Sunday, 31 March 2013

Paştele şi credinţa

Aş dori ca acest articol să nu stârnească polemici. Însă am observat că cel care nu crede ţine mereu să o zică pe a lui şi să te convingă cât eşti de prost dacă crezi. Sau invers, cât e el de deştept că nu crede. Hmmm. Ai încurcat-o dacă te pui cu el.
Cred că toţi suntem liberi să credem sau nu. Nu ni se poate impune sau lua credinţa.
Sunt de părere că nu ar trebui judecat ce nu se înţelege. Eu, de exemplu, nu vorbesc despre jazz pentru că nu-l înţeleg. Nu-l ascult, nu-mi place= nu înţeleg.
Aşa şi cu credinţa. Dacă cineva crede - mă bucur pentru el, dacă nu - e treaba lui. O fi având motivele lui. Nu mă duc să bat la uşa omului să-l conving. Nu-mi place aşa ceva. Sunt păreri şi păreri. Eu o am pe-a mea tu pe a ta. O respect pe a ta, dar nu mi-o băga pe gât. 
Dacă este o legendă, cum susţin unii, atunci cum de e singura care a supravieţuit de-a lungul acestor mii de ani? Ţi-ai pus vreodată această întrebare?
Pe patul de moarte mulţi atei (ştim de cei faimoşi precum Voltaire) au cerut iertare. Cine suntem noi să zicem că cei care cred sunt proşti? Sau sunt oi şi câte şi mai câte insulte.
Ai o părere - o expui fără să ataci, cu respect şi fără aroganţă.
Tu în ce crezi?! Crezi în ceva? Admir oamenii care cred fără a deveni fanatici. Sunt lucruri care nu se pot explica aşadar nu căuta un răspuns. Dacă crezi - foarte bine, dacă nu - NU insulta şi nu dispreţui. Nu ai acest drept. Nu eşti mai deştept... dar eşti mai sărac.

Paştele este sărbătoarea învierii Domnului. După ce a fost torturat şi răstignit pe cruce, Isus a fost înfăşurat într-un giulgi şi înmormântat. Însăşi mama lui a fost de faţă. Nu-mi pot imagina durerea ei. Mi se rupe mie inima numai cât mă gândesc... închipuie-ţi să fii mamă şi să asişti la torturarea propriului fiu. Carne din carnea ta. L-ai purtat în pântece şi ei ţi l-au ucis. Nu cred să existe durere mai mare!
După 3 zile EL a dispărut din mormânt şi, cei care cred, susţin că a înviat, cum au prezis scripturile.

Este cea mai mare sărbătoare pentru creştinii romano catolici din întreaga lume.
Mare pentru alte religii.
De Paşte se vopsesc ouăle în roşu (de regulă)... culoare ce simbolizează sângele vărsat de Isus. 
Şi evreii au o sărbătoare care se numeşte „Paşte – Pesah” ,dar este sărbătoarea eliberării din Egipt. Pentru ei Cristos încă nu s-a născut.

Pentru atei: „Fiecare ar trebui să creadă în ceva. Eu cred că o să mai iau o băutură.” Corolarul lui Steel asupra credinţei (Murphy)

Respect.

Thursday, 28 March 2013

Urzeala tronurilor

Ai avut ocazia să te uiţi la primele două sezoane din acest serial? Eu DA!!! Cu inima la gât m-au ţinut şi aştept de foarte mult timp acest nou sezon! Am decis imediat că este unul dintre cele mai bune seriale pe care le-am văzut în viaţa mea.
Trame de tot felul, întorsături de situaţii neaşteptate, lacrimi, iubire, sacrificii, fete super frumoase... bărbaţi care te fac să leşini.. etc.
Nu vreau să zic mai mult pentru că, sunt sigură, ai auzit/văzut şi tu.
Dar cartea ai citit-o? Scrisă de George R.R. Martin?! Eu, nu. O voi face, SIGUR, în viitor. Dacă te interesează o poţi găsi la reducere pe:

Libris, o găseşti sub alt format la 65,92 de lei (reducere 25%). Au multe alte cărţi de acelaşi celebru autor.

Cel mai mult îmi plac propunerile de pe Book city. Găseşti cartea la preţ redus, alături de multe altele + ţi-o împachetează GRATUIT pentru a oferi-o cadou. Uită-te la imagini, nu-i aşa că ar arăta super un cadou împachetat cu aşa bun gust?! Esti singura librărie on line care face asta. Adică e singura de care ştiu eu. Recomand şi o să devin client, sper în curând. Iar la ei, transportul gratuit este oferit la numai 59 de ron cheltuiţi. Este, până acum, cea mai bună alegere, pe care ai putea-o face. Zic eu.

Spor la citit.

Surâde! Mâine...

Ştii ce înseamnă BOTOS?!
Am căutat cuvântul pe net şi nu l-am găsit.
Ce, nu există?! Este un regionalism? N-am ştiut.
Ok. A fi botos înseamnă a fi supărat, cu botul pe labe, trist etc.
Botoşenia (nu, nu vine de la Botoşani, dar de la botos, evident) este un sentiment tare comun.
Unii oameni pur şi simplu au uitat cum să surâdă. Chiar dacă vor să o facă expresia feţei nu se schimbă. Este extrem de trist.
Eu surâd mereu. Am mai scris articole pe tema asta.
Faptul că surâd nu înseamnă că nu am motive să fiu tristă.
Ba am, chiar foarte multe. Numai eu ştiu. Dar nu-mi place să vorbesc despre asta. În inima mea nimeni nu poate pătrunde. Unii cred că mă cunosc. Nu... nu mă cunoaşte nimeni.
Unii nu se cunosc nici pe ei însăşi. Eu mă cunosc. Mă studiez şi analizez de când aveam 14 ani.
Dacă surâd nu este pentru că am de toate şi nu mai pot de bine. Surâd pentru că vreau. Surâd pentru tine. Surâd pentru că mi-am impus. Am învăţat. Este greu să-nveţi dar când ai reuşit nu vei uita. E ca mersul pe bicicletă.

Nu mai sta botos, omule! Problemele nu dispar... ba dimpotrivă. Par şi mai grele.
Surâde

  • când vezi soarele strălucind, 
  • când ai norocul să dai peste o floare, 
  • când primeşti o felicitare, 
  • când un prieten te sună, 
  • când fratele a câştigat la loto, 
  • când bei o cafea bună, 
  • când vecinii te lasă să dormi, 
  • când ţevile de la instalaţia de apă nu mai plesnesc, 
  • când maşina de spălat merge,
  • când ai reuşit să plăteşti o factură la timp şi nu ţi-au oprit lumina, etc. ... 

Nu te lăsa răpus de vicisitudinile vieţii. Crede-mă, toţi suferă, dar nu toţi o arată. La ce bun?
Nu înnora cerul senin al altora cu ploaia tristeţii tale". Fraza asta mi-o zic de când eram mică. Poate am inventat-o eu sau poate am citit-o undeva. Nu-mi amintesc. Dar face parte din viaţa mea.
Şi ori de câte ori văd oameni cu feţe lungi nu pot să nu mi-o amintesc şi să nu mă-ntreb:
--- "oare se simte mai bine dacă stă aşa?"
Nici mie nu mi-e bine, dar NU VREAU să stau aşa. Nu se merită.

Trăieşte clipa= Carpe Diem
Îţi urez să-nveţi să surâzi... pentru tine, pentru cei dragi, pentru prieteni
Este o adevărată demonstraţie de iubire. 

Wednesday, 27 March 2013

Ura şi postul

Ura... Cunosc foarte bine acest sentiment, din nefericire. Am urât 2 persoane în viaţa mea, amândouă femei (acum mulţi ani). Nu vreau să destăinui motivele... istoriile sunt lungi şi neplăcute. Nu are rost. Unii ştiu sau îşi imaginează, alţii... nici nu bănuiesc. Și toți aveam istoriile noastre...
Din cauza lor am început să studiez psihologia (sunt autodidactă), aşa că, paradoxal, le sunt recunoscătoare.
Aveam toate motivele să le urăsc, ba chiar mai mult decât „toate”, dacă se poate aşa ceva. Persoane egoiste până la extrem, fără sentimente/morală, care au distrus (iremediabil) viaţa unor persoane foarte dragi mie. Au provocat scandaluri infinite, dureri insuportabile, răni adânci... incurabile. Dar nu vreau să-mi amintesc. Doare încă, va durea în veci.
Le-am iertat?! Nu ştiu ce să zic. Poate Dumnezeu le iartă. EL este „mai mare” ca mine. Totuşi, am învăţat să NU le mai urăsc. Nu le doresc să moară-n chinuri groaznice, cum au ucis ele. Nu le doresc răul, dar nici binele. Nu le doresc nimic. Îmi sunt perfect indiferente. Nu mă gândesc că roata se-nvârte şi Dumnezeu le va pedepsi. Nu... Dumnezeu are căile lui. Nu sunt de acord cu expresii de genul: „Dumnezeu nu iartă/uită; te va pedepsi şi pe tine; vezi dacă ai făcut rău? - Domnul te-a pedepsit”... Îl las în pace pe Domnul, nu-l bag în afacerile mele personale. Nu se ia EL după dorinţele noastre aberante. 
Dumnezeu dă sau ia în egală măsură şi celor buni şi celor răi. Mai mult, deseori văd persoane extrem de bune rămânând fără copii, fără servici/casă, fără demnitate, fără sănătate, etc. iar cel care fură/omoară are de toate. 
--- Ce vrea să-nsemne asta?!?! Sunt lucruri pe care nu le înţeleg deci nu le judec. Nu sunt de acord şi NU sunt fericită văzând persoane (dragi mie sau perfect necunoscute) răpuse de injustiţiile lumii, dimpotrivă.. dacă ei suferă - sufăr şi eu. Şi nu e drept, dar nu pot decât să mă resemnez şi să sper că într-o zi, poate, va fi mai bine.
Sunt persoane care se urăsc pentru nimicuri. Fraţi care „se mănâncă” pentru o bucată de pământ, pentru că unul e mai iubit de părinţi, pentru un cuvânt spus în glumă; copii şi părinţi pentru ereditate; prietene care se urăsc pentru că una are mai mulţi pretendenţi sau e mai frumoasă, are sânii mai mari, părul mai lung, fundul mai mic, mai multe haine, etc.; rude/prieteni care, pentru o neînţelegere, te-ar vinde fără bani; vecini care te-ar arunca în faţa trenului pentru că ai peretele mai alb; soţi care nu se mai suportă şi-şi doresc moartea reciproc... deşi cu doar 1-2-3 ani mai devreme şi-au jurat dragoste/înţelegere/susţinere eternă... 
Este atât de trist şi... neomenesc.

