Friday, 28 June 2013

Propunere indecentă (serioasă)

Dat fiind faptul că sunt într-un fel de pauză „forţată” de la servici, şi, MAI ALES, pentru că nu prea ies (în general), m-am gândit să mă propun/OFER ca partener de dans la nunţi moldoveneşti.

Nu-s extraordinar de talentată, ba chiar o fiinţă foarte „educată” mi-a zis clar și concis că-s „varză” (asta după ce a examinat cu foarte mare atenție poza de alături. „Ai corp de înger, dar la dans ești varză”. Boh. O fi vreun mag ceva, că nu cred să mă fi văzut vreodată dansând. Da, SIGUR, are o minge de cristal în care citește. Ptiu, Doamne, ni s-o-ncrețât chielea pe mine de spaimă. Și ce pisicii mei înseamnă „corp de înger”? Băi... ăsta vede îngeri. Văleu!).

Da' nu-s, pe bune. Cumnata mea (dansatoare expertă) nu e de acord, şi dacă ea zice că „le am”, eu o cred. Mă pricep... binişor, dar nu iubesc să mă dau foarte în spectacol. Oricum, nu o să vă fac de râs cu dansuri din buric sau tremurate. 
Sunt un pic ruginită-n perioada asta. Nu dansez de ceva vreme şi cum nu eram expertă, sper să nu fi uitat. Nu... n-am cum: e ca mersul pe bicicletă. :) Nu se uită niciodată.

Așadar, bărbați sau femei (n-am preferințe) dacă aveți de mers la o nuntă şi nu aveți partener, contactați-mă. Știu şi eu ce nasol e să mergi la nuntă şi să stai ca o statuie pe scaun, singur cuc. Să n-ai cu cine schimba o vorbă... că nu cunoşti pe nimeni şi toţi sunt cuplaţi. Coşmar. NU MAI VREAU!!!

Uitați-vă o țâră la poza mea (de la o nuntă) şi dacă credeți că nu vă e rușine cu mine, îndrăzniți să mă invitați. (Rochia aia n-o mai am.. dar ce bine-mi stătea cu ea... uhhh. :D) Dacă n-am planuri în acea zi/seară specifică, merg cu mare plăcere.
Acum nu ştiu ce o să înţelegeţi voi, dar „mă oferSTRICT ca partener la nuntă sau/şi de dans (biserică/cununie civilă/etc.).

Să nu care cumva să vă treacă prin cap că aş fi „un fel” de escortă sau mai rău. Că nu-s bre, şi n-am să fiu în ruptul capului. Prefer să mânc tăciuni.

Ideea mi-a venit vorbind cu draga mea cumnată.
Recunosc totuși că nu sunt mare amatoare de nunţi, mai precis: le detest!
Dar dacă e să fac un bine cuiva care n-are partener, atunci merg cu drag. :D

Nu e o glumă/ironie/sarcasm etc., sunt chiar foarte serioasă. M-am cam săturat să stau închisă-n casă şi cică „ieşirile" fac bine minţii. O fi... nu mă pricep. Dar eu, mintal, mă simt foarte bine şi aşa! 
Câteva precizări finale:
  • Sunt din Locuiesc (de fapt) Roman/Neamţ, moldoveancă get-beget, şi prefer nunţile cu specific moldovenesc. Că-i la ţară sau la oraş, nu-i bai, numa' să nu fie pe undeva prin Bucureşti (că nu cunosc oraşul şi nu-s fan metropole). Dar dacă ai avion particular, atunci poa' să fie şi-n America (I speak a very good English, bre!).
  • Vorghesc moldovineşti (curat) dar şi româneşte, pi buni. Cam stâlcit, dar cred că se-nţelege destul. :D Şi italiană. Asta ultimă limbă (cred că) o vorbesc mai bine decât româna. :D
  • Mă adaptez rapid la orice ambient/persoană/atmosferă/blogosferă, etc.. Sunt un fel de camaleon. (Versatilă.)
  • Precizez că Nu înţeleg chineză, olteneşte, maramureşeneşte, şi multe alte limbi. :D 
  • Nu beau foarte mult: vreo 2-3 sticle acolo. Whisky sau brandy. Jack Daniel's (învechit vreo 50 de ani) e ok (de ex.) că nu-s pretenţioasă. :D De mâncat nici atât... pot să-mi iau de-acasă nişte ceapă şi brânză de oi. Că devin imposibilă când mi-e foame. Da, da. Nu vreau să risc şi-am decis că o să merg cu sarsanaua plină de ceapă, slană şi mămăligă rece. Înghit în sec deja. O să-mi iau şi nişte căţei de usturoi, că cine ştie ce pofte-mi vin. 
Hmm, ce ziceţi? Nu vă surâde ideea?! Hai bre, că nu vă fac de rușine, promit! 
Aştept invitaţii. Adresa în contact.

Casă de piatră şi Distracţie plăcută, dacă mergeți  la nunți fără mine. Ticăloșilor!!! :D

Thursday, 27 June 2013

Bordeluri legale

Fraţilor, să-mi fie cu iertare, dar eu încă nu ştiu dacă prostituția este legală în România. Știu că este un proiect de lege (auzi la ei) pe undeva... dar e aprobat sau nu?!
Pentru că eu nu aș avea nimic împotrivă să văd bordeluri/case de toleranță la orice pas în orașul meu.
S-au făcut biserici cu duiumul? Atunci hai şi cu bordelurile... ce naiba? Farmacii - 3 pe fiecare stradă, cabinete medicale la fel... de ce nu şi case de toleranţă?!
Hai, mă, să ne aliem şi să strigăm în gura mare: VREM BORDELURI, vrem bordeluri...
Măcar, dacă femeile muncesc, să plătească şi dările.
De ce numai zidarii, care stau 12 ore pe zi în bătaia soarelui, să plătească taxe la stat?
Ce, prostituatele nu au şi ele datorii?
Nu mi se pare deloc drept!
Adică cum... ţăranul, care vinde o mână de mărar în piaţă, vine amendat pentru că nu are licenţă, iar prostituatele se plimbă nestingherite pe străzi,... în pielea goală (sau cu ceva succint pe ele... o frunză sau mai ştiu eu ce...).
Cum vine treaba asta? Suntem în vestul sălbatic? De ce să nu intrăm în rând cu lumea?
În Germania-s legale, în Ungaria (etc.) noi suntem mai proşti?! Nu, bre.

Tocmai ce am citit că-n unele ţări din Europa (cum ar fi Suedia, Norvegia) este ilegal să plătești pentru sex dar este legal să fii prostituată. Ok... să dea naiba dacă am înţeles cum poate să funcționeze afacerea asta. Oi fi bleagă, bre... Sigur!!!
Adică ele se prostituează pe gratis?! Hai, bre, lasă-mă!!! Ce femei omenoase şi cinstite!!!

