Hai l-azilu' de nebuni.

Du-te mă', lasă-mă-pace,
Tu nu vezi că se desface
Vremea și tre' să plecăm.
Haide, să ne îmbrăcăm!

Dar capul așa rău mă doare
C-aș bea o cafea cu sare.
Să îmi treacă mahmureala
Și las-o cu brambureala.

Am mâncat și am plecat
La Moldova la scăldat.
N-am stat mult, bineînțeles
C-avem câmpul de cules.

Și apoi mai avem și via.
Seara... o văd pe Maria,
Ce iubesc și prețuiesc,
Jur că nu o mai plesnesc!

PS. În cazul în care ţi-a plăcut ce ai citit (ți-a stârnit un zâmbet poate/sper) un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc.

Saturday, 21 September 2013

Cine are urechi, să audă.

Femeia și bărbatul sunt două entități diferite, după cum am mai spus de atâtea ori.
Unul vine de pe o planetă, celălalt de pe alta. Marte sau Venus, nu are nicio importanță numele planetelor. (am citit cartea de mai multe ori). Oricum ar fi, vorbesc două limbi care nu se vor înțelege niciodată. Poate se vor strădui să-și învețe limba reciproc, dar va fi foarte greu.

Unele persoane au un ideal (de bărbat/femeie), altele știu doar ce fel de bărbat/femeie NU vor să cunoască.
Unele femei, de ex, își iubesc atât de mult tații încât ar vrea ca bărbatul lor să se semene cu el.
Bărbații, la rândul lor, își idolatrizează mama (care le-a făcut POATE, toate mofturile) și caută o femeie cu aceleași caracteristice.

Există însă și partea cealaltă a monedei... sunt persoane care au avut experiențe foarte negative cu părinții și ar da orice ca partenera/partenerul să nu aibă trăsături în comun cu cele ale părinților... . Ehehehe... aici ar fi așa de multe de spus.

Uitam un fapt esențial... la început parcă vorbesc aceeași limbă. Nu știu de ce începutul unei relații este atât de ușor...
Poate pentru că unul ascunde adevărul despre sine însăși. Poate pentru că are o părere atât de bună despre propria persoană încât se răsfrânge asupra vorbelor pe care le spune, asupra comportamentului... și celălalt își formează o părere complet diferită. Are impresia că sunt similari/gândesc la fel și o relație între ei ar fi minunată. Și o încep cu inima deschisă. Fericiți până la maxim sperând să nu se termine niciodată.
Însă când încep să se cunoască de-adevăratelea (unii se „deșteaptă” foarte repede, alții au nevoie de mai mult, din nefericire) au impresia că au fost manipulați; adică induși în eroare, deseori cu bună știință. Și atunci dragostea ce nutresc unul pentru celălalt începe să fie percepută ca o greșeală abisală. Încep să se simtă ca într-o cușcă și, inevitabil, se va răsfrânge asupra cursului lin ce îl are începutul unei relații.

Și iată cum dragostea ce părea atât de perfectă la început, începe să fie un chin. De obicei asta i se întâmplă celuia cu mai multă experiență.
Celălalt, dacă iubește și știe pe cine, promite că va strădui să-nvețe mai repede limba. Unii chiar fac eforturi... alții rămân doar cu vorbele. Și niciunul din doi nu mai este fericit.
Unii se despart, conștienți fiind de faptul că lumea are aproape 8 miliarde de persoane; alții în schimb, se adâncesc în certuri și frustrări și „trăiesc” așa un coșmar de bună voie și nesiliți de nimeni.

Acesta-i adevărul crud despre multe relații. Însă nu e totul pierdut. Există ceva ce poate schimba total cursul unui coșmar de genul: VOINȚA și iubirea adevărată!
Din nefericire, puțini oameni sunt capabili să renunțe la felul lor de a fi... acel fel care face atât de rău celuilalt. Acei oameni iubesc mai mult pe ei însăși.. și atunci singurătatea este singura soluție. Pentru că unii oameni chiar nu merită!

Recomand cartea (sau cărțile) Barbatii sunt de pe Marte, Femeile sunt de pe Venus. DAR va trebui citită de amândoi. Nu e drept ca doar unul să știe ce face într-o relație.
Nu e drept ca unul să fi citit/să citească ca să-nțeleagă iar celălalt să stea la calculator și să joace un joc afirmând cu aroganță că e momentul lui să se relaxeze.
Și nu te aștepta ca această carte să facă minuni. Este nevoie de doi pentru a forma un cuplu.
Reușita unei relații se bazează pe: „eu îți dau - tu îmi dai.”
Pentru că urciorul nu merge de multe ori la apă. 

Cine are urechi, să audă.  

Thursday, 19 September 2013

Întuneric sau lumină?

