Friday, 31 May 2013

Nu baza fericirea ta pe o persoană

Niciodată SĂ NU BAZEZI fericirea ta pe existenţa unei persoane! Acea persoană poate decide să plece din viaţa ta şi când va pleca va lua cu sine şi fericirea ta.

Învaţă să fii fericit cu tine însuţi. Învaţă să te încurajezi singur, să nu depinzi de nimeni. Nici material, dar nici sentimental. Cunosc pe cineva care mereu a luptat pentru independenţa materială..., dar independenţa sentimentală este mult mai de preţ şi infinit mai greu de câştigat.

Evident că un cuvânt de încurajare, venit de la cineva căruia îi pasă de tine, poate însemna enorm... însă invaţă să nu pretinzi/aştepţi mereu.
Nimeni nu are obligaţia să-ţi ofere un umăr pe care să plângi la infinit. Poate „merge” o dată, de două-trei-patru ori, DAR nu la nesfârşit. Pentru că viaţa-i grea pentru toţi. Şi tu nu-ţi dai seama că pretenţiile de acest gen sunt de natură egoistă.
Ce crezi tu că simte o persoană care este mereu lângă tine când ai nevoie de un cuvânt? Ce crezi că simte când te vede disperat? Când plângi şi-ţi blestemi soarta?! Dacă-i pasă, îi vei rupe inima.
Dacă nu, te va asculta ca pe o placă ruptă, și mai degrabă sau mai târziu, se va sătura de o asemenea atitudine. Mai degrabă sau mai târziu va zice „STOP, gata nu mai pot, am şi eu problemele mele. Să vorbesc despre ele nu mă ajută cu nimic.

Luptă pentru independenţa ta. Găseşte-ţi un hobby, o ocupaţie. Trebuie să existe ceva care să-ţi placă să faci.
Să te uiţi la filme poate, să citeşti, să împleteşti, să faci fotografii, să scrii pe un blog/forum/site, să găteşti, etc.etc. Etc.

O dată am încercat să-i explic cuiva personal aceste lucruri. S-a uitat la mine de parcă aş fi fost extraterestră. Mi-a zis că nu toţi suntem la fel... De parcă eu nu aş fi ştiut acest lucru... „Nu toţi pot lupta”...
ŞI DE CE NU AR putea? Cine-i împiedică?!
Doar ei înşişi. Atât. Știu că e greu, extrem de greu, să fii fericit... beh „fericit” e un cuvânt „greu”, să zicem mulţumit, mai degrabă, cu viaţa ta.
Să te plângi mereu nu te poate ajuta nici pe tine, nici pe cine este constrâns (dintr-un motiv sau altul) să te asculte.
Tu nu vei mai avea timp să lupţi pentru că-ţi consumi toate energiile plângându-ţi de milă.
Faptul acesta îţi va da o ameliorare TEMPORARĂ, după câteva minute/ore/zile problema se va reprezenta, căci ea nu a dispărut când te-ai plâns... Şi atunci iar te apuci de bocit, iar suni în dreapta şi-n stânga, iar îţi acuzi prietenii şi familia că te evită.

Să vrei pe cineva mereu să te asculte este unul dintre cele mai profunde sentimente de egoism ce am întâlnit.
Una e să vorbeşti, să te deschizi, să cer un sfat/o idee/o părere şi alta e să vorbeşti DOAR tu.
Să fie un dialog... adică: eu vorbesc – tu asculţi iar apoi: tu vorbeşti – eu ascult.

Nu numai TU ai probleme. Dacă eu nu vorbesc despre ele NU ÎNSEAMNĂ CĂ NU AM, dar că am învăţat să mi le rezolv (pe cât se poate). Dacă nu reuşesc să le rezolv din prima, încerc de sute de ori, până reuşesc.
Dacă nu au rezolvare învăţ să le accept, să mă resemnez... pentru binele meu şi al celor din jur. Dacă mă plâng fără să fac nimic înseamnă că mă doare fix în pix de cel care TREBUIE să mă asculte.
Dacă mă plâng despre toate... oare ce simte cel care mă ascultă? TE-AI GÂNDIT/întrebat VREODATĂ?! Sau doar sentimentele tale contează?!!!?!

Învaţă să lupţi pentru a găsi soluţii sau, dacă nu sunt soluţii, acceptă-ţi destinul, ţinându-ţi mintea MEREU ocupată cu ceva... în afară de durerea ta!

Dacă ai apreciat ce ai citit, un like la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc.

Seninătate şi putere de a combate îţi doresc. 

Monday, 27 May 2013

1 iunie - ziua internaţională a copilului

1 iunie este ziua internaţională a copilului. Toată lumea știe!

Mamăăăăăăăăă, ce mi-e ciudă că nu sunt şi eu copil acum... Să am şi eu o piscină, să pot să mă joc şi eu cu păpuşi magnifice.
Am avut doar una, când eram mică. Era mai „mare" decât mine. 
Când sora mea mi-a zis să mă uit pe hol, în semiîntuneric, mi s-a părut că era un copil şi-am întrebat cine e. Când m-am dus lângă,să o iau de mână am crezut că-i o statuie de ceară. Brunetă cu părul lung. Frumoasă foc.
După câteva săptămâni, am pus-o pe o masă, afară, lungită. Când m-am întors să o iau, am găsit-o fără cap. M-am îngrozit teribil. Şi acu-mi bate inima când îmi amintesc. Ce experiență traumatizantă.
Acum... nu cred că le mai cad capurile aşa... Cel puţin, sper.

Uite câte magazine on line comercializează jucării, haine și tot ce-i trebui (sau nu-i trebuie) unui copil.
Lindie. Foarte drăguț!

EduClas. Pe toate gusturile și pt toate buzunarele!

KidsPlaza - comercializau mau mult produse de îmbrăcăminte/încălșăminte, accesorii. Acum însă au și jucării.

3Pitici - au și articole pentru mămici.