Acum fără şagă, bărbaţi şi femei... Nu mai acuzaţi atât prostituatele că v-au furat bărbaţii.
Ele întreabă... nu obligă. Stă la detrimentul bărbatului să zică nu...
Şi care bărbat are atâta forţă interioară (mă refer la interiorul boxerilor) să zică NU (mulţumesc, am logodnică/iubită/nevastă) uneia care se propune atât de fermecător??! Ce... lasă ei creierul să lucreze?
Să se gândească o fracțiune de secundă că-n momentul în care atinge o astfel de femeie s-a pricopsit cu cel puţin 2 boli diferite? Poate şi-au semnat deja sentinţa la moarte... şi nu la o moarte naturală... dar la o moarte lentă-n chinuri groaznice.

Şi asta nu e valabil doar pentru femeile care practică această grea „meserie”, dar pentru toate acelea care-şi deschid picioarele în faţa oricărui tip cu o decapotabilă.

Or fi controlate-n bordeluri? Posibil... dar Sida (virusul HIV) se poate descoperi după ani şi ani de la contagiere. 
Şi atunci, ce-i de făcut? Păi, eu zic că dacă ai femeia ta... limitează-te la ea.
Nu sări din floare-n floare... că nu  eşti albină să polenizezi... Nu, frate, tu transmiţi boli la toţi cei din jurul tău. Foloseşte NAIBII un prezervativ măcar!!! Sau fă-te călugăr! 

Dar nu-s numa' femeile de vină... Să fim oneşti: dacă nu ar exista cererea - oferta ar muri.

Sănătate
   

Monday, 24 June 2013

Frustarea, nervii şi acuzele




Este un sentiment foarte comun, extrem de neplăcut. Ne închide minţile reducând sau anihilind complet capacitatea de înţelegere.
Frustrarea derivă din nedreptăţiri adevărate şi/sau închipuite, neînțelegeri  ură, gelozie, invidie, etc. Sunt şi eu victimă a frustării. În special când am o neînţelegere cu o persoană pe care o respect şi o admir.
În realitate eu respect toate fiinţele, animalele, lucrurile... orice, dar aici mă refer strict la un anume grup de persoane apropiat mie.
Mai mereu am parte de neînţelegeri... cine nu are?! Este absolut natural să nu fii pe aceeași lungime de undă cu cineva. Doar nu suntem indentici... ba, dimpotrivă, suntem UNICI şi indivizibili.
Dar nu poţi să nu te simţi frustrat când explici omului că nu ai vrut să zici ce a înţeles el şi el o ţine pe a lui. Ce naiba! Am mai scris despre asta: PERCEPŢIA celui care scrie este diferită de a celui care citeşte.
Dacă tu eşti nervos când citeşti/asculţi ceva este normal să înţelegi altceva/puţin (sau mai mult) diferit. Dacă aşteptai un mesaj care conţine cu totul şi cu totul altceva decât te-ai fi aşteptat atunci hopa şi neînțelegerile, frustrările, acuzele, urletele, sentimentele de răzbunare/dispreţ, etc.

Eu zic atât... în momentul în care citeşti un mesaj ce nu conţine ce-ai fi vrut tu..., ia-ţi ceva timp de gândire înainte de a acuza expeditorul de tot felul de chestii neadevărate. Încearcă să te pui în papucii lui. Ţie ţi-ar plăcea să fii acuzat pe nedrept? Eu detest lucrul acesta. Mai ales când acuzele vin de la persoane care au pretenţia că te cunosc...
Mie mi-au trebuit 25 de ani să ajung să mă cunosc (am mai zis) şi nu a fost deajuns mintea mea... am apelat la minţi strălucite. Psihologi, psihiatri (scriitori) de renume sau nu. Sute/mii de cărţi mi-au venit în ajutor. Cum crezi tu că poţi să cunoşti pe cineva dacă nu ai pierdut nici măcar 10 minute încercând să vezi CLAR... şi nu din prisma nervilor?!
Mie îmi ia şi zile întregi (câteodată chiar luni sau ani) să înţeleg ce a vrut să zică o persoană. Dar după ce ai aruncat piatra.. nu mai poţi să o iei înapoi.
Toţi avem pretenţia că înţelegem... doar pentru că am avut multe experienţe la activ. Dar una e să înţelegi o situaţie şi alta e să înţelegi o persoană.
Când te-nţelegi pe tine 100% abia atunci ai dreptul să treci la altcineva. Şi numai după ce ţi-ai golit mintea de... „tine”. Pentru că tu gândeşti într-un fel, altul gândeşte exact opusul.. în situaţii similare. 


Nu ştiu dacă se înţelege ce vreau să zic. E destul de complicat... când nu eşti în mintea mea.

Pace şi înţelegere

Saturday, 22 June 2013

Tocmeala la ceapă

Tocmai ce m-am întors de la ţară, de la părinţi. „Sala mea (personală) de sport”, cum îmi place să o numesc. (Ca să mă încurajez singură). Am plecat marţi şi m-am întors azi (sâmbătă).
Ador să muncesc pământul, pe bune. Muncesc de când eram mică şi nu m-am plâns o dată.
E greu... e foarte greu, dar cineva TREBUIE să o facă. Şi când natura se răzvrătește... Nu mai iubeşti nimic.
Anul acesta a fost o vreme teribilă... a plouat săptămâni întregi şi nu am putut prăşi/tăia buruienile. Contrar credințelor populare „prea multă ploaie” NU face bine agriculturii. Nu numai că pot putrezi seminţele/rădăcinile, dar, MAI ales, nu poţi călca pe pământ să eliberezi culturile de buruieni. Desigur, e mai bine decât să dea grindină sau să fie secetă. Dar... una e să zici şi alta e să faci.

Agricultura este o „meserie” la cheremul naturii... Dacă plouă prea mult nu-i bine, invers e si mai rău. Când auzi un „ţăran” (citeşte „agricultor”) că se plânge de ploaie sau de secetă... ştie el ce ştie. Nu îl considera veşnic nemulţumit. Pământul trebuie muncit la timp... şi dacă natura este împotrivă, munceşti DEGEABA.

După 3 zile de muncă continuă (aproape), eu şi cumnata mea, am reuşit să scoatem porumbul din buruiană (asta a fost pe primul plan. Apoi alte 2 zile pentru alte culturi). A fost ÎNGROZITOR de greu. Pe puţin spus. Ne-au „ronţăit” şi ţânţarii anul ăsta (au apărut din cauza excesului de apă), am pișcături peste tot. 
Porumbul mare, buruiana LA FEL. Au fost momente în care am plâns de disperare. Ne dureau TOATE. Cumnata mea a prășit în genunchi. Eu, aplecată până jos, pe sub porumb, altfel se rupea. Niciodată nu mi s-a părut mai „scumpă” făina (mămăliga). Erau 35 ° Celsius şi noi în porumb. De la 7 dimineaţa până la 9 seara. Pauză cât să mâncăm (în unele seri nici mâncare nu ne-a trebuit). Epuizate şi incredibil de descurajate, presate de timp. Pentru că pământul are „scadența lui”. Dacă nu faci la timp, munceşti dublu/triplu şi mult mai din greu. Şi a plouat... am întârziat cu TOATE.