Mă trezește un zgomot infernal. Mă ridic dintr-un singur salt, mă uit confuză în jur: întuneric beznă.
--- „Oare cât o fi ceasul? De ce e așa de negru?” Îl găsesc și văd că-i 6,30.
--- „Ar trebui să fie lumină. Ce se întâmplă?
Mă ridic din pat și mă apropii de fereastră, trag perdelele grele de catifea verde... la fel de întuneric.
--- „Imposibil!!
Merg în salon, fără să aprind lumina. Pe bâjbâite, ca orbii. Deseori fac experimente punându-mă în locul celor care sunt încercați greu de soartă. 
Apoi... detest lumina artificială, evit să fac uz de ea când am ferestre atât de mari prin care intră din abundență lumina soarelui.
Aici perdelele nu le trag decât foarte rar, ar trebui să văd în strada care-i mereu luminată. Dar nu, și aici e beznă. Atât de beznă încât nu văd conturul alb al ferestrelor. Pun mâna căutându-le cu disperare... și nu găsesc!
--- „Ceva nu este în regulă. Nu este posibil așa ceva.”
Mă așez deznădăjduită pe fotoliul negru și-ncerc să găsesc o explicație logică la ce se întâmplă:
--- „Oi fi băut aseară și acum nu mai judec normal? Nu e că e nevoie să beau ca să judec prost... totuși, parcă-i prea de tot! Sau am mâncat ceva stricat? Poate am făcut o alergie și acum am halucinații. Sau poate dorm și am un coșmar. Mi s-a mai întâmplat. Dar de ce am ajuns eu să visez așa ceva?
Îmi muncesc creierii și-mi amintesc că ieri am văzut clădirea spitalului vechi complet lipsită de ferestre. Faptul acela m-a șocat atât de mult încât m-am oprit involuntar să mă uit mai cu atenție. Îmi amintesc cum și atunci am încercat să-nțeleg de ce ar acoperi/zidi cineva ferestrele?
Pentru că le-au acoperit de recent. Aveau niște ferestre mari, cu arcade, deosebit de frumoase. Mi le amintesc pentru că deseori le admiram. Singura concluzie plauzibilă la care ajunsesem era că nu mai este în uz și vor să protejeze clădirea de vandalii care se plimbă nestingheriți prin grădina spitalului. Au spart poate toate sticla și-au distrus ce era înăuntru.
--- „Da, probabil de asta le-au zidit.” Și ce trist mi s-a părut...
Nu aș putea niciodată să locuiesc într-o casă fără ferestre. E ca și cum ai fi sub pământ... ca într-un buncăr sau un mormânt. Groaznic!
--- „Cum să renunți la lumina gratuită a soarelui?! Iarna razele lui sunt atât de calde... Ce plăcere când deschid ferestrele și simt mirosul de zăpadă proaspătă... Apoi ador să stau la fereastră și să urmăresc picăturile de ploaie... uneori le deschid să simt cum îmi ating pielea... ropotul ploii este atât de liniștitor.”

Și deschid ochii din nou, privesc înspre fereastră... văd lumină. Răsuflu ușurată 
--- „Pfiuuuuuuuuu... ce vis dramatic! Pentru câteva clipe am trăit în infern. Ce bine că a fost un vis. NU MAI VREAU! ”
Continui să mă-ntreb care-s motivele pentru care cineva ar face o casă lipsită de ferestre?
Să nu se mai trezească pe muzica manelelor, să împiedice mirosul țigărilor să invadeze casa?!
Dar atunci cum aerisești, cum știi că-i zi sau noapte?!
De ce te-ai priva de lumina gratuită a soarelui? Aici, pe terra știi că o ai și ți-o negi cu bună știință... dacă dincolo nu o să mai ai această oportunitate?!
O fereastră străjuită de perdele mari de catifea (de ex) schimbă total interiorul unei încăperi.
O casă fără ferestre este ca un corp fără suflet. Nu spuneți nu luminii!!!

Tuesday, 17 September 2013

Toamna și melancolia

Nu-mi place toamna. Nu mi-a plăcut niciodată.
M-am născut la țară (câmpie) și atunci când ploua, drumurile (neasfaltate) se umpleau de noroi, frunze moarte, pănuși de porumb. Detestam lucrul acela.
Căruțe peste tot, cai care erau exploatați până la maxim, bătuți și înjurați pentru că nu reușeau să tragă la deal o încărcătură de 50 de ori mai mare (grea) decât greutatea corpurilor lor.
Mi se făcea o milă incredibilă; mă durea inima (literar) și vărsam lacrimi amare.
Încercam să opresc proprietarul să-i biciuiască. Mă dădeam (jos) din căruță (ne întorceam de la cules de sfeclă, cartofi sau porumb; coșul era plin până la refuz) și-ncercam să-i ajut... dar ce puteam face eu?... eram doar un copil.
Întotdeauna mi-a fost groază de această perioadă a anului. Chiar dacă caii sunt animale de tracțiune, consideram că nu era drept să fie exploatați în halul acela.

Unii consideră romantică o „plimbare” cu căruța... da, bănuiesc că e. Acolo caii nu trebuie să muncească din greu. Totuși, pentru mine nu e deloc romantic.

