Saturday, 29 December 2012

Planuri de Anul Nou




Planuri pentru Noul An -Dorinţe, propuneri, visuri/vise, lucruri de făcut/văzut


Iată-ne ajunşi şi la sfârşitul anului. Toţi ne pregătim de sarbatoare cu multă frenezie şi nerăbdare. Ne-am făcut planuri, avem multe speranţe/aspiraţii/dorinţe şi tot atâtea întrebări... ---- Va fi cu adevărat un Nou an Fericit?! Eu sper că da! Pentru tine, pentru mine, pentru părinţi, copii, bunici, pentru oamenii săraci, pentru toţi acei care merită.

Eu mi-am făcut o listă cu lucruri de făcut în anul viitor:

1      Să câştig la loto măcar 1.000.000 de Euro
2      Să-mi fac o casă cu mâinile mele undeva în pădure departe de lume. Acolo unde sunt urşi, da.
3      Să-mi cumpăr o Volvo (XC60 sau 90 :) )
4      Să-mi iau un laptop (da, nu am)
5      Să-mi iau un aparat de fotografiat performant
6      Să merg într-o staţiune balneoclimaterică cel puţin 1 lună
7      Să-mi scot toate ridurile de pe gât şi din jurul ochilor
8      Să-mi continui studiile şi să încep cele 4 facultăţi la care visez dinainte de a mă naşte
9      Să devin designer de interior şi să-i amenajez o casă lui Ponta
10    Să devin designer de modă pentru femei cu forme
11    Să scriu 1 carte, 2, 3-10
12    Să vizitez Egiptul (piramida lui Keops)
13    Să-mi iau o bucătărie din lemn masiv de culoare verde deschis cu toate ustensilele imaginabile
14    Să nu mă doară nimic, dar absolut nimic şi să am o sănătate de fier
15    Să devin vegană (complet)
16    Să întineresc cu 10 ani. Mai bine: să inventez o maşină a timpului şi să dau timpul înapoi cu 10 ani. Sau cel puţin să-l opresc.
17    Să nu mă mai deteste lumea fără motiv. Şi mai ales să nu mai inventeze (de ex.) că am copii mai mari ca mine. Că nu-i frumos, ba e chiar meschin. Mda... cam atât. Mă mulţumesc cu atât. :)

--- Tu ţi-ai făcut lista? Ce aştepţi atunci
Fuga fuguţa la scris. Dar nu trebuie doar să scrii, dar să crezi cu fermitate.

Şi acum, să lăsăm ironia la o parte... cevrea e PACE. Pace între toţi oamenii. Un cliseu, stiu. Dar asta-mi doresc. Pace moralăSeninătate. Pentru că este, fără îndoială, cel mai important lucru. Toţi ne dorim sănătate şi toţi afirmăm că este mai importantă ca toate. Şi ar fi adevărat dacă am şti să preţuim. Dar dacă ai şi sănătate şi nu ai pace... atunci NU ai nimic.
Viaţa este o continuă luptă... nu putem avea totul. Chiar dacă am avea tot n-am fi mulţumiţi. Am vrea mereu altceva şi altceva şi altceva... . Ne consumăm ca lumânările în seara de Paşte.
Cine a zis că banii nu aduc fericirea nu a afirmat falsul... dar era DESIGUR un om bogat care nu s-a străduit să fie mulţumit.
Pentru că fericirea SE ÎNVAŢĂ. Nu stă în natura noastră, nu ne naştem fericiţi, dar putem învăţa... aşa cum învăţăm să mergem. Întâi cu capul în jos, apoi pe burtă/târâş, pe urmă în genunchi prinzându-ne de orice, apoi în picioruşe cu mâinile întinse. Dar învăţăm cu toţii. 

Acum 9 ani am citit într-o carte (psihologie) ceva ce m-a făcut să cuget foarte mult. Autorul, un om înţelept, zicea: „în fiecare dimineaţă, când ne trezim, fiecare dintre noi are de făcut o alegere: să fie fericit sau nu. Eu aleg să fiu fericit, doar nu sunt prost.”

Nu este uşor să înveţi să fii mulţumit cu ce ai, dar se merită. 
Opreşte-te din fugă pentru o clipă şi întreabă-te: 
--- „De ce e aşa important pentru mine să-mi iau o Ferrari (de ex.)? Ce îmi dă aceasta maşină? E frumoasă (şi-ncă cum! :D), e adevărat dar nu pot conduce cu mai mult de 130 la oră pe nici o stradă (doar pe autostrăzile din Germania unde ai voie „să alergi” cu 150 la oră). 
Şi atunci de ce trebuie să muncesc să-mi rup spinarea şi să mănânc pâine uscată 30 de ani din viaţa mea? 
Oare o Dacia nu mă poate duce la destinaţie tot atât de bine?!” 
Este doar un mic exemplu.

Omule... viaţa e una şi dacă nopţile nu poţi dormi pentru că vecinul tău are casa mai mare decât a ta, înseamnă că nu ai pace. Şi nu e bine. Probabil fredonezi şi-n somn melodia aceea care zice: „să moară capra vecinului”,  dar nu în glumă ci în serios. Şi atunci,... serios ... Ce vei răspunde când, la judecata finală, vei fi întrebat: 
---„Ce-ai făcut în viaţa ta în afară de a dori ce (sau mai mult decât) are vecinul tău!?

Aşadar eu îţi doresc PACE!
Un NOU AN senin şi înţelept, prietene. Ciocneşte un pahar (plin) şi pentru mine! Ca iar voi fi singura. :D

Dacă ţi-a plăcut/esti de acord, un like la pagina Facebook, sau orice altă iniţiativă (like, share, comment) este apreciată. Mulţumesc.
Si daca esti citesti in englezama gasesti  aici: While I Breathe, I hopeTe astept cu drag.


Sunday, 23 December 2012

Crăciun fericit!!!


Voi pleca pentru câteva zile şi nu voi avea acces la internet. Nu vreau să pierd ocazia de a mulţumi tuturor celor care m-au urmărit până acum. Ma voi întoarce după Crăciun şi vă voi delecta cu alte istorii, sugestii, poveşti direct de la surse: părinţii mei (familia).
Vă doresc la toţi un Crăciun împodobit nu numai cu ghirlande şi lumini dar şi cu sentimente alese. Pace, iubire, înţelegere, seninătate, unire şi belşug în toate.

Aş dori ca la toţi oamenii de pe planetă să vină Moş Crăciun.

Un Crăciun mirabil!

Ps. Pentru reţete tradiţionale moldoveneşti vizitează blogul meu „Reţete îndrăzneţe”. (click pe nume).  


Saturday, 22 December 2012

Crăciunul - ce este

Mai buni de sărbători....

Isus nu s-a născut pe 25 decembrie şi nu era nici iarnă sau zăpadă când s-a întâmplat minunea, însă creştinii din orice colţ al lumii sărbătoresc naşterea pruncului în această zi.
Nu se cunoaşte data exactă în care Maria a născut pe răscumpărătorul lumii.

Astea fiind spuse, la Crăciun se sărbătoreşte naşterea lui Isus Cristos în Betleem. Se povesteşte cum Maria şi Iosif erau într-o călătorie când micul prinţ a decis să se nască.
Fiind sărbătoare, toate camerele erau ocupate şi nu aveau unde să poposească. Un hangiu milos le-a spus să meargă în grajdul ce se vedea în depărtare că măcar era dos.
Maria a născut pe pruncul Isus aşezată pe o grămadă de paie.
Se povesteşte cum animalele au încălzit pe acest mic ghemotoc de carne care avea să moară pentru păcatele noastre.