Pe urmă morcovul... am stat fie în genunchi, fie ghemuită, fie pe şezut...  4 ore. (asta e a treia oară că o fac anul ăsta). Plivit fir cu firNu se vedea dintre buruieni. Şi acum doar 8 zile era curat.
NU SE MERITĂ. Să-l cumperi te costă mult mai puţin. Am zis că nu mai mănânc niciodată. Şi m-am gândit...
--- „Oare cei care afirmă (şi cred) că dacă locuiești la ţară nu mori de foame/ai de toate îşi imaginează cât de multe sacrificii face un ţăran?! Se gândesc că nu există zi de la Dumnezeu în care să nu intre-n grădină să dea cu sapa/hârleţu' (etc), să ude (cu cana, apa adusă din puţ cu găleata), să stropească, să smulgă buruiana, să planteze, să răsădească, etc.etc... Şi totul contra cronometru...
Nu contează că eşti rupt de oboseală, că te simţi rău, că ai călcâiele crăpate, mâinile pline de bășici/bătături. NU, pentru că plantele/buruienile nu aşteaptă. Dar... ştie cineva că se plăteşte impozit pe pământ?!”

Am făcut un calcul şi am ajuns la concluzia că dacă cumperi din piaţă „te ajunge” INFINIT mai ieftin.

Aşa că, TE rog, dacă eşti unul dintre acei oameni care se „tocmesc la preţ” cu ţăranul cu mâinile crăpate şi spatele încovoiat .. TE IMPLOR, nu o mai face! Preţul ce-ţi cere e mult inferior la munca ce depune. Gândeşte-te că pot fi părinţii tăi... sau chiar tu.
--- „Tu nu ai vrea să iei un ban pe munca ta, CINSTIT şi drept?!”
De ce să-l umileşti/să-l insulţi/să-i desconsideri munca?
--- „TU cum te-ai simţi, cum TE SIMŢI, când alţii fac asta cu tine?!”
Oamenilor... cei de la ţară muncesc ca nişte sclavi, pentru a avea ce mânca. Nimic nu iau din drum. Şi NU exagerez deloc. Numai cel ce munceşte ştie.
Dacă mie mi-e greu... nu pot nici să-mi imaginez ce simt oamenii de 70 de ani care asta au făcut TOATĂ viaţa lor...
NU, nu le place... este doar ceea ce ştiu, ceea ce fac de când s-au născut. Ceea ce au făcut şi părinţii părinţilor lor.
Nu pretinde fără să mulţumeşti. Că ... o ceapă... se pune stând în genunchi... şi aşa se pliveşte/prăşeşte. Nu cade din cer.

Şi plantele trebuiesc îngrijite, udate, stropite cu fel de fel de „lichide” şi chestii să nu se „măneze”, să nu le atace paraziţii, să nu le ardă soarele, etc. etc. etc.
Crede-mă... ţăranul nu primeşte NIMIC pe gratis!

Tu... îi poţi MĂCAR mulţumi cu un zâmbet pe buze. Nu de milă... dar de RESPECT şi admiraţie. Pentru că sunt adevăraţi EROI... şi nimeni, NIMENI nu-i apreciază, ba dimpotrivă.. 
Sunt numiţi ţărani nu pentru că muncesc pământul cu sudoarea frunţii, dar pentru că-s ignoranţi... .
Nu, frate, NU-S! Sunt AGRICULTORI, veşnic obosiţi.

Pace

Tuesday, 18 June 2013

Minţi criminale

Urmărind serialul tv Criminal minds, am descoperit multe lucruri noi despre natura umana.
Nu mă uit niciodată la un film dacă nu am nimic de învăţat... sau dacă nu mă face să râd. Bine... mai fac şi câteva excepţii... Arrow (de ex.), toată vina o poartă Stephen Amell.

Dar să mă întorc la titlu. Am citit multe despre comportamentul uman. Nu mă refer la romane (am mai zis), dar la cărţi de psihologie/filozofie/psihiatrie. Am observat persoane din jur...şi pe internet. Nu am pierdut nicio o ocazie de a analiza comportamentul oricărei fiinţe, superioare sau nu. Prima persoană cu care am început am fost chiar eu. Stai liniştit, nu voi vorbi (din nou) despre mine.
În decursul vieţii am auzit diferite scuze/circumstanțe atenuante pe care le invocă avocatul unui criminal în tribunal.
Clientul meu a fost molestat de către părinţi/profesori/şefi/prieteni/soţie etc etc.etc. De acea, vă rog să nu fiţi prea duri cu el... A suferit destul... .”
Ce scuză e asta?!? Glumeşti? 
Părerea mea este că un om care a suferit ar trebui să ştie exact ce e bine şi ce e rău. Ar trebui să fie infinit mai sensibil la durerea altuia. Nu să devină un călău la rândul lui... . Şi apoi să dea vina pe alţii. 
Nimeni nu l-a obligat să ucidă/violeze/împuşte/omoare în bătaie, etc.etc.etc.
Singur a ales acest drum. De bună voie. 

Faptul că ai suferit nu îţi dă dreptul să ucizi! Dacă cineva te-a făcut să suferi, NU AI dreptul să te răzbuni pe altcineva. NIMENI nu are acest drept. NIMENI!!!

Mai citesc pe „face” expresii de tipul: „Îmi bat joc de unii pentru că şi alţii şi-au bătut joc de mine... .”
--- Şi te consideri OM??!!! NU eşti!
Eşti doar o creatură care face să sufere pe alţii din PURĂ răutate. Şi apoi găseşti scuze.

Cred că ai avea dreptul (într-o lume diferită) să plăteşti cu aceeași monedă, dar EXCLUSIV persoanei care ţi-a făcut rău... nu oricui/tuturor/primului venit.

Te rog să nu interpretezi această afirmație ca o instigare la violență/răzbunare. Dumnezeu să mă ferească de o asemenea povaţă. Nu... nu asta vreau să spun, ba din contră. Sunt total împotriva actelor de violență... așa cum sunt împotriva injustițiilor.