Acum „stau” la oraș, vremurile s-au schimbat. Străzile sunt asfaltate, nu se face noroi când plouă. Și totuși nu reușesc să-mi scot din minte mizeria ce caracteriza acest anotimp.
Frunzele ruginii, care cad la pământ... le asociez cu moartea ireversibilă... Și e trist. Câteodată stau în parc și urmăresc cu profundă tristețe acest fenomen. Încerc în mod disperat să văd/să-mi impun că e o manifestație a naturii absolut normală. Dar e așa de greu.
Iubesc culorile vii, verdele fiind culoarea mea preferată. Acum totul e ruginiu...
Melancolia a pus stăpânire pe mine. Nu mai surâd când văd un trandafir înflorit... știu că va muri-n curând, inevitabil. Încerc să-mi alung starea asta de letargie emoțională.

În fiecare an aceeași poveste. Dar o să mă străduiesc mai mult; mai ales că-n curând vom culege strugurii și vom face must, apoi vin...și poate și alcool. Glumesc. Nu facem, deși mi-ar plăcea. L-aș putea folosi la tincturi!!
Da, da... ce bună idee!!! Merg să beau un pahar cu vin fiert, îmi va alunga SIGUR starea asta mizerabilă. Am o rețetă SUPER!!!
Dar, ia stai, dacă beau două pahare voi începe să cânt? Să văd toamna cu alți ochi?! Mda, bănuiesc că-i posibil... privirea mi se va împăienjeni și nu voi mai vedea clar ruginiul. Așa o să fac... sper să nu văd dublu... o toamnă dublă ar fi groaznică pentru moralul meu.
Gata, nu mai aberez. Sunt unii oameni care iubesc acest anotimp. Mă bucur pentru ei.

Seninătate îți doresc!
La încheiere las câteva versuri în onoarea toamnei... Continuarea în altă zi! 

„ Toamnă cu frunze ruginii
Cine te-a rugat să vii?!
Aduci frig, ploi și noroi
Iar eu arăt ca un strigoi (cioroi).

Am să merg să beau vin fiert
Și-o să mănânc ca desert
Un tiramisù cu mure
Ce am cules din pădure. ...   ”

To be continued



Monday, 16 September 2013

Nu lăsa pe mâine...

Tendința de a amâna lucrurile la nesfârșit duce la evenimente și fapte greu de controlat în ultimă instanță.

Unii speră că amânând un anume lucru acesta va dispărea. Absolut absurd!
Alții amână pur știind că cineva va trebui oricum să-l facă. Și aici vorbim de LENE, iresponsabilitate și egoism.
Mai sunt și acei care speră că dacă amâni nu va mai trebui făcut. Ha, ha.. ce glumă bună.

Uneori chiar nu avem timp să facem un anumit lucru; alteori, (cel mai des) nu avem chef/nu ne interesează/nu considerăm că e important. Simplu...

Ridicarea „din pat” (de ex) cu cât o amâni mai mult cu atât va deveni mai grea... și apoi întârzii, faci lucrurile în grabă, pleci uitându-ți telefonul și bastonul, apoi „alergi cu mașina” și te dai peste cap... Doamne ferește! (asta dacă nu te prinde poliția să-ți dea 1000 de Ron amendă... Dar ce contează, doar ai servici... pe ce altceva ai putea tu să cheltui banii așa ușor câștigați????!!!). Asta-i tipic de bărbați, nu?!...
--- „Dar am timp, fac 5 min cu mașina până la locul de muncă.” Chiar dacă știe că e absolut imposibil lucrul acesta... Mai ales când este trafic sau polei. Poate dacă zboară.
Și când îi spui, cu inima în gât și cu mâinile amândouă încleștate pe chestia aia de care se țin co-piloții pentru a nu zbura din mașină (la raliu-ri):
--- „Iubitule, nu te grăbi, te rog... mi-e teamă!” el replică cu aroganță și iritare:
--- „Adică, până acum, mereu m-ai bătut la cap să mă grăbesc și acum nu e bine?! Decide-te odată!”
Tu te uiți la el contrariată, încercând să respiri regulat, și te întrebi cu tristețe cât de dobitoc trebuie să fie un om să raționeze în acest mod. Încerci să-i spui:
--- „De câte ori ai încercat măcar să te grăbești ÎNAINTE de a te urca în mașină?!”

Sunt și cazuri în care se amână lucrurile pentru că se speră că vom învăța mai multe chestii care ne vor ajuta la ceea ce va trebui să facem. Și asta este plauzibil.

Există totuși lucruri care amânate la nesfârșit se exclud.

Din nefericire, de obicei, amâni și apoi TREBUIE să faci și-atunci greșești, spargi, distrugi. Apoi gândești ca mulți oameni:
--- „Vezi, mai bine nu făceam. Ți-am zis eu!!!”
Dar oare dacă ai fi făcut când era timp destul, nu ai fi avut de câștigat fără să dai vina pe alții?!