Ura te macină pe dinăuntru. Cum apa râului macină piatra... încet dar ireversibil. Nu te lasă să trăieşti în pace, îţi împăienjeneşte vederea (metaforă), te împiedică să vezi frumosul/binele în orice. Te face să devii rău, nedrept, afurisit/hain şi nici nu-ţi dai seama. Ţi se face inima de piatră.
--- Susţii că ai motive... şi te cred că ai, dar să tratezi pe alţii rău pentru că şi tu ai fost maltratat nu este calea dreaptă. Este, mai degrabă, laşitate, răutate profundă.
Mie mi-au luat tot... m-au tratat ca pe un sclav - mi-au călcat demnitatea-n picioare; m-au urât; m-au acuzat pe nedrept şi nu mi-au dat dreptul să mă apăr; mi-au furat fraţii pe veci; mi-au risipit visele şi mi-au dat în schimb coşmaruri; au şters pe jos cu mine... în consecinţă am pierdut şi bunurile materiale, acaparate cu sudoarea frunţii mele... şi încă ce este mai de preţ (şi cât s-au mai bucurat unii.. = „a pedepsit-o Dumnezeu...".. Pentru ce, ce-am făcut așa de rău?!). M-au minţit, m-au folosit şi tot mă-ncred în oameni. Am învăţat să-i cunosc, să le-nţeleg motivele. 
Şi totuşi... uită-te la mine! Zâmbesc... fără ură, fără dispreţ/aroganță, dar cu speranţă. Nu sunt mai rea, mai dură... dimpotrivă, sunt mai sensibilă, mai înţelegătoare/tolerantă.  Dar, e adevărat, sunt mai rece/distantă, mai exigentă... cu mine. Nu am ştiut cum să mă apăr, am încercat, dar nu am reuşit. Am fost slabă, neghioabă şi incredibil de naivă. „Ruşine celui care m-a-nşelat o dată, ruşine MIE dacă mă las înşelat a doua oară.” Habar nu am cine a zis asta. Am auzit-o demult. 

Şi totuşi, ura... pe cine distruge? Pe cel care o poartă!
Nici măcar nu-ţi dai seama, dar te-ai transformat în cel ce ţi-a făcut o injustiţie... Bârfeşti, inventezi fapte şi cuvinte care nu s-au zis/nu s-au gândit şi pentru ce?!
---„Ti-au făcut-o şi ţie?!” Este o scuză asta? NU, nu este! Resentimentul, gândurile de răzbunare, dispreţul, gelozia, invidia, ... toate aceste sentimente îţi distrug umanitatea. Te transformă într-o fiinţă meschină... cu aere de superioritate şi cu maniere terifiante. Un terorist al sentimentelor. Un terorist al tuturor fiinţelor şi lucrurilor din jurul tău.
Vrei să te cureţi pentru sărbătoarea care va veni?
Ţine post, îţi recomand, va face bine corpului. Dar sufletului... NU! Postul RĂUTĂŢII, invidiei, geloziei, dispreţului, resentimentului, urii,.... aceste posturi sunt plăcute DOMNULUI, dacă crezi în EL. Restul sunt „posturi” inventate de om... pentru că este infinit mai uşor să zici nu unei prăjituri decât invidiei şi răutăţii.

Nu-ţi zic să-ntorci şi celălalt obraz, NU, niciodată. Ia mai degrabă distanţele şi vezi-ţi de treaba ta. Un ortac care se culcă cu nevasta ta (sau viceversa) nu merită prietenia ta. Dar nu te gândi la răzbunare... NU SE MERITĂ! „Ochi pentru ochi...” Nu este un slogan demn de o fiinţă superioară.
Şi niciodată nu-i zi cuiva: „ce ştii tu...” pentru că... poate chiar ştie (mai multe ca tine). Chiar dacă este mai tânăr... viaţa i-a dat o groază de lecţii, unele meritate, altele deloc. Şi le-a-nvăţat forţat. Pentru binele lui şi al celor dragi. Şi tot e om cu oamenii. Învaţă să faci diferenţa.

Vrei să-ți îmbunătățești pronunția în engleză?
Nimic mai simplu. Citește (în Engleză , doar nu în Chineză!) cu voce tare.

Cărțile mele sunt absolut perfecte pentru așa ceva. Sunt foarte ușor de înțeles pentru că sunt concepute special pentru poligloți, trigloți, etc. Deci pentru toți vorbitorii de limbă engleză de orice nivel.

Nu e nevoie de Kindle sau cum zic ei. Se poate citi pe orice celular "deștept," PC, laptop sau tabletă.
Dacă nu merge, instalează aplicația de pe Amazon. Nu știu cum se face că eu n-am celular "deștept."
Merge pe calculator fără aplicație. La mine cel puțin.
Asta e valabil pentru orice carte în format electronic. Tot ce ai nevoie, este un cont pe Amazon.com.

Te-ai abonat la newsletter? 
Cum adică, Nu?
Tu glumești!
Apasă aici, lasă-ți email-ul și primești Gratuit 10 Metode/Remedii/Tratamente Naturiste – plus câteva idei si recomandări prețioase – în format PDF. 
Documentul poate fi salvat pe computer sau se poate imprima.

Dacă te lasă inima să mă susții, vizitează-mă pe authorcristinag.blogspot, Amazon, Goodreads și unde mai crezi tu.
Iar dacă-ți plac cărțile mele, de ce să nu lași o recenzie? 
Caută-mi numele – Cristina G. – în Google (sau orice alt motor de căutare ce folosești tu).
Sunt peste tot.

Da, și văd ce faci, să știi. :p


Tuesday, 26 March 2013

Picarea cu tronc

Măi fraţilor, sunt extrem de îngrijorată pentru sănătatea mea mintală. Pe cuvânt. Nu ştiu ce se întâmplă cu mine dar, de câtva timp încoace, îmi cam pică cu tronc 60-70% din bărbaţii ce văd în serialele mele preferate.
Şi nu-i bine, chiar deloc.
Cine m-a mai citit ştie că-mi plac bărbaţii la costum, în special (mai sunt şi excepţii, evident). Uite o recapitulare la cei care mi-au sucit capul (sau gâtul... :p). Click pe nume, dacă vrei să vezi despre cine şi ce vorbesc. 
În perioada asta sunt moartă după Jim Caveziel, am mai zis. Este idealul meu de bărbat. Numai când l-am văzut în rolul lui John Reese (Person of interest) mi-am dat seama ce fel de bărbat mi-aş dori (în visurile mele). M-au întrebat care e idealul meu, uite, unul ca el. Trage la pumni, de nu te vezi, dar este şi sensibil. Contraste şi contradicţii. 
Să-ţi mai zic de Stephen Amell? Care joacă-n Arrow?! Când deschide gura, mă topesc!
Gabriel Macht (Suits)... vai ce figură statuară! Ca un David.
Într-un timp eram moartă după John Barrowman (Torchwood). Da, ştiam că-i gay. Şi?!
Mai recent mi-a picat cu foarte tronc Adam Beach. Un actor canadian (parese de origine indiană) care joacă-n Arctic Air... un serial canadian. Nu ştiu de ce, dar încep să zâmbesc ca o imbecilă când îl văd. Inconştient, fără şagă.
Apoi Kevin Bacon (The following), man in suit, evident.
Îmi mai place la nebunie şi Simon Cowell, (nu cred să fie actor) englez (XFactor, Britain's got talent, etc.) (şi Louis este foarte fain). Îmi place pentru că nu am treabă cu el, dacă mi-ar zice şi mie ce le zice unor concurenţi, l-aş urî de moarte, mă gândesc. Nu ştiu. Am noroc, n-am niciun fel de talent. Nu mă paşte riscul ăsta. 
Dar prima mea „iubire” a fost şi rămâne Jensen Ackles (Supernatural). Omul ăsta le are pe toate (inclusiv o soţie :p, ferice de ea).

Acum, fără vrăjeală, dar nu-s tipul de persoană care să devină fanatică sau să viseze cu adevărat la aceşti bărbaţi. Glumeam mai sus. Sunt o persoană cu capul pe umeri, chiar prea.
Faptul că-mi plac nu mă duce cu gândul la prostii sau lucruri imposibile ce se văd doar în filme. Sunt o persoană raţională, nici măcar nu-mi trece prin minte să adorm cu ei în gând. (Adorm, mai degrabă, cu gândul că instalaţia hidraulică din acest bloc îşi dă duhul, puţin câte puţin). Nu caut informaţii despre ei, mă interesează doar numele, că nu le ştiu pe toate.
Îmi plac, simplu.  Îmi plac caracterele, îmi place aspectul, rolul, interpretarea. Dar atât. Sunt oameni ca şi noi, numai că joacă în filme. Cine ştie cum sunt cu adevărat în realitate. Unii dintre ei ar fi fără gagici dacă nu ar fi actori. Să fim realişti!
Astea fiind zise, abia aştept să văd un alt episod din Arctic air. Mai este cineva fan?!

Monday, 25 March 2013

Ce bine-ţi stă!