Nici Best kids Nu glumeşte! WOW. Câte oferte/reduceri/promoţii!!! O imensitate de jucării pentru toţi copiii.

Personal, aş recomanda şi nişte cărţi de colorat de pe Bookcity, care împachetează gratuit orice carte sub formă de cadou.
Atenţie la detalii.

La mulţi ani fericiţi, dragi copii! Să aveţi părinţi buni, generoşi şi responsabili.

Sunday, 26 May 2013

Cum să uiţi pe cineva...


... cât mai repede. Mă refer exclusiv la un iubit/iubită de care te-ai despărţit forţat (cu sau fără voia ta).
Despărţirile sunt dureroase. ai lăsat sau ai fost lăsat, deseori, tristeţea este la fel de profundă. Cel puţin, pentru mine.


De-a lungul anilor am rupt diferite relaţii - dintr-un motiv sau altul.
Şi am învăţat câteva trucuri care îţi vor face despărţirea mai uşor de acceptat. Însă numai dacă eşti un luptător şi nu o persoană care se complace în durere.
Sper că nu eşti unul dintre aceia care se plâng în permanenţă de anumite situaţii, dar nu fac nimic ca să le schimbe. Nu-mi plac persoanele astea şi le consider o mare pacoste pentru cei din jur.

  • Elimină-i numărul de telefon din lista de contacte. Dacă l-ai învăţat pe de rost, ai dat-o-n bară. :D Elimină-l de oriunde l-ai avea: destinatar mesaje, apeluri pierdute, efectuate etc. etc. etc. Elimină-l DE TOT că să poţi ţine piept tentaţiei de a scrie sau de a suna.
  • Elimină-l/o din lista de prieteni sau, dacă nu vrei să ştie asta, dă-i IGNOR, pur şi simplu. Ca să nu vezi ce postează şi cui îi dă like. Să nu te pună păcatul să intri la el/ea pe pagină să vezi ce mai face, cu cine „se prosteşte acum”. Dacă eşti masochist,o vei face (am făcut-o şi eu de câteva ori. NO MORE!), dar dacă vrei să treci mai departe vei face exact ce scriu eu în acest articol. Am mare experientă la activ şi-s tare mândră de mine. Acum uit pe cineva în câteva zile. Când aveam 16 ani, îmi trebuiau 2 ani. - Măi să fie... oi fi devenit de piatră. Măcar!!! Dar mi-a ajuns atâta suferinţă din dragoste. Am iubit o dată? Voi iubi din nou! Acum sunt sigură. :p Nu vreau să mă mai simt mizerabil. N-am întâlnit pe nimeni care să merite asta!
  • Dă-i înapoi toate lucrurile ce ai primit cadou de la el/ea. Ai lucruri prin casă/maşină care-ţi amintesc de el/ea? Dă-i-le înapoi cât mai curând. Le poti dona la un Caritas sau cuiva care are nevoie. - În general, nu accept cadouri de niciun fel. Deci nu mi-e greu să mă despart de nimic căci nu am NIMIC! 
  • Fă o listă cu toate defectele ce crezi tu că are. O listă cu toate chestiile ce te scoteau din sărite la el/ea. Scrie pe o hârtie cu mâna ta, ca să realizezi EXACT despre ce vorbeşti. Nu ajunge numai să te gândeşti la aceste lucruri, TREBUIE să le scrii şi să le citeşti ori de câte ori simţi că te apucă dorul de el/ea.
  • Când îţi vine-n minte o situaţie în care te-ai simţit bine cu el/ea, imediat gândeşte-te la o situaţie în care te-a făcut să plângi. - Nu există?! Ia mai gândeşte-te niţel. Fii onest cu TINE însuţi în PRIMUL rând. Nu mai are rost să te minţi. S-a terminat.
  • Seara, cel mai adesea, vine dorul şi melancolia... NU TE LĂSA, ia foia de hârtie cu defectele şi chestiile care nu-ţi plăceau şi citeşte rând cu rând cu voce tare, dacă eşti singur în cameră; dacă nu, e bine şi-n gând. Dăruieşte-ţi câteva minute să-ţi aminteşti exact durerea ce ţi-a provocat un comportament sau altul. Dacă-ţi vine să plângi – PLÂNGI, îţi va face bine. - Câte lacrimi am vărsat eu aiurea... aiaiaiai! Dar am un "văz" perfect acum, mi-am curăţat bine ochii. :p 
  • Nu vorbi cu prietenii despre el/ea. Roagă-i să evite să-i pronunţe numele. Asta dacă se poate. - Doar nu ai vrea să-i interzici unei prietene, soră cu ex iubitul tău (de ex.), să nu pronunţe numele fratelui său. Nu fi absurd/ă!!!
  • Nu asculta melodiile care îţi amintesc de el/ea,  Nu te uita la filmele pe care le-ai văzut cu el/ea.
  • Nu intra în localurile în care există riscul să-o/l întâlneşti.
  • Ţine-ţi minte ocupată cu orice îţi place să faci. ORICE, numai să nu te gândeşti la el/ea. - Bine, asta nu înseamnă să te apuci de băut/droguri/de jucat poker sau mai ştiu eu ce chestii extreme, ilegale si imorale (sau care ingrasa- zice Murphy).
  • Ieşi cu prietenii, nu te-nchide-n casă. Nu trage perdelele şi nu-ţi plânge de milă... Cum l-ai găsit pe el/ea vei mai găsi şi pe altcineva. E legea naturii. - Ştiu că acum aceste cuvinte nu pot decât să te enerveze, dar dacă te-ai săturat să suferi pentru cine NU merită atunci vei lua măsuri. Să stai să te gândeşti la el/ea, ce face, cu cine e, pe cine ţin-n braţe... este doar o formă catâră de a suferi cu bună ştiinţă. Timpul vindecă şi cele mai adânci răni. Nu crede ce zic cei care NU VOR să lupte, că nu le vindecă şi varie. Dă TIMP timpului şi poate nu le vindecă pe deplin, dar nu vor mai durea aşa. - Numai dacă vrei cu adevărat. Pentru mulţi e mai uşor să plângi, decât să lupţi. Dacă-ţi place să-ţi laşi viaţa să treacă pe lângă tine... atunci stai tolănit şi plânge... Că tare bine mai e. NU?!
  • Mă-ntorc la seară/noapte. Când stai lungit pe pat şi-ai vrea să fie lângă tine, tu imaginează-ţi că eşti pe o plajă plină de fete (sau băieţi, după caz) care „se dau” la tine. Gândeşte-te intens la acest lucru, visualizează scena, şi vezi s-adormi cu gagicile astea în gând! - Nu-i aşa că-s frumoase?! :D
  • Dimineaţa, străduieşte-te să-ţi organizezi ziua bine, nu să te trezeşti cu ochii-n lacrimi ca o muiere capricioasă. Nu te smiorcăi dimineaţa, nu-i timp. - Îţi poţi permite asta seara (NU NOAPTEA, că trebuie să dormi, să-ţi încarci bateriile) sau în weekend când nu mergi la şcoală sau servici.
Este simplu, dar nu e usor. Un proces lung si obositor, dar care-ti lasa libera inima sa poate iubi din nou.