Personal, am învățat de mic copil să nu amân nimic... Nici nu aș fi avut cum... Ziua avea 24 de ore și pentru mine.
Când ceasul suna la 4, la 4 mă aruncam din pat, după ce seara am organizat totul, de obicei, punând negru pe alb pe o foaie de hârtie. Ca să nu uit, că doar nu am calculator în cap. Dar asta ține nu numai de organizare, dar de disciplină și responsabilitate.
Că îndeletnicire mele nu le-a executat NICIODATĂ altcineva.

Trist este că în fiecare zi amânăm, cu bună știință sau nu, o grămadă de chestii. Și acestea nu-și vor găsi rezolvare singure... oricât ne-am ruga.
Sugestia mea este:
Cu cât rezolvi/faci mai repede un lucru, cu atât îl faci mai bine și economisești timp/bani/energie. Plus că eviți certurile, stresul și necazurile. Nu am dreptate?!

Saturday, 14 September 2013

Casnica

În România (nu numai, evident) sunt multe femei care nu au un servici (cu acte în regulă), în afara casei. Dar au bărbaţi care se trezesc dimineața (sau care lucrează în schimburi) şi stau plecaţi în jur de 8-10 ore.
Când se întorc sunt supăraţi, obosiți = abia își târâie picioarele, parcă au spart pietre toată ziua.
Femeia, cum apare el, îi prepară masa şi se străduiește să-i facă restul zilei suportabil.
În fiecare aceeași poveste.

Pentru un timp femeia nu zice nimic, pentru că se simte vinovată că nu are un loc de muncă ca soţul/partenerul ei.
Nu-i cere absolut nimic/nu se aşteaptă la nimic de la el... şi aici NU mă refer numai la bani (nu are nevoie), oricum ar fi, se simte inferioară. Toată ziua trebăluiește prin casă, nu stă o clipă. Mereu este câte ceva de făcut, şi dacă nu este, caută. Dar, de obicei, este... şi-ncă multă.
Dacă mai are şi copii, atunci chiar că nu mai are timp de nici unele.

Când soţul/partenerul e acasă ea lucrează şi mai mult, că trebuie să aibă şi grija lui. 
El... pentru că are un servici în afara casei, se aşează în faţa televizorului sau a calculatorui... că na, trebuie să se relaxeze,... EL a muncit! El pune pâinea pe masă, el duce casa înainte.
Şi femeia înghite pentru că, din motive pe care numai ea le ştie, a renunţat la servici în favoarea familiei. Sau poate a avut şi l-a pierdut iar acum îi este greu să mai găsească unul.
El zice că o iubeşte... şi când o vrea... ea trebuie să fie dornică şi proaspătă...
--- „Iubitule, sunt obosită...” spune ea cu voce slabă.
--- „Cum adică eşti obosită??!!! Dar n-ai servici, de ce ai fi tu obosită? Ai început deja să faci ca toate celelalte (muieri) care uită de datoriile de soţie/parteneră pe care le au?!
Ea, frustrată şi umilită, poate încearcă să-i explice că şi ea munceşte, chiar dacă nu are „un serviciu în afara casei”. Încearcă să-i spună că dacă el se trezeşte la 5, o face şi ea şi apoi nu se opreşte din muncă până când nu s-a aşezat în pat.
Pentru el ziua s-a terminat când a ajuns acasă... pentru ea, atunci începe greul.
Şi, resemnată, i se dăruiește, cu inima grea şi ochii plini de lacrimi. El nici nu vede suferința în ochii ei...
--- „Îţi place iubito?!”...
--- „Da, foarte mult.” şopteşte ea cu voce sugrumată. Şi de atât are nevoie el.
--- „Ce multă plăcere îi dau... ce poate să-şi dorească mai mult?!”

Sâmbăta (poate/de obicei) e liber... şi se oferă să o ajute la treburile casei. Ea apreciază gestul si-i dă câteva îndeletniciri.
El le face forțat, spunând că nu ştie/nu poate/nu a învățat niciodată. Ea încearcă să stea calmă, îl îmbrăţişează/îl sărută şi-i explică cum se face (din nou). Asta când nu se enervează la culme că e a 10 oară în care TREBUIE să-i explice, ca la copii, aceleași lucruri de mai multe ori.. Iar el tot nu-nţelege.
--- „De ce te superi?! Doar ştii că trebuie să-mi spui ce vrei să fac, că eu nu mă pricep; ţi-am mai zis...”
Dar ori de câte ori i-ai explica, ori de câte ori i-ai spune CLAR cum se fac lucrurile... el are mintea în altă parte. Faptul că s-a oferit să facă ceva ar trebui să ajungă.
--- Nu e că dacă s-a oferit, chiar trebuia să facă! Nu... el şi-a făcut datoria... el are un loc de muncă.
Termină ceea ce a început, cu chiu şi vai,... se spală scârbit pe mâini şi fuge la calculator... are un joc de care NU e dependent.
Nu, dar trebuie să joace în fiecare zi (mai ales dacă nu o face la servici)... că este momentul în care EL se relaxează.
Şi ea argățește prin bucătărie. Vrea să-i gătească ceea ce-i place lui... şi are inima grea, din ochi îi curg lacrimi calde. Se simte ca o sclavă. Iar când el observă (DACĂ) o întreabă ce are... ea îi spune iar el replică nonşalant:
--- „Dar nu ţi-am zis eu să faci nimic. Nu mai fă, iubito.”
--- „Şi cine face?!
--- „Fac eu, lasă.”
--- Da... SIGUR!!! Tu nu eşti în stare să cureţi masa după tine. Aşa zici mereu...