Te-mbraci să ieşi. Te uiţi în oglindă şi nu eşti foarte mulţumită. Întrebi o colegă de cameră ce părere are. Zice că e ok, dacă ţie îţi place. Hmm, deci şi ea cam tot aşa gândeşte. Ieşi oricum. Doar nu poţi să te-mbraci mereu cu aceleaşi haine.
Mergând pe stradă te întâlneşti cu o prietenă/cunoştinţă şi nu apuci bine să deschizi gura că ea, de departe, nici măcar nu te-a văzut bine, strigă:
--- „Vai tu, ce bine-ţi stă! De unde-ai cumpărat asta sau asta, etc.?!”
Ţie îţi vine să o pălmuieşti pentru ştii că nu-ţi stă foarte bine, dimpotrivă.
(Sincer... deseori mă-ntreb de ce anumite persoane fac asta. Pe mine mă scot din sărite!)
Încerc să o cotesc fără să fiu directă:
--- „Mie nu prea îmi place, nu sunt de acord că-mi stă aşa de bine.” Dar cunoştinţa insistă iar tu te dai bătută. Nu are rost să te contrazici. Fiecare cu opinia lui.
Îmi pasă de părerea altora, chiar foarte mult. Dar numai dacă întreb. Dacă nu... vezi-ţi de treburile tale. Ce naiba.
Este posibil şi ca tu să fii o persoană foarte exigentă, exagerat de perfecţionistă. Mai poate fi şi umorul care-ţi influenţează percepţiile. Sau chiar puteţi avea păreri diferite pentru că aveţi gusturi diferite!
Dar, în genere, cine face aşa o face din instinct. „Să se pună bine cu tine dintr-un motiv sau altul.” E un fel de ipocrizie gratuită. Deloc apreciată de mine. Nu sunt proastă (cel puţin nu de tot). Îmi dau seama că minţi. Dar nu pot să dau o explicaţie la comportamentul tău.

O altă perspectivă.

O fată merge la estetist să-şi facă forma sprâncenelor. Se întoarce şi te întreabă ce părere ai. Dumnezeule, (gândeşti tu) „îi stă oribil!” Dar ce pot să faci de-acum? Să-i „strici inima”? Ce-i făcut e bun făcut. Nu e că trebuie să-i spui că-i stă „foarte bine”. Personal aş spune, cu juma de gură: „e ok, dacă ţie îţi place.” Dacă persoana respectivă este o fiinţă realistă va înţelege ce vreau să spun. Dacă este bleagă se va supăra şi va gândi că i-am zis aşa din invidie sau cine mai ştie ce.
Dar nici să mint, aşa, de pomană. Cum am zis mai sus, poate avem gusturi diferite. Nu trebuie să te superi.
Unii chiar cred că le stă bine. Nici aşa dar nici aşa. Dar cum?! Fir-ar!

Am o nepoată care nu poate să-ţi zică că-ţi stă bine dacă ea nu are părerea asta. Mă face să râd (cu lacrimi) când îmi povesteşte întâmplări de genul. Draga de ea.


Sunday, 24 March 2013

Ciorba de burta

Nu, nu ai greşit blogul, nu este o reţetă. Dacă căutai reţete click aici: De gustibus non est disputandum. Dar nu vei găsi ciorba de burtă. Şi acum vei citi de ce. :P
Din seria: „poveştiri adevărate cu Cristina”.

Articolul de data trecută mi-a amintit de o întâmplare incredibil de amuzantă (2 de fapt). Acum... atunci... nu prea.

Aveam vreo 18-19 ani. Eram cu o prietenă la o cunoştinţă. O ajutam la treabă. Cunoştinţa s-a trezit la 4 şi a pus să facă ciorbă de burtă. Când am ajuns noi era deja pe foc. Am văzut-o muncind, din foarte greu, la ciorba aia în timp ce noi trebăluiam pe acolo.
După vreo 7 ore ne pune la masă. Noi ne cam codeam. Eu mai ales. Nu numai că nu prea mănânc „în sat” dar nu-mi place ciorba de burtă. Aveam deja o istorie negativă la activ.
------ Copil fiind (5-7 ani), unchiul ne duce la „Casa Arcaşului” (habar nu am unde e dar o să-mi amintesc numele până mor). Comandă ciorbă de burtă, eu vreau să tai bucăţica de „burtică” şi tot chinuindu-mă (cu un cuţit care nu ar fi tăiat nici o marmeladă), la un moment dat, hop că fuge din farfurie. Face un salt îngrozitor sărind peste 2 mese, la nişte vecini (care nu aveau „legături de familie cu noi”). Eu... să intru-n pământ de ruşine. Atunci am luat decizia „NEVER again” - adică: „nu mai mănânc niciodată!”-------
Cu gândul la isprava asta deja uram de moarte ciorba aia. Dar... mi-a fost milă de femeia care muncise vreo 20 de ore la o împeliţată de ciorbă. (Am exagerat poate, dar după cum a povestit ea cam atâtea ore lucrase la ea. Naiba ştie. Altă bilă neagră).
Bine, ne aşezăm la masă. Vine „gazda” cu mâinile tremurânde, plină de mândrie, şi ne serveşte. Eu... deja mă simţeam rău. Avea un miros groaznic!!! Mă uit la prietenă: albă la faţă. Mă gândesc: „până acum ne-a fost, dăm ortu' popii aici.”
Iau prima lingură, mi se-ntoarce stomacul instantaneu. Gazda era plecată nu ştiu după ce. Prietena tuşea, avusese loc şi o transformare la faţă: din albă-n verde. Zicea că nici moartă nu mănâncă aşa ceva. Eu mă răţoiesc la ea că nu-i frumos şi să se străduiască puţin.
---„Ce naiba, atâta muncă. Chiar nu ţi-e milă de ea?!”
Se-ntoarce gazda cu o farfurie de/cu mujdei.
---„A zis soţul că-i foarte bună cu usturoi.” Eu, când văd usturoiul, încep să surâd cu gura până la urechi gândind.
---”Uite că Dumnezeu mi-a ascultat ruga. Asta-i salvarea mea, iubesc usturoiul! N-are cum să fie mai rea decât e acum!!!” Şi pun vreo 3 linguri. Ah... jur. Nu mi-a venit să cred. Era de o mie de ori mai rea. Nu aş fi crezut că era posibil. Dar mănânc, încercând să nu respir, rapid şi fără să vorbesc. Mă concentrez/mă forţez să o termin fără să dau la raţe. (expresie de prin zona mea, ai înţeles, nu?!)
Golesc farfuria, mă-ntreabă dacă mi-a plăcut. Şi atunci DRACUL m-a pus să zic: „FOARTE BUNĂ” cu un surâs foarte larg pe faţa-mi vişinie.
Voiam să o fac pe femeie să se simtă preţuită, mi-era chiar milă de ea (erau mai multe motive pentru care-mi era milă). Se pare că am fost foarte convingătoare... N-am terminat bine de zis că sare soţul şi-i zice soţiei să-mi mai aducă o porţie.
O, ISUSE! Cu ce ţi-am greşit?!” Prietena-mi era pe jos de râs şi se pune şi ea:
--- „Da, aduceţi-i, nu vedeţi ce tare i-a plăcut?!” Eu îi fac semn cu pumnul: „Te omor când mergem acasă.”
--- „Nu, VĂ ROG, nu mai pot. Vă mulţumesc. Mănânc foarte puţin în general, nu pot mai mult de atât, chiar dacă îmi place.” Aveam lacrimi în ochi, privirea tulbure şi disperată. Într-un final, după ce i-am implorat de câteva ori, au decis să renunţe la generozitatea lor. „Pfiu...”
Pe drum am plâns şi m-am oprit la nu ştiu câte puţuri să beau apă. Am zis că-mi dau duhul. De atunci... ciorba de burtă nu există în niciunul dintre visurile mele culinare. Numai în coşmaruri. Şi nici nu mai zic că-mi place când nu e aşa. Inventez o scuză pe moment, în mod educat şi decisiv.

Morală: „să nu te pună păcatul să zici unei orişicare gazde (la care ai intenţie să te întorci) că este bună o mâncare, dacă nu este pe gustul tău. Când o vei vizita din nou îţi va prepara aceleaşi lucruri şi-ai dat de naiba. Spune-i mai bine că eşti alergic la unul dintre ingrediente. La ăla fundamental, să nu cumva să renunţe la sare şi tot aia să-ţi gătească... că, nah, ţi-a plăcut.”
Englezii au expresia asta drăguţă: „It's not my cup of tea” în traducere literară ar însemna. „nu este (chiar) ceaşca mea de ceai”. Nu are sens, nu-i aşa?! Nu, nu are. Dar sunt expresii, în orice limbă, care nu se traduc literar. Vezi şi tu. Înseamnă de fapt: „nu este pe gustul meu”. Simplu şi educat. Fără insulte, ofense şi gesturi extreme. :D

Diplomaţia-i bună, însă sunt cazuri şi cazuri. Când e vorba de mâncare nu te fă frate cu dracul... că numai el va trece puntea.

Saturday, 23 March 2013

Eşti simpatică

Articol mai mult pentru bărbaţi.
Multă lume foloseşte „simpatic” pe post de „drăguţ/frumos”. Nu prea sunt sinonime.
Un om frumos poate fi simpatic sau nu. Un om simpatic poate să nu fie frumos.

Simpatic este legat de caracter/personalitate/comportament. Frumos ţine de aspectul fizic.
În viziunea mea, când cineva spune: „eşti simpatic” este „ un fel de diplomaţie” pentru că omul nu arată foarte bine d.p.d.v. estetic. Mi se pare reductiv (acest compliment) adresat unei persoane frumoase. Evident, frumuseţea este relativă şi subiectivă. Totuşi... .
Per total, nu-mi place expresia asta. Ori eşti frumos ori eşti simpatic. Ori amândouă.
Aş dori să ştiu exact ce vrei spui... că nu citesc în stele.