Mulţi oameni au fost maltratați/torturați fizic şi psihologic, dar nu TOŢI au devenit criminali la rândul lor. NU! Au suferit îngrozitor, s-au izolat de restul lumii, dar apoi au LUPTAT şi-au „crescut” mai puternici. Unii au devenit mai buni, mai sensibili la durerea altora.
Poate să te facă (să vrei) să petreci restul vieţii tale apărându-i pe ceilalţi.” Cum a zis Dereck Morgan (Criminal minds)

Pace şi dragoste

Sunday, 16 June 2013

Natura mamă


Alaltăieri vorbeam cu mama, despre vreme, la telefon. Era încă frig, bătea vântul şi mai şi ploua.
---”Când o să terminăm de prăşit? Vai, vai.” zice mama. „Cu vremea asta nu se poate face nimic.” Dar tot ea adaugă:
---”Măcar nu ne inundă şi nu ne ia casa pe sus. Să fim recunoscători.”.
Am mai avut discursuri dintr-astea. Când grindina mi-a spart parbrizul şi mi-a făcut maşina un fel de scut pentru meteoriţi. Ne-a distrus viţa de vie şi tot ce a găsit în cale. Atunci am plâns. Mi-a fost ciudă. Nu am putut să-nţeleg. Şi eram terorizată ori de câte ori se înnoura. Dar am decis că nu pot să trăiesc în stress continuu. Era un cosmar.
Natura se răzvrăteşte pentru că noi/unii şi-au bătut joc de ea. Au tăiat toţi copacii şi ne-au lăsat în bătaia vântului/intemperiilor şi poluării. Copacii sunt oxigen iar noi nu mai avem îndeajuns. Cei ce au mai rămas nu pot face faţă tuturor mizeriilor ce creăm. Suntem în mâinile ei, neputincioşi în faţa puterii sale tumultoase. Cu ea nu putem să nu punem, nu avem cum să ne apărăm. Dar nu e vina ei, e tot vina noastră.
I-am spus cuiva odată cu mult verve.
--- „De ce nu pui deoparte plasticul, sticla, etc., ştii că toate astea se pot recicla? Te urmăresc de o bucată de vreme, nu o faci niciodată. De ce?!” A răspuns cu ciudă
--- „Dar cine o face?! Nu-s mai prost ca alţii”. Nu, într-adevăr.
Precizez că nu eram în Romania şi acolo se reciclă tot, de foarte mulţi ani. La noi... e un subiect tabu şi avem pretenţii să intrăm în UE.
Tu nu o faci, el nu o face, noi NU o facem. Şi atunci, de ce ne plângem?! Nu avem grijă de nimic.
Lăsăm lumina aprinsă oriunde, oricum, aiurea. Că ne trebuie sau nu. 
Cunosc pe cineva care adoarme cu televizorul aprins în fiecare noapte. Cu jurământ! Dacă te ridici şi-l opreşti (pentru că te deranjează sunetul) se trezeşte, îl reaprinde cu ciudă şi Readoarme în 2 secunde. Jur că l-aş băga în puşcărie pentru asta. Dar nu se poate, nu e ilegal să-ţi baţi joc de planetă şi de buzunarul tău, mai bine zis al altuia.
Lăsăm apa să curgă când ne spălăm pe dinţi, ne bărbierim, însăponăm (câte 15 min.)o farfurie sau pe noi, etc.
Deschidem frigiderul de zeci de ori în 5 minute. Şi apoi ne plângem că se strică sau consumă mult.
Gătim mult şi aruncăm în neştire. Facem mofturi: „nu îmi place, nu vreau” fără să ne treacă prin minte, măcar o dată, că undeva există cineva care nu a văzut în viaţa lui aşa ceva. Că nu-i ştie gustul şi ar fi infinit de fericit să-l afle.
Nu ne pasă de nimeni şi nimic, în afară de noi, de azi, acum! Carpe Diem. Mâine nu există.

Mâine, pentru copii/nepoţii noştri, va fi un mâine terifiant. Pentru că noi nu respectăm nimic.
Chiar nu îţi pasă? Păi cum suntem noi fiinţe superioare? Cu numele?! Nu-l merităm. Ne ghidăm după impulsuri şi instincte. Şi le-am denaturat sensul ca să hrănim propriul egocentrism/egoism.
Mie... mi-e ruşine ca sunt om. Şi mi-e frică de mama natură. Oricât aş respecta-o, ea nu mă poate cruţa.  

Ai mai multă grijă... învaţă să o faci în fiecare zi, puţin câte puţin. De dragul copiilor/nepoţilor tăi. De dragul acestei planete. Pentru viitor. 

Saturday, 15 June 2013

Chiștoace

Nu fumez, n-am fumat niciodată. Nu o spun ca să mă laud. Nu e un mare efort, nu am înclinaţie. 

Dacă nu ştii, s-au făcut studii şi s-a ajuns la concluzia că fiecare dintre noi se naşte cu anumite predispoziţii/înclinaţii/talente. Evident, ereditare. Dar NU e zis că dacă părinţii tăi erau nişte beţivi (de ex.), 100% vei fi şi tu... pentru că mai există şi libera alegere. Nu te obligă nimeni să bei, e doar un impuls, tu alegi dacă să lupţi sau nu împotriva lui
Astea fiind zise să trec la titlu.
Ieri am făcut curăţenie pe scări. Da, în blocul în care locuiesc. Sunt pe post de femeie de servici. De ce? O istorie care nu merită „dezvoltată”.
Aşadar, în fiecare zi găsesc chiştoace (nu numai), asta când ies (nu prea ies, dar fac curăţenie o dată pe săptămână, în medie, şi le găsesc atunci).
Nu pot să nu mă-ntreb care e fiinţa care le aruncă pe scări?! De ce o face? Nu a învăţat educaţie civilă la şcoală? Nu trăieşte în acest bloc? Chiar nu o deranjează mizeria?! Întrebări retorice, evident.
Detest mizeria în general, dar mai mult decât toate, detest mizeria morală! Pentru că aici nu e vorba numai despre murdăria propriu-zisă, dar despre personalitatea unei persoane cu pretenţii de om. Unul care aruncă pe jos chiștoace, hârtii, cutii, sticle = ORICE, este o fiinţă (nu merită apelativul de om) care nu are considerație pentru nimic. Nu ştie ce e respectul şi NU-I PASĂ de nimeni/nimic.

În ţările civilizate se dă amendă pentru aşa ceva. Nu ştiu, dar cred că şi la noi există legea asta. Doar că nu se aplică. E România doar.
Când eram în Italia, ori de câte ori vedeam pe cineva că arunca ceva pe jos mă uitam cu atenţie la individ/ă şi era clar că nu era de origine italiană. De multe ori m-am aplecat să culeg, în urma lor; din respect pentru ţara care ne-a primit şi ne dă de mâncare.

Dar şi-n propria ţară faci la fel? În blocul în care locuieşti? În casă cum te comporţi?! Bănuiesc că ai pe cineva care „se ia” de tine, cum meriţi. Ce naiba, e aşa de greu să fii CIVILIZAT?! Îţi trebuie o şcoală pentru asta? O diplomă de liceu, facultate?!

Bă', bine că nu-s poliţai, că zău că i-aş amenda pe toţi care aruncă lucruri pe jos... când sunt coşuri la orice pas. Odată nu erau, dar acum sunt. Când vom intra în rând cu lumea?
Că drepturile ştim să le pretindem, dar de OBLIGAŢII facem abstracție!