Se-ntreabă dacă aşa va fi toată viaţa ei... dacă aşa este viaţa în doi. 
--- „Merită toate sacrificiile şi compromisurile pe care le fac?!”
A renunţat la aşa multe lucruri... şi pentru ce?! Era perfect capabilă să trăiască şi singură. Nu avea nevoie de un bărbat...
Cu ce-o ajută el?! Ce-i dă mai mult decât avea ea înainte?!
Nimic, ba nu, STAI!!!... ea are mult mai multe lucruri de făcut de când stă/trăieşte cu el. 
Ea are datorii... el numai DREPTURI... (scrie şi-n Biblie).
Că aşa e viaţa în doi...
--- „DĂ-MI tu, că eu merit”... am un servici.  
Aceasta-i viaţa de familie/în doi.

DE CE AR TREBUI EU să renunţ la independenţa mea pentru un infern ca acesta?!
Ca să nu dorm singură?!
Dacă sunt singură în tot restul zilei... de ce-aş avea nevoie de cineva noaptea?! Să nu mă lase să dorm în pace?! Să-mi ţină de frig?
NU, mulţumesc... pentru asta există centralele, caloriferele şi sticlele cu apă fierbinte. Ele... NU pretind nimic. Ele dau ceva.. şi e mai mult decât poate să-mi dea mie un bărbat. 

Friday, 13 September 2013

Iubire coerentă

Eu te iubesc nebunește!
Mi-a zis un tip în românește.
M-am uitat prin el bizar
Peste drum, la aprozar.

Știi tu ce-i aia iubire?
Îl întreb cu osebire.
Ridică ochii lui cei mici
Și mă privește ca-un arici.

Bineînțeles că știu, ce crezi?
Că sunt ca ceilalți amorezi?
Care iubesc orice rochiță
Ce la cade (din) în mânuță?

Întorc capul și-l privesc
Cu aer trist, copilăresc.
De ce toți se cred mai buni
Când în cap au gărgăuni?

Te rog frumos să nu m-alungi
Că-mi scot pantalonii cu dungi
Și urlu în gura mare
Că mi-ai dat rachiu cu sare.

Scutur din cap amical
Surâzând precum un cal.
Deschid gura să-i zic două,
Dar sună de ora nouă.

Mă ridic în grabă mare,
Cad întinsă pe spinare
El sare repede să m-ajute
Ce-are în gură de pute?

Hai, te rog, femeie rea
Roșie ca o albăstrea.
Dă-mi inima, ți-o răpesc
Altfel simt că-nebunesc.

Duc ușor mâna la spate
Doamne, ce absurditate!
Cum poți să zici așa ceva?
Poate te-aude cineva.

Eu te aștept și 10 ani
Dacă-i nevoie fac și bani!
Îmi cumpăr cal și o mașină.
Sau de vrei o limuzină.

Haide taci, mă plictisești
Ce crezi... fete nu găsești?
Sunt 7 la bărbat, măi frate.
Poți să mănânci pe săturate.

Bine, atunci, dacă nu vrei
Să te măriți c-un holtei,
Mă duc la amica ta
C-un inel și-i cer mâna.

Atuncea eu de ciudă sar
Pun mâna pe-al meu pahar
Și-i vărs a mea băutură
(Ce-a rămas), la el în gură.

Și îi spun urlând grozav
Că nu-mi place a lui nărav.
De a spune, dar a face
Numai ciorbă cu potroace.

PS. În cazul în care ţi-a plăcut ce ai citit (ți-a stârnit un zâmbet poate/sper) un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc.

Tuesday, 10 September 2013

Pufoiaca și vecinu'

Afară-i frig și bate vântul,
Iar eu fug de rup pământul
Că aseară pe înserat,
M-am îmbătat și-am vomat,
Pe mașina lui Costică
Și acum îmi este frică.
C-o să m-alerge cu-un cuțit
Să mă taie tot la gât.
Căci vecinul e nebun.
S-a urcat într-un alun
Și mă așteaptă înfuriat
Pe după crengi furișat.

Jur că nu mai beau niciodată
Decât pufoaică și lapte.
Și o să stau în banca mea,
Ghemuit pe dușumea,
Să nu-l supăr pe vecin
Cu nasul mare, acvilin.