Am mai observat şi că unei persoane faimoase (femeie) nu i se spune niciodată că-i simpatică ci frumoasă. De ce?!
Bărbaţi, decideţi-vă odată! Vreţi o persoană faimoasă, de neatins dar frumoasă ori o persoană comună la fel de frumoasă?! Ce este aşa greu de înţeles?
O persoană de la Tv ştii câte ore pierde la machiaj? Este datoria ei să arate bine. Meseria ei, dacă nu arată bine - nu lucrează!
Nu fi superficial şi nu mai fi zgârcit cu (?) complimentele. Nu câştigi nimic. Aia de la televizor nu o să coboare pentru tine. Nici aia „mortală (cu sensul de comun mortal= uman)” nu se va uita la tine când o complimentezi cu „eşti simpatică” când, de fapt, arată bestial, ca aia de la Tv doar că nu-i acolo.
Părerea mea.  
O zi superbă, simpaticule! :p

Thursday, 21 March 2013

Vreau o vacanţă gratis!

Mă crezi sau nu, dar am fost o singură dată în vacanţă. La munte. 6 zile. A plouat toate zilele, absolut toate. Am stat în cameră şi am citit toată biblioteca hotelulul. 
M-am jurat că nu o să mai fac asta niciodată. 
Totuşi... atât de mult aş vrea o vacanţă... undeva la mare, unde-i cald şi bine. Să stau cu burta la soare şi cu o carte-ntr-o mână... în cealaltă, un cocktail verde. Să uit de toate.. să uit de mine. Grecia, Corfu, Tenerife, etc. etc. 


Am aruncat o privire pe Ocaziituristice.roAre deja oferte pentru vara asta la Mamaia. Nu am fost niciodată. Mai sunt foarte multe oferte interesante, numai în Romania.

Geniustravel.ro la fel, mereu oferte noi, reduceri și propuneri interesante atât pentru turismul național, cât și pentru străinătate.

Ah... cât te invidiez...pe tine care pleci în vacanţă chiar şi numai pentru 2 zile. 
Buhu. :) Glumesc. Mă bucur pentru tine, mai ales dacă ideea o ai de la mine! 

Drum bun şi distracţie maximă! Bea un cocktail albastru sau roz (de care vrei tu) şi pentru mine. :)


Singurătatea

Ieri m-am întâlnit cu o "cunoştinţă" care, în trecut, m-a tras de limbă de ce şi cum sunt încă singură. O doamnă tare drăguţă, dealtfel. Prima întrebare a ei a fost:
--- „Unde ţi-e maşina?!"
--- „Am vândut-o, mi-era greu să mă descurc cu ea în Ro, singură fiind. În Italia nu mă fraiereau aşa mecanicii, la noi e jale. M-au rupt de bani! "
--- „Cum Tot singură?! Să nu mai zici la nimeni. Oricum nu te-ar crede. Ce dacă eşti singură? Nu eşti bine? Tu zi că ai rând la uşă!"
Mă uitam cu ochi mari la ea, neînţelegând de unde i-a venit ideea că sunt tristă pentru că sunt singură. M-a pufnit un râs de mă ţineam cu mâna de burtă.
--- „Este chiar aşa greu să găseşti pe cineva în lumea noastră? Nu sunt deloc supărată sau tristă din cauza asta. Este o alegere a mea şi chiar am rând la uşă! Metaforic vorbind. Din fericire, nimeni nu ştie unde locuiesc!"

Nu ştiu... sunt un pic perplexă. Oare toate femeile vor să se mărite de le este „aşa" imposibil să creadă că sunt eu care NU vreau pe nimeni?!
Nu sunt în stare să fac atâtea compromisuri/să las de la mine pentru un bărbat OARECARE. 
Am multe de oferit și dacă nu mi se dă mult în schimb, atunci nu e pentru mine.
Unul care zice mereu „Da, doamnă" mă scoate şi mai tare din sărite. Nu mă-mpacă nimeni. :D
Aşa că stau singură, că sunt tare bine. Fără bătăi de cap. Şi fără maşină.

Singură... nu mă simt. Doar când nu pot să desfac capacul la un borcan... în rest sunt foarte ocupată. N-am timp să mă gândesc. :p

Wednesday, 20 March 2013

PREZUMŢIE


PREZÚMȚIE Părere exagerat de bună despre sine; înfumurare, aroganţă. – Din fr. présomption, lat. praesumptio.

s. v. aroganţă, fală, fudulie, impertinenţă, infatuare, insolenţă, înfumurare, îngâmfare, măgărie, mândrie, necuviinţă, neobrăzare, neruşinare, obrăznicie, orgoliu, semeţie, sfruntare, trufie, tupeu,vanitate. Aceste sunt definiţiile din Dexonline

Facebook îţi oferă posibilitatea de a cunoaşte o persoană în profunditatea ei. Prin update-uri idioate, like-uri, share-uri. Mulţi nu se gândesc, unii, mai şmecheri, ştiu şi controlează orice postează pe wall. (Te rog să mă scuzi pentru cuvintele în engleză, unele sună tare nasol în traducere.)
Mă gândesc, deseori, că sunt norocoasă că nu sunt adolescentă acum, cine ştie ce nebunii aş posta. Se ştie că un adolescent este foarte emotiv şi impulsiv. Îmi amintesc cum eram eu... mă crucesc. De aceea sunt destul de tolerantă cu această „specie aparte”, în general. Mai "sar în sus", câteodată, dar încerc să mă controlez, pe cât posibil.
Ceea ce mă enervează la culme este faptul că, unele persoane (mature), îţi umplu pagina cu share-uri la poze/chestii care nu au nicio importanţă pentru tine. Când intri pe pagină vezi doar o înşiruire de inutilităţi/frivolităţi de la o singură persoană. Ceilalţi nu mai au spaţiu. Înţeleg 2-3 postări dar 50, una după alta? Aceste persoane nu au viaţă? Chiar nu au nimic mai bun de făcut? N-au auzit de cărţi, de lucru manual, de voluntariat, documentare, familie, prieteni, parcuri, plimbări? Este tare trist.

Anumite persoane postează maxime, vorbe de duh, expresii inteligente care te induc să crezi că persoana în cauză are o inimă mare, o sfântă practic. Dar tu ştii că este departe de a fi o sfântă, ba, mai mult, este exact opusul. Nu poţi să nu te-ntrebi: „ce dracu, are o părere aşa de bună despre ea, nu-şi dă seama, a uitat, nu-şi mai aminteşte? Faptul că a blestemat cu lacrimi, făcut vrăji (pentru cine crede), plătit slujbe să-l ia naiba pe cutare sau cutare nu contează?! Sau aceste lucruri nu sunt rele?”
Din punctul meu de vedere multe persoane suferă de prezumţie şi nici măcar nu ştiu. Ceea ce le face şi mai periculoase! Uită-te înlăuntrul tău, măcar din când. Cui şi ce vrei să demonstrezi? Dumnezeu nu poate fi minţit, ştii asta, nu?!
Mi-e frică de aceste persoane, sincer. Oricum ar fi eu ador facebook-ul, m-a ajutat foarte mult.

Încălţăminte

Cunosc foarte multe magazine on line care comercializează încălţăminte. Pentru femei, bărbaţi, copii. Unele sunt din piele, multe de marcă, altele necunoscute, dar de optimă calitate. 
Voi face o listă cu acele magazine de care am auzit de bine. La unele sunt clientă. Toate au promoţii, reduceri şi oferte substanţiale pentru diferite ocazii. 

Matar - Un magazin on line (pentru femei şi copii) care cucereşte în fiecare noi cliente. Oferă reduceri, transport gratuit periodic. 

depurtat.ro Nu am vorbit niciodată despre acest site. Este foarte bine organizat, detaliat şi uşor de folosit. Oferte, reduceri, promoţii etc. periodice. Încălţăminte şi accesorii (genţi etc.). Produsele sunt foarte atrăgătoare. La fel şi preţurile care pornesc de la 10 lei.

Comodo - Îl ştie toată lumea, nu?! Încălţăminte din piele (în special), genţi şi accessorii, beauty. În fiecare zi te surprind cu o nouă varietate de produse şi cu preţuri pe măsură. Pentru copii, bărbaţi şi femei.

Atenţie la orice detaliu. Dacă nu-ţi este clar ceva le scrii un mesaj înainte de a plasa comanda. 

Monday, 18 March 2013

Întrebări de evitat

Nu pune niciodată întrebări la care nu vrei să auzi răspunsul.
Ai auzit vreodată expresia asta? Nu ştiu cine a zis-o, dar am probat-o pe pielea mea.

Aveam vreo 21-22 de ani când am i-am pus, unuia dintre curtenitorii mei, această întrebare:
--- „Fosta gagica a ta era mai frumoasă decât mine?
La care el răspunde instant:
--- „Da.
Am rămas „mască”!!! L-am „trimis la plimbare” fără drept de apel. Nu e că mă cred cea mai frumoasă din lume, ferească sfântul, totuşi... un pic de diplomaţie. Idiotule!

Altă întâmplare.
Un tip mă-ntreabă câţi ani îi dau. Eu nu ştiu, evit, mă-nvârt - o sucesc, nu am idee, nu mă pricep. Obligată fiind (insista şi nu mă lăsa în pace), răspund:
--- „52.” Se uită buimac la mine şi zice că are 37.
Dracu să te ia. Aşa-ţi trebuie dacă pui întrebări idioate!!”

Îţi sugerez să eviţi întrebarea asta câte zile oi avea tu!
Încearcă să nu pui întrebări la care poţi primi un răspuns care nu îţi va plăcea. Pentru orgoliul tău. Pentru pace în familie. „Ce nu ştii nu îţi poate face rău.” Bineînţeles, depinde de caz.