În România se perindă o legendă "un pic barbară" despre această sărbătoare.
„ În folclor, se spune că Fecioara Maria, când trebuia să nască pe fiul lui Dumnezeu, umbla însoţită de dreptul Iosif, din casă în casă, rugându-i pe oameni să-i ofere adăpost pentru a naşte. Ajunge la casa unor bătrâni, Crăciun şi Crăciunoaie, însă nici aceştia nu o primesc, spre a nu le spurca locul prin naşterea unui prunc zămislit din greşeală. Nemaiputând merge, Maria a intrat în ieslea vitelor, unde au apucat-o durerile naşterii. Crăciunoaia, auzind-o, şi ştiind ce înseamnă o naştere de copil, i s-a făcut milă de dânsa şi s-a dus la ea, îndeplinind rolul de moaşă. Crăciun, când a aflat, s-a supărat şi i-a tăiat babei mâinile; apoi, înspăimântat de tot ce s-a întâmplat, a plecat de acasă. Crăciunoaia a umplut, cum a putut, un ceaun cu apă, l-a încălzit, şi l-a dus să scalde copilul. Maria i-a zis să încerce apa, şi când a băgat cioturile mâinilor, acestea au crescut la loc, mai frumoase decât erau înainte; de la această minune se crede că moaşele au mâini binecuvântate. În altă variantă a poveştii, Maria suflă peste mâinile Crăciunoaiei şi acestea cresc la loc.” Sursă: Wikipedia.

Aşadar, Crăciunul nu e doar o sărbătoare cu multă zăpadă, brazi iluminaţi, moş Crăciun şi cadouri, dar simbolizează însăşi viaţa.
Este o sărbătoare de familie... de pace, înţelegere, unire, fraternitate, dăruire şi iubire

Nu aştepta doar să primeşti cadouri, ci fă, câte unul măcar. Cui vrei tu... uită-te la mama... poate are nevoie de ceva pentru ea... nu pt. bucătărie sau casă. O eşarfă poate... o cremă de mâini, o pereche de ciorapi. Nu trebuie să cheltui mult... dar fă un pachet frumos. Mama o să preţuiască gestul, sunt sigură. La fel şi cu tata.. el îţi dădea/dă mereu bani pentru una sau alta... tu.. ce faci pentru el?! Un parfum, deodorant, o pereche de papuci de casă, lame de ras.. sau ştiu eu.. ceva ce îşi doreşte dar nu cumpără pentru că ori e mereu la servici ori nu-şi permite.
Dacă e să fim mai buni... să nu fim doar cu străinii. Şi cei apropiaţi au nevoie... poate chiar mai mult uneori. Nu fi mai bun în public, de văzul lumii. Fii mai bun în inimă şi NU NUMAI acum de sărbători cum se tot zice, ci mereu!
Ce importanţă are că data coincide cu o sărbătoare de origine păgână ce se sărbătoarea cu foarte mult timp în urmă?!

Indiferent că Isus s-a născut sau nu în această zi, Crăciunul va rămânea pe veci Crăciun. Creştinii vor respecta această zi până când lumea va dispărea.
Iar cei ce se cred deştepţi şi "cultivaţi" doar pentru că sunt la curent cu istoria „adevărată” nu au mai multă valoare decât ceilalţi. Valoarea omului nu se caracterizează prin cultură, ci prin respect = omenie.

Crăciun Fericit, prietene; oriunde te-ai afla.

Friday, 21 December 2012

Cadouri pentru oameni speciali


Astăzi mi-au venit în gând alte idei de cadou formidabile.
Exclusiv pentru amatorii de „dulciuri de casă” sau „făcut în casă cu mâinile mele”.

Le voi numi „cadouri fără preţ; DOAR pentru persoane speciale".

1. Prăjituri de care vrei puse într-o cutie şi împachetate frumos. Cum am zis „EXCLUSIV pentru iubitori”. Nu oricine preţuieşte ce e făcut în casă. Cunosc destule persoane care preferă să cumpere. Cineva m-a surprins extraordinar când a venit în vizită la părinţi. Deşi era plină masa cu astfel de delicii acea persoană a rupt din ambalajul „prăjiturii” cumpărate (dată de mama „cadou" cum e obiceiul) şi a mâncat acea ... nici nu ştiu cum să o numesc. Nu e că eu nu mănânc din comerţ; ba da, dar nu când am o alternativă aşa de incredibilă. Plus că-n acea seară/noapte mănânci sarmale, cârnaţi, salată boef etc. etc. Unde-ţi intră atâtea? Cum poţi prefera un dulce din comerţ? Dar cum susţin eu: „gusturile nu se discută"
Cert e că nu voi uita niciodată şi că m-am simţit foarte rănită.  Deci ai grijă cui îi dăruieşti aşa ceva. Nu toţi merită!


2. O sticlă de lichior făcut în casă. Sticla legată cu o fundiţă elegantă roşie. Minunat. Ca mai sus: exclusiv pentru amatori.


3.  Cercei/ bijuterii făcute de mâinile tale. Puse în cutiuţe şi ele făcute în casă sau nu. Eu ador astfel de lucruri. Am 2 nepoate (din câte ştiu eu) care se ocupă cu aşa ceva. Superb ce iese din mâinile lor. Adevărate artiste! Pentru mine au o valoare inestimabilă. Mulţumesc Alina, (şi Ema, încă mai am brăţara din fularul lui mama ce mi-ai făcut. Şi felicitările :) )

4. Felicitări făcute de tine, de copilul tău. Ce poate fi mai emoţionant?

5. Bluză, fular, căciulă împletite la mână. La fel... nu au preţ. Dar NUMAI pentru amatori.

6. Un desen/portret făcut de tine. De m-aş pricepe măcar cât de cât.. total negată!

Pentru reţete vizitează blogul meu „Rețete îndrăznețe"
Un cozonac, pâine etc. etc. Ideile sunt multe. Numai tu ştii ce preţuieşte o persoană apropiată. :)

Dacă ţi-a plăcut/esti de acord, un like la pagina Facebook sau orice altă iniţiativă este apreciată. Mulţumesc.


Thursday, 20 December 2012

Interzis minorilor

Cum să te faci frumoasă/frumos pentru partener şi ce să îmbraci în viaţa de zi cu zi mai ales acum, de sărbători.
Tipsuri picante pentru cei care locuiesc împreună cu un bărbat (sau femeie). Adică sunt parteneri şi de viaţă şi de apartament/casă/mansardă/colibă etc. 

Mulţi din cei ce vor citi acest articol se vor simţi puţin răniţi în amorul propriu. Mă vor considera o încrezută sau mai ştiu eu cum. Sincer... nu asta este ideea pe care vreau să o las, dar înţeleg.

--- Nu prea am dreptul să dau indicaţii/sugestii ţinând cont că nu sunt măritată?! N/am dreptul să dau sfaturi, poate, dar idei și sugestii, da. Am multe prietene care au căsnicii superbe şi-mi dau multe detalii picante. 
  1. Epilează-te primăvara, vara, toamna şi iarna. Practic în toate anotimpurile, orice ai îmbrăca. Pe picioare, sub braţ şi pe unde mai vrei tu sau EL/EA. Uită-te la mine. Nu am un partener de... hmmm. Nu zic că mi-e ruşine! dar mă depilez în fiecare săptămână iarna. Restul anotimpurilor chiar de 2-3 ori pe săptămână. Sau de câte ori este nevoie.

  2. Dacă te-ai măritat sau ai un partener fix de mult timp... nu începe să porţi chiloţi tetra sau gogoşari! În afara faptului că sunt... cum să zic.. hmm... puţin plăcut estetic.. inhibă şi dorinţele. E probat scientific. Dacă ai însă un partener ca Hugh Grant în filmul ăla cu blonda aia super frumoasă, atunci e perfect!!!

  3. Piaptănă-te şi când stai în casă. Aranjează-te. Nu purta rochii/haine rupte sau vai de capul lor. Mai bine fă-le cârpe, oricum ai nevoie, NU?!

  4. Nu renunţa la body-urile cu care îl dădeai gata când te curta!

  5. Prepară-i mâncărurile cu mult ardei iute (învaţă-l/o să-i placă)

  6. Mâncaţi des ciocolată cu ardei iute împreună. (vai... ce poftă mi-a venit!) 
  7. Când ieşi pe stradă machiază-te măcar un pic. Am cunoscut un bărbat care mi-a zis că o femeie machiată (puţin) este o femeie care SE RESPECTĂ pe ea şi este şi semn de respect pentru ceilalţi. Curios dar mi-a plăcut „ideea” lui. Rimel şi ruj.