Nu, nu vreau sa aud: "tu nu stii... e usor sa vorbesti.. eu il iubesc" si infinite alte SCUZE. Toti am trecut prin asta, chiar de mai multe ori, si mai toti am iesit vii, poate cu un ochi vanat, dar intregi. Fizic. Ranile interioare se vindeca; raman cicatrici, clar, dar "nu poti sa stai sa te uiti la o cicatrice la infinit si sa plangi amintindu-ti cum ti-ai facut-o."
Mergi inainte si traieste fiecare clipa.


Bafta multa.

Personal, am ajuns la concluzia ca oricat de mult ar durea o despartire: "Este mai bine sa fi iubit si pierdut, dacat sa nu fi iubit deloc/(niciodata)."
"'Tis better to have loved and lost/Than never to have loved at all." - By Alfred, Lord Tennyson

"Daca ai iubit o data, vei iubi din nou! Sunt proba vie si mai sunt miliarde ca mine."

---- Îţi vine să urli?!
DU-TE-N pădure bre', ce naiba! Doar nu vrei să te bage-n cămaşă de forţă!
Nu te da cu capul de pereţi, îl crapi şi la ce bun?

---- Vrei să dai cu pumnii? Da, bre, da, daca chiar nu poti sa te abtii. Dar da in ceva moale
Cunosc pe cineva care şi-a rupt 2 degete şi acu' îi vine să-şi dea palme-n faţă... de prost. Grab a snickers mai degrabă! Un kg în plus e mai bun decât torturarti pentru un om... când sunt atâtea miliarde-n lumea asta. 
Dă-o/l, bă, dracului! Cine NU te vrea - NU TE MERITĂ! 
Ca tine nu e nimeni si ai sa gasesti pe cineva mai bun! 
Te las cu un pic de ironie. Fă și tu haz de necaz.

Imagine de pe Hopa.ro 

Te rog, daca ai apreciat, fii generos si lasa un semn (like, share, comment), sau hai sa devenim prieteni pe Facebook.
Iti Multumesc, si te astept cu mult drag om cu suflet.

Imi cer scuze pentru incosistenta din text. Cu diacritice si fara. Aduc modificari si uit... stii tu.

Saturday, 25 May 2013

Iubesc soarele!

Da, îl iubesc! M-a trădat de multe ori da' nu-s geloasă. Mă mulţumesc cu o bucăţică infimă din el. Numai să fie. Mă mai şi arde... asta pentru că şi el mă iubeşte foarte mult. :D
De fapt, e vina mea... că-n faţa lui uit de ruşine şi stau mai mult descoperită... Exagerez şi el... mă arde. Aşa-mi trebe'!

Vara este anotimpul meu preferat. Pot să îmbrac rochiţe de care vreau. Foarte rar pantaloni. Îmi plac cele vaporoase... Din dantelă, mătase, voal. Culori calde, pastelate sau vii. Dar şi negre sau albe (când sunt bronzată).

Multe prietene de ale mele fac cumpărături pe BeFashion. Unul din site-urile mele preferate. Ştii deja, o spun mereu. Foarte multe modele, măsuri unice, preţuri absolut la îndemână! Fac mereu reduceri, sunt disponibili şi foarte profesionali. Nu ştiu, însă încă nu am găsit un alt site de care să mă simt atrasă mai mult.

Unele rochii, ca aceea roşie din imagine, par dificil de purtat, iar femeile mai plinuţe evită acest model. Şi eu eram extrem de sceptică, dar când am probat una am rămas cu gura căscată. Garantez că se aşează extraordinar. Nu sunt slabă, ba chiar am „forme" şi-mi vine minunat (un model asemănător).
Totuşi, dacă eşti gravidă mai bine eviţi. :D






Friday, 24 May 2013

Cald – frig

Toată iarna am văzut pe Facebook poze cu expresii de genul: „m-am săturat de frig şi de ninsoare... când vine vara?”. Eu însămi am postat câteva de genul. Mai încolo voi explica mai pe larg, de ce.
Acum unii au început deja să posteze expresii de genul opus: „mor de cald, mai bine era iarna; ce prost am fost să cred altceva”. Etc., etc., etc.