Sunday, 17 March 2013

Pistrui



Eu am pistrui de când mă ştiu. Iarna nu se văd foarte tare dar vara... e jale. Mie îmi plac foarte mult. Şi nu numai mie. Multă lume îmi zice că sunt norocoasă.
Şi totuşi am întâlnit fete (adolescente mai ales) care căutau metode pentru estomparea/eradicarea pistruilor. Nu am înţeles de ce, dar îmi pare rău că vor să-şi distrugă pielea cu produse/procedee chimice de tot felul. Una e să ai pete, alta e să ai pistrui.
Bine, poate ai foarte mulţi, te înţeleg să vrei să-i scoţi, dar va fi tare greu.

În Italia este o gagică (pe la Tv) care ara faţa plină de pistrui, şi umerii şi braţele, decolteul; e considerată una dintre cele mai sexy femei.

Dacă totuşi vrei să încerci cu ceva să nu-ţi facă rău optează pentru un produs natural: tinctura de rostopască. O găseşti la plafaruri, sticluţe de 50 ml - costă în jur de 8 lei. Aplică pe pete cu o pompiţă sau un disc de bumbac (cosmetic). Eu folosesc proaspătă (au părinţii în grădină) pe mâini. 
Pistruii nu voi încerca niciodată să-i ascund. Nici chimic nici natural.

Eu zic că sunt foarte sexy (pistruii - ce credeai?)! Cui nu-i place să NU se uite!
Tu ai vreo părere în merit?  

Saturday, 16 March 2013

Paranoic?

Cum te testezi pentru paranoia - Gilb, tot din cartea lui Murphy.

1. Ştii că o ai, când nu poţi găsi nimic rău ce-ar fi din vina ta.
2. Eşti evident paranoic, atunci când faci orice, ca să-ţi pui „figura” pe un timbru.


(Nu putem pune chipul cuiva pe un timbru, decât dacă această persoană a decedat. Sugestia mea, aşadar, este să „mori”; James Edward Day, diriginte de poştă, într-o scrisoare dictată, care a fost trimisă, către un om care-şi voia chipul pe un timbru). - citat din cartea „Legile lui Murphy”.

PS. În cazul în care ţi-a plăcut ce ai citit (ți-a stârnit un zâmbet poate/sper) un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc.

Friday, 15 March 2013

În sfârşit! Cadouri!

Am promis că voi scrie un articol când voi primi pachetul de la Yves Rocher. Pe 6 (martie) mi-au trimis un mesaj (mobil) în care mă avizau că pachetul a fost trimis. Dar eu nu am primit avizul. Aseară caut în cutia poştală şi dau de el. Fir-ar să fie. Era acolo de luni (11 martie)! Curios. Nici nu mi-a trecut prin minte să verific că, de obicei, poştaşul bate la uşă când am un colet.
Bine. După ce m-am enervat cumplit pe poştaş m-am dus (fuga) la poştă că abia aşteptam să văd ce şi cum.
Nu îţi mai explic cum arată site-ul, cum am dat de el şi de ce sunt aşa entuziasmată, pentru că, sigur, ai citit celelalte 2 în care vorbeam exclusiv de acest magazin on line (cosmetice naturale).
Vreau doar să zic că sunt extraordinar de mulţumită. Nu ştiu de când nu am mai fost aşa de bucuroasă pentru o comandă on line.

Cadoul surpriză de 98 de lei s-a dovedit a fi un lifting pentru decolteu şi gât (vezi imagine). De mult caut aşa ceva, dar preţurile m-au împiedicat să cumpăr unul. Parcă mi-au citit în gând. Nu am cuvinte!
Cutia ciocolatie este, de fapt, o cutie pentru cadouri, foarte frumoasă. Alături de ea mi-au trimis şi hârtie pentru împachetat cadourile. Practic această „cutie ciocolatie" (o vezi în imagine, are stele şi fundiţă) a ajuns pe comanda mea din cauza unei erori pe site (în momentul în care făceam cumpărături). M-au sunat să-mi zică, dar au fost foarte drăguţi şi au lăsat totul cum s-a înregistrat. Mai rar aşa ceva.

Cosmeticele sunt produsele cele mai sigure pe care le poţi cumpăra on line. Asta dacă le cunoşti dinainte.
Ps. Ria, căreia îi mulţumesc enorm, m-a întrebat dacă am introdus codul NEWSLETTER şi ce am primit. Nu l-am introdus că habar nu am avut de el. Îl voi folosi într-o viitoare comandă.
Aşadar. nu uita să-l introduci la prima comandă după ce te-ai înscris la newsletter. Îţi vor trimite un cadou surpriză. 


Legile lui Murphy&Co


Îl ador pe Murphy, am mai zis, nu?! Când tristeţea îmi dă târcoale iau „legile lui Murphy” în mână şi după 2 – 3 rânduri, pufnesc în râs. Inevitabil.
Hai să râzi cu mine.
Acest articol este o satiră, tratează-l ca atare. Face parte din seria numită „Pilula albastra”. Nu ştiai de ea?! Nici eu, am inventat-o în acest moment. :p

  1. Zâmbeşte! Mâine va fi mai rău! - Murphy
  2. Natura mamă e parşivă. - Murphy
  3. Dacă ceva rău se poate întâmpla, se va întâmpla. - Murphy
  4. Nimic nu-i niciodată atât de simplu cum pare. - Murphy
  5. Dacă totul pare să meargă bine, cu siguranţă ai omis ceva. - Murphy
  6. Cele mai multe afirmaţii generale sunt false, inclusiv aceasta. - Berkeley
  7. Când ai găsit un răspuns, verifică-l; probabil nu este corect. - Berkeley
  8. Când formezi un număr de telefon greşit, niciodată nu sună ocupat. - Legea lui Kovac
  9. Dacă tot ce ai este un ciocan, toate obiectele din jur îţi par cuie. - Legea lui Baruch
  10. Ideea este să mori tânăr, dar cât mai târziu posibil. - Maxima lui Montagu (Ashley Montagu, antropolog)

Atât pentru azi. Pe mâine.
Nu uita să zâmbeşti!
Uitam. Cartea pe care o am eu o poţi cumpăra de pe Colţul Colecţionarului. (click pe nume, te va duce direct la link). Este un MUST! 
Pe Elefant poţi găsi o altă colecţie de cărţi pe aceeași temă (eu nu cunosc).


Dacă ţi-a plăcut un like pe  Facebook este echivalent cu Mulţumesc. :) 

Thursday, 14 March 2013

Ce să faci ca să devii nefericit

Pilula albastră

Din colecţia de maxime al lui Murphy – Gilb
  1. Uită lucrurile bune din viaţă şi concentrează-te asupra celor rele.
  2. Atribuie o valoare excesivă banilor.
  3. Gândeşte-te că eşti indispensabil pentru slujba, comunitatea şi prietenii tăi.
  4. Consideră că eşti împovărat de muncă şi că oamenii încearcă să profite de tine.
  5. Gândeşte-te că eşti excepţional şi că ai dreptul la privilegii speciale.
  6. Fii convins că îţi poţi controla sistemul nervos prin pură voinţă.
  7. Uită drepturile şi sentimentele altora.
  8. Cultivă o aparenţă pesimistă tot timpul.
  9. Nu uita niciodată un necaz.
  10. Nu uita să-ţi pară rău pentru tine. 

  11. PS. În cazul în care ţi-a plăcut ce ai citit (ți-am dat o idee, poate) un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc.

Wednesday, 13 March 2013

Branduri tinerele

Aş vrea să-ţi aduc la cunoştinţă că site-ul Kurtmann şi-a schimbat complet aspectul.
Arată FOARTE bine, are o interfață mult mai intuitivă și practică.
Cine este Kurtmann? Este unul din site-urile cu mărci/branduri iubite de adolescenții bărbați sau femei (dar nu numai): Zara, Bershka, Pull and Bear, TerraNova, Stardivarius, Scotch and Soda, Mango, Cache Cache, etc..
Preţurile sunt mai mult decât rezonabile.
Transportul prin curier costă 14,90 lei devenind  gratuit (în acest moment) pentru o comandă superioară ai 190 de lei. Plata numai ramburs.

Eu mă distrez incredibil văzând cât sunt de „îmboţite” produsele lor; mai ales, rochiile. Vor să lanseze o nouă modă, mă gândesc. Urăsc să calc, dar nu prea iubesc lucrurile șifonate. Îți dau un aer neîngrijit. De aia nici nu îmbrac o haină care trebuie călcată. :p

ATENȚIE la orice detaliu: mărime, taxe de transport, modul de plată/livrare.
Nu plasați comenzi impulsive!

Flirt

Flirt = „Conversaţie curtenitoare între un bărbat şi o femeie”. Aceasta este definiţia din dicţionar.