  8. Foloseşte un parfum delicat. Dă-te O SINGURĂ dată cu el. Nu de 10 ori. Tu crezi că dacă te dai de mai multe ori lumea o să te admire şi o să te întrebe de unde l-ai luat şi ce e marcă e?! Este exact OPUSUL. În afara faptului că este înecăcios este şi de prost gust şi lipsă de respect pentru ceilalţi. Ştii de câte ori m-am simţit rău când a trecut pe lângă mine o persoană care s-a spălat în parfum? De multe ori. În biserică era să leşin de câteva ori. Am ieşit afară în vijelie pentru că nu mai puteam să respir. Există lume alergică la parfum. Eu sunt alergică la parfumurile DULCI (în afară de unul... care-mi lipseşte enorm). Chiar dacă ţi se pare că nu simte, o singură dată e deajuns. Crede-mă. Tu te-ai obişnuit cu mirosul dar ceilalţi din jurul tău îl simt. Vei întoarce, fără îndoială, capetele dacă ştii cum să foloseşti un parfum. Plus că sticla se va termina în timp mai lung. Nu te zgârci la preţ. Un parfum bun face mai mult decât o faţă frumoasă! Este o CARTE DE VIZITĂ! Marca nu este FOARTE importantă... doar mireasma. Sunt expertă în materie. Ai grijă că parfumurile au şi ele anotimpuri. Iarna poţi folosi unul dulceag dar vara optează pentru acele cu miros delicat, de lămâii/citrice proaspăt culese. Succesul va fi asigurat.

  9. Deodorantul (antiperspirant). Alege unul FĂRĂ miros dacă deja foloseşti un parfum/apă de corp/esenţă! Dacă te dai sub braţ cu un deodorant care are miros puternic şi pe gât cu un parfum care şi ăla are miros puternic... hmm cum să zic, laşi o impresie TARE proastă despre tine. Deodorantul NU elimină mirosurile, doar le maschează şi, deseori, le ÎNTENSIFICĂ. Înainte de a te da cu deodorant pierde măcar 20 de secunde să te speli sub braţ. Şterge-te, MINIM. Te asigur că te vei simţi mult mai curat şi-n largul tău. În cazul în care vrei un deodorant parfumat atunci VA TREBUI să renunţi la parfum. Nu există să le foloseşti pe amândouă odată. Se bat cap în cap mirosurile! Dezgustător.

  10. Tocurile.  În casă, în pat, sau pe stradă au acelaşi impact asupra bărbaţilor. Îi lasă muţi de uimire şi DORINŢĂ. Nu subevalua această putere. Rar este un om să nu iubească aşa ceva. Este instinctiv.

  11. Port jartier. Fetelor... acesta este CEL MAI de succes şiretlic pe care o femeie îl poate născoci. Puterea de seducţie depăşeşte cu mult orice altă fantezie feminină (sau bărbătească). Probează, dacă nu mă crezi! Culoarea... depinde de plăcerile partenerului. Întreabă, ispiteşte. Încearcă, acum de sărbători. De multe ori bărbatul nu are curaj să zică, dar tu fii subtilă... Surpriza va fi de proporţii uriaşe. :)

  12. O "guriţă" de ceva bun aprinde dorinţele... Un lichior de ciocolată/mentă/anason pentru femei. (vezi reţetele aici. Click pe nume. Lichioruri.), whisky brandy votcă sau, de ce nu, pălincă pt. Bărbaţi. NU exageraţi că pe urmă adormiţi şi n-aţi făcut nimic.

  13. Nu uitaţi de prezervative cu gust de fructe.... sau chiar de lenjerie comestibilă. Nu ai auzit niciodată? Hmm. Va trebui să-ţi caut un site să vezi despre ce vorbesc.

  14. Jucaţi-vă... TOT timpul. Tachinaţi-vă, sărutaţi-vă, strângeţi-vă în braţe. Fără motiv. Va ţine vie flacăra pasiunii.
Uşor pentru mine să vorbesc, nu? Nu sunt "cuplată" şi nu mă scoate nimeni din sărite, îmi permit să visez. 
Mult noroc în arta cuceritului FEMEILOR din toată lumea. Şi, DE CE NU, bărbaţilor!

Wednesday, 19 December 2012

Plăceri inocente 2


Partea a doua. Seriale în pauză/terminate.
  1. Torchwood. Anglia. Sci fi... atât de absurd că-ţi vine să-ţi iei câmpii. (Seamănă izbitor cu Doctor Who pe care nu pot să-l suport! De ce? Habar nu am!.) Iubesc accentul lor. Şi a fost prima dată când am văzut un sărut pasional între doi bărbaţi. Mi-au dat lacrimile. Eram convinsă că trebuie să fie dezgustător. Toată lumea susţine asta. Ei bine NU e. Este absolut normal. Numai persoanele insensibile, cu inima neagră de ură şi răutate pot discredita aceste persoane. Preconcepţii/prejudecăţi. Nu rulează în acest moment deşi ar fi trebuit. Se vociferează că o să apară în ianuarie seria a IV(sau a V?). Ador personajul principal: Captain Jack Harkness- John Borrowman.
  2. Ringer – SUA-- hmm eu zic psihologic
  3. Eureka – Sci/supernatural/comedie
  4. Psyc- SUA. Investigaţii/psihologic, extrem de amuzant. Prima serie mi-a fost foarte greu să o urmăresc.. după aceea am devenit dependentă. Urmează seria a 6 parcă. În ianuarie.
  5. Warehouse 13 – Canada. Sci fi, fantasy, comedie. Urmează seria V
  6. Game of Thrones – SUA. Fantasy/Istoric, plin de intrigi, imoralitate, cruzime. Unul dintre cele mai captivante seriale ce am văzut în viaţa mea. Urmează să apară seria a III
  7. The Borgias – Coproducţie: director Irlandez, produs în Canada, filmat în Ungaria. Istoric. La fel ca mai sus: foarte captivant. Urmează seria a III. Cesare Borgia - François Arnaud m-a fascinat. Really hot.
  8. Alphas – SUA. Sci Fi/Supernatural. Seamănă cu Heroes.
  9. Grimm – SUA. Fantasy, crime, horror, supernatural
  10. The listener – Canada. Sci fi/Psihologic. Îmi place actorul de origine turcă Ennis Esmer.
  11. Suits – SUA Avocatură/comedie
  12. White collar – SUA Investigaţii/psihologic

Seriale terminate/anulate:
  1. Heroes– SUA . Sci Fi/supernatural
  2. Lie to me. SUA. Psihologic
  3. Battlestar Galactica – SUA . Sci Fi
  4. Caprica – SUA . Sci Fi
  5. Firefly_Serenity – SUA Sci fi
  6. Farscape – SUA . Sci Fi
  7. Babylon 5 - SUA Sci fi
  8. Stargate Atlantis– SUA . Sci Fi
  9. Taken - SUA . Sci Fi/mistery
  10. The 4400 – SUA . Sci Fi/mistery
  11. V– SUA . Sci Fi cu Morena Baccarin
  12. Tru Calling – SUA Sci Fi /Fantasy/Supernatural
  13. Dark Angel – SUA . Sci Fi/mistery/spernatural
  14. Alias – SUA . mistery cu Jennifer Garden
  15. The event – SUA . Sci Fi/mistery/supernatural
  16. The gates - SUA . Sci Fi/mistery/supernatural
  17. Shaun the Sheep – Anglia. Desene animat fantastic.   

Tuesday, 18 December 2012

Adio prieteni

Dimineaţă am vorbit (la telefon) cu mama. Din vorbă-n vorbă am ajuns la subiectul foarte la modă în acest moment: sfârşitul lumii. Am rămas şocată când mi-a zis că data exactă este 21 decembrie. Nu ştiu cine îmi spusese că trecuse deja. Hmmm.