Mă frate, mă... pe cuvânt. Se ştie că iarna e frig şi vara e cald. Perioada nu-i aşa de lungă ca să uiţi de la anotimp la anotimp.
Hotărăşte-te odată! Ori îţi place caldul ori frigul! Şi nu te mai plânge în permanenţă, că natura nu ascultă de tine. Şi nici nu ţi-e mai bine dacă o faci. Sau ţi-este? Poate dacă te plângi te simţi răcorit dintr-odată? Măi să fie. Mie nu mi se întâmplă asta. :D
Resemnează-te şi fii bucuros atâta timp cât vântul nu-ţi ia casa pe sus; nu eşti inundat an de an şi grindina nu-ţi distruge tot.
Sunt o persoană extrem de friguroasă şi chiar nu suport frigul. În rest, accept orice. După ce am văzut natura abătându-se cu o furie de nedescris asupra satului în care m-am născut, am zis că nu o să mă mai plâng niciodată. Mai zic şi eu că-i cald, că am „simţuri”, dar NU mă plâng. T
oată iarna mi-au dârdâit chiloţii pe mine. Dacă sunt mai puţin de 27° Celsius e frig şi-mi îngheaţă mâinile, picioare, nasul şi urechile. :D Acesta este cel mai mare defect al meu.

Îmi pare rău de oamenii care, an de an, îşi pierd casele în faţa apei, sau acei care locuiesc în zone unde sunt uragane zi de zi. Aia e o situaţie de plâns.
Faptul că "bate" soarele e un lucru de nimic. Dacă nu eşti agricultor şi trăieşti din asta. Chiar şi aşa, se ştie că sunt riscuri. Natura nu ascultă de nimeni. Cum noi nu ascultăm de ea.

Aşadar, „zâmbeşte! Mâine va fi mai rău.” Murphy Dar dacă nu-ţi ia casa pe sus, atunci e foarte bine!


Tuesday, 21 May 2013

Iubirea şi ipocrizia

Am vorbit despre dragoste ieri... aşa mi-am amintit de o poveştire adevărată. Citeşte: poate te regăseşti.

Pentru cine se gândeşte că scriu despre unii fără a cere permisiunea, îi spun că NU am făcut şi nu voi face NICIODATĂ aşa ceva.. Respectul este pe primul loc în viaţa mea.

Este o istorie de dragoste care a făcut numai rău. Una dintre multe. Poate chiar şi ţie şi s-a întâmplat aşa ceva. Că nimeni nu e imun.

Prietena mea, care ar fi putut să iasă cu orişicine, nu a ieşit cu nimeni vreme de câţiva ani, FOARTE buni ani= mulţi. Nu putea să iubescă. Zicea că are inima de piatră. Se ştie că inimii nu-i poţi comanda.
Într-o zi, mă sună, să-mi prezinte omul de care s-a îndrăgostit pe nepusă masă. Îi invit la mine, la cină. Apar cu o sticlă de vin (ea o avea în mână= ea a cumpărat-o). Mă uit la el şi nu-mi vine să cred: mic de statură (mai mic decât ea), burtă, buhăit la faţă= urât cu draci, foarte prost îmbrăcat, nu sărăcăcios, ci PROST/fără gust. Dar gusturile nu se discută, nu?
--- „Hmm, tre' să fie ceva de capul lui. Nu se poate să se fi îndrăgostit degeaba. Dacă nu aş fi cunoscut-o, aş fi gândit că „stă cu el, din interes”. Că o fi bogat. Dar dracu să-l ia, era mai sărac ca un boschetar. Poate-i deştept. Să vedem.” După multe vorbe lipsite de sens concluzionez că nu-i prost, dar nici deştept. Puţin arogant şi deloc modest. Mai aştept. Ceva trebuie să apară.
Mă uit la ea, o observ, îndrăgostită lulea, dar extrem de nefericită.
--- „Bă', ia stai puţin... când iubeşti, eşti fericit şi se vede. Ce naiba se întâmplă?!
Mă uit la el, o ignoră total, mai mai că-mi făcea curte mie.
--- „Ptiu, mâncate-ar ciorile, eşti nebun!” Ignor şi nu schiţez un singur gest. Mă comport ca o gazdă bună ce sunt. Îi salut, sărutând-o şi strîngând-o la piept, ca o încurajare şi ca semn de alianţă.
Am înţeles şi eu ce a înţeles şi ea încă de la început. Il iubeşte fără să vrea. Fără baze, ştie că nu-i pentru ea, dar nu se poate împotrivi. Nu-i dă nimic din ce are nevoie, dar il iubeşte. Ce pedeapsă. Iarăşi?! Ce-o fi făcut fiinţa asta aşa de rău, încât să dea numai peste ticăloşi?

Vorbim, nu mă-ntreabă ce părere am... ştie. Ştiu şi eu că ea ştie că ştiu, nu-i nevoie de cuvinte. Nu-i dau sfaturi, nu sunt în măsură. Ea nu mi le cere. Este adultă şi responsabilă. Ştie ce-i bine pentru ea. O respect pentru asta. Ştie că tot ce are nevoie este timp şi putere. Plânge mereu, nu mai surâde. Pare că viaţa i s-a sfârşit. Şi mi se rupe inima. Dar ce pot să fac? Inima e atât de proastă. Nu poţi să ţi-o scoţi din piept.