Când mergeam acasă, de Crăciun, îmi sare-n față un bărbat (care avea un copil de mână) zicând ceva parole ciudate, incompresibile pentru mine. Mă feresc, că cine ştie ce nebun poate să fie. 
Mă uit la el cu ochi holbaţi , deși sunt familiarizată cu astfel de lucruri bizare, întotdeauna reuşesc să mă surprindă, mai ales când nu consider că aş putea atrage pe cineva având un rucsac flendurit în/pe (?!) spinare.
Intru într-un magazin, să iau ultimele cadouri, şi dau peste același personaj. Mă fac că nu-l văd, se îndreaptă spre mine cu mâna-ntinsă, să facem cunoştinţă. Ridic ochii... ce pot să fac? Eram în public, se uita lumea la noi ca la urs. Mă prezint, se prezintă. (un tip atrăgător, înalt, tânăr). Hmm.
--- „Te rog să mă scuzi, dar sunt tare grăbită.” Se scuză şi el încercând să-mi explice că nu e un psihopat şi nu ştie nici el ce se întâmplă, „nu e unul care face chestii dintr-astea.”
--- „Nu”, răspund sarcastic eu. Vrei să te cred?! Mă pufneşte râsul.
--- „Niciodată!” (zic în gândul meu)
Îmi cere numărul de telefon, mă fac că nu aud şi mă îndepărtez în grabă. El - după mine. Aglomerat în magazin, lumea se uită. Îi dau un număr fals. (:p) Sună... mda.
--- „Mi-ai dat numărul greşit, hai să controlăm.” Lumea continuă să se holbeze şi eu, fără să vreau, îi dau numărul corect numai să mă lase-n pace. Nu-mi place să fiu în centrul atenţiei.
În autobuz sună deja.
--- „Ptiu, mâncate-ar ciorile, deja?!” Şi mă enervez cumplit gândind: „am zis eu că-i nebun”. Răspund, înţelesesem deja că nu se va opri până nu o fac. Îi zic că nu pot vorbi în autobuz, din respect pentru ceilați. La 23 sună telefonul. Părinţii se culcă pe la 22, eu - odată cu ei (profit, că acasă mă culc după 2). Soneria puternică îi trezeşte pe amândoi pentru că nu ştiam unde-i telefonul. Îl sting cu ciudă. A doua zi sună de vreo 20 de ori. Nu răspund. În 6 zile, cât am stat la părinţi, a sunat de cel puţin 50 de ori. Noroc că nu prea este semnal la ai miei şi nu suna. Primeam mesaje şi fierbea sângele-n mine.
Aşa-mi trebuie! Ştiam că-i un psihopat. Cine m-a pus să-i dau numărul?!” (Menţionez că numărul meu de telefon îl are doar familia şi asta a fost a doua oară când i-am dat numărul cuiva pe stradă, aiurea! Primul era nebun de legat, deşi părea normal, la prima vedere).
Ajung acasă, îmi apar 68 de mesaje cum că m-a chemat tipul în cauză. „Mă duc la poliţie dacă mă mai sună", gândesc. Pauză.Într-o zi mă sună cu număr ascuns; răspund, nici nu-mi imaginez că-i el. De obicei nu răspund la numere ascunse, dar m-a pus păcatul... IAR!!! Când îmi dau seama cine e, îl fac cu ouă şi cu oţet urlând ca o nebună la telefon. Aveam sora şi o nepoată în vizită care râdeau de se tăvăleau pe jos în camera alăturată. Mie nu-mi ardea deloc de râs. Îmi ieşeau flăcări din ochi, nas şi urechi... DE NERVI.

Dar îl ascult şi-ncerc să mă calmez. Mă invită la o cafea. Îi zic ok... el rămâne trăznit, nu se aştepta. După scena pe care i-am făcut-o... şi îi zic:
--- „Bine, ies, dar îţi zic de pe acum: nu mă interesezi tu, nu mă interesează nimeni!! Şi dacă mă mai suni o singură dată, după cafeaua asta, te denunţ pentru hărţuială! Clar?!”
--- „Clar!”
Soră-mea a zis că trebuie să fie nebun după mine de a acceptat o asemenea condiţie, după ce l-am făcut cu ouă şi cu oţet. 

--- „Sigur că-i nebun, dar nu după mine! La naiba, m-a văzut câteva secunde. Nu există! E un psihopat, fără doar şi poate, dar în public n-are ce să-mi facă. Nu mă tem.”
Ieşim - se surprinde că ajung. Vorbim vreo oră. Tipul e absolut normal. Liniştit, muncitor, dezamăgit, dornic de o relaţie cu o persoană diferită, dar şi foarte drăguţ. Îl înţeleg, însă rămân de aceeaşi părere.

--- „Nu am nevoie de nimeni, nu sunt interesată de niciun fel de relaţie, nici cu tine nici cu altul. Nu este nimic personal, te rog să mă crezi.”
Ne despărţim în termeni amiabili. El zice:

--- „Gândeşte-te şi apoi sună-mă. Eu am promis că nu te mai deranjez.”
Îl privesc cu tristeţe, ştiu/știam deja ce am să fac. Nimic. Dar nu sunt bucuroasă. Îmi pare rău pentru el.

The end

Monday, 11 March 2013

Cerşitul şi nevoia

Am fost în oraş la cumpărături. La intrarea în magazin, stătea, aşezat pe o piatră mare, un bătrân. Când am trecut pe lângă el, i-am evitat privirea dar am auzit un firav „ajutaţi-mă".
Nu mi-a făcut foarte multă impresie. Se găsesc la tot pasul, de obicei sunt beţivani, drogaţi, fumători, copii trimişi forţat de părinţii lor, care au făcut o meserie dintr-asta. I-am văzut de multe ori bătându-se, certându-se şi insultându-se pentru un cărucior. Eu nu fumez, nu beau, nu merg în vacanţe, fac economii peste economii şi nu-mi convine să-i dau bani unuia care-şi cumpără ţigări, droguri, alcool. Sau îşi construieşte palate.
Mi s-a scârbit de lucrurile astea. Toţi vor să profite mizând pe slăbiciunea unora. Pe mine mă-nşeală mereu.

Dar când am ieşit... nu m-a lăsat inima: mi-am îndreptat privirea înspre el, de departe. Să văd ce face, cum arată. Avea în jur de 70 de ani. O geacă de fâş, mănuşi, cizme de cauciuc. Curat, aranjat. Mă uit la faţa lui... o faţă liniştită. Niciun semn de beţie. Dimpotrivă. Decid să-i dau ceva. Scot portofelul, îi întind banii, el scoate o mănuşă şi întinde palmul mâinii mulţumind şi binecuvântând. Când m-am uitat la mâna lui, am înlemnit. Bătătorită până la refuz, curată, dar cu crăpături. O mână muncită. Şi m-a pufnit plânsul instant. Am încercat să mă abţin (eram dată cu rimel), dar nu am reuşit. O durere profundă mi-a cuprins întreg corpul. Nu mai eram în stare să merg. M-am sprijinit de un bloc. Şi-am plâns, cu sughiţuri, până acasă. Am sunat-o pe mama şi i-am povestit printre suspine... a plâns cu mine.
--- Cum este posibil ca acest om, care a muncit toată viaţa lui, să ajungă să cerşească-n frig?! În ce lume trăim?! Unde este pensia acestui om, unde-i sunt copiii? Îmi voi aminti în veci privirea lui... încă nu era înfrânt. Demnitatea i-a rămas în pofida sărăciei, vicisitudinilor, nedreptăţilor. Un luptător!

Oameni buni... mai uitaţi-vă, din când în când, la acei care cerşesc. Unii chiar au nevoie... şi se recunosc. Te rog, renunţă la un covrig şi dă-i din toată inima. Cât de puţin... dar poate nu vei fi singurul care se va lăsa înduplecat de nevoile unora, mai puţin norocoşi.
Mă opresc, deşi mai aveam de scris o întâmplare asemănătoare. M-a apucat iar plânsul.

Sunday, 10 March 2013

Bărbaţii sunt de pe Marte....

Ai auzit de cartea: „Men Are from Mars, women Are from Venus" scrisă de Dr John Gray?!
În română se traduce „Bărbaţii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus". Scrisă în 1982; am citit-o în 2009 (italiană) de câteva ori.
Cartea explică diferenţele dintre femei şi bărbaţi.

Cum zice şi titlul, aceste două specii de umani provin de pe planete diferite. Înainte să mă apuc de citit am zis că titlul este exagerat. După câteva foi, am realizat că este STRICT la obiect!

De ex.: bărbatul o întreabă pe soţie dacă poate să meargă într-un night club. Ea răspunde da, el pleacă. Când se întoarce femeia-i bosumflată şi plânge. Bărbatul nu înţelege ce se întâmplă, doar ea i-a dat voie. „De ce e supărată?"
E supărată pentru că, în mod normal, marea majoritate a femeilor nu e bucuroasă să afle că soţul umblă în cluburi. I-a spus „da" ca să evite un posibil scandal însă a sperat ca el să nu plece. Pentru bărbat un „da" înseamnă DA şi atât.
Care se comportă corect? Hmmm. Dacă citeşti cartea vei descoperi că niciunul. Ea ar fi trebuit să zică „Nu" CLAR, iar el nu ar fi trebuit să întrebe măcar. E la mintea cocoşului că o femeie nu vrea bărbatul în cluburi, singur (?! oare).

Un alt ex.: femeia nu uită niciodată o ceartă, bărbatul acum s-a certat, acum a uitat. În pat se comportă ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat, femeia Nu poate să facă asta.

De multe ori am impresia că vorbesc o altă limbă când am un dialog cu un bărbat şi, sincer,... nu-mi place sentimentul.

Fiecare om este unic şi indivizibil, însă femeile au un mod de a gândi, percepe, reacţiona, complet diferit de cel al bărbaţilor.
În final m-am întrebat cum este posibil să existe, totuşi, cupluri care se înţeleg. Bănuiesc că este vorba de compromisuri infinite. Unul este constrâns să lase mereu de la el. Câtă frustrare!!!
Nu vreau să destăinui prea mult, însă este o carte ce trebuie avută în casă. Citită de cel puțin 2 ori, în special de cei care sunt căsătoriţi, dar nu numai.
Garantez că vei găsi răspunsuri la multe întrebări legate de sexul opus.
Eu am înţeles, printre altele, că  viaţă de cuplu este un şir INFINIT de compromisuri şi sacrificii.
Nu este timp pierdut şi nu-i nici „Război şi pace". Uşor de citit.

Dacă ai probleme de dialog cu jumătatea... cartea asta este o soluţie. 
MĂ adresez fie bărbaților, cât și femeilor. 
Nu este numai datoria femeii să vă înțeleagă, dar și a voastră. Știți și voi să citiți, NU?!

Mai sunt câteva cărți ce recomand:  Bărbaţii sunt nişte porci, Ce ştiu bărbaţii despre femei. (oare ştiu ceva?! dar şi viceversa e valabilă. :p)

Ce-i drept e drept: bărbaţii nu ne înţeleg cum noi nu-i înţelegem pe ei.  Iată un alt motiv pentru care sunt celibatară CONVINSĂ. :D

Cum zice şi cartea: bărbaţii sunt extratereştri. Aveam dreptate!!!