O precizare este absolut necesară; altfel îţi va rezulta greu să înţelegi motivul pentru care eu nu ştiam despre acest lucru. NU AM televizor. Adică am televizor, dar nu am cablu/antenă/etc., deci, nu merge. Eu, chestiile astea nu am cum să le ştiu dacă nu mi le spune cineva verbal (oral.. NU te gândi la prostii, ticălosule).
Ziceam...
--- ”Cum, mamă, pe 21?! Parcă fusese săptămâna trecută. Aşa îmi spusese cineva
--- „Nu mamă, nu, acum e, pe 21, adică vineri.”
Parcă mi-a dat cu ceva în cap. Iar tre' să stau cu frica-n sân?!
Abia răsuflasem uşurată.. „pfiu”... şi acum.. din nou?
--- „Ptiu batâ-te-ar norocu' de sfârşit. Vii sau nu?! Nu ne tot da atâtea speranţe! La 3 luni alt anunţ de genul... Ţine-te de cuvânt odată, nemernicule!
Şii tu că unii şi-au vândut averile şi le-au „mâncat" cu târfele... Ai ruinat oamenii ăstia cu neseriozitatea ta.
Alţii au îndrăznit să facă şi mai şi... le-au dat la săraci!!! Îţi dai tu seama câtă lume ai nenorocit? Să-ţi fie ruşine!”

M-am pregătit în iunie.. sau când a fost ultima dată. M-am spovedit, mi-am cerut iertare de la toţi şi m-am îmbătat mangă. M-am culcat îmbrăcată şi cu papucii în picioare. Nici nu m-am învelit...
--- „Ce dreacu, oricum mor, nu o să mai simt frig” (? în iunie frig? Da, mă, mie mi-e frig şi-n august!). Dar dimineaţa, pe la 12, când am deschis ochişorii,  tăhuie de cap, am văzut soarele că strălucea pe cer... şi inima mi-a tresăltat de bucurie:
---„Sunt în RAI, o, Doamne... m-ai iertat!!!”
Aproape c-am murit (?!) de bucurie. Mă uit în jur să văd florile şi iarba verde promisă... Îmi sare-n ochi un superb dulap alb, imens... hmmm.
--- „Dumnezeu îmi cunoaşte gusturile. Normal, ce proastă! EL ştie tot” Pe urmă îmi apare, într-una din oglinzile uriaşe ale dulapului, un cap cu părul vâlvoi, cu ochii bulbucaţi ca două cepe de apă, pielea străvezie... avea parcă şi bale la gură... Încremenesc de uimire.
----”Mă'... da' aşa arată îngerii? Măi, dă-mă... hmmm. Ptiu, ptiu, ptiu (scuip de 3 ori în sân de oroare). Ce pocitanie, frate. Monştri, ce să mai. Vai de mine cum ne-au păcălit! O să moară mama de spaimă”.
După care încep să aud nişte zgomote, nişte voci...
----”Taci, fă, că vine Sf. Petru să te ia la trei parale, cum o să-şi scoţi cămaşa când te va întreba de ce judeci îngerii după aparenţe?! Ruşine, Cristina, abia ce-ai ajuns în paradis şi ai şi început să critici. Să vezi ce păţeşti tu acuşica!”
Îmi implor creierul să intre-n hibernaţie (nu e că îi este aşa de greu) şi stau chitic, într-un colţ, tremurând de spaimă. Trec cam vreo 10 minute, eu nemişcată, fără să respir (doar eram moartă nu? morţii nu respiră, măăăă) şi încet încet simt cum că mă trece.... hmm, pardon, că trebuie să merg, neapărat, la baie.
------„Ceeee?! Nu se poate, morţii nu au nevoie de baie!
Şi-n acel teribil moment îmi dau seama, cu groază, că nu sunt moartă deloc!!! Că (virgulă) capul ăla înspăimântător este al meu! Că zgomotele, vocile.. ce aud sunt vecinii mei care urlă... şi pe, deasupra, îl mai aud şi pe Salam - copilu' minune!!”
Fuga la baie, spală-te pe faţă cu apă din congelator, dă-ţi două palme şi... RESPIRĂ!!!
Trăieşti... U...ra. Hmm. CEeeeeeeee?! Nu-mi place. Am nevoie de o cafea. Tare... şi de 3 aspirine. Îmi crapă capul. Se-nvârte camera cu mine. 
--- „Jur că nu mai beau!” 
Până data viitoare. :D

Ps. Articolul este un pamflet/satiră aşa că, vă rog, nu vă neliniştiţi. Sunt foarte bine! Cel puţin, aşa mi-a zis psihiatrul care m-a legat (aseară) în cămaşă de forţă.
În cazul în care ţi-a plăcut ce ai citit (ți-a stârnit un zâmbet poate/sper) un like/share la pagina Facebook este echivalent cu Mulţumesc.

Pentru mai multe sclipiri de geniu vizitează meniul (bară sus) UMOR/Poietism.

Placeri inocente

Iată-mă şi cu lista serialelor preferate care rulează în acest moment. Trebuie să precizez că prefer serialele în locul filmelor de lung metraj. În particular cele psihologice, sci fi, desene animate. Îmi plac şi toate documentarele, dar acum voi vorbi doar despre Tv show-uri.

În partea a doua voi posta lista serialelor „mele”care sunt în pauză. Poţi să mi te alături, dacă vrei. :)
  1. Supernatural. SUA. Mulţi susţin că e un serial horror... Mah. Eu zic că e comedie e sci fi. Umorul lui Dean este deseori subtil dar şi picant. Face nişte expresii ca a lui Shaun (the sheep). Irezistibil!!! După 3 stagiuni acest serial a început să scârţâie.. hmm când niţel, când foarte tare. Unele episoade au fost atât de absurde că mi-a venit să râd isteric. Dar oricât de aiurea ar fi subiectul/drama în acest serial eu nu pierd unul. Dragostea dintre cei doi fraţi este emoţionantă. Au ajuns la stagiunea a 7 şi sper să nu se termine niciodată. Episodul preferat este nr.11 din sezonul 3 unde Dean moare de nu ştiu câte ori. Am plâns şi râs cu lacrimi pe toată durata serialului. Este singurul serial (din toate serialele vieţii mele) pe care l-am văzut de, cel puţin, 5 ori. Aceleaşi reacţii de fiecare dată. Incredibil. 
  2. The mentalist. SUA. Poliţienesc, pentru mine psihologic şi foarte amuzant.
  3. Homeland. SUA. Despre ce este? Război, pace, trădare, victime. Psihologic d.p.m.d.v.
  4. Fringe. SUA. Sci Fi. Puţini sunt care nu au auzit despre acest serial.
  5. Haven. SUA. Sci Fi, fantasy, mistery. 
  6. Bones. SUA- Poliţienesc, psihologic, crime, comedie. Dr. Bones (Emily Deschanel) joacă un rol tulburător.
  7. Castle. SUA – Poliţienesc, psihologic, comedie
  8. Misfits. Anglia. Sci fi... absurd. Îmi place accentul şi unul din personaje. Un copil practic: Finn -Nathan McMullen. Mai întâi îmi plăcuse Simon – adică Iwan Rheon
  9. Once Upon a Time. SUA - Fantazie- Sci fi
  10. Arrow. SUA. - hmm psihologic, fantazie. Un nou serial care sper să aibă mai mult de o serie. Personajul principal este HOT hot hot, ce spun... e şi mai şi!! (Stephen Amell - Canadian) 
  11. Last resort. SUA – America şi războaiele, psihologic. Toată lumea critică acest serial. Personal îl consider BRILIANT . Un subiect delicat cu personaje interesante. Roluri extrem de bine interpretate în special de Captain Marcus Chaplin (Andre Braugher) şi Lieutenant Grace Shepard (Daisy Betts). Discursul căpitanului îmi dă fiori. 
  12. Revenge. Sua. Psihologic, trădare, răzbunare, putere.
  13. Elementary. SUA- Psihologic. O iubesc pe Dr. Watson alias
  14. (Dont Trust the Bitch in) Apartment 23 SUA – Comedie.
  15. Revolution SUA. Sci Fi. Hmm. Nu e cine ştie ce dar mie îmi place.
  16. Dexter SUA – investigaţii criminale, psihologic. Am văzut stagiunile 1-4 în două zile. M-am uitat non stop. Devenisem obsesională. Apoi am început să le anticipez mişcările. Când am realizat (singură, mult înainte ca să se întâmple) că cei doi „fraţi” vor avea o relaţie de dragoste mi s-a amărât. Previzibil. No more.
Desene animate:
  1. South Park este cel mai cel serial de animaţie vreodată creat. d.p.m.d.v. Evident. Iubesc cele 4 personaje principale. Uitam de Butters.
  2. Family Guy. I love STEWIE. Accentul, atitudinea, cruzimea fără margini sunt hilare rău.
  3. The penguins of Madagascar- bazat pe filmele de lung metraj (animaţie): Madagascar.
  4. Familia Simpsons. Nu este necesară nicio precizare cred.
  5. The Cleveland show. Bebeluşul de culoare cu părul creţ este haois până la lacrimi.
  6. Kung Fu Panda – legend of awesomeness. Serial bazat pe filmele (2) de lung metraj (animaţie) Kung Fu Panda. Maestro Sci Fu este incredibil de comic.
  7. Shaun the Sheep s-a terminat şi e un mare păcat. Era englezesc fără cuvinte. Grandios!