Într-o zi mă sună rugându-mă să merg să o iau dintr-un anume loc. Foarte departe. Plângea cu suspine.
--- „A murit cineva?”
--- „Nu, stai liniştită.”
--- „E bine atunci. Aşteaptă-mă.”
Ajung, nu spun nimic. Aştept să-mi spună ea. Dar imaginam deja. Îmi povestise multe despre iubitul ei.
Acum e calmă, plânge liniştit. Citesc în ochii ei resemnare. Parcă mă văd pe mine. După câteva minute începe să vobească lent, fără duşmănie, fără sentimente, fără intonaţie-n glas. Parcă-i golită pe dinăuntru.
--- „Mulţumesc că ai venit. Mulţumesc că nu mă-ntrebi nimic. Mulţumesc pentru că nu mă judeci.
Ştiu că-i greşit, nu trebuie să-mi spună nimeni. Dar îl iubesc şi nu ştiu ce să fac. E un coşmar care nu se mai termină. Nu merită să fie iubit... de nimeni! Cu atât mai puţin de mine. Nu valorează NIMIC ca făptură omenească. E un surogat de om, un leneş, un parazit aş îndrăzni. Egoist, egocentric, laş, oportunist. Incapabil de a simţi ceva.”
--- „Aha, deci aveam dreptate. Ce trist şi previzibil!”
Uite şi tu ce mi-a făcut astăzi:
Eram afară, pe terasa unui bar. Vorbeam. Tu mă cunoşti, ştii ce mult timp a trecut de când nu am mai iubit pe nimeni. Tocmai ce-i mărturisisem cât de mult înseamnă pentru mine, când scoate un sunet tipic bărbătesc: un fel de şuierat de admiraţie, urmat de cuvintele:
--- „ce bună e aia, mamma mia”.
Rămân MASCĂ. Mi-a căzut cerul pe pământ.
--- „Cred că am un coşmar. Nu poate fi adevărat!”
Mă uit incredulă la el, mă pişc de braţ chiar. Să văd dacă-s trează. Sunt trează, fir-ar al dracului! Şi-l întreb cum a putut să facă una ca asta chiar acum. El sare imediat „de fund în sus”, alterat şi ofensat la maxim.
--- „Cum adică „una ca asta”? Dar ce-am făcut aşa de rău?! E o femeie frumoasă, doar vezi şi tu! Ce crezi că dacă sunt cu tine, nu mai am ochi să văd ce e în jurul meu?! Hai să fim cinstiţi: crezi că bărbaţii, în general, nu se mai uită după alte femei când sunt într-o relaţie? Sunt o persoană onestă şi nu-mi place ipocrizia, mă cunoşti doar. Eşti frumoasă, dar şi ea e frumoasă aşa că o spun cinstit. Nu fi orgolioasă. Dacă nu eşti capabilă să-nţelegi asta, înseamnă că eşti proastă ca toate celelalte!”

Nu am putut să zic nimic. Mă simţeam cea mai tâmpită din univers. M-am luat şi-am plecat.
--- „E un nemernic. „Un bastardo senza limiti.” Nu are nimic uman într-însul. Sunt cu el de vreo 6 luni, sau mai puţin. Nu-mi amintesc. Am vorbit de aşa de multe ori cu el. Părea să mă-nţeleagă. Ştiam că nu merită iubirea nimănui, dar nu mă gândeam că poate să fie atât de nemernic.
Ce crede, că noi femeile, suntem proaste? Că nu vedem/observăm, că nu ştim, că nu suntem conştiente că TOŢI se uită permanent după altele?! Pseudo vedete, actriţe, cântăreţe, târfe de doi bani..., păpuşi de plastic, iubita prietenului/a vecinului... Ignorăm pentru că la sfârşitul zilei se întorc la noi şi pentru că suntem oameni şi toţi avem slăbiciuni.
Dar una e să te uiţi şi alta e să lipseşti de respect persoana care-ţi stă alături.
Pentru că ce a făcut el nu a fost să se uite după altele (care, vorba aceea, nici mucii nu i-ar fi dat pe el) dar a fost să mă umilească până la extrem. Ca şi cum aş fi fost fost un obiect, fără sentimente, fără valoare... . S-a terminat, nu mai vreau să-l văd. Am suportat încă prea multe. Şi pentru ce? Nu-mi dă nimic. Îl iubesc şi mă urăsc pentru asta. Voi plânge, mă voi da cu capul de pereţi, dar am o demnitate şi NU vreau să renunţ la ea. Nimeni nu merită asta. Iubirea te ridică, iubirea te coboară... dar nu te umileşte. Să-l ia dracu de tâmpit!!!”
Şi a schiţat un zâmbet pe faţa ridată de lacrimi. M-am simţit mândră de ea.
--- „Ce om! Iubeşte, dar nu se lasă călcată în picioare. Ştie că nu e corect şi luptă pentru asta... Măcar de toată lumea ar fi capabilă de atâta putere. Că tuturor ni se întâmplă să iubim pe cine Nu trebuie/merită, dar câţi suntem în stare să ne menţinem demnitatea?!”
De atunci e singură, dar e în pace. A învăţat să surâdă din nou. Să creadă şi să trăiască. Şi ştie că dacă-i e scris să-şi găsească jumătatea, atunci aşa va fi. dacă nu, nu. Se poate trăi foarte bine şi singuri.

Aşadar, femei sau bărbaţi... nu vă lăsaţi călcaţi în picioare demnitatea de om. Să iubeşti este un lucru natural şi frumos. Iubirea creează, nu distruge! Iubirea dă viaţă, NU ucide! Şi respectul nu e facultativ, dar OBLIGATORIU! Respectul de sine şi de cel de lângă tine. Sunt atât de mulţi oameni pe planeta asta... nu te lăsa înjosit, uită-te în jurul tău. Sunt sigură că vei găsi pe cineva care să te iubească aşa cum meriţi. Căci adevăr grăiesc: cum sunt atât de mulţi paraziţi/nemernici/bastarzi cu pretenţii absurde, aşa sunt şi OAMENI care cum iau aşa ştiu să şi dea.
Dacă accepţi nemerniciile unui ticălos, îţi negi dreptul la fericire. Pierzi oportunitatea de a cunoaşte inima pereche. Căci ea există. Dacă nu ai găsit-o e pentru că ai vrut să fii neapărat cu cineva. Ţi-a fost frică că o să rămâi singur... Niciodată nu am fost de acord cu expresia: "alegi până culegi". Părerea mea este că culegi de frică... teama de a rămâne singur. Dar chiar şi la 60 de ani poţi găsi sufletul pereche. Niciodată nu e prea târziu. Dacă ai iubit o dată, vei mai iubi şi a doua/treia/patra oară. Că oameni sunt, încă prea mulţi. Nu te mulţumi cu un dobitoc care confundă lipsa de respect/umanitate cu sinceritatea. Meriţi mai mult.