Cezar - Eurovision

Cezar (intitulat şi THE voice) va reprezenta România la Eurovision 2013. Concursul european se va desfăşura la Malmo, Suedia.
Numele întreg - Cezar Ouatu.
Melodia compusă de Cristian Faur se intitulează "It's my life" (click să vezi video-ul).
Vocea cântăreţului, de care nu am auzit niciodată până acum, este una particulară: contratenor. Ceea ce ar însemna: cântă cu voce di contralto sau mezzosoprano.
Personal, sunt fascinată de muzica clasică iar cântăreţii de pop - opera sunt irezistibili (punctul meu de vedere).
A acumulat un total de 20 de puncte: 12 puncte din partea publicului + 8 din partea juriului.1 singur punct l-a despărţit de Electric Fence şi 2 de Luminiţa Anghel (care a fost foarte mâhnită de rezultatul final).

Cum era de aşteptat, s-a declanşat şi un scandal de anvergură. Părerea mea este că într-o competiţie unul câştigă altul pierde. Se ştie, nu?! Şi eu aş fi fost supărată, dacă aş fi participat şi pierdut dar.. aşa funcţionează lucrurile pe lumea asta. Nu pot câştiga toţi. Fiecare are "gustul" său. Să nu aruncăm cu noroi gratuit.
Informaţii luate de pe Gândul. Click pe nume pentru mai multe informaţii. Pentru video: Cezar - It's my life.
În afară de faptul că este un bun cântăreţ, este şi foarte frumos (oh, my!).
Sper să câştigăm anul acesta. Trimitem un cântăreţ cu o voce particulară şi un aspect fizic pe măsură.
Succes, Cezar! Pentru România.


Saturday, 9 March 2013

La mulţi ani, bărbate!


Par condicio

Ieri ziua femeii - azi e ziua bărbatului. Habar nu am avut. Credeam că-i în mai. De fapt, ziua oficială bărbatului este pe 12 martie, însă cei mai mulţi sărbătoresc pe 9.
Oricând ai sărbători, îţi urez La mulţi ani fericiţi, bărbatule! 
Mulţumesc pentru vizită. 

Am creat o serie de felicitări cu urări pe care le-am postat pe Facebook. Nume variate. Poate-ţi sunt de folos.

Ps. Ce vor bărbaţii de ziua lor?
Vor să fie lăsaţi în pace. O ţigară, cafea, bere, vin etc. o partidă de fotbal unde să câştige România, o femeie (mută, pe cât posibil) şi multă destrăbălare. Glumesc. 

Eu îţi doresc să ai ce-ţi doreşti TU! Măcar o zi, măcar AZI!

O zi de vis, bărbate!!!


Friday, 8 March 2013

La mulţi ani, FEMEIE!

E ziua femeii, a mamei.
Plec la părinţi. Să o felicit pe mama şi cumnata mea. Restul surorilor nu sunt în ţară.
Îţi urez ŢIE, femeie si/sau mamă, un sincer LA MULŢI ANI!
La mulţi ani fericiţi, mamă!
La mulţi ani fericiţi, Cicy!
La mulţi ani fericiţi, dragele mele surori, nepoate!
La mulţi ani fericiţi, prietenelor mele virtuale de pe Facebook/prietenelor din viaţă!
La mulţi ani fericiţi, femeilor ce mă urmăresc şi mă citesc cu răbdare şi toleranţă!

Pentru mama
Asa era mama în vremea copilăriei mele, plina de minunăţii, pe cât îmi aduc aminte; şi-mi aduc bine aminte, caci braţele ei m-au legănat când îi sugeam ţâţa cea dulce şi mă alintam la sânu-i gângurind şi uitându-mă în ochii ei cu drag! şi sânge din sângele ei şi carne din carnea ei am împrumutat, şi a vorbi tot de la dânsa am învăţat.” (Ion Creanga)
Citat luat de pe Creştin ortodox.

Florile/imaginile (felicitări) sunt de pe Icon Archive.

La mulţi ani SENINI!

Pentru mai multe felicitări (cu toate numele pe care mi le-am putut aminti), vizitează pagina Facebook.   

O zi spectaculară îţi doresc!
Iubire, pace şi înţelegere de acum şi până-n veac.

Thursday, 7 March 2013

Schimb de link-uri

Astăzi  m-am gândit şi eu să verific dacă cei care mi-au cerut să le adaug blog-ul în lista mea, au făcut acelaşi lucru. Adică au adăugat la rândul lor blogul meu în lista lor. Ce crezi?! Pe naiba!
Sincer, nu mă aşteptam. Sunt nouă în acest domeniu. Lucrez şi câte 20 de ore pe zi la blogurile astea. Pierd ore bune (2-5) să-l promovez. Aşa am crescut în rank în timp foarte scurt. Nu mult... dar pentru o începătoare ignorantă este CEVA.
Văzând naivitatea mea, mulţi au profitat propunându-mi schimburi de link-uri. Am acceptat, întind mâna cui mi-o cere. Dar când verific NU sunt în lista lor?! Asta înseamnă schimbul de link-uri? Unul munceşte şi altul câştigă?!
Ei nu, fraţilor. Gata cu oportunismul. S-a întrecut orice măsură! Acesta este furt la drumul mare, în versiune virtuală. Ce repede învaţă unii. Eu nu-s obişnuită să fur munca altuia şi nu am să o fac NICIODATĂ. Pentru nimic în lume.
Sunt pentru: "eu îţi dau tu îmi dai". Eu te ajut - tu mă ajuţi. "Schimbul" nu poate să fie unilateral. Pentru că mie nu mi-a căzut nimic din cer. Am muncit/muncesc (pe rupte) şi tot am mai puţin ca tine care pierzi 5 minute să furi munca altuia. Prefer să am conştiinţa curată. Pentru mine este inestimabilă.
Pace.

Ps. Dacă totuşi vrei un schimb, nu zic Nu, dimpotrivă. Anunţă-mă (posibil să nu observ din proprie iniţiativă) dacă ai inclus blogul meu pe lista ta şi voi face la fel. Eu te ajut= tu mă ajuţi. Cinstit. Aşa fac oamenii. (unii).

Maşină de spălat vase

Am o maşină de spălat vase cumpărată din Italia. Privileg 10200 (germană) Am adus-o când m-am întors acasă. Acum câtva timp nu a vrut să mai funcţioneze. Adevărul e că o foloseam rar.. că na, sunt singură. Nu e că murdăresc cine ştie cât. Totuşi, de când cu blogul de reţete murdăresc foarte multe vase. E o nebunie în bucătăria mea. Pierd ore la spălăcit şi nu am aşa de mult timp liber. Caut pe cineva care se pricepe la reparat dar la ACEST model. Că e diferită şi numai s-o demontezi îţi ia ore. Dacă ajunge să coste 300 de lei reparaţia mă las lehamete. Nu-mi permit.

Bănuiesc că mulţi se vor „strâmba" la citirea acestor rânduri:
--- „Maşină de spălat îi trebuie, auzi la ea. Că noi ne-am născut cu maşini dintr-astea. Nu are mâini?!”
Menţionez că sunt născută acum 38 de ani... şi pe vremea aia nu erau maşini de spălat vase. Am lucrat 2 ani ca „spălătoreasă de vase". Spălam vase (farfurii, oale, linguri etc.etc.etc.) de la un minim de 10 ore până la 20 de ore pe zi. Continuu. 6 zile pe săptămână. Nu ai idee de cât de rapid pot să devii după câteva săptămâni. Mai ceva ca o maşină. Fără glumă. Totuşi... acolo am văzut diferenţa dintre o maşină de spălat şi mâinile noastre. NU există comparaţie, crede-mă.
Am cumpărat maşina la ofertă şi am făcut o adevărată afacere.
Te gândeşti poate: „consumă multă apă dar mai ales electricitate, unde-i afacerea?" Permite-mi să te contrazic. Vorbesc exclusiv din cunoştinţă de cauză.
Am făcut calcule, experimente pe pielea mea şi am ajuns la concluzia că o maşină de spălat vase nu numai că te ajută să economiseşti bani dar (mai ales) TIMP şi cel mai important - dezinfectează. Vasele strălucesc, nu rămâne absolut nici o pată de niciun fel, calcarul se dezincrustează instant, furculiţele sunt perfecte, paharele sclipesc...miros a proapăt.
Sincer... nu m-am născut în puf dar dacă am posibilitatea să-mi îmbunătăţesc situaţia... de ce să NU o fac?

Îţi sugerez să faci 2 calcule, să vezi cât timp îţi ia să speli vasele la mână, să vezi cât detergent consumi, apă şi electricitate. Că speli cu apă caldă, nu? Consumi ORICUM gaz sau electricitate. Apa apoi... am testat personal. Am stat lângă maşină şi am strâns apa= 2 găleţi de 12 litri la o maşină super încărcată. Circa 30 de farfurii, 40 de tacâmuri, 3 oale, 15 căni, 20 pahare şi alte lucruri mărunte. Umplută până la refuz. Am descoperit cât şi cum să pun lucrurile să intre cât mai multe fără să distrug maşina.
Detergentul e foarte scump dar dacă îl iei la ofertă... nu e chiar de neatins.
Dacă s-a stricat este pentru că am folosit-o prea rar. Am lipsit de acasă cam 3 luni, sunt sigură că nu e nimic grav cu ea. Se poate repara, numai să găsesc pe cineva.