Dar acum cum mă descurc?
Că vecinul parcă-i turc.
Nu-nțelege că n-am vrut
Pe mașină să mă urc
Cu picioarele să-i trag
Pumni, bocanci și-un hadarag

Dacă am să scap cu viață
Mă voi duce până-n piață
Să-i cumpăr-n loc o căruță...
Sau mai bine o măsuță...
Unde să ne așezăm să bem
Rachiu și cu untdelemn.

Deci urează-mi mult noroc
Că nu cred c-am să mă întorc
Pe piciorușele mele
Că m-am băgat în belele.

Sună mai bine toți frații,
Că a lor erau cârnații,
Pe care i-am vomitat,
În spațiu delimitat.

Și mai sună și salvarea
Ca să-mi re-deie culoarea
Pe care-o pierd negreșit
C-am băut și sunt tâmpit.

PS. În cazul în care ţi-a plăcut ce ai citit (ți-a stârnit un zâmbet poate/sper) un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc.

Friday, 6 September 2013

Vreau părul creț!

Am părul lung, ondulat (dacă nu-mi bag uscătorul în el. Și nu mi-l bag, decât o dată la 10 ani), șaten (o prietenă italiană, coafeză de meserie, mi-a zis că este blond deschis, așa cică se categorisește culoarea mea în limbaj tehnic :D).

Când eram bebe am avut părul blond deschis, ca mai toți bebelușii de pe lume. S-a închis la culoare treptat, până a ajuns să fie relativ blond. Ce înseamnă relativ?! Păi mi se pare că nu e chiar blond, că e mai închis decât aș dori eu.

Apoi m-a pus dracu să mă spăl cu infuzie de urzică și frunze de nuci (pentru că sunt pentru produsele de îngrijire bio, și pentru că am fost bolândă) și s-a închis cu cel puțin două tonalități. Băi, am zis că-mi dau duhul!
Chestia e că nu am observat imediat, dar după vreo 2 luni de folosință al acestor două infuzii.

Apoi m-am spălat cu mușețel, cică se deschide la culoare. Pe dracu!!! Mă mai spăl și-n ziua de azi cu infuzie de mușețel, altă dată cu gălbenele, dar nu văd nicio schimbare (în blond). 

Oricum, cred că este absolut normal ca părul să-și schimbe tonalitățile (mă refer la culori, evident. Nu tonalități de voce) odată cu trecerea timpului; așa cum ni se schimbă și fizionomia feței.
Dar eu aș fi vrut să-l am blond, ca spicele lanului de grâu. Aș mai fi vrut să fie foarte des și mai ondulat decât îl am acum, și încă mai lung.

Acum... bănuiesc că foarte puține femei se mulțumesc cu ceea ce i-a dat natura = Domnul.
  • ·         Cine îl are creț l-ar vrea drept (în cele mai multe cazuri)
  • ·         Cine îl are des, l-ar vrea mai puțin des. Și aici pe bună dreptate. Cunosc câteva fete care au un păr extrem de des și e foarte greu de domesticit. Când se electrizează, e sfârșitu lumii!!!
  • ·         Cine îl are blond, l-ar vrea orice altă culoare... sau nu? Că blondele-s puține de fapt. Boh.

Oricum ar fi, noi femeile nu suntem niciodată mulțumite de aspectul nostru, în general.

Dar eu sunt, pe bune! Chiar dacă nu e blond cum l-aș dori, nici creț - e sănătos (că am mare grijă de el).
Dacă-l vreau creț - îl pun pe moațe (bigudiuri din ziar), dacă-l vreau blond - îl decolorez, și invers (în a treia imagine părul e pus pe bigudiuri „obișnuite”). Dar încă nu m-am vopsit vreodată (decât din greșeală... și a fost JALE!!!) pentru că mi se pare că e nevoie de prea multă muncă/timp, prea multe investiții financiare și după aia trebuie mereu să am grija lui...  Neah... Îs leneșă, n-am timp să mă ocup de culori. 
Și nu am motive să mă plâng, DELOC. Sunt chiar norocoasă.
Unele femei nu au deloc, săracele. Ele ce-ar trebui să mai zică?!


Dacă ești interesată la cum am eu grijă de părul meu, să arate așa splendid citește aiciaici și aici (și mai sunt și altele, dacă te interesează). Ehehe... observi poate că scriu mult despre el, nu?! Păi, îl iubesc.

Acum „m-am dat” pe ulei de argan (la mare reducere acum), dar mai aștept puțin să scriu despre efectele lui. 

Un păr sănătos îți doresc!

PS. În cazul în care ţi-a plăcut ce ai citit (ți-am dat o idee, poate) un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc

Thursday, 5 September 2013

Acnee-mituri și remedii

Personal nu mai am mari probleme cu acneea. Evident, nu mai sunt adolescentă (ehehehe), asta mi-ar mai lipsi la vârsta mea. :D Am avut și eu 15 ani odată... ăăăă. 
Ce, nu crezi?! 
Cunosc câteva persoane (dragi mie) care se confruntă cu această problemă. Nu m-am gândit niciodată cât de mult poate influența viața unui om un ten plin de impurități/pori deschiși (coșuri). 
Și eu am avut probleme, dar, pe vremea aceea nu am dat prea mare importanță. Mi se părea normal.