Iubire şi pace îţi doresc.
Dacă înţelegi italiană/napoletană vizionează acest video di Maria Nazzionale. Bineînţeles, ea vorbeşte de lucruri şi mai grave. Dar cam aşa e dragostea/blestem ce-ţi calcă-n picioare deminitatea. Şi eu... ştiu destule despre acest "subiect", din nefericire. Cântecul e un fel de "manea", da-mi place. Ador dialectul napoletan.. :D

Monday, 20 May 2013

Dragoste la prima vedere


Am vorbit de multe ori despre dragoste, dar sunt atât de multe de spus că nu mi-ar ajunge o viaţă.
Mulţi nu ştiu ce-i dragostea. Nu sunt de condamnat. O confundă cu infatuarea sau cu pietenia. Unii cred că iubesc când îşi dau seama că nu pot trăi singuri... Alţii „iubesc” din interes. Şi câte şi mai câte.

Acum câţiva ani (în Italia fiind) aveam o prietenă foarte bună. Era frumoasă, deşteaptă, cu mult sex appeal. Nu ieşea niciodată cu nimeni deşi era foarte curtată. Ar fi putut avea pe orişicine.Vorbeam deseori despre acest lucru şi-mi mărturisea, cu multă suferinţă:
--- „De ce să ies dacă nu iubesc?! Să pierd timpul? Să-l fac pe el să piardă timpul?! Nu are niciun rost. Cred că am inima de piatră.”
Cunoscându-i istoria nu m-a mirat deloc concluzia asta. Oricine ar fi avut inima de piatră după câte i se întâmplaseră.
Eu când iubesc, iubesc din prima. La prima vedere. Fără să ştiu cine şi cum. Pot să iubesc şi fără să fi întâlnit persoana în realitate. Şi nu din poză, dar din vorbe. Fără baze. Chestiune de feeling. Şi nu vorbim de atracţie fizică. Am mai amintit. Ori totul, ori nimic. Şi este absolut teribil! Un coşmar. Cea mai mare frică a mea a fost (şi este) să mă-ndrăgostesc de un criminal. Am avut noroc până acum.

Mulţi susţin că iubirea adevărată apare cu timpul, numai după ce doi se cunosc foarte bine.
Nu ştiu ce să zic. N-am experienţă. Bănuiesc că această iubire are mai multe şanse de izbândă. Atunci... de ce totuşi aşa de multe divorţuri?! S-au îndrăgostit toţi la prima vedere, fără baze?!

--- Care e dragoste adevărată? Nu există o explicaţie precisă. Câte idei s-au spus, sunt toate subiective.
--- Cât durează/ţine? 2 ani. Nu sări pe mine, s-au făcut studii aprofundate. Totul bazat pe fapte empirice.
--- Există iubirea eternă? Da.
--- Poţi să iubeşti aceeaşi persoană toată viaţa ta? Eu zic că da, dacă mori după câţiva ani. Sunt ironică, evident. Sper să nu consideri că-s „morboasă”.
Altcineva afirmă cu ironie și cinism „Normal că poţi să fii veşnic îndrăgostit... dar de mai multe persoane de-a lungul vieţii.”

Eu una... ştiu doar atât: „Când iubeşti totul ţi se pare posibil”, dar când vezi cât de mult te scoate din sărite ai vrea să ai inima de piatră. :D Depinde numai de tine cât de mult eşti dispusă să suporţi. 

Limita mea este destul de joasă. Am iubit prea mult timp pe cine nu trebuia. Am dat prea mult cui nu merita NIMIC. Este nedrept, însă cu inima nu te joci. 

Sunday, 19 May 2013

Mărarul şi mărirea sânilor

Cică mărarul creşte dimensiunea sânilor.
Hmm. Eu... ar trebui să am cei mai mari sâni din lume atunci. Zău.
În ultimii 3 ani am mâncat mărar în fiecare zi. Chiar de 2-3 ori pe zi. Şi nu ca să-mi fac bustul mai mare, dar pentru că în Italia mi-a lipsit enorm această „buruiană” si acum imi  scot parleala. Curios este faptul că nu mi-a plăcut niciodată înainte să plec din ţară, ba chiar mi se făcea rău de la el.

Fata, nu vreau să-ti distrug speranţele, dar mărarul nu ajută. :(
Poţi să mănânci cât vrei.
Te poate ajuta, mai degrabă, puterea minţii. :D
Cică seminţele ar avea acest efect, nu planta.
Eu îţi zic să nu crezi în basme, decât dacă vrei.
Folseşte uleiul, eu nu pot să mă pronunţ în merit, dar mai jos vei citi mai multe.
Oricum mărarul are gust bun, pune-l în orice mâncare, crud. Rău nu poate să-ţi facă. Uite aici destule rețete cu mărar: De gustibus Non est disputandum.

Dar am câteva idei pe care eu le pun în aplicare cu mult succes. Fără falsă modestie, căci detest asta. Nu am bustul foarte mare, nici nuvrea. Pentru cine nu ştie: sânii de dimensiuni mari dau probleme de sănătate. Dureri de spate în general. Consider că pentru a fi frumoasă trebuie să faci sacrificii, dar nici chiar aşa.
Apoi sânii mari sunt predispuşi la „cădere” de la vârste destul de „fragede”.
Ce ti-a dat mama natura, trebuie sa ingrijesti.

Uite ce îţi sugerez să faci pentru a avea sâni frumoşi, chiar şi după 35 de ani şi după ce ai alăptat 3 copii. Nu vorbesc din experienţă pentru că nu am copii, dar cunosc pe cineva care are, şi i-a alăptat pe toţi, cred că mai mult de 1 an fiecare.

1. Masaj zilnic cu creme adecvate (pentru sâni). Am citituleiul de argan face miracole. Nu am folosit niciodată, deci nu mă pot pronunţa. Sau o alternativă mai economică: masaj cu ulei de măsline extras/presat la rece. Am citit, m-am documentat/informat şi am descoperit că nu e crema/uleiul în sine care ajută, dar MASAJUL.
Făcut cum trebuie: mişcări circulare şi de jos în sus, fără a depune prea multă forţă. Evident cu o cremă/ulei adecvat şi trebuie făcut zilnic. 5 minute. Ţi se pare că pierzi timpul? Zic că se merită! Eu folosesc o cremă de la Bottega verde, un magazin on line italian. La noi nu se găseşte crema şi chiar de s-ar găsi ar avea un preţ... nu foarte abordabil. Sora mea, la fel. Masaj în fiecare zi, după fiecare duş/baie. 