Uite câteva magazine care comercializează fel de mărci de mașini de spălat. De obicei, transportul este gratuit, și-n unele cazuri oferă și ceva cadouri (detergent, pastile, parfum, etc.).
  • Cele mai bune prețuri le are Emag. Asta e. Cel mai mare magazin on line. 
  • Flanco
Mă simt pierdută fără maşina mea. Vasele îmi par mereu murdare şi le clătesc de 5-6 ori consumând o groază de apă, timp, energie.
Dacă cunoşti pe cineva în Roman/Neamţ care se pricepe la reparat acest model (Privileg 10200, germană), te rog să mă anunţi. Mulţumesc.

Ipocrizie, diplomaţie sau...


Ipocrizie, diplomaţie sau răutate/meschinitate

Următoarele rânduri sunt gânduri/reflecţii personale... nu o lecţie de psihologie sau psihiatrie :p. Pentru definiţiile din dicţionare, căută pe net.

Diferenţa dintre ipocrizie şi diplomaţie.
Ipocrizia= faci/zici ceva pentru a câştiga TU ceva în detrimentul altuia. 
Diplomaţia= faci/zici ceva cu scopul de a nu răni pe (alt)cineva în amor propriu. 
Meschinitatea= răutate pură.

Dezvolt prin intermediul câtorva exemple.
1      Eram ospătăriţă într-un restaurant de lux, în pauză am mâncat o prăjitură cu ciocolată pe care mi-a oferit-o cheful (citeşte şeful) în bucătărie. Am avut doar 2 minute libere şi-am fugit în sală. La sfârşitul „serviciului” (aşa se zice în italiană) m-am uitat în oglindă, în timp ce mă schimbam, şi-am ameţit!!!: aveam o pată mare de ciocolată pe faţă. Din fericire era aproape de final. Totuşi... Nu lucram singură, aveam şi colegi în sală şi colegi în bucătărie... dar nimeni nu mi-a zis nimic.
--- „De ce?!” I-am întrebat înmărmurită.
--- „Mi-a fost ruşine.”
A da... şi atunci „m-aţi lăsat să merg în public cu faţa murdară”. Halal prieteni!

MORALĂ: Dacă îţi pasă de cineva îi spui că are pantalonii deschiși sau o pată de ciocolată pe faţă. Dacă în schimb râzi şi-ţi dai ghionturi pe la spate, atunci ești, pur şi simplu, MESCHIN!

2      Mă-ntorceam de la biserică cu o nepoată de a mea. A rămas puţin în urmă şi-mi strigă:
--- „Cristina, ai rochia ruptă la spate!” Am încremenit şi-am întrebat-o (cu mâna la gură :D):
--- „Se vede tare?!”
--- „Nu, stai liniştită.” Pfiu, zic eu.
Ajung acasă mă uit în oglindă... să cad (jos), nu alta. Se vedea şi încă cum!!! Dar ce putea să facă drag ade ea..?!! Doar nu era să zică că mi se văd chiloţii grozav când mai aveam atâta de mers până acasă!!!
Morală: asta este diplomaţie, NU ipocrizie (şi nici minciună). A minimilizat ca să-mi facă (MIE) un bine.

3      Ningea teribil, mă-ntoarceam de la votare. Dracu m-a pus să mă dau cu rimel (zic asta pentru că nu mă dau întotdeauna. Speram să-l întâlnesc pe Ponta poate. :D). Întreb pe cineva:
--- „Mi s-a întins rimelul?”
--- „Nu” răspunde cu fermitate.
Acasă ajunsă, mă uit în oglindă şi-mi pare că sunt un EMO profesionist! Neagră de jur împrejurul ambilor ochi.
Morală: IPOCRIZIE/meschinitate. Costa ceva să-mi zică da? Puteam să mă curăţ imediat (fără oglindă), dar a zis nu. Din răutate şi din dorinţa de a mă pune în dificultate/ridicol/inferioritate (ca în primul exemplu) în faţa oamenilor/altora. (nu că mi-ar fi păsat foarte mult... totuși...)

Menţionez că după, m-am întâlnit cu o nepoată care mi-a zis că mi s-a întins rimelul. Mulţumesc (Cristina).

Dacă vezi o problemă care NU se poate rezolva în stradă n-are rost să alertezi persoana în cauză. Dacă problema este de facilă soluţionare atunci ia IMEDIAT măsuri. Nu mortifica gratuit.
Vorba aia: „Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face.”

To be continued.

PS. În cazul în care ţi-a plăcut ce ai citit (ești de acord/ţi-am dat o idee poate) un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc.

Wednesday, 6 March 2013

Branduri chic-reduceri

În general, TOATE magazinele fac reduceri sistematic. Multe au o secțiune specială numită „SALE, Lichidări de stoc, Outlet, Solduri, etc.”
Sunt acele perioade înaintea sărbătorilor care-i face pe comercianți să se întreacă în oferte extrem de interesante. Prețurile scad vertiginos, se reduc cu până la 90%.

Astăzi îți aduc în vedere doar unele magazine pe care le vizitez din când în când.

Fashion.up - este unul dintre magazinele mele preferateÎmbrăcăminte, încălțăminte, bijuterii, cosmetice și alte accesorii (pentru femei, bărbați, copii) la preturi super!!! Calvin Klein, Dolce & Gabbana, GUESS, Miss Sixty, Killah, etc. Totul original 100%, trimis direct din străinătate. De aceea am aşteptat 10 zile pentru o pereche de sandale, dar nu am regretat. Cea mai mare afacere din viaţă. Superbe, ieftine (reduse cu 87%) şi de o calitate excepțională.

Ready to wear.ro - Îmbrăcăminte, încălțăminte, bijuterii, cosmetice și alte accesorii (pentru femei, bărbați, copii) la preturi rezonabile. Calvin Klein, Dolce & Gabbana, ENERGIE, DIESEL, GUESS, Miss Sixty, Killah, etc. De asemenea au câteva firme în exclusivitate în România doar pe siteul lor.

Boutique Mall... Haine, încălțăminte de marcă (printre care și Reebook). WOW, prețuri rezonabile, reduceri/oferte/promoții sistematic. MERITĂ!!!

Atenţie la orice detaliu pe site-ul de unde faci cumpărături. Nu-ţi este clar ceva, trimiţi un mesaj ÎNAINTE de a plasa comanda.

Tuesday, 5 March 2013

Cadou pentru mama

Sunt mulţi copiii care vor să dăruiască propriei mame ceva. De obicei, o mică atenţie îi este deajuns unei mame înțelegătoare. Altele vor cerul şi marea, dar asta e o altă poveste.
O mamă bună apreciază felicitarea făcută de mâinile copilului ei, chiar dacă arată tare nasol. Fiecare face ce şi cum poate.
Gestul contează de cele mai multe ori, crede-mă! Depinde de mama... si de gest.
Totuşi, iată câteva sugestii de cadouri pentru mame.  Idei de cadouri mai sunt şi în bara de meniu: Cadouri, verifică.
Dacă ţii să-i dăruieşti un mixer/obiect pentru casă/bucătărie e ok, dar adaugă ceva pe lângă.
Mama, deseori face sacrificii imense pentru a-ţi dărui o viaţă decentă, neglijându-se. Arată-i, măcar din când în când, cât o apreciezi.
Îi poți dărui o mare varietate de produse, femeile iubesc multe lucruri, însă cel mai mult vor aprecia un dar făcut DIN INIMĂ, iubirea, respectul și bunul vostru comportament.
  1. Cremă de faţă, de mâini, de corp, un set
  2. Parfum
  3. Ojă, rimel, ruj (cosmetice)
  4. Depilator/epilator profesional
  5. Eşarfă
  6. Poşetă
  7. Bijuterii: lănţişor cu pandativ, brăţară dintr-un metal preţios (argintul merge de minune), o pereche de cercei
  8. Bilete la un concert/film/teatru
  9. Weekend într-o staţiune balneoclimaterică
  10. Masaj, o programare la estetist/coafor/manichiură etc.
  11. Buchet de flori, o floare măcar. Oricat ar zice mama/femeia NU, nu o crede: o floare incanta ochiul si insenineaza casa, sufletul 
  12. Cutie de bomboane de ciocolată, clasic.
  13. Magnet, cană, lumânare, diplomă cu dedicație
  14. O fotografie a mamei (poate de cand era mai tinerica) in rama/o fotografie de familie
  15. Ceva ce isi doreste si tu stii precis ce, numai ca nu-si permite. Si, ma repet, nu lucruri pentru casa, dar un obiect pentru sufletul si trupul ei
  16. Orice cadou dintre acestea acompaniat de un bileţel/felicitare scrisă la mână, nu imprimată. Să conţină data (anul) şi semnătura ta (şi a celorlaţi, dacă aţi contribuit mai mulţi)
Dar pentru o mamă care lucrează... să se întoarcă acasă şi să găsească totul lună, hainele spălate şi întinse, casa parfumată... NU ARE PREŢ.. pentru restul există banii.

O cină caldă şi plăcut mirositoare într-o casă curată este un cadou ce orice mamă ar prefera în locul unei poşete, zic eu. Prepară-i ceva ce ştii că-i place (reţete cu duiumul aici). 
Nu trebuie să fie ceva foarte complicat/fiţos, dar să fie făcut din inimă, cu dragoste.

Iată ce şi-ar dori ORICE MAMĂ. O casă curată, o cină caldă, o floare pe masa, pace şi zâmbete pe buze. Nu te costă multe sacrificii.
Demonstrează mamei că o iubeşti cu adevărat şi nu numai pentru că-ţi cumpără blugi Prada!

De unde ştiu dacă eu nu sunt mamă?! Am surori, prietene care mi se destăinuie.   

La mulţi ani FERICIŢI şi sănătoşi, mamă!

**
Daca ai apreciat, te rog da un like, share, lasa un comment (engleza-i la putere - romgleza. :P) sau alatura-te la fomidabila pagina de Facebook. O gasesti tu pe undeva pe aici. Se plimba aiurea. Nu stiu ce-i cu ea.
Dar mai ales nu uita sa ma urmaresti sau sa-mi citesti cartile pe Amazon.

Image from Pixabay