Suntem supărați că-i mizerie pe străzi... dar CINE FACE MIZERIA? Cade din cer? Câteodată, dar 99% provine din mâinile noastre!
Am fost acuzată că aş fi mai rea decât un ofiţer german. Da, recunosc, SUNT... un om corect şi mă deranjează nesimţirea în toate formele ei!! Dar NU CER MAI MULT DECÂT OFER!
Dacă eu pot, poţi şi tu!!! 
PS  Unei gume (de mestecat) îi trebuie în jur de 5 ani să se bio-degradeze. Tu o lipeşti pe unde-ţi vine la îndemână, o arunci pe jos fără pic de consideraţie. 
Vrem în Europa, dar ne comportăm ca nişte animale: lăsăm rahatul pe jos, că nu ştim altceva. Trebuie să vină un om (adult responsabil/educat) să cureţe după noi.

Pace

Friday, 14 June 2013

Libertatea de expresie

Hmm, cum să încep... Este o bună bucată de vreme de când monitorizez unele postări pe nişte bloguri. De ce? Păi să văd şi eu cum gândesc oamenii, n-am voie?!
Nu înţeleg o infinitate de lucruri pe lumea asta. Unele... e mai bine că nu le înţeleg (ce aiurea sună!!!), dar altele...

Mi-a sărit în ochi (drept în ochi, jur; şi acu' mă doare) ceva de genul:
--- „... răsar blogurile ca ciupercile după ploaie. Nici nu ştiu să scrie... scriu tâmpenii... postează tâmpenii.. etc. etc. etc. etc. etc... ”
Mă frate, mă... de ce nu îţi vezi de treaba ta? Cu ce te deranjează pe tine că sunt multe bloguri? Nu-ţi place unul, NU INTRI pe el. Doar nu eşti obligat!!!
Scriu tâmpenii? NU LE CITI. Poate-s tâmpenii pentru tine dar or fi interesante pentru alţii. De ce nu gândeşti aşa?
Dacă nu eşti de acord cu mentalitatea lui, ce pierzi timpul pe blogul lui? Cine te pune?
Adică tu ai dreptul să-ţi „deschizi” un blog, dar vecinul NU.  WOW. De unde, frate, dreptul ăsta??! Cine ţi l-a dat? Ai un contract cu diavolul poate?!
Aşa cum TU consideri că ai ceva de zis, aşa gândesc şi ceilalţi. Nu? Suntem fiinţe superioare sau nu?!

Răutatea predomină în toate clasele sociale şi nu-mi vine să cred! Pot să-i înţeleg pe acei care nu au nicio şcoală/diplomă la activ... dar pe acei cu facultate, să am noroc dacă-i înţeleg! Nu există scuze pentru un asemenea atac la persoane în afară de RĂUTATE gratuită.
Îţi fură cititorii? Ei, în acest caz înseamnă că place MAI MULT. Oi fi tu mai deştept, dar eşti plictisitor; sau răutatea/invidia iese prea în evidenţă şi-s sătui toţi (nu ştiu, zic şi eu). Nu poţi obliga oamenii să te accepte doar pentru că ai 7 facultăţi... Fii om şi abia atunci vei avea dreptul să pretinzi

Nu ştiu de ce unii sunt aşa de răutăcioşi. Trăiesc mai bine oare?! Nu cred.
Eu merg pe principiul: LASĂ-MĂ SĂ TE LAS!

Pace.

Thursday, 13 June 2013

Timpuri şi provocări

De ce vreau să vorbesc despre asta? Pentru că zilele trecute m-am uitat pe profilul unei fete care a tagg-at într-o poză de a ei un „prieten” de-al meu. Nu înţelesesem deloc de ce a făcut asta... era o poză a ei, singură, şi „prietenul” meu are cu cel puţin 20 de ani mai mult ca ea. Nu sunt rude, sunt „prieteni pe Face”. Din poze am dedus că nu poate să aibă mai mult de 12-13 ani, chiar mai puţin. Nu este o „frumuseţe” (îmi pare rău pentru ea) şi poza în cauză era făcută de ea, cu telefonul, în faţa oglinzii. Cu pieptul înainte, totul mulat pe corp. O poză de foarte prost gust, vulgară şi provocatoare. În căutare de admiraţie, probabil. A primit câteva comentarii de tipul: „ce bună eşti, etc.” La 12 ani... Înspăimântător de-a dreptul.

De ce fac fetele chestii dintr-astea? Chiar nu se gândesc că toate suntem la fel, toate avem şi aia şi aia... aia şi aia...?! Băieţi sunt mulţi, de ce să-i provoci aşa? Ştii tu ce vor de la tine?! Cred că da, şi poate-ţi place. Poate un compliment ca ăla de mai sus ţi-a ridicat moralul şi ţi-a redat încrederea în tine.
Te-ai pus în vitrină ca un obiect... la detrimentul celor care stau la pândă.
Mă îngrozesc, pur şi simplu, de ignoranţa unor oameni. Sunt doar nişte copii, dar... nu ştiu ce să zic.
Mă vei acuza că am uitat că „am fost şi eu de vârsta ei... şi am uitat; suntem generaţii diferite.” Nu, nu e asta, suntem mentalităţi diferite, caractere, personalităţi. Am fost de vârsta ei şi n-am uitat deloc, dar la 14 ani aveam în gând doar şcoală. La 16 ani am avut primul gagiu, e drept. Dar ieşeam doar la discotecă şi mă-ntorceam acasă. Erau alte timpuri, şi asta-i drept, dar nu-i vorba de timpuri; am mai zis. Mă îmbrăcam provocant? boh, poate. Mai mult în alb, ca să se vadă fluorescent în lumini colorate. Dar nu vedeam pe nimeni în dicotecă, nu mă interesa părerea nimănui. Mă-mbrăcam pentru mine. Ştiu că mulţi susţin asta... Nu mi-au lipsit niciodată curtenitorii. 
Şi-n ziua de azi fac la fel. Îmi place să mă „gătesc”... dar cum vreau eu, EXCLUSIV pentru mine. Dacă place bine, dacă nu = LA FEL. Mie să-mi placă.

Fetelor... gândiţi-vă de două ori când vă expuneţi aşa. E periculos, şi aveţi o viaţă-nainte. Pedofilii, obsedaţii sexual sunt chiar după colţ. Publici poze de genul şi ei cred că asta cauţi. În mintea lor bolnavă eşti tu care cere, nu el care IA!
Nu încercaţi cu disperare să atrageţi atenţia în acest mod. Este penibil şi extrem de periculos. Offffffff, ce-a ajuns lumea. Dacă voi nu vă respectaţi, cum să o facă alţii? Există o linie foarte subţire între a fi senzuală şi prostul gust. Ce naiba, ai nevoie de o facultate să înţelegi asta?