2. A doua idee/sugestie este una mult mai practică, dar destul de incomodă. Cel puţin la început, până te obişnuieşti. Şi aici îţi pot demonstra PERSONAL, dacă vrei :D, că funcţionează chiar foarte bine.
Acum câteva luni, am început să fiu nemulțămită de aspectul sânilor mei. Parcă se „lăsaseră” niţel şi am intrat în panică pentru că, deşi nu mai am 20 de ani, nu am alăptat şi mereu am avut grijă de ei. Aşa că m-am pus pe căutat soluţii. Cea mai practică şi sigură până acum am „furat-o” de la o artistă italiană. Maria Grazia Cucinotta. Cine locuieşte în Italia a auzit de ea, SIGUR.
Secretul frumuseţii sânilor ei constă în a purta sutien şi zi şi noapte. Ştiu că pare o idee imposibilă, dar dacă vrei să arăţi bine, încerci.

Îmi amintesc când am probat prima dată un sutien. Eram foarte „tânără”, vreo 11 ani, poate chiar mai puţin. (Ce să fac dacă m-am dezvoltat repede?!) Impresia mea a fost:
--- „Parcă-s în hamuri. O să mor sufocată. Imposibil să poţi purta aşa ceva. Ce chin!!!” 
Şi mi-a fost ciudă că m-am născut fată. Ca să-l pot suporta, l-am cusut pe mine. 2 săptămâni l-am purtat 24 de ore pe zi. Îl dădeam jos doar când mă spălam. M-am obişnuit cu greu, dar n-am murit. Dacă te străduieşti, îţi garantez că vei avea rezultate satisfăcătoare. Mă uit în oglindă şi nu-mi vine să cred că arată atât de bine cu atât de puţin efort.
Sutienul „de noapte”  sau „de stat pe acasă”  poate să fie unul lejer, nu strâns pe tine ca acele pe care le porţi în public. Cel puţin eu, am foarte multe modele/tipuri dintre care pot să aleg. Am cu burete, push up, dar şi „normale”. Unele le-am cumpărat special pentru asta. Ai grijă să-ţi iei mărimea potrivită. 

Evident că sportul (ridicarea unor greutăţi) şi munca fizică ajută enorm. Dar trebuie să faci zilnic/constant.

Pentru a da volum sânilor (în mod artificial) recomand sutienele cu push up.
Odată am auzit pe cineva afirmând că sutienele cu push up deformează sânii. Nu ştiu cine poate lansa o asemenea afirmaţie fără logică.
---Cum să-i deformeze?
Îi „ridică”, dar nu-i deformează.

Te rog, daca ai apreciat, fii generos si lasa un semn (like, share, comment), sau hai sa devenim prieteni pe Facebook.
Iti Multumesc, si te astept cu mult drag om cu suflet.

Saturday, 18 May 2013

Genţi şi poşete cu "greutate"

Cred că am vreo 50-60 de genţi/poşete. De toate felurile, culorile, materialele. Şi totuşi... mai tot timpul, folosesc doar una. Roşie, din material textil. Mama zice că-i o cârpă. Mie-mi place. :D
Dintre toate acestea am cumpărat doar una (acum vreo 8 ani, de pe un magazin on line în Italia). Restul sunt cadouri de la surori, prietene.
Astăzi am văzut nişte genţi foarte interesante, ce mi-au plăcut mult şi-am zis că merită să vorbesc despre ele.

Fashion up - are de toate pentru toți. Genţi originale, mărci de prestigiu. Merită să arunci o privire. Sunt un client mulţumit.

B-mall.ro - un adevărat mall. Cu o gammă foarte variată şi imensă de produse. Este super aprovizionat.

Readytowear.ro - ca ma sus!!! Prea frumoase!

Dasha.ro - Pffffffff. Ce interesant! Trebuie să vezi!

Atenţie la orice detaliu!

Friday, 17 May 2013

Cezar a făcut furori!

Cezar este unul dintre finalişti. A făcut furori. Nu se putea altfel. Cu "rochiţă" şi bustul gol (şi ce bust!!!), cred că oricine ar fi rămas "mască". Dar aici nu e vorba de costumaţie/scenografie, dar de voce, carismă, muncă şi ambiţie.
Eu cred în el, şi chiar dacă nu va câştiga, aşa cum merită, a făcut o treabă bună. Lumea va vorbi şi despre altceva în afară de rromi, hoţie şi cerşit.
Bănuiesc că este singurul concurent pe care lumea nu-l va uita repede. Bravo!

Îţi ţin pumnii şi voi crede în tine până la final. Indiferent de rezultat. Eşti un concurent de temut... Numai dacă ai fi concurat pentru o altă ţară europeană.... Cine are urechi să audă.


Thursday, 16 May 2013

Eurovision-ul e aici!!


Azi noapte, până pe la 4, am ascultat cântecele (39) care concurează la Eurovision 2013 (Malmo- Suedia). Hmm. Sincer nu sunt entuziasmată decât de un singur cântec. În afară de al nostru. :D
Voi menţiona exclusiv acele ţări/melodii/video-uri care mi-au făcut „ceva” impresie. Negativă sau pozitivă. Cântecele în limbi ce nu cunosc... hmm, n-au trecere la mine. Nu mă voi pronunţa radical asupra acestora.
Precizez, din nou, dacă mai este necesar, că toate cuvintele de pe acest blog sunt gânduri/reflecţii PERSONALE.

