Cum recunoşti iubirea

Se pare că am înnebunit... în ultima perioadă scriu cam mult despre dragoste. Hmm. Hormonii cred. :D 

Iubirea se recunoaşte foarte uşor, zic eu. Când iubeşti tu ştii sigur că iubeşti...atât ar mai lipsi (:D),  dar când cineva îţi zice că te iubeşte... ehi, aici e mai greu.

Am auzit odată: „aş vrea să iubesc ca un prost”. Mda, e chiar adevărat că atunci când iubeşti,  din deştept devii cel mai prost, pe bune. Nu trebuie să-ţi doreşti asta pentru că se întâmplă inevitabil. 

În orice caz una e să spui că iubeşti şi alta e SĂ iubeşti. Cuvintele sunt de prisos, adică AR trebui să fie de prisos.

Fiind femeie (jur că-s femeie) voi vorbi din prisma mea. Ştiu că un bărbat mă iubeşte când se îngrijorează pentru mine... chiar fără motive. Când mă sună pe nepusă masă să mă-ntrebe ce fac, cum mă simt, dacă sunt obosită, dacă ceea ce aveam de făcut m-a afectat pe cât credeam. Şi nu-l cred când spune că mă iubeşte fără să facă nimic din ce am nevoie. Fapte nu cuvinte! 

Afli când un om te iubeşte din lucruri mărunte ca cele de mai jos. (valabil fie pentru femei cât şi pentru bărbaţi.)

• când apare la uşa ta după ce a vorbit cu tine, a simţit că eşti trist/ă şi a ştiut că o îmbrăţişare ţi-ar prinde bine
• când are ochi doar pentru tine (măcar când eşti de faţă... că nimeni nu-i prost să nu ştie că un bărbat se uită după mai toate fustele. Mai sunt şi excepţii, nu generalizez)
• când te ascultă şi TE înţelege fără să te judece sau să trântească concluzii personale la trăirile tale
• când îţi ia mâinile congelate şi suflă asupra lor ca să le încălzească
• dacă nu urlă ca din gură de şarpe boa când picioarele tale sloi de gheaţă s-au băgat pe sub cămaşa lui, stil Enrique
• când merge în vârful picioarelor în timp ce tu dormi frântă de oboseală
• când te ajută să duci sacoșele de cumpărături
• când nu dă drumul la aerul condiţionat la -30° pentru că a înţeles perfect că ai o mare problemă cu frigul şi rişti să te transformi într-o statuie de ge gheaţă
• când ştie să aprecieze o mâncare bine făcută
• când îţi aduce o floare sau o mică atenţie... etc.etc.etc.
• când se uită cu tine la filmele ce-ți plac
• când ia părerile tale în considerație

Aceasta este iubirea. Restul sunt doar cuvinte spuse-n vânt.

Acum mulţi vor veni cu noi mărturii de tipul: şi dacă te sună de 100 de ori pe zi, sau te controlează, ba chiar mai rău, te urmăreşte?!

Măi, mi s-au întâmplat şi dintr-astea şi nu a fost DELOC simpatic. Dacă te urmăreşte este îngrozitor şi aia NU are cum să fie dragoste, dar obsesie bolnavă. Obsesiile nu sunt lucruri „normale” şi fac să sufere foarte mult pe multă lume. Unii ajung chiar să ucidă „din iubire"... Se numesc crime pasionale. Nu mi se pare că un om care ucide persoana iubită e întreg la minte. Dar cine sunt eu să judec?

Părerea mea (de nepricepută totuşi) este că dacă se bagă prea mult în sufletul tău şi nu te lasă să respiri are grave probleme de sănătate mintală şi e cazul să fugi cât te ţin picioarele, fără să te uiţi înapoi.

Poate la început îţi va plăcea această „atenţie” a lui, dar dacă realizezi din prima că ceva nu este chiar cum ar trebui să fie, nu te simţi lusingată/măgulită sau „flauşată” (cum zice Bianca) că nu-ţi va fi bine, şi ia-o la goană urgent.

Este o linie destul de groasă în a-i păsa şi a te hărţui. Ok? Nu confundăm peştele cu salata că-i pericol de moarte.

De oameni e plină lumea. Cum nu e? Dar pe ce lume trăieşti tu? Nu eşti de pe Terra? Sunt aproape 8 miliarde de indivizi în jurul tău. Deschide ochii.

O viaţă plină de iubire să ai!