Sunday, 16 December 2012

Eşti tăran – nu ai nicio valoare


În ultima perioadă mi-e tot dat să citesc expresii de genul titlului. Mă lasă perplexă (că-mi sunt adresate mie sau nu). Suntem în 2012, aproape 2013 deci în secolul XXI şi mai există încă indivizi care propagă, cu neruşinare, aceste concepţii aberante. 

Sunt născută/crescută la ţară (mai sunt şi moldoveancă pe deasupra) şi mă mândresc! Mă simt extrem de norocoasă. O repet pentru a mia oară şi nu o să încetez niciodată. Aşadar, sunt tărancă şi moldoveancă get-beget! 
--- Ţi se ridică deja sângele la cap? 
E cazul să laşi acest blog. Înspre binele tău. 

La un status de-al meu, (în care citam că mi s-a spus, cu multă nonşalanţă, cum că aş fi ţărancă şi trăiesc în sec XVIII) un prieten drag a scris un comentariu ce m-a făcut să râd cu lacrimi: 
--- „Să-i zici tipului că e un bou!”. Scurt şi la obiect. 

Să caracterizezi o persoană după obârşie, şcoală, culoare, înclinaţie sexuală, gusturi duce cu gândul doar la incultură, lipsă de judecată, ură, invidie, răutate.
Nimeni nu are dreptul să judece pe nimeni (în afară de Dumnezeu şi/sau de un tribunal pentru că ai ucis, furat, violat, bătut, făcut rău etc. etc. etc.)!

Faptul că o femeie a refuzat să iasă cu tine (tu... mascul fiind) nu-ţi dă dreptul să o consideri ţărancă, adică proastă, în mintea (?) ta. Acceptă refuzul ca un om. Sunt sigură că a avut motive de ţi-a zis nu. 

1. Ţăran NU este sinonim cu prost. Credeai că da? Tăran este acela care s-a născut în mediul rural şi a învăţat de mic ce-nseamnă greul. Este capabil să ţină o sapă-n mână, dar şi să citească Solzenitzen or Nietzsche, Kant, Freud, Cioran etc. Tu ai învăţat la şcoală să prăşeşti?!
Dacă crezi că ţăranul îţi este ţie (care te-ai născut la oraş) inferior, păi, măi frate, TĂRANUL (în contextul în care îl pui tu) eşti NUMAI tu... şi nu acela care ştie să mulgă o vacă. Trufaşule! 
Paranteză: Ştiai că trufia/superbia este păcat capital? Va trebui să dai socoteală într-o zi.

2. Dacă unul nu are „la activ” un liceu/facultate NU înseamnă că nu are cultură. Poate nu a avut îndeajuns bani să urmeze aceste şcoli. Sau poate avea alte priorităţi. Oricum nu e treaba ta şi nimeni nu trebuie să dea explicaţii, nici ţie nici altuia.
Cunosc multe persoane care nu au o diplomă de liceu sau universitate, însă ştiu mai multe decât unii care au 4 facultăți. Persoane care vorbesc 3-4-5-6 limbi. Persoane care ştiu să scrie corect româneşte (cel puţin încearcă :))  şi multe alte limbi! Ignorantul eşti tu că ai neruşinarea să ofensezi o persoană după o foaie de hârtie. Te simţi rănit de moarte când italienii (şi nu numai) ne consideră pe toţi hoţi, criminali, nespălaţi, cerşetori, violatori? Măi frate, tu faci la fel doar că nu vezi bârna din ochiul tău.

3. Dacă o persoană nu are o hârtie care să ateste că a făcut cutare sau cutare universitate NU înseamnă că nu are dreptul să ajungă o persoană de succes.
Fiecare face ce/cum poate. Cel mai deştept, perspicace, acut sau şmecher câştigă mai mult. În bani, faimă şi succes. Nu e vina lui că nu ai ştiut să te descurci în viaţă.

4. Dacă o persoană nu are pielea albă ca a ta NU însemna că e bestie. Şi bestiile au suflet.. tu NU!

5. Dacă un bărbat iubeşte un alt bărbat NU înseamnă că este demn de dispreţ. Tu ai dreptul să iubeşti pe cine-ţi place.. el de ce nu ar avea?! Acelaşi lucru este valabil şi despre femei.  Toţi suntem liberi să ne alegem partenerii.

Şi-n cazul în care se mai trezeşte vreun deştept cu facultate (cum s-a întâmplat în trecut) să vină să-mi spună cum că aş apăra violatorii, pedofilii, necrofilii îţi spun din start, fiinţă arogantă, că nu apăr pe nimeni care a făcut un rău şi că sunt lucruri diametral opuse. Aici e vorba de libertate şi nu a lua cu forţa. În toate zilele ce-ai fost la şcoală ce-ai învăţat?! Pune mâna pe un dicţionar, dacă nu mă crezi.

Cum am mai afirmat şi cu alte ocazii: „Prefer să discut cu unul care paşte oile decât cu un oier (de genul celui/celei ce se crede mai „cu moţ" pentru că s-a născut la oraş).”

Cine are urechi, să audă”. Pardon, cine ştie să citească, citeşte... dar cine nu are creier... nu va înţelege nicicând.
Problema-i a lui, în principiu. Ura, invidia, răutatea nu-i va da pace şi nu va şti niciodată ce-nseamnă: „iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi/însăţi”.

Sper ca printre cititorii mei să nu se găsească persoane atât de reduse în gândire. Îmi place să cred că cei ce mă urmăresc sunt oameni! Puţini da buni. Mulţumesc.

Ps. Nici eu nu am o facultate; nu am nici măcar o diplomă de liceu, însă să fiu considerată proastă din aceste cauze... hmm, nu ştiu cum să zic,  nu mi se pare just. 
În orice caz, nu e că nu pot să dorm dacă o creatură fără creier mă „face" tărancă. Mă supăr (involuntar) pe moment, dar îmi trece într-o secundă. În schimb el/ea, fierbe de mânie şi e convins că a atins un punct sensibil. Moare de bucurie. De-a dreptul penibil. 

Şi acum mă taie, dacă vrei,
Şi aruncă-mă la câini”     El Zorab - George Coşbuc

Actori „fierbinţi”


Precizare: voi vorbi doar despre actori (masculi). Dacă vrei poţi să mi te alături. Ar fi interesant să ştiu gusturile cititorilor mei. În cazul ăsta cititoarelor, sau, de ce nu, şi bărbaţilor ce le plac bărbaţii... sau numai îi admiră. Aşa cum admir eu multe actriţe.
Si.. cum susţin eu „de gustibus non est disputandum”.
Cine zice că această expresie este prostească e pentru că nu înţelege conceptul sau/şi pentru că vrea să se dea „mare”. Punct!

Vei nota că am gusturi incredibil de variate, unele aşa de trăsnite că îţi vine damblaua. Dar ce să fac dacă aşa simt???! Îi ador, pur şi simplu. De ce? Motivele (unele) mai jos. Sunt foarte plauzibile. :)

Un subiect cald deci... cu vijelia de afară chiar aveam nevoie de ceva căldură interioară. În articolul următor voi face o listă cu serialele mele preferate.