De ce apare acneea?! Păi nu există neapărat un răspuns precis, zic eu. 
Multe pot fi cauzele: predispoziția = ereditatea de la părinți; o alimentație greșită, plină de grăsimi, dulciuri; stresul, viața sedentară/lipsa de mișcare fizică în aer liber, etc., etc., etc. 
Nu sunt doctor și nu vreau să vorbesc tâmpenii, de aceea voi vorbi doar despre ceea ce am probat eu pe pielea mea.

În primul rând, în toate cazurile, igiena pielii este fundamentală
Aceasta trebuie făcută în fiecare seară cu apă călduță și cu un săpun ales cu mare grijă. Nu pot să-ți dau un nume precis deoarece ceea ce foloseam pe vremea mea era un săpun cu sulf. Bănuiesc că se găsesc și acum în comerț, parcă am văzut prin supermarket-uri/farmacii (uite un link de la Vegis).  De câtva timp folosesc Dove pentru ten sensibil. Dar nu recomand pentru ten cu acnee. Știu sigur că se găsesc săpunuri/geluri pe care scrie exact că sunt pentru acnee.

Unul dintre remediile care au funcționat la mine a fost sucul proaspăt de lămâie. Aplicat imediat după ce ai stors lămâia. Dar acesta, fiind foarte concentrat/puternic, poate arde pielea făcând-o să se înroșească puternic și creând foarte multă usturime. De aceea recomand să probezi puțin pe o zonă mică, să vezi dacă arde (lași să acționeze vreo 10 min). Că exact aceasta face: arde, și nu e bine: Că dintr-una sari în alta. 
Oricum, o poţi dilua puţin (cu apă plată, posibil fiartă şi răcită).
Lași să-și facă efectul circa 10-15 minute după care clătești cu apă călduță (NU fierbinte), aplici o cremă lejeră evitând cu sfințenie zonele afectate de acnee. Și nu ieși afară la intemperii (mai ales NU te expune la soare imediat ce ai făcut asta). Stai în casă cel puțin 5 ore. 
De preferat este să faci operația aceasta seara, înainte de culcare (aplici, lași să acționeze, clătești, aplici crema – conturul ochilor/buzelor, pe gât). În cazul în care simți că arde, adaugi puțină apă (adică diluezi sucul concentrat). 
Proporția?! Păi, depinde mult de pielea ta (eu nu-l diluam deloc, dar am pielea rezistentă). Fă mai multe experimente, dar nu exagera, ca să nu faci mai rău.

Un  „remediu” care se folosește impropriu este pasta de dinți. Nu mai face asta, dacă ai făcut-o până acum. Nu este bine, nu te ajută, dimpotrivă.

De asemenea, mă spălam pe față destul de des (poate în fiecare zi) cu infuzie de frunze de mentă sau urzică (rozmarin, mușețel, salvie)
Infuzia se face cu apă fiartă și răcită (Într-un pahar de 150 ml de apă fiartă și răcită pui o lingură de plantă tăiată mărunt și lași la macerat peste noapte), sau fierbi apa și o torni peste frunzele de mentă sau urzica. Pui o linguriță de plantă (tăiată mărunt; poate să fie și uscată și proaspătă) la 150 ml apă. Lași vreo 15 min și  Te speli normal cu ea dimineața (mai ales). Dacă simți că tenul este gras folosește și săpunul ce ai ales. Usucă-te tamponând ușor cu un prosop moale curat (pe care-l folosești doar tu, exclusiv pentru ten). Aplică o cremă lejeră (evită cremele grase cu ulei de măsline, migdale, etc.). Dacă găsești cu extras din castravete, este optimă, dar nu prea are un miros plăcut.

Încă mai fac des astfel de spălături cu infuzii din plante. Recomand tuturor celor care un ten gras sau mixt, fie că au probleme cu acnee sau nu.

Mai am câteva idei (sunt multe de spus), dar las pe data viitoare. Prea lung post-ul, mi s-a atras atenția (de câteva ori). 
Pentru măști cosmetice naturale - ten gras (și mixt) citește aici.

Wednesday, 4 September 2013

Măști cosmetice (naturale) pt ten gras

Tenul gras este lucios, cenuşiu = lipsit de viaţă. Din nefericire (de obicei) cine are tenul gras suferă grozav şi din cauza acneei = coşurilor, punctelor negre (din cauza porilor deschişi). 
Eu am ten gras (mixt de fapt, ca multă lume), dar este foarte senin (nu lipsit de ceva probleme totuşi) pentru că am mare grijă de el. Multă lume mă întreabă cum reuşesc şi iată, am decis, să scriu cât de uşor, practic şi ieftin este. Nu cheltui deloc sume monstruoase, după cum vei vedea. 
În acest post voi vorbi despre măști pe care (personal) le folosesc cu regularitate. Sunt uşor de făcut acasă din fructe și legume de sezon, din plante și alte produse naturale. La îndemâna oricui. 
În viitorul apropiat voi posta mai multe sugestii (inclusiv pentru eliminarea punctelor negre şi a acneei).