Am vizionat şi video-urile. Uneori un video îţi influenţează incredibil percepţia unei melodii. Unele nu am putut să le vizionez/ascult mai mult de câteva secunde. Sunt impulsivă, ce să fac?! Totuşi, deseori îmi schimb impresiile când insist asupra lucrurilor. Vom trăi şi vom vedea.
Dar gusturile NU se discută!!! Nu?!

1. Încep cu România, natural. Astă seară, Cezar va fi ultimul concurent care va cânta în a doua semifinală. Sper din suflet ca juriul să nu fie foarte obosit, şi nici publicul. Şi să nu fie porniţi împotriva lui Cezar pentru că are eşarfă roz sau „rochiţă” cu decolteu.
Am citit atâtea comentarii negative despre cântăreţ, despre modul lui inedit de a cânta, că mi-a venit să plâng. Mă', ce dracu?! Jur că nu înţeleg. Şi eu am fost oarecum lăsată „mască” de interpretarea lui Cezar dar, să am noroc (:D), dacă nu este extraordinar! Poate să placă sau nu, dar e DEOSEBIT. A muncit de mic şi eu apreciez ambiţia şi interesul. Fie ce-o fi, este unul dintre PREFERAŢII mei. Nu va câştiga?! Dar va face impresie, ceea ce nu se poate spune despre multi alti artişti. Este o briză de aer curat. M-au „şocat” puţin culorile din video-ul făcut special. (Un avion roz sau mov cu stele aurii. E făcut pe calculator??!) Mov, violet, roz... hmm? Vrea oare să ne spună ceva? Şi mi-a cam bătut inima când a apărut Bmw-ul (parcă, nu?!) pe stradă (o Lamborghini albă ar fi avut mai mult efect asupra mea :D).
---„E un gagiu, să vezi dacă nu! Dar nu-l vor arăta direct în faţă” şi când colo... e-o fată!!! Creolă, cu părul lung, frumoasă. Sper că-i româncă. Aşa, de nervi! Zău că l-ar fi ucis cu pietre dacă personajul ar fi fost de sex masculin. Ca şi cum ar fi treaba altora pe cine iubeşte un om în viaţa lui. Meschini.
Am observat că pe You tube, TVR a dezactivat comentariile la video-ul cu perfomanţa lui Cezar. Mi se pare de neconceput că au fost constrânşi să facă asta. Sunt sigură că din cauza extremismului în comentarii. 

2. Melodia Maltei, seamănă incredibil cu o piesă de care nu vreau să amintesc. „Urechiabilă”, dar teribilă interpretarea live. 

3. Cimpoiul Bulgariei... atât mi-a plăcut.

4. Islanda... hmmm, cu peştii asasinaţi. Mă gândesc că, hmm, dar mai bine mă abţin.

5. Mă aşteptam la mai mult din partea Greciei. Alcohol is free??? WTF? N-am înţeles o boabă în afară de "alcohol is free, wiskey" (mi-a plăcut enorm Opa - Giorgos Alkaios= 2010)

6. Îmi place vocea cântăreţei austriece, dar atât.

7. Lituania?!! Nu seamănă extraordinar cu un grup musical faimos?

8. United Kingdom. Bonnie Tyler? Am crezut că cineva „i-a furat numele”. Hmm. Ea îl susţine pe Cezar aşa că îmi este simpatică. Şi oricum este o legendă. Memorabilă. Din nefericire, nu este printre favoriţi (nu vorbesc din punctul meu de vedere).

9. Moldova... hmm. Pozitive comentariile, cam prea. Mai ales de la români. Curios, ştiind cât de „mult" este iubită/apreciată (ironie)  Moldova de către români. Personal, nu am multe de spus. Nu e pe gustul meu. Nici în engleză, nici în română. Îmi place video-ul. Mi-a plăcut Zdob şi Zdup şi Nelly Ciobanu (2009).

10. Italia. Marco Mengoni??!!! No, ti prego!

11. Am lăsat la final cântecul meu favorit: Hold me - Farid Mammadov= AzerbaidjanWOW!Mi s-a făcut pielea măciucă de găină. Mi-au dat lacrimile. Superbe cuvintele, melodia, interpretrarea... Pentru mine el este câştigătorul, dacă nu Cezar. :D

Restul... hmm. Atât.

Un alt lucru ce nu am putut să NU remarc este că dintre toate ţările, România este singura care şi-a discreditat/insultat la sânge propriul concurent. Foarte puţini îi dau o şansă propriei ţări. Asta zice foarte multe despre caracterul „unor" români. Când unul e deosebit, toţi pe el - să-l doboare. Ce rău a făcut acest om? Nici dacă ar fi asasinat 1.000.000 de oameni nu ar fi fost aşa dispreţuit.

Meriţi un loc între primii 5, cum ai zis şi tu. Eu aş îndrăzni să spun că meriţi să fii pe podium, cel mai sus chiar. Pentru că ceilalţi sunt „toate-s vechi şi nouă toate"...
Se supun câte există,
Si de mii de ani încoace
Lumea-i veselă şi tristă;
Alte măşti, aceeaşi piesă,
Alte guri, aceeasi gamă,
Amăgit atât de-adese
Nu spera si nu ai teamă
.Glosă - Mihai Eminescu

Tu eşti o altă mâncare de peşte. Totuşi, nu-mi place absolut deloc costumaţia, scenografia. Dacă-s ideile tale - ok, dar dacă nu-s... Hmm. Cum am zis, fiecare cu gusturile lui.
GO, CEZAR!

Astea fiind zise, eu cred că Eurovision-ul are şi interese politice... România nu mai are ce să mai dea. Ne-au luat deja tot, multe le-am dat cu bună ştiinţă. Nu este vina concurenţilor/a melodiilor dacă nu vom câştiga niciodată. Am încercat cam tot până acum, dacă nici Cezar nu are şanse, vor mai trece zeci de ani (asta ca să fiu optimistă) până când vom avea. Dar numai dacă vom fi luaţi în considerare ca ŢARĂ/naţiune.