Bărbatul din imagine este un prieten de-al meu. Nu este un actor deşi arată ca unul. Îl găsesc absolut delicios. Îi mulţumesc, pe această cale, pentru că mi-a permis să-i public fotografia. 
  1. Jensen Ackles -American. Dean Winchester în Supernatural. Damn! Acum vreo 3 ani am pus o fotografie de-a lui pe monitor şi am stat în jur de 5 ore holbându-mă la ea (fotografia). Mi-a trecut, nu sunt tipul care visează cai verzi pe pereţi.

  2. În această perioadă sunt înnebunită după Jim Caveziel.- American - alias John (Mr.) Reese în Person of interest. Dar şi „Pasiunea lui Cristos” Hot! Ador bărbaţii la costum şi cravată. Când vorbeşte mă trec fiorii. Cea mai sexy voce ce am auzit-o în viaţa mea. Brrrrrrr. Nu cred că mi-ar fi plăcut când era mai tânăr. 

  3. Stephen Amell – Canadian - Îl cunosc din Arrow. Un nou serial. He's really hot. Nu mi s-a părut la început dar îmi place din ce în ce mai mult.

  4. Damian Lewis- Sergent Brody în Homeland. Englezii sunt consideraţi unii din cei mai urâţi oameni de pe terra. Hmm. Contest cu vehemenţă. Pentru mine sunt încântători. Vezi Orlando Bloom şi mulţi alţii.

  5. Clive Owen - Englez Scoţian - Inside man

  6. Ralph Fiennes - Englez - Lista lui Schindler

  7. Ioan Gruffudd - Galez-Britanic. După nume eram sigură că-i român!!! Bugger. Eu îl cunosc din Ringer.

  8. Simon Pegg – Englez. Shaun of the dead

  9. Jet Li - Iubesc bărbaţii asiatici. Pentru mine sunt cei mai sexy de pe terra. Jet li mi se pare irezistibil.

  10. Denzel Washington. Nu este necesară nicio precizare, cred.

    Uitam de Marcel Iureş. 

Mai sunt câţiva, dar nu mi-i pot aminti pe moment. :) 

Ce e iubirea

Ce e iubirea?!?!!

Păi, părerile sunt împărţite. Cine zice că e un blestem, cine afirmă că este o binecuvântare. 
Părerea mea este că nu trebuie să ai nicio părere”... (Timocles în Thais – Anatole France) până nu „tragi” pe pielea ta.
Iubirea poate să te coboare, aşa cum poate să te ridice.
 În „You raise me up” - Westlife explică foarte bine conceptul „ridicării". Iubirea te face să suferi cu intensitate, însă pe de altă parte, te face să simţi cea mai profundă şi completă fericire

Unele persoane susţin că nu au iubit niciodată. Sunt chiar mândri de asta. Asta este foarte trist. Sincer, îi compătimesc. Poate nici nu e vina lor sau poate sunt narcisişti.
Nu există un ghinion mai mare, gândesc eu. 
Alte persoane în schimb, au iubit de multe ori în viaţă...
---Nu se poate, iubeşti doar o dată cu adevărat!”
Nu sunt de 
aceeaşi părere. Poate pe timpuri se întâmpla asta, însă nu în ziua de azi, sau mai rar.

Eu iubesc de când eram la grădiniţă. În fiecare dimineaţă ajungeam prima la grădiniţă. Pe vremea aia nu erau multe jucării... cine era primul putea să aleagă tot ce voia. Eu îi alegeam, lui, cele pe care le prefera. Abia aşteptam să-l văd. Sentimentul era reciproc.Nimeni nu poate să conteste că nu era iubire adevărată. Era un sentiment pur şi măreţ.


Dar eu sunt altfel..  nu vreau să mă mărit, că ... nu visez la un bărbat în casă. Unele persoane nu sunt făcute pentru a avea o familie.. . Nu eu am ales... am încercat, însă nu pot. 

Şi-n momentul în care realizezi că fericirea ta va fi doar singură... toşi bărbaţii parcă înnebunesc. Toţi te vor, toţi te caută, mulţi încearcă cu disperare, ţi se oferă cerul şi pământul... până şi luna de pe cer. Şi toţi speră... dar în ce?! Nu e vina mea. Şi nu pentru că sunt insensibilă, cum mi s-a reproşat de multe ori, dar pentru că mintea mea nu poate concepe aşa ceva. E peste puterile mele.

Nu regret, nu plâng, nu-mi pare rău că am pierdut pe NIMENI. Dacă s-a întâmplat înseamnă că aşa trebuia să fie. Orice aş fi făcut, tot s-ar fi terminat pentru că destinul este invincibil. Acum am inima liberă şi e minunat. Aşa aş vrea să rămână. 

De multe ori aud persoane zicând cu durere (în special femei dar te asigur că sunt şi foarte mulţi bărbaţi care gândesc la fel) „ce proastă am fost că l-am lăsat pe cutare sau cutare etc. Dacă aş fi rămas cu el viţa mea ar fi fost diferită”. De ce nu ai decis aşa atunci?! Fără îndoială ar fi fost altfel dar... cine zice că ar fi fost mai bine? Şi apoi... aşa trebuia să fie, orice ai fi făcut tot s-ar fi terminat.
Un cuvânt aruncat poate distruge o relaţie consolidată? NU, nu este niciodată vina unui singur cuvânt sau fapt... Dacă se întâmplă asta doar pentru că l-ai făcut prost înseamnă că nu te-a iubit niciodată şi că e mai bine aşa.
Orgoliul te poate distruge. Dar dacă orgoliul are mai multă importanţă decât partenerul atunci nu iubeşti (îndeajuns)!

Şi nu te lăsa călcat în picioare de persoana pe care o iubeşti. Nimeni nu are dreptul să te umilească! Dacă şterge pe jos cu tine înseamnă că nu te iubeşte şi toată viaţa ta vei trăi cu frica că vei fi părăsit. 
Ce viaţă poate să fie asta?!

Un raport între 2 (sau mai multe) persoane este un schimb
continuu di sacrificii/compromisuri
Tu îmi dai eu îţi dau” . Sună materialist, dar nu este deloc aşa. Sacrificiile/compromisurile „a da/lăsa” de la tine nu trebuie să fie UNILATERALE. Amândoi trebuie să lupte împreună, de aceeaşi parte a baricadei.

Oricare ar fi povestea ta... uită trecutul şi concentrează-te pe prezent. „Ce-i făcut e bun făcut”. Nu te gândi nici la viitor. Prezentul e tot ce contează... iar mâine... ei bine, mâine e o altă zi. Sau mâine... poate chiar să nu existe.
Carpe Diem!!!

Ps. To be continued

Saturday, 15 December 2012

La ce sunt buni bărbaţii


La ce sunt buni bărbaţii??! Boh (vine din italiană... :D = dracu ştie)

Cum am scris şi-n acest „articol” ironic, bărbaţii nu au multe întrebuinţări pentru femeile care aleg să stea singure. Hai să vedem şi aici o mică lista „pozitivă” şi una „negativă” despre bărbaţi.

Premiză: Acest articol este ironic, o satiră dacă vrei, şi este scris exclusiv cu scopul de a stârni câteva zâmbete. Am mare considerație pentru bărbaţi... Serios. Ei...nu mă crezi...! De ce scriu aşa de mult despre ei?! Hai să te văd dacă pricepi!

Aşadar:
În 12 ani m-am mutat de 14 ori. De obicei o făceam singură. Umpleam maşina şi făceam 2-3-4-5 ture. Câteodată mă ajuta fratele meu, când nu era la 400 km distanţă. De 2 ori m-a ajutat un prieten. Penultima dată mi-am scrântit un picior şi tot am cărat în jur de 200 cutii de la etajul 2 până jos. SINGURĂ. Da mă... serios. Detest să cer ajutorul cuiva.