Internetul e o invenţie incredibilă dar... pentru oamenii care caută informaţii, nu pentru expuneri de părţi ale corpului... ca şi cum ai fi un obiect. Nici nu-mi imaginez ce simt părinţii când văd pe fata lor cum se pozează în ipostaze ispititoare la 12 ani. Un infern.


Sunday, 9 June 2013

Alergiile şi uleiul de măsline

(ATENŢIE: nu mă refer la intoleranţele alimentare).

Până acum câţiva ani (7 circa) nu probasem o alergie pe propria piele şi mă simţeam foarte recunoscătoare pentru că aveam un aşa mare noroc.
Apoi am început să am dureri în gât permanent. Mergeam la doctor şi-mi spunea că nu am nimic, dar eu nu puteam înghiţi. Apoi îmi lăcrimau ochii non stop şi mă pişcau îngrozitor. Mă frecam să mi-i scot afară din orbite. Parcă aveam nisip în ei şi-am intrat în panică: să vezi că am cine ştie la ochi.
Fac un control, nimic.
Dar când am început să strănut de câte 5-7 ori consecutiv, 2-3 ore pe zi... şi când a început să-mi curgă şi nasul m-am gândit că e o alergie la ceva. Dar nu m-am mai dus la medic.

Iarna nu am probleme. Imediat ce încep să înflorească florile/să crească iarba începe şi coşmarul. Dacă stau în apartament (în oraş) nu am nimic, decât dimineaţa. Parcă sunt răcită non stop. Am vocea aia răguşită şi sinusurile blocate, strănut şi câte 2-4 ore, îmi curge nasul îngrozitor. Consum 5-6 pachete de batiste nazale, dar e nimic pe lângă ce simt când sunt, pe câmp/în grădină= în mijlocul naturii. Acolo cum pun mâna pe o buruiană/plantă cum încep să strănut încontinuu. Mă doare capul, gâtul, ochii mă ard, îmi lăcrimează, etc. Îngrozitor. Anul trecut am început să iau antihistaminice (tip Claretine, dar altele care costă ceva mai ieftin. Principiul activ= Loratadine) în fiecare seară; dar numai când sunt la ţară. Funcţionează!!! Pfiu.

Fiind o persoană care crede în remedii naturale, mi-a fost greu să mă dau bătută şi să recurg la medicinale „obişnuite”, dar n-am avut încotro. Pentru că am încercat de toate, vreme de 6 ani. Degeaba. Ceaiuri din fel de fel de plante, tincturi, uleiuri, integratoare, etc.etc. Nimic nu a funcţionat în afară de medicamentele comune. Bine şi aşa... că eram să mor de vreo 3 ori. Nu mai puteam respira deloc şi o pastilă şi-a făcut efectul într-o oră, circa. Mi-a salvat viaţa.

Zilele trecute, o soră de-a mea, pasionată de homeopatie (mai ceva ca mine) mi-a zis să încerc să încerc cu ulei de măsline extras la rece. Eu credeam că trebuie să-l beau. Dar nu. Am început să-l folosesc şi pot să zic că FUNCŢIONEAZĂ. Am aşteptat câtva timp să fiu sigură. De aia scriu acum.

Te rog să împarţi acest articol cu toate persoanele pe care le cunoşti, poate va fi de folos cuiva.

Image from All Free download

Mă adresez acelor persoane care nu au probleme foarte mari: cum ar fi mâncărimea ochilor, durerea în gât, dar acelora care strănută şi le curg nasul. Cei care sunt alergici NU FOARTE TARE la: praf, făină, parfumuri, etc. (Şi nu au probleme mai grave care necesită tratament medicamentos) pot reducele sintomele considerabilAtât.
Aceştia pot pune în aplicare, cu încredere, metoda următoare:

În fiecare dimineaţă, imediat ce te trezeşti, iei cu (ungi) degetul mic(sau cu indicele/arătătorul) puţin ulei de măsline presat la rece şi-l introduci în fiecare nară ungând (pe cât posibil) per total interiorul nării. Procedezi la fel cu ambele nări şi-ţi garantez că nu vei mai strănuta şi nu-ţi va mai curge nasul. Poţi folosi şi un beţigaş pentru curăţat urechile. Cum vrei.

Personal imi ung cu ulei genele, ploapele in fiecare seara sau dimineata. Atentie ca intra in ochi si e enervant rau

Cel puţin, la mine funcţionează de minune. (Dar numai când sunt la oraş. La ţară printre buruieni iau şi pastile, deocamdată). Nici acum nu-mi vine să cred. Parcă m-am născut a doua oară!!! Mă simţeam îngrozitor din cauza strănuturilor.
Cine nu ştie: nu opri niciodată un strănut (îţi nasul cu mâna şi strănuţi „în interior”... o explicaţie cam aiurea dar cred că ştii la ce mă refer), poate să-ţi explodeze ficatul, splina, apendicele. Nu ştiu unde naiba am citit. În public este foarte antipatic şi deranjant.

Pentru mai multă practicitate (şi igienă) pui puţin ulei într-o sticluţă de esenţă (de exemplu) (pe care o vei conserva separat de uleiul pe care îl foloseşti la mâncare) şi-n fiecare dimineaţă, IMEDIAT ce te-ai trezit ungi degetul cu ulei şi-l introduci în fiecare nară, întinzând pe toată suprafaţa nării (interior). Se înţelege, nu? Nu fac poze că mi se pare cam dezgustător procedeul, dar dacă vrei să te simţi mai bine, nu vei da importanţă acestui fapt.

Înainte de a ieşi din casă uită-te în oglindă, să vezi dacă nu cumva te-ai uns şi pe faţă. Eu am păţit-o. :D Uleiul de măsline se vede grozav la lumină... parcă ai fi un pisic care a lins din oala cu smântână.

Să respiri uşor îţi doresc!

Ps: Dacă ai probleme grave ADRESEAZĂ-TE unui medic. Nu te lua după ce zic alţii. Nu-ţi recomand să ai încredere în ce citeşti dacă e în joc sănătatea ta.
Ps 2. Nu sunt medic şi vorbesc doar din experienţa mea. 

Te rog, daca ai apreciat, fii generos si lasa un semn (like, share, comment), sau hai sa devenim prieteni pe Facebook.
Iti Multumesc, si te astept cu mult drag om cu suflet.

Saturday, 8 June 2013

Bârfa, alcoolul şi femeia

Bârfa este un lucru pe care-l face lumea de când se ştie. Cei mai mulţi susţin: „Lasă oamenii să vorbească, că de aia au limbă.” Sincer, nici nu mi-a trecut prin minte că i-aş putea opri. Nu cred în basme, nu am crezut niciodată. Unii şi-au făcut o adevărată pasiune dintr-asta. Televizorul alimentează foarte mult un asemenea comportament.