Premize:
  1. Orice mască (cosmetică) se aplică (pe tenul curat spălat cu apă caldă şi săpun specific) evitând zonele uscate: gât, conturul ochilor/buzelor. Se știe că în jurul ochilor pielea este mai uscată așa că ai mare grijă. Când pielea e uscată dispare elasticitatea pielii și așa apar ridurile care sunt imposibil de estompat/scos fără operații estetice. Nu rezolva niciodată o problemă creind alta.
  1. Elimini masca cu apă călduţă, NU fierbinte! Usuci tamponând cu un prosop moale, curat, exclusiv pentru faţă, al tău PERSONAL!
  1. După ce ai eliminat masca aplici o cremă lejeră excluzând, de data aceasta, zonele grase (adică cele pe care ai pus masca= cu probleme-acnee-coşuri). Recomand cremele bio/naturale. Va trebui să hidratezi şi zonele grase, dar numai când vei reuşi să elimini mare parte din acnee.
Roșiile sunt minunate. Sucul de roșii (sau/şi piure-ul), mai precis.
Se scurge o roșie matură într-un vas de porțelan/ceramică/sticlă, si se întinde (imediat. Nu lăsa să se oxideze) cu un tampon de bumbac (sau cu pansament steril) pe toate părțile feței afectate de acnee (sau alte părți ale corpului). Se ține în poză circa 15 min, apoi clătești fața cu apă călduță (NU fierbinte). Usuci tamponând cu un prosop moale curat (cum scrie aici). Nu uita ca apoi să aplici o cremă lejeră pe zonele uscate. Operația asta o poți face de 2 ori pe săptămână, evitând zonele uscate cum am zis mai sus
Eu fac piure dintr-o roşie, şi aplic ca mai sus. Mi se pare mai bun, practic şi eficace.

Castraveții. Sucul de castravete, ca și mai sus. Numai că este mai greu să extragi sucul din el. Îl tai bucăți mai mici pe care le lași câteva min (5-10) într-un vas/bol de sticlă. Înmoi în suc un tampon de bumbac şi aplici pe toată faţa, insistând pe zonele cu probleme. Laşi să acţioneze 15-20 min. - Această metodă este mai mult pentru curăţat, dar e foarte bună şi ca mască.
Personal fac altfel (ca şi mai devreme), îl curăţ de coaja (foarte subţire), îl rad pe răzătoarea mică (o bucăţică, cam 3 feliuţe), iau pasta care rezultă şi o întind pe toată faţa, evitând zonele uscate.

Argila. Care nu se găsește la noi pe stradă, dar în magazinele (naturale) specializate, dar și în supermarket-uri. Personal nu o pot folosi pentru că sunt alergică. Am încercat de mai multe ori apoi am renunțat. Îmi făcea mai mult rău decât bine. Cum se folosește ar trebui să fie scris pe cutia/tub/flacon/plicul ce cumperi. Respectă proporțiile și, dacă nu ai folosit niciodată, încearcă pe o porțiune ascunsă a corpului. Pe mine a început imediat să mă usture grozav și am scos-o rapid (spălând energic cu apă caldă. Apoi m-am dat cu ulei de măsline extras la rece).


Rostopasca. Sucul proaspăt de rostopască care este fenomenal împotriva multor alte afecțiuni dermatologice. Am scris 2 postări diferite aici și aici. Se rupe planta, se lasă să se oxideze 2-4 sec apoi se aplică pe fiecare acnee în parte. Se lasă să acționeze chiar și o oră, și se procedează ca mai sus (clătești, usuci tamponând, pui cremă). Aceasta nu este o mască propriu-zisă de aceea se poate folosi în fiecare zi, când vii de la școală poate (seara). Dacă nu ai acasă o plantă de rostopască (şi nu ştii unde să o găseşti citeşte şi acest post
Nu te culca cu fața murdară că pătezi toată perna și nu prea mai iese la spălat.
Atât pentru azi.


Un ten senin şi curat îţi doresc!

Daca iti place sa citesti in engleza si esti interesat de perioada comunista, arunca o privire la scurta mea carte (eBook) publicata pe Amazon. Este un fragment din viata de la tara. Si daca te lasa inima, nu ezita sa lasi o scurta recenzie. In asa fel ma ajuti sa-mi ajut parintii.

Te rog, daca ai apreciat, fii generos si lasa un semn (like, share, comment), sau viziteaza-ma pe Facebook, si pe celelalte bloguri ale mele: Gusturile nu se discutaPovestea Isabelei. Iar daca citesti in engleza, arunca o privire pe While I breathe, I hope si pe LinkedIn.
Te astept cu mult, mult drag. Multumesc, om cu suflet.