Când m-am întors în ţară am făcut (şi cărat singură)  în jur de 1000 de pachete/saci. La încărcat m-au ajutat 3 persoane. Bărbaţi cică. La descărcat mă aşteptau 5 sau 6 băieţi tineri şi puternici. În 2 ore era gata descărcat un camion plin până la refuz cu tot felul de ciudăţenii. Mamă... ce istorie şi asta.. un coşmar, mai bine uit! Nu mai vreau să mă mai mut NICIODATĂ! Mă mir că n-am crăpat. :)

De câte ori cumpăram ceva şi era greu, mai ales pe scări, mi se spunea: ----„trebuie să fie foarte greu tot timpul singură, vezi dacă nu te-ai măritat?!”. Şi eu mă gândeam: mda... 
---„ştii că acum chiar le dau dreptate; un bărbat nu ar fi rău în acest moment”. Numai aşa pot să simt eu lipsa unui bărbat şi numai aşa pot alcătui o altă listă de genul. :)

Începem cu lista pozitivă. Un bărbat e bun la/poate să/pe post de:
  1. Desfiletat sticle şi borcane. Astăzi de exemplu, nu am fost în stare să desfiletez un dop la o sticlă. M-am julit toată şi mi-au dat şi lacrimile de ciudă/frustrare. Posibil că nu am atâta forţă?! Un bărbat ar fi rezolvat problema într-o clipită, poate. :p
  2. Cum am mai zis, la căratul bagajelor. Dacă nu-i un nesimţit şi i le cari tu şi pe ale lui.
  3. Pe post de sobă, iarna. Dacă nu urlă ca din gură de şarpe când picioarele tale, sloi, îi ating... călcâiele. 
  4. Te poate apăra de câini... dacă nu îi este frică şi lui.. poate mai tare decât ţie.
  5. Lumină rapidă. Când se ia lumina îţi poate furniza instant o brichetă (dacă fumează)
  6. Deschizător de uşă (uşier) când vin martorii lui Iehova.
  7. Îţi ţine de urât când te uiţi la un film de groază şi când ţipi, îţi pune mâna la gură să nu trezeşti vecinii.
  8. Hmm...
  9. hmm...
  10. hmmmmmm....
Ce poate bărbatul poate şi femeia... cu excepţia unor mici spermatozoizi necesari procreației. :)
A... şi desfiletat sticle şi borcane. Vorbesc DOAR prin prisma mea. :)
  1. Dărâmat bucătării şi altele (împreună cu singura mea cumnată)
  2. Zidit/tencuit/construit pereţi trotuare (idem)
  3. Văruit (idem) 
  4. Pus garduri (idem)
  5. Crăpat lemne cu toporul sau tăiate cu ferăstrăul (idem)
  6. Construit acoperiş pentru lemne (idem)
  7. Tăiat copaci 
  8. Curăţat vie/copaci
  9. Asamblat dulapuri/piese de mobilier (vezi imagine ce lucru nemaipomenit am făcut singură... bine, am avut un ajutor (foarte harnic... rudă cu mine) de sex masculin, dar.... nu se pune: ideea a fost a mea!)
  10. Bătut ascuţit cuţite/sape şi alte unelte agricole
  11. Săpat grădina, făcut gropi
  12. Condus maşina 
  13. Spălat maşina (şi cu această ocazia îi mulţumesc din inimă, în primul rând, cumnatei mele şi apoi lui Eros, July şi ... Alex cred că m-a ajutat odată :))
  14. Plătit facturi     
  15. Cumpărat pc
  16. Reparat pc
  17. Salvat date de pe pc  
  18. Apărat părinţii
  19. Cărat cutii
  20. Mutat dulapuri
  21. Făcut găuri în pereţi cu bormaşina
  22. Partener de dans
  23. etc... etc... etc. ...  
Te rog să mă ajuţi dacă ai alte detalii în acest merit. Am observat că nicio femeie nu a sărit în apărarea bărbaţilor... Mă refer la articolul precedent. Sunt ... hmm... oarecum dezamăgită. :)

Şi, la sfârşit, o ştire bombă despre bărbaţii români. Preluat de pe: http://stirileprotv.ro/show-buzz/erotic/barbatii-din-romania-sunt-cei-mai-slab-dotati-din-europa-locul-rusinos-intr-un-clasament-mondial.html

Romanii sunt cei mai slab dotaţi bărbaţi din Europa, cu o mărime medie a penisului de numai 12,7 centimetri.
Cu această dimensiune, bărbaţii din România se află, de fapt, spre coada clasamentului mondial, mai slabi fiind doar chinezii, thailandezii, indienii şi coreeni.
Mai exista o singură consolare pentru bărbaţii din România; în acest studiu nu au fost introduse toate ţările lumii.
Cei mai bine dotaţi bărbaţi din lume sunt cei din Republica Congo, unde bărbaţii se pot lăuda cu o mărime medie de 18 centimetri. Îi urmează, la mică distanţă, bărbaţii din Ecuador, Ghana, Columbia.
În Europa, cel mai bine stau islandezii, cu 16,5 centimetri, urmând apoi italienii, suedezii, grecii, germanii şi britanicii.

Acest studiu a fost publicat în revista de ştiinţă Personality and Individual Differences.


Serios??! Ce naiba, nu mi se pare corect. Care dintre voi, fraţilor, v-aţi „dat” obiectul muncii spre a fi măsurat?! În ce context?!
Şi apoi despre ce consolare vorbesc, CARE? Eu zic că e un noroc că nu s-au inclus TOATE ţările altfel am fi fost, fără îndoială, pe podium. Adică locul 3. Mda, de la coadă la cap!!! Fir-ar!!!
Sunt TOTAL dezamăgită. Punct.

Friday, 14 December 2012

Prima iubire...


?!! ... lectura... cărţile. Cu toţii ştim că prima iubire nu se uită nicicând....
Cărţile sunt viaţă pentru mine. Când cineva mă întreabă: "dacă ar trebui să trăieşti singură pe o insulă ce lucruri ai lua cu tine?" Eu răspund: "CĂRŢI" Atât. Restul.. mă voi descurca eu cumva... Dacă este verdeaţă şi apă. :)
Aş face o listă cu ce-am citit dar ar fi extraordinar de lungă. Jumătate, poate chiar mai multe, din titluri nu-mi pot aminti... decât dacă îmi cade din nou cartea prin mâini.

Îmi amintesc primul titlu în absolut totuşi... abia învăţasem să citesc. Eram în clasa întâi cred, pe la sfârşit. Sau într-a doua. Nu ştiu exact. E adevărat, am învăţat târziu dar foarte repede. Cum am învăţat cum s-a dezvoltat în mine o iubire necondiţionată faţă de lectură. Gavroche et Cosette... sunt protagoniştii cărţii „Les miserables” de Victor Hugo. Asta a fost prima carte ce am citit. Habar nu aveam să pronunţ titlul şi când am mers la bibliotecă a fost destul de distractiv să mă auzi pe mine cerând: Gavroke et Cosete. Ha ha.... atunci nu am realizat, dar parcă mi-e ruşine acum. Mi-a dat toată cartea, adică Mizerabilii şi mi-a zis să citesc doar capitolul ce mi s-a cerut la şcoală pentru că restul era destul de greu să înţeleg. Mda... am citit-o pe NERĂSUFLATE. Noaptea la lumina lumânării. Nu aveam cum să nu mă îndrăgostesc. Pe cine nu a emoţionat până la lacrimi această poveste?!
După aceea am descoperit Jules Verne... sunt sigură că bibliotecara a înţeles că-mi place literatura franceză şi a decis că Jules Verne era mai aproape de inima mea de copil decât Victor Hugo.
Insula cu elice” prima din toată seria. Nu mi-a plăcut foarte mult, dar nu am renunţat. „Copii căpitanului Grant” m-a fermecat. „Castelul din Carpaţi” şi toate celelalte cărţi scrise de el.
TOATE le-am citit în foarte scurt timp. Toate câte se găseau în biblioteca şcolii. La început am cerut o carte.. pe urmă am îndrăznit să cer 2. Pe urmă veneam de 3 ori pe săptămână cerând 3 şi atunci doamna bibliotecară s-a uitat foarte ciudat la mine. M-a luat de mână, m-a aşezat pe scaun şi m-a luat la întrebări.
 „Cum te cheamă, în ce clasă eşti etc etc” „Când ai tu timp să citeşti atâta? Eu nu cred că e posibil pt. un copil de vârsta ta. Să ştii că o să merg să mă interesez dacă înveţi la şcoală... că timp nu prea are cum să-ţi rămână. Ia să-mi faci acum un rezumat la cărţile ce mi-ai înapoiat.” Zis şi făcut. Cred că am vorbit vreo 15 minute. S-a uitat la mine cu ochi mari, mi-a dat cărţile şi am plecat foarte fericită. 
Nu numai că eram elev foarte bun dar ea nu avea de unde să ştie că eu mergeam şi la câmp mai toate zilele după ce veneam de la şcoală... sau înainte. Citeam noaptea, pe ascuns că nu prea mă lăsa tata, aveam nevoie de odihnă că eram doar un copilaş. Noroc că dormeam în altă cameră şi lumânarea nu făcea foarte multă lumină. Deseori o băgam sub pătură să nu se vadă deloc. Noroc că nu am dat foc la casă!!!! Dacă adormeam? Nu, nu aveam cum să adorm. Eram atât de emoţionată... la fiecare rând descopeream o lume nouă, străină, departe, imposibilă şi era fantastic. Pe mine cărţile mă trezesc şi din morţi cred!!!