Am mai scris despre asta dar, de curând, mi-am amintit de „gura” unei anumite femei. Femeie, este un cuvânt care nu prea i se potriveşte. Adică... nu-şi merită atributul de om. Această fiinţă bea non stop. Practic e permanent beată. Ţi-e jale să te uiţi la ea. Vorbeşte foarte „murdar”: din 3 cuvinte, 2 sunt prostii/vulgarităţi. Şi cică-i de sex feminin. Bah.
O găseşte lumea prin şanţ.
Vinde tot ce are (munca copiilor că ea rar ridică un pai de jos).
Se plânge că-i bolnavă şi nu poate să facă nimic; plânge tot timpul (băutura-i de vină) că te calcă pe nervi.
Inventează fel de chestii de chestii, şi deşi i-am prins "şpirul", reuşeşte să mă păcălească şi pe mine, de multe ori. Pe cuvânt. Nu pot să mă capacitez că sunt oameni care pot minţi cu atâta neruşinare, încât să-i creadă toţi.
Pândeşte orice mişcare a celor din jur şi interpretează lucrurile într-un fel al ei: foarte distorsionat. Apoi merge şi zice la toţi fel de fel de năzbâtii. Cine nu o cunoaşte, crede, şi vorba merge. Dar dacă şi eu o cred, cunoscându-i mintea arsă de băutură, ce să mai zici de cine nu are idee de ce-i poate capul?!
Şi când o auzi cum vorbeşte despre alţii că beau... atunci îţi vine să o pălmuieşti, dar te uiţi la ea şi-ţi zici că nu se merită. N-ai cu cine. Un timp mi-era milă, acum mi-e doar silă să o aud, să o văd. Nu e om, e un parazit al societăţii. Încurcă pe toţi, bagă lumea în bucluc, strică cheful tuturor...

Ehi, bine, nu e chiar aşa de simplu să ignori. Am mai zis, deşi nu-mi pasă de vorbe, mă deranjează momentan când aud fel de fel de chestii, care mai de care mai aberante.
Nu rumeg, dar nici nu sunt fericită.
Eu nu vorbesc despre tine - TU de ce vorbeşti despre mine?! Nu poţi să-ţi vezi de treaba ta? M-ai auzit pe mine MĂCAR o dată să vorbesc despre alţii?!
Şi am luat o hotărâre, nedemnă de un creştin, dar, cum am mai zis, „nu sunt Isus Cristos. - Mă plesneşti- te plesnesc, cum meriţi”. „Cum faci aşa găseşti”.
Cum vorbeşte ea aşa o să vorbesc şi eu. Pentru că m-am săturat să-i tot ţin partea şi să mă fac că plouă, că nu ştiu nimic... când ştiu sigur că-i beată moartă-n casă sau prin grădină.
Diferenţa dintre ea şi ceilalţi este că ea inventează iar alţii zic ceea ce văd, cu proprii ochi (nealteraţi de băutură). Sincer, nu ştiu sigur dacă-i exclusiv din cauza băuturii sau aşa este caracterul ei. Nu prea o cunosc. Nu mă interesează viaţa altora, în general. Dar prea se bagă ca musca-n lapte şi prea are grija tuturor (inclusiv, sau mai bine zis, mai mult a mea).

Măcar de-ar citi aceste rânduri, poate s-ar gândi de două ori... dar este imposibil. Probabil nici nu mai ştie cum se citeşte. Din câte am auzit, nu prea a iubit cartea vreodată.
Nu se merită, ştiu. Dar am vrut să scriu despre asta. Că nu e numai ea. Sunt mai mulţi... şi nici nu-şi dau seama. Trist.
Pace

Friday, 7 June 2013

Vacanţe culturale

Primesc zilnic în căsuţa poştală oferte de vacanţe care mai de care mai îmbietoare.
Mă... mă apucă aşa o disperare... că, na, nu-mi permit. Oricum nu prea-mi place să călătoresc. Mă mulţumesc cu puţin, de fapt. Sau... poate e vina experienţei aceleia nefericite... Aia în care am plătit o vacanţă de 7 zile, în munţi (Italia) şi a plouat în fiecare zi. Da! Am stat în camera de hotel şi am citit... toate cărţile din bibliotecă. N-am să uit nicicând. Mai rău nu putea să-mi meargă... adică, ar fi putut... De exemplu, să nu aibă hotelul bibliotecă. Aş fi înnebunit cred. Nu că este chiar nevoie de asta ca să înnebunesc de tot. :D

Ce să spun de croazierele (Ocazii turistice.ro) prin toată lumea? Nu ți-ar plăcea?
Deşi sunt terorizată de apa adâncă, tot aş merge-n una. Când îi văd pe ăia tolăniţi pe fel de paturi suspendate sau nu... îmi vine aşa o poftă...

De vacanţele culturale/citybreak, ai auzit? Alea în care vizitezi oraşe (muzee, clădiri, etc) fel de fel. 
Uite câteva destinații pe Genius travelFoarte interesant.

Personal aş vrea să merg la Amsterdam.
De ce tocmai Amsterdam? Nu te gândi la prostii... am auzit că-i tare frumos.
Dar oare se merită după ce am văzut Veneţia? Visul oricărei persoane din această lume? Boh.
Oricum, aş merge. Dacă aş câştiga la loterie. Da. Aş merge oriunde. :D Tu nu?!

Tuesday, 4 June 2013

Rostopasca şi petele de bătrâneţe

... de pe mâini, dar nu numai (de pe faţă, etc. Eu încă nu am probleme dintr-astea, sunt încă tânără, ce naiba! Asta mi-ar mai lipsi!)



Numele latin (al plantei de rostopască) este: "Chelidonium majus" (thanks bro').

Am mai scris un articol despre această plantă și proprietățile ei, dar consider că e necesar încă unul. 
Am descoperit această plantă acum 3-4 ani, după ce cineva drag mie a avut o experienţă terifiantă cu vitiligo, aşa cum am scris în primul articol.

Astăzi voi scrie despre petele de pe mâini (am amintit ceva şi-n primul articol). Sunt maronii, unele în relief, similare cu pistruii. (Ies în evidenţă mai mult vara.)  Pe mine mă deranjează enorm vederea lor.
Cred că petele de pe mâini sunt ereditare, dar numai dacă eşti predispus. Mă uit la surorile mele şi mai toate au, inclusiv eu (mama are). Mi-au apărut la o vârstă destul de tânără. Erau aproape invizibile, dar eu, care sunt extrem de atentă şi sperioasă la semnele timpului, m-am pus repede în mişcare şi mi-am cumpărat nişte creme care decolorează/albesc pielea. După cum vezi, vorbesc de pete care au nuanţă şi aspect complet diferit de a petelor vitiligo.
Au funcţionat că s-au oprit imediat. Multe au dispărut şi, eu, ca o persoană ignorantă şi incoştientă am încetat să folosesc aceste creme. În foarte scurt timp au reapărut, unele în relief. Nu pot să postez o poză în care să pot arăta exact despre ce vorbesc pentru că aparatul meu (fotografic) nu este performant, dar cred că ai înţeles. Sigur ai văzut la cineva. 
Şi apoi am descoperit rostopasca. Aveau părinţii prin curte, peste tot. Curios e că nu văzusem niciodată până atunci. Mama zice că a fost tot timpul. Boh, nu ştiu. Am notat cum atunci când te interesează ceva îl vezi oriunde.