Pe la 10 ani m-am mutat la biblioteca comunală. La şcoală nu mai rămăsese nimic care să mă atragă. Nici nu erau foarte multe cărţi. Luam 3-4 cărţi deşi nu prea era permis. Doamna bibliotecară îmi cunoştea familia şi se îndura să mi le dea. Într-o zi mă întorc cu un braţ de cărţi şi în timp ce le aşezam pe masă notez nişte cărţi cu titluri bizare. Am luat una în mână şi doamna îmi zice:
--- Sunt cărţile ce a înapoiat unchiul tău, nu sunt pentru copii Cristina.”
Ce?! Unchiul meu citeşte?!! Habar nu aveam. Şi de ce nu ar fi pentru mine?! Trebuie să le am!” decid în mintea mea. O rog din suflet să-mi dea măcar una... ea nu prea se îndura, dar am implorat-o cu lacrimi în ochi şi a nu lăsat-o inima să mă refuze. Mi-a dat toate cărţile ce înapoiase unchiul meu în ziua aceea. Una din acele cărţi era „Război şi pace” de Tolstoi.
Din ziua aceea literatura clasică rusă a devenit prietena mea numărul unu. Nu m-am gândit niciodată, dar dacă nu era, poate, unchiul meu nu m-aş fi apropiat de literatura rusă din proprie iniţiativă.  Dostoievsky, Puşkin, Bulgakov, Cehov, Gogol, Solzenitzen,  Turgheniev, etc. etc. Nu ştiu ce să zic, dar aşa a vrut destinul.
Apoi m-am întors la prima mea iubire: literatura franceză dar alţi autori: Balzac, Flaubert, Dumas (tatăl şi fiul) , Zola, Stendhal (da, e francez deşi nu s-ar zice după nume) etc.
La fel şi literatura engleză: Dickens, Hardy, Austin, Bronte',  Wilde etc.
Americană: Mark Twain, Edgar Alan Poe, Jack London etc etc. şi mii de alti autori cunoscuţi sau nu. Spaţiez de la un autor la altul într-o clipită. Naţionalitatea nu are nicio importanţă pentru mine.
Multe cărţi mi-au stârnit compasiunea, altele dezgustul, unele râsul (Huckleberry Finn), teama,  iar unele m-au impresionat profund. De ex.
Pe aripile vântului” - Margaret Mitchell. Aveam 15-16 ani. M-a marcat într-o manieră ce nu pot să descriu. Din ziua aceea 2 expresii ce  a folosit Scarlett O'Hara au devenit folozofii de viaţa pentru mine: „Mâine este o altă zi” şi... când mergea să se culce iar durerea o depăşea împiedicând-o să adoarmă spunea impunându-şi „mâine, o să mă gândesc mâine” şi adormea plângând.

Tess of the Urberville” - Thomas Hardy, pe care am recitit-o de curând. Nu-mi aminteam nimic... probabil eram prea mică când am citit-o prima dată.
Teresa Raquin” - Zola,
Uccelli di Rovo (Pasărea spin)” - Colleen McCoullough.
Cuore” - Edmondo de Amicis
Dama cu camelii” - Dumas.
Şi multe... nenumărate alte cărţi. Ultimele titluri: „Istoria celor 13 - Ferragus, Ducesa de Langeais, Fata cu ochii de aur”- Balzac.
Acum citesc „Thais” - Anatole France. O carte foarte mică, dar nu pentru asta neinteresantă.

Uite o sugestie... Ai citit cărţi când erai copil iar acum îţi pică prin mână o carte dintr-aceea... nu ar fi rău să o reciteşti. Va avea, te asigur, o altă conotaţie. Întotdeauna am fost împotriva recititului, dar după ce am avut o revelaţie recitind „Aventurile lui Tom Sawer" mi-am schimbat ideea. A fost cu totul neaşteptat şi am râs şi plâns cu mult patos.

Thursday, 13 December 2012

Cadouri haioase

Astăzi am pierdut ore FOARTE bune căutând idei de cadouri... pentru tine (şi pentru mine, bineînţeles).
Am obosit mai ceva ca atunci când prăşeam 15 ore pe zi. Eram intenționată să merg devreme la culcare...
--- „La 21.30 odată cu găinile???! 
Da, sunt frântă... dar când să ies (de pe net) o imagine haioasă rău mi-a atras atenţia. Click şi intru.. hopa. Ce avem noi aici?! Cum de nu mi-am amintit de ideea asta?!! Ar fi trebuit să fie prima pe listă.
În Italia cumpăram des tricouri dintr-astea. Aveau un efect incredibil. N-ai cum să nu te tăvăleşti pe jos când citeşti pe un tricou ceva de genul: „Am făcut 18 abia aştept să fac 69”.
Sincer.. iniţial nu am înţeles chestia cu 69... „mă ce naiba.. cum să vrei să faci 69”, m-am gândit. „E absurd şi nu e fun deloc. Apoi AAAAAAAAAAAAAAaaaaaaaaaaaaaaaaaaa... hah ha hi hi. Măi să fie. Greu îmi merge creierul. :D

Deseori văd pe Facebook fotografii cu nişte imagini foarte haioase. (meme se numesc, nu ştiu exact).  Toată lumea le împarte cu prietenii. Sunt adorabile! Am găsit aceste „feţe caraghioase” şi aici.

Cum să nu cumperi așa ceva??? Dacă au așa succes virtual, de ce nu ar avea și-n realitate?
Optimă idee de cadou pentru un majorat, de exemplu.

Un tricou dintr-ăsta te scapă de toată febra cumpărăturilor. Pe cuvânt. Este IDEAL şi se potriveste într-atâtea milioane de ocazii!
Pentru un sărbătorit orişicare, cadou de onomastică, coleg, pentru iubită, iubit, mamă, tată... şef... dacă sunteţi foarte apropiaţi. Nu risca dacă nu. :), ingineri, doctori, preoți.

Am citit cu atenţie toate detaliile de pe site. Am căutat informaţii, comentarii şi mărturii. Toţi zic că aceste tricouri sunt de o calitate foarte bună şi imprimeurile durează ani de zile. Important, nu?

Eu am făcut o grămadă de cadouri de genul.. şi toate au avut mare succes. Aşa că dacă nu ai cumpărat încă cadouri destule asta este o idee genială. Toţi purtăm tricouri!
Apoi am descoperit că au făcut un tricou şi pentru filmul „Machette”! Interesant. Adică cum să zic... are importanţă.

Auzi cică...„ blink if you want me"... uite, de-a dracului nu blink, na să văd ce se întâmplă! :D

Dacă ţi-a plăcut/esti de acord, un like la pagina Facebook sau orice altă iniţiativă este apreciată.Mulţumesc.