Folosesc sucul zi de zi, când sunt la ţară. Chiar de 2 - 3 - 5 ori pe zi. E gratis. Nu mai explic cum se face, că am scris în articolul mai sus.
Garantez că se estompează destul de rapid. Dar fii statornic în a-l folosi. E destul de urât să-ţi vezi mâinile pătate de suc de rostopască, dar frumuseţea are preţul ei. Bineînţeles că poţi face asta doar când nu ieşi în public, s-ar cam cruci toţi, aşa că Evită expunerea „mânuţelor" pătate de suc în mijlocul oamenilor. Sau foloseşte mănuşi, din dantelă. :P

O precizare este necesară: pielea se usucă foarte mult şi, dacă nu ai folosit o cremă specifică pentru mâini până acum, e cazul să începi să o faci. Seara, înainte culcare, după ce le-ai spălat bine şi ai eliminat sucul de rostopască (se ia cam greu, dar insistă puţin cu apă călduţă şi săpun). Mâinile, la fel ca şi gâtul, trădează vârsta exactă a unei persoane (femei. Bărbaţii nu au probleme, ticăloşii!). Unul dintre coşmarurile mele.

Ţin să-ţi mai dau o idee (care mi-a venit doar zilele astea), chiar în această perioadă (sfârşitul lui mai, începutul lui iunie) rostopasca, după ce a înflorit (flori galbene) face nişte teci subţiri, similare cu ardeii iuţi (vezi imagini), pline de seminţe care se pot semăna în ghiveci.
Eu am semănat, pentru prima dată, (ca un experiment); am expus ghiveciul la soare şi aştept să văd dacă răsare ceva. Sper din suflet să facă plantă, aşa voi putea folosi sucul de la această miraculoasă plantă în fiecare zi. Încearcă şi tu, dacă petele de pe mâini te deranjează. Cu cât amâni cu atât vor deveni mai vizibile şi permanente. 


Planta se găseşte la tot pasul, pe marginile străzilor, chiar şi-n oraş. Nu recomand să foloseşti sucul de la o plantă din oraş (din cauza contaminării cu smog), dar seminţele nu trebuie să prezinte acelaşi pericol. Culege seminţele (ai grijă că se scutură foarte uşor dacă-s uscate) care sunt similare cu seminţele de mac: mici (cât un vârf de ac) şi negre, şi pune-le într-un ghiveci cum am scris în acest articol (de pe blogul meu de reţete).
Când vei rupe tecele (uşor, dintr-un singur gest) se va elibera instantaneu suc din abundenţă. Nicio altă parte a plantei nu eliberează atât de mult suc ca aceasta. Profită, folosindu-l pe negi, aluniţe, pete, etc. . 


O piele fără pete îţi doresc.

TE ROG, daca observi o modificare la pete, negi, alunite - de ex. s-au umflat, modificat forma/marit, sau au devenit dureroase, IMEDIAT la doctor. 
Nu amana niciun moment. Poate nu e nimic, si sigur asa e, dar sa-ti iei de-o grija. Bine?

Daca iti place sa citesti in engleza si esti interesat de perioada comunista, arunca o privire la scurta mea carte (eBook) publicata pe Amazon. Este un fragment din viata de la tara. Si daca te lasa inima, nu ezita sa lasi o scurta recenzie. In asa fel ma ajuti sa-mi ajut parintii.

Te rog, daca ai apreciat, fii generos si lasa un semn (like, share, comment), sau viziteaza-ma pe Facebook, si pe celelalte bloguri ale mele: Gusturile nu se discutaPovestea Isabelei. Iar daca citesti in engleza, arunca o privire pe While I breathe, I hope si pe LinkedIn.
Te astept cu mult, mult drag. Multumesc, om cu suflet.

Sunday, 2 June 2013

Complimente gratuite

Dacă tot am vorbit despre sfaturi gratuite hai să vorbesc şi de complimente gratuite. Gratuit înseamnă fără bani... :p dar, în acest context, înseamnă „degeaba, aiurea, fără baze, de complezenţă, din interes, etc.”

Sunt vanitoasă (recunosc) şi-mi plac complimentele. Le ador. "Vanitate, numele tău e femeie".  Dar să vină din partea cuiva care contează pentru mine. Nu aşa, aiurea, de la cineva care speră să obţină ceva, că nu mă prosteşte nimeni. Serios. E pierdere de timp cu mine. Poate unele femei (în perioade vulnerabile) cred şi cad în capcane care mai de care mai periculoase.
Şi eu am crezut o dată, (dar le meritam)... apoi s-au dovedit a fi complimente din interes. Fir-ai tu de ticălos! Aşa-mi trebe' dacă stau închisă ca o călugăriţă. M-am sălbăticit şi am „pus botul”. O dată. Atât, şi mi-a fost deajuns! " ... Ruşine mie dacă mă las înşelat a doua oară." 
Am fost înscrisă pe un site unde primeam nişte complimente (dar şi insulte) de te ameţeau. Unele mă făceau să râd, altele mi se păreau penibile... „ce n-aş da să fiu cu o fată ca tine”, „aş risca totul pentru tine” „ai un corp angelic” (???!), „eşti foarte frumoasă pentru vârsta ta”. Etc. etc...
--- „Adică, ce vrei să spui cu „pentru vârsta ta”?! Dar câţi ani am, frate? 90?! Li cine a zis că o femeie de 90 de ani nu poate fi frumoasă? Cunosc o mulţime!” Ăsta-i compliment?

Complimentele se fac din inimă (dacă-s adevărate) sau nu se fac deloc! Poţi să le faci din diplomaţie, dacă-i cazul, dar nu pentru a câştiga ceva ci pentru a nu răni. Dacă nu eşti capabil, lasă-te de sportul ăsta.  Nu te pricepi şi faci mii de gafe.

Tu, care citeşti, eşti o persoană foarte frumoasă...
--- Vezi? Ăsta e un compliment din interes.. sper să te mai întorci, de aia am scris fraza asta. :p Este un exemplu, de fapt.
Acum serios, mă gândesc că cine mă citeşte tre' să fie obligatoriu frumos (măcar pe dinăuntru)! Nu se poate altfel! Iar frumuseţea este relativă şi subiectivă. Ce-mi place mie, ţie poate ţi se pare monstruos. Şi viceversa. 